ICCJ. Decizia nr. 625/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 625/2014

Dosar nr. 5837/105/2013

Şedinţa publică din 20 februarie 2014

Asupra recursului penal de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 318 din data de 12 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia penală, în Dosarul nr. 5837/105/2013, a fost condamnat inculpatul I.S.A., după cum urmează:

În baza dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (3), raportat la art. 2 pct. 11 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu aplicarea disp.art. 320¹alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. c) C. pen. - infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup, fapta din perioada 2012-2013, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. d) C. pen. infracţiunea de trafic de droguri de risc, faptă din luna februarie 2013, la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (1)-(4) ,(6) şi (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, faptă din perioada 2012-2013, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pentru o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., infracţiunea de instigare la trafic de droguri de mare risc, faptă din perioada 2012-2013, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., infracţiunea de instigare la trafic de droguri de mare risc, faptă din perioada 2012-2013, la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de: 3 ani închisoare.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Potrivit art. 86¹C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza dispoziţiilor art. 86² C. pen., termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 5 ani, fiind în final de 8 ani.

Potrivit art. 86³C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Datele precizate mai sus se vor comunica Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului că, în cazul nerespectării dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen., ori dacă nu îndeplineşte cu rea-credinţă măsurile de supraveghere ori obligaţiile stabilite de instanţă se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul dispoziţiilor art. 359 alin. (3) C. proc. pen. o copie de pe prezenta hotărâre s-a comunicat şi organului de poliţie de la localitatea unde domiciliază inculpatul.

Conform dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza dispoziţiilor art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului I.S.A., în prezent aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, măsură luată prin încheierea nr. 13 pronunţată de Tribunalul Prahova în Camera de Consiliu la data de 23 martie 2013, în dosarul penal nr. 3073/105/2013, de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 56 din 23 martie 2013, emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reţinut ori arestat în altă cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 23 martie 2013, la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul I.S.A., cantitatea de 5,01 grame rezină de cannabis, rămasă din proba înaintată, ambalată şi sigilată şi depusă la Camera de Corpuri Delicte în acest sens fiind emisă dovada din data de 01 aprilie 2013.

În temeiul dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., combinat cu art. 17 alin. (2), din Legea nr. 143/2000, confiscă de la inculpatul I.S.A. echivalentul sumei de 4.050 euro.

Prin aceeaşi sentinţă, a fost condamnat inculpatul B.P., după cum urmează:

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 320¹ alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, faptă din luna februarie 2013, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 86¹C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Conform art. 86²C. pen., termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 2 ani, fiind în final de 5 ani.

În temeiul art. 86³C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Datele precizate mai sus s-au comunicat Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

În temeiul dispoziţiilor art. 359 alin. (3) C. proc. pen., o copie de pe prezenta hotărâre se va comunica şi organului de poliţie de la localitatea unde domiciliază inculpatul.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În temeiul dispoziţiilor art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului B.P., aflat in stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, măsură luată prin încheierea nr. 13 pronunţată de Tribunalul Prahova în Camera de Consiliu la data de 23 martie 2013, în dosarul penal nr. 3073/105/2013, de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 60 din 23 martie 2013 emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reţinut ori arestat în altă cauză.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 23 martie 2013, la zi.

În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. combinat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul B.P., suma de 3.000 dolari S.U.A. şi s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale asupra sumelor de 1.200 RON, 50 euro şi 1.408 dolari S.U.A. sume depuse la C. Bank conform recipiselor din data de 27 martie 2013.

Totodată, prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul P.V., după cum urmează:

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, faptă din luna februarie 2013, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320¹ alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) şi art. 76 lit. b) C. pen., infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc, faptă din perioada 2012-2013, la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de: 3 ani închisoare.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

Potrivit art. 86¹C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 86²C. pen., termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp de 3 ani, fiind în final de 6 ani.

Potrivit art. 86³C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Datele precizate mai sus s-au comunicat Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Prahova.

În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului că, în cazul nerespectării dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen., ori dacă nu îndeplineşte cu rea credinţă măsurile de supraveghere ori obligaţiile stabilite de instanţă se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul dispoziţiilor art. 359 alin. (3) C. proc. pen., o copie de pe prezenta hotărâre s-a comunicat şi organului de poliţie de la localitatea unde domiciliază inculpatul.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

Conform dispoziţiilor art. 350 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.V. aflat în stare de arest preventiv la Penitenciarul Mărgineni, măsură luată prin încheierea nr. 13 pronunţată de Tribunalul Prahova în Camera de Consiliu la data de 23 martie 2013, în dosarul penal nr. 3073/105/2013, de sub puterea mandatului de arestare preventivă cu nr. 59 din 23 martie 2013, emis de Tribunalul Prahova, dacă nu este reţinut ori arestat în altă cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 23 martie 2013, la zi.

În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. e) şi b) C. pen. combinat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul P.V., sumele de 3.000 euro şi 650 dolari S.U.A., precum şi a unui laptop marca A.

De asemenea, prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul C.V., după cum urmează:

În baza dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (3) raportat la art. 2 pct. 11 din Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup, fapta din perioada anului 2012, la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege ca pedeapsa complementară.

În temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 221 zile rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 537 din 23 septembrie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău şi s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată, pentru fapta sus menţionată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege ca pedeapsă complementară.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 320¹alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen. - infracţiunea de trafic de droguri de risc, faptă din luna ianuarie 2013, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pentru o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 221 zile rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 537 din 23 septembrie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău şi s-a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată, pentru fapta sus-menţionată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege ca pedeapsa complementară.

În temeiul art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., infracţiunea de instigare la trafic de droguri de mare risc, faptă din perioada 2012-2013, la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 221 zile rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 537 din 23 septembrie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău şi contopeşte acest rest cu pedeapsa aplicată, pentru fapta sus-menţionată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege ca pedeapsa complementară.

Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 ani şi 8 luni închisoare.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În temeiul dispoziţiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului C.V., măsură luată prin încheierea nr. 13 pronunţată de Tribunalul Prahova în Camera de Consiliu la data de 23 martie 2013, în dosarul penal nr. 3073/105/2013, când s-a emis mandatul de arestare preventivă cu nr. 58 din 23 martie 2013.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 23 martie 2013, la zi.

În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., combinat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul C.V., suma de 500 RON, precum şi echivalentul în RON al sumei de 550 euro.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 23/D/P/2013, la data de 29 aprilie 2013.

La termenul de judecată din 05 iulie 2013, instanţa a pus în discuţia părţilor regularitatea actului de sesizare a acesteia, precum şi competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei, constatând că potrivit dispoziţiilor art. 300 C. proc. pen. că sesizarea este făcută în condiţiile prevăzute de lege, actul de sesizare (rechizitoriu) cuprinde toate menţiunile prevăzute de lege, iar instanţa este competentă material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

La acelaşi termen de judecată, după consultarea cu apărătorii săi, inculpaţii au arătat că solicită ca judecarea cauzei să se facă după procedura prevăzută de dispoziţiile art. 320¹alin. (1) şi urm. C. proc. pen., respectiv pe baza recunoaşterii vinovăţiei.

Instanţa, după ascultarea inculpaţilor în condiţiile prevăzute de dispoziţiilor art. 320¹alin. (1), (2) şi (3) C. proc. pen., reţinând faptul că inculpaţii I.S.A., P.V., C.I. şi B.P. au dat declaraţii ezitante cu privire la modalitatea în care este descrisă situaţia de fapt, în ceea ce îi priveşte, că anumite aspecte din actul de sesizare nu sunt descrise corespunzător din punctul lor de vedere a dispus cu privire la aceşti inculpaţi, disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar pentru a se administra probatorii.

Inculpaţii T.C.A. şi R.G.A., au solicitat în mod expres aplicarea dispoziţiilor art. 320¹C. proc. pen., declarând că recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor, în modalitatea descrisă în actul de sesizare, că îşi însuşesc probele administrate în faza de urmărire penală şi nu solicită administrarea de noi probe. Cu privire la aceşti inculpaţi prin sentinţa penală nr. 309 din 08 iulie 2013, s-a dispus condamnarea inculpaţilor.

Referitor la inculpaţii I.S.A., P.V., B.P. şi C.V., s-a dispus disjungerea, formându-se astfel dosarul penal nr. 5837/105/2013, cu termen de judecată în data de 10 iulie 2013.

La acest termen de judecată, inculpaţii, după ce s-au consultat cu apărătorii, au declarat că recunosc în totalitate faptele reţinute în sarcina lor, în modalitatea descrisă în actul de sesizare, că îşi însuşesc probele administrate în faza de urmărire penală şi nu solicită administrarea de noi probe.

Tribunalul a pus în discuţia părţilor admisibilitatea cererilor constatând că acestea sunt întemeiate şi nu există nici un impediment ca judecata să aibă loc potrivit acestor texte de lege, având în vedere că nu s-a dat citire actului de sesizare al instanţei şi nu s-au încuviinţat probatorii, admiţând cererile formulate, acordând cuvântul părţilor in dezbateri pentru susţinerea cauzei.

Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 320¹alin. (1) şi urm. C. proc. pen., precum şi declaraţiile date de inculpaţi în mod nemijlocit în faţa instanţei de judecată prin care au recunoscut comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, în modalitatea descrisă în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen., reţine pentru fiecare inculpat următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul I.S.A., în cursul lunii decembrie 2012, împreună cu inculpatul T.C.A., l-au racolat pe numitul R.I., cu scopul de a transporta droguri pe ruta, Brazilia - Spania/Portugalia - România, instigându-l pe acesta la comiterea de infracţiuni din domeniul traficului internaţional de droguri de mare risc, făcându-i promisiuni în legătură cu câştigarea unor sume de bani ce ajung la valoarea de 5.000 euro şi asigurându-l că rutele şi modalităţile de transport sunt sigure. În data de 28 decembrie 2012, inculpatul I.S.A. s-a deplasat împreună cu R.I. în municipiul Ploieşti, pentru a-i achita acestuia contravaloarea taxei pentru paşaport la sucursala C. Bank Ploieşti. În luna ianuarie 2013, inculpatul C.V. a fost trimis în Spania de inculpatul I.S.A. şi învinuitul I.A., pentru a efectua un transport de cocaină, persoana de contact din Spania fiind „T.”.

În dimineaţa zilei de 27 februarie 2013, inculpatul intenţiona să-l recruteze pe colaboratorul investigatorului sub acoperire cu nume de cod „N.I.” (al doilea colaborator), în vederea efectuării unor transporturi internaţionale de droguri, solicitându-i astfel colaboratorului R.I. să vină împreună cu acesta la întâlnire în vederea stabilirii detaliilor referitoare la plecare celor doi în Brazilia via Spania/Portugalia.

Inculpatul, în faza de urmărire penală declară în amănunt implicarea sa, precum şi activităţile desfăşurate de persoanele racolate.

Inculpatul P.V., a confirmat cele declarate de inculpatul I.A. cu privire la momentul în care s-au cunoscut, pregătirile efectuate în vederea plecării, precum şi modul de acţiune în toată perioada infracţională.

La data de 25 februarie 2013, colaboratorul R.I. a procurat de la inculpaţii I.S.A. şi P.V., o cantitate de materie vegetală solidă, de culoare maronie, reprezentând rezină de cannabis, aceasta fiind primită de către inculpatul P.V., pentru inculpatul I.S.A. şi introdusă în ţară disimulată în bagaje. Materia vegetală în cauză a fost înaintată Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, care prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din data de 26 februarie 2013, a concluzionat că proba este constituită din 5,15 grame rezină de cannabis, în care s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (THC). Cantitatea de 5,01 grame rezină de cannabis rămasă din proba înaintată a ambalată şi sigilată şi depusă la Camera de Corpuri Delicte prin dovada din data de 01 aprilie 2013.

În ianuarie 2013, inculpatul C.V. a efectuat un transport, în Spania, pe ruta Albacete - Valencia, de droguri de risc, respectiv rezină de cannabis, disimulată într-o pereche de sandale, deoarece acesta nu a putut înghiţi caşetele cu droguri.

Totodată, în cursul lunii martie 2013, acesta a racolat-o pe numita A.D., în vederea efectuării unui transport de droguri, pe aceeaşi rută, pe care i-a predat-o ulterior lui I.S.A., urmând să primească în schimb suma de 500 euro, numita A.D. fiind arestată în Brazilia, având disimulată în corp cantitatea de 60 grame cocaină, acţiunea specifică a racolării fiind confirmată atât de inculpatul I.S.A., cât şi de L.E., fiica numitei A.D.

Inculpatul I.S.A. şi inculpatul P.V. intenţionau să deturneze destinaţia finală a drogurilor, urmând să stabilească o nouă rută de deplasare pentru A.D., pe relaţia Portugalia - Cipru (Paphos), în acest sens P.V. folosindu-se de abilităţile informatice ale concubinei sale C.G.M., a achiziţionat de la o firmă de transport aerian un bilet de avion pe numele transportatoarei, pe care l-a achitat din surse personale, bilet ce nu a putut fi utilizat datorită întârzierii sosirii transportatoarei, ulterior fiind comandat un al doilea bilet de avion pe numele acesteia, care nu a mai fost achitat.

Astfel s-a stabilit că în momentul în care A.D. urma să ajungă în Portugalia, prin intermediul convorbirilor telefonice inculpatul I.S.A., urma să o redirecţioneze, către noua destinaţie.

În urma analizei convorbirilor telefonice a rezultat că inculpatul C.V., era la curent cu plecarea numitei A.D. în Brazilia, cât şi cu scopul plecării, informaţiile fiind obţinute atât de la aceasta, cât şi de la inculpatul I.S.A., el fiind mijlocitorul între şeful grupului infracţional şi transportatoare, în dorinţa declarată de a o ajuta pe aceasta din urmă să obţină o sumă de bani pentru întreţinerea familiei, dar mai ales pentru a câştiga comisionul de 1.000 euro, pe care inculpatul I.S.A. i-l promisese pentru racolare.

La data de 22 martie 2013, autorităţile judiciare braziliene au informat autorităţile judiciare române în legătură cu faptul că numita A.D. a fost arestată pe aeroportul din Sao Paolo - Brazilia având disimulată în corp o cantitate de 60 grame cocaină, cantitatea fiind mică deoarece aceasta a acuzat stări de rău, regurgitând în repetate rânduri caşetele care conţineau cocaină, în acest sens trimiţând un set de documente, inclusiv planşe foto în legătură cu modalitatea în care a fost depistată şi tipul de produse găsite disimulate în corpul acesteia.

Ca mod de acţiune, inculpaţii transportatori, după predarea drogurilor, erau îndrumaţi către mai multe destinaţii succesive, cu preponderenţă din Asia, pentru a obţine mai multe vize turistice de intrare - ieşire, ca o măsură de prevedere în momentul reîntoarcerii în Brazilia, încercându-se să se creeze aparenţa că aceştia sunt turişti.

Pentru reţinerea acestei situaţii de fapt, în cauză au fost administrate probatorii constând în: procese-verbale de sesizare din oficiu, autorizaţii de efectuare a interceptărilor telefonice, a percheziţiilor domiciliare şi informatice, procese-verbale de redare a convorbirilor, planşe fotografice, proces-verbal investigator sub acoperire, copie denunţ R.I., declaraţii martori C.C.A., I.D.I., L.E., B.I., Ţ.M.E., G.A., S.V.L., M.I. şi R.I. şi declaraţii inculpaţi care au recunoscut în totalitate săvârşirea faptelor.

Faptele inculpatului C.V., care în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu inculpaţii I.S.A., T.C.A. şi învinuitul S., în anul 2012, au constituit un grup infracţional organizat, profilat pe săvârşirea de infracţiuni cu caracter transnaţional, respectiv trafic internaţional de droguri de risc şi mare risc, respectiv cocaină, pe ruta România/Spania - Valencia/Brazilia - Sao Paolo/Portugalia - Lisabona/Spania - Valencia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- constituirea unui grup infracţional organizat faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) şi (3) raportat la art. 2 pct. 11 din Legea nr. 39/2003;

- trafic de droguri de risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- instigare la trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

S-a reţinut comiterea de către inculpat a infracţiunilor din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, dar şi postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) şi b) C. pen., primul termen al recidivei constituindu-l o condamnare de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., dispusă prin sentinţa penală din data de 27 noiembrie 2008, a Judecătoriei Moreni şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 320 din data de 06 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti şi recidivă postcondamnatorie, primul termen al recidivei constituindu-l o condamnare de trei ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., dispusă prin sentinţa penală nr. 537 din data de 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Oneşti şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 169 din data de 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău.

În temeiul textelor de lege indicate, s-a dispus condamnarea inculpatului, iar la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere limitele minime şi maxime ale pedepselor prevăzute de textele de lege încriminatoare, gradul de pericol social al faptelor penale comise de către inculpat, modalitatea concretă de săvârşire a acestora, cât şi dispoziţiile prevăzute de art. 320¹ alin. (1) şi urm. C. proc. pen., urmare recunoaşterii faptelor comise în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., în cazul urmării procedurii prevăzute de acest text de lege, pedepsele se reduc cu o treime.

Totodată, la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, s-a ţinut seama şi de starea de recidivă în care se află acesta şi care denotă perseverenţa infracţională şi periculozitate sporită.

Raportat la situaţia de fapt, în cauză nu au fost reţinute şi alte circumstanţe atenuante, întrucât aşa cum rezultă din actul de sesizare al instanţei, în timpul anchetei, inculpatul a adoptat o atitudine parţial sinceră atât în faţa organelor de anchetă, cât şi în faţa instanţei de judecată cu ocazia soluţionării propunerii de arestare, recunoscând doar o mică parte a activităţii infracţionale desfăşurate şi încercând să influenţeze atitudinea organelor de anchetă, prin intermediul afirmaţiilor incoerente cuprinse în declaraţiile sale, cu scopul de a minimaliza participaţia la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, chiar dacă acestuia i-au fost prezentate mijloacele de probă.

În raport de criteriile arătate, s-au aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea într-un cuantum corespunzător contribuţiei infracţionale din prezenta cauză, apreciind totodată că scopul preventiv educativ şi sancţionator al pedepsei poate fi atins doar prin privarea de libertate.

Întrucât inculpatul a săvârşit infracţiunile din prezenta cauză înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-au reţinut dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracţiuni, urmând ca în baza art. 34 lit. b) C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea.

În baza dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de 221 zile, rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 537 din 23 septembrie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău şi s-a contopit acest rest cu fiecare din pedepsele aplicate pentru faptele penale reţinute în prezenta cauză.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea pedepsei.

Conform art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pentru o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Potrivit art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 23 martie 2013 la zi.

În baza dispoziţiilor art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., combinat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul C.V., suma de 500 RON precum şi echivalentul în RON al sumei de 550 euro.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul C.V., pe care a criticat-o cu prilejul dezbaterilor, prin apărător, pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând redozarea pedepsei şi diminuarea cuantumului acesteia, care este prea ridicat în raport de pedepsele aplicate celorlalţi inculpaţi, iar modalitatea de individualizare prin executare efectivă în detenţie este excesivă, în condiţiile în care nu s-au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea sa, cu toate că a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului şi are şase copii minori în întreţinere.

Prin decizia penală nr. 168 din 23 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.

Pentru a decide astfel, s-a reţinut, în esenţă, faptul că probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală şi cu prilejul cercetării judecătoreşti, relevă faptul că infracţiunile pentru care inculpatul-apelant a fost trimis în judecată, au fost corect reţinute de către instanţa de fond, iar încadrarea juridică dată acestora este legală cu toate consecinţele ce derivă din acestea.

La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat acestui inculpat, prima instanţă a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen., respectiv gravitatea faptelor comise pentru care i-au fost stabilite pedepse apropiate de minimul special în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen., dar şi faptul că infracţiunile respective au fost comise în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) şi b) C. pen., situaţie în care cuantumul pedepsei aplicate este corespunzător pericolului social al faptelor comise şi gravităţii lor, apte să realizeze scopul preventiv educativ şi sancţionator al pedepsei, nefiind cazul aplicării unei pedepse neprivative de libertate în condiţiile în care inculpatul este şi recidivist.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.V.

Motivele de recurs au fost formulate de inculpat în termenul prevăzut de art. 385¹⁰ alin. (1) şi (2) C. proc. pen., criticile fiind circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17²C. proc. pen.

La termenul din 06 februarie 2014, instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor şi participanţilor la procesul penal incidenţa dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, luând concluziile acestora, a stabilit cadrul procesual al judecării cauzei.

Astfel, având în vedere faptul că decizia penală atacată a fost pronunţată la data de 23 septembrie 2013, iar recursul inculpatului a fost promovat în termenul legal prevăzut de art. 385³ alin. (1) C. proc. pen. şi înregistrat pe rolul instanţei supreme la data de 11 octombrie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că judecarea cauzei cade sub incidenţa dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 cu referire la C. proc. pen. anterior aşa cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 2/2013 (în vigoare până la data de 01 februarie 2014).

Examinând cauza în raport de criticile formulate de recurentul inculpat C.V. şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., aşa cum acestea au fost modificate prin art. 1 pct. 17 din Legea nr. 2/2013, dar şi în raport de dispoziţiile art. 5 din noul C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul formulat de inculpat este fondat doar sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile reţinând următoarele aspecte:

Prin decizia penală recurată s-a reţinut că faptele inculpatului C.V., care în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu inculpaţii I.S.A. şi T.C.A. şi cu învinuitul S., în anul 2012, împreună au constituit un grup infracţional organizat, profilat pe săvârşirea de infracţiuni cu caracter transnaţional, respectiv trafic internaţional de droguri de risc şi mare risc, (cocaină), pe ruta România/Spania - Valencia/Brazilia - Sao Paolo/Portugalia - Lisabona/Spania - Valencia, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de: constituirea unui grup infracţional organizat faptă prevăzută şi pedepsită de art. 7 alin. (1) şi (3) raportat la art. 2 pct. 11 din Legea nr. 39/2003; trafic de droguri de risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000; instigare la trafic de droguri de mare risc, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În prezenta cauză s-a reţinut comiterea de către inculpat a infracţiunilor în stare de recidivă postexecutorie, dar şi postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) şi b) C. pen., primul termen al primei recidive constituindu-l o condamnare de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., dispusă prin sentinţa penală din data de 27 noiembrie 2008 pronunţată de Judecătoria Moreni, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 320 din data de 06 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, iar pentru recidiva postcondamnatorie, primul termen al recidivei l-a constituit o condamnare de trei ani închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 208 - art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., prin sentinţa penala nr. 537 din data de 23 septembrie 2010 a Judecătoriei Oneşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 169 din data de 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău.

În temeiul textelor de lege indicate, s-a dispus condamnarea inculpatului, iar la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestuia s-au avut în vedere limitele minime şi maxime ale pedepselor prevăzute de textele de lege încriminatoare, gradul de pericol social al faptelor penale comise de către inculpat, modalitatea concretă de săvârşire a acestora, cât şi dispoziţiile prevăzute de art. 320¹ alin. (1) şi urm. C. proc. pen., urmare recunoaşterii faptelor comise în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanţei.

Raportat la starea de fapt, în cauză nu au fost reţinute circumstanţe atenuante în beneficiul inculpatului, întrucât, aşa cum rezultă din acul de sesizare al instanţei, în cursul urmăririi penale inculpatul a adoptat o atitudine parţial sinceră atât în faţa organelor de anchetă, cât şi în faţa instanţei de judecată cu ocazia soluţionării propunerii de arestare, recunoscând doar o parte a activităţii infracţionale desfăşurate, încercând să influenţeze atitudinea organelor de anchetă prin intermediul afirmaţiilor incoerente cuprinse în declaraţiile sale, cu scopul de a minimaliza participaţia la săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa.

În raport de criteriile arătate, s-au aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea într-un cuantum corespunzător contribuţiei sale infracţionale, apreciindu-se totodată că scopul preventiv-educativ şi sancţionator al pedepsei poate fi atins doar prin privarea de libertate.

Întrucât inculpatul a săvârşit infracţiunile din prezenta cauză, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, s-au reţinut dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., privind concursul real de infracţiuni, dispunându-se ca, în baza art. 34 lit. b) C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea.

În baza dispoziţiilor art. 61 alin. (1) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate pentru restul de 221 zile, rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 537 din 23 septembrie 2010, definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău şi s-a contopit acest rest cu fiecare din pedepsele aplicate pentru faptele penale reţinute în prezenta cauză.

Constatând cele mai sus-menţionate instanţa de recurs reţine că motivul de recurs, cât şi criticile formulate de recurentul-inculpat C.V., în considerarea cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² C. proc. pen., nu pot face obiectul controlului judiciar întrucât acestea, vizând reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate, prin solicitarea de a se reţine circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., exced examenului propriu ce poate fi exercitat de instanţa de control judiciar în această fază procesuală.

În aceste condiţii, în respectarea dispoziţiilor art. 385¹⁴ alin. (1) C. proc. pen., instanţa de recurs, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor noi prezentate, nu a identificat incidenţa cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 1, 3 - 6, 13, 14 care se iau în considerare întotdeauna din oficiu şi nici a cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 15 C. proc. pen. care se ia în considerare din oficiu numai când a influenţat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

Sub aspectul incidenţei dispoziţiilor art. 5 din noul C. pen., instanţa de recurs identifică însă situaţii favorabile recurentului-inculpat C.V. generate de aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome.

Potrivit art. 5 alin. (1) din noul C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Este de precizat că problema se pune în situaţia în care fapta comisă este prevăzută ca infracţiune şi în legea nouă, existând continuitate sub aspectul încriminării, precum şi atunci când fapta respectivă a fost săvârşită în întregime sub imperiul legii vechi.

Pentru ca, din mai multe legi penale apărute succesiv în raport cu timpul săvârşirii unei infracţiuni, să se aleagă legea penală mai favorabilă trebuie să existe anumite criterii, şi anume: legile trebuie să se compare sub aspectul condiţiilor de încriminare a faptei (al conţinutului infracţiunii), al condiţiilor de tragere la răspundere penală, al sancţiunilor şi al altor aspecte asupra cărora au survenit modificări (termenul de prescripţie al răspunderii penale sau al executării pedepsei).

Criteriul sancţiunilor este cel mai important, deoarece orice proces penal, de cele mai multe ori, se finalizează cu aplicarea unor sancţiuni penale care dacă este mai blândă, mai uşoară va imprima acelaşi caracter legii care o prevede. Dintre sancţiunile de drept penal aplicabile, pedepsele principale şi pedepsele complementare dau conţinut evaluării situaţiei mai favorabile. Astfel, dacă legea penală nouă prevede pentru faptă pedeapsa cu amenda, iar cea veche prevede pedeapsa cu închisoarea va fi mai favorabilă legea nouă. Dacă, în acest caz, în urma aplicării unor circumstanţe atenuante existente doar în legea veche s-ar ajunge la înlocuirea pedepsei închisorii cu amenda în limite mai mici decât în legea nouă, atunci legea mai favorabilă va fi legea veche.

Dacă în legea veche şi cea nouă se prevede o pedeapsă cu închisoare între aceleaşi limite, cu deosebirea că în legea nouă pedeapsa cu închisoare se prevede alternativ cu pedeapsa amenzii, va mai favorabilă legea nouă, conform acesteia existând posibilitatea să se aplice doar amenda.

Dacă ambele legi prevăd pedepse cu închisoarea, instanţa de judecată va examina minimul şi maximul la fiecare, iar apoi va aplica legea penală mai favorabilă.

Compararea legilor nu se reduce numai la observarea limitelor de pedeapsă din normele incriminatorii, ci presupune, în plus, examinarea tuturor reglementărilor privitoare la pedeapsă şi la mijloacele legale de individualizare a ei. Trebuie avute în vedere şi cauzele de modificare a pedepsei (de atenuare sau de agravare), precum şi circumstanţele atenuante sau agravante.

Sub aspectul dispoziţiilor privind prescripţia răspunderii penale şi a executării pedepselor, va fi mai favorabilă legea care prevede un termen de prescripţie mai mic.

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine principiului legalităţii, nu se creează lex tertia.

În doctrină este statuat că lex tertia apare atunci când sunt preluate condiţiile de existenţă ale unei instituţii dintr-o lege, iar efectele aceleiaşi instituţii sunt preluate dintr-o altă lege. Lex tertia presupune combinarea dispoziţiilor de favoare în cadrul aceleiaşi instituţii juridice din legi diferite. Prin lex tertia se au în vedere acele situaţii prin care condiţiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiaşi fapt juridic, nu şi aplicarea unor legi diferite cu privire la instituţii juridice diferite, dar în mod unitar cu privire la condiţiile de existenţă ale unei instituţii şi efectele acelei instituţii.

Este reglementat că legea penală mai favorabilă retroactivează.

În aplicarea acestui principiu, legea nouă nu trebuie să derive sub nicio formă una defavorabilă pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzată într-o cauză penală.

Analizând incidenţa legii penale mai favorabile pe instituţii autonome în raport şi de considerentele sus-menţionate, instanţa de recurs constată şi reţine următoarele:

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) din vechiul C. pen. şi cu aplicarea art. 320¹ din vechiul C. proc. pen., reţinută în sarcina inculpatului C.V. constată că prin abrogarea acestei reglementări nu suntem în prezenţa unei dezîncriminări a faptei, ci aceasta îşi regăseşte corespondent în noul C. pen. în dispoziţiile art. 367.

Potrivit dispoziţiilor art. 367 alin. (1) C. pen. „Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.”

Este de observat că sub aspectul conţinutului constitutiv al noii reglementări, latura obiectivă şi latura subiectivă ale acestei infracţiuni sunt neschimbate.

Sub aspectul limitelor de pedeapsă însă, pentru această infracţiune, este de remarcat că legea nouă prevede o pedeapsă de la 1 la 5 ani închisoare faţă de legea veche care prevedea o pedeapsă de la 5 la 20 de ani închisoare.

În atare condiţii apare evident că sub acest aspect legea penală nouă este mai favorabilă pentru inculpat. Efectuând proporţionalizarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru această infracţiune, se constată că în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de vechea şi noua reglementare pentru fapta comisă, de cuantumul stabilit de instanţe, situat către limita maximă a vechii reglementări penale, în cuantum al pedepsei principale de 4 ani închisoare, este just şi corespunzător proporţionalizat.

Cu privire la starea de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie reţinută în sarcina inculpatului, se constată că regimul sancţionator mai favorabil este cel prevăzut de vechiul C. pen. întrucât potrivit art. 41 raportat la art. 43 din noul C. pen. ar trebui ca la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 să se adauge restul de pedeapsă rămas neexecutat după liberarea condiţionată, spre deosebire de dispoziţiile art. 61 din vechiul C. pen. care stabilesc că restul de pedeapsă rămas neexecutat se contopeşte, putându-se aplica un spor de până la 5 ani.

În ceea ce priveşte efectele liberării condiţionate, art. 61 C. pen. anterior prevede că „pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune”.

Dacă în acest interval cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate, fie revocarea.

În acest din urmă caz, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă cea mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopeşte, putându-se aplica un spor până la 5 ani.

Art. 104 C. pen. anterior, referitor la revocarea liberării condiţionate prevede următoarele: (2) Dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.

Art. 43 C. pen. anterior prevede: Pedeapsa în caz de recidivă. Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta (…).

În speţă se va aplica legea în vigoare la data faptelor cu privire la revocarea liberării condiţionate. Legea nouă prevede cumul aritmetic al sancţiunilor (la pedeapsa stabilită ca urmare a reducerii limitei maxime s-ar adăuga 271 zile) nu este mai favorabilă faţă de legea anterioară care prevede contopirea sancţiunilor (s-a dispus să se execute sancţiunea cea mai grea, fără să se aplice nici un spor).

Raportat la acest aspect şi la faptul că instanţa de fond nu a aplicat pe lângă pedeapsa principală stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 nici un spor, se apreciază că reţinerea stării de recidivă în baza dispoziţiilor vechiului C. pen. îi sunt favorabile inculpatului.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 334 din vechiul C. proc. pen. instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracţiunea prevăzută de art. 367 din noul C. pen. cu aplicarea art. 320¹ din vechiul C. proc. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) din vechiul C. pen. cu reţinerea art. 5 din noul C. pen.

Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu limite de pedeapsă de la 3 la 15 ani închisoare în vechea reglementare instanţa de recurs apreciază că legea mai favorabilă este legea nouă, respectiv art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată începând cu 01 februarie 2014, cu limite de pedeapsă de la 2 ani la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 320¹ din vechiul C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 5 din noul C. pen.

Proporţionalizarea cuantumului pedepsei se va face şi pentru această infracţiune în modalitatea sus arătată.

Referitor la infracţiunea de instigare la trafic de droguri de mare risc săvârşită de acelaşi inculpat în stare de recidivă postcondamnatorie şi postexecutorie, judecat conform procedurii reglementată de art. 320¹ din vechiul C. proc. pen., se apreciază că legea mai favorabilă este legea nouă având în vedere dispoziţiile art. 47 din noul C. pen. cu referire la art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată la data de 01 februarie 2014 cu limite de pedeapsă de la 5 la 12 ani închisoare cu aplicarea art. 37 lit. a) şi lit. b) din vechiul C. pen. cu reţinerea art. 320¹ din vechiul C. proc. pen. raportat la art. 5 din noul C. pen.

Cu privire la aplicarea pedepselor complementare şi accesorii se constată că legea mai favorabilă este cea prevăzută de noul C. pen., având în vedere dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 197/2012.

Cu privire la concursul de infracţiuni se constată că este mai favorabil inculpatului regimul sancţionator prevăzut de vechiul C. pen. întrucât în noul C. pen. se prevede aplicarea în mod obligatoriu a unui spor.

În ceea ce priveşte efectele procedurii recunoaşterii vinovăţiei, se constată că nu există diferenţe între art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. anterior şi art. 396 alin. (10) cu referire la art. 374 alin. (4) C. proc. pen. în sensul că ambele texte prevăd reducerea limitelor pedepsei cu o treime în aceleaşi condiţii de reglementare.

Aşa fiind, văzând dispoziţiile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 168 din 23 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 318 din data de 12 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia penală, şi rejudecând:

Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, în pedepse componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege ca pedeapsă complementară pentru infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) raportat la art. 2 pct. 11 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi lit. b) C. pen. şi art. 320¹alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din perioada 2012.

- restul de 221 zile rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 537 din 23 septembrie 2010 definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău.

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen. pentru infracţiunea de trafic de droguri de risc, faptă din luna ianuarie 2013.

- pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi lit. b) C. pen. şi art. 320¹alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen. pentru infracţiunea de instigare la trafic de droguri de mare risc, faptă din perioada 2012-2013.

În temeiul dispoziţiilor art. 386 alin. (1) din noul C. proc. pen., urmează a dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei din art. 7 alin. (1) şi (3) raportat la art. 2 pct. 11 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi lit. b) C. pen. şi art. 320¹alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen. în art. 367 alin. (1) din noul C. pen.

Urmează a menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) din noul C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) din noul C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) din noul C. proc. pen. privind infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din perioada 2012.

În baza art. 61 alin. (1) din vechiul C. pen. va menţine revocarea liberării condiţionate pentru restul de 221 zile rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 537 din 23 septembrie 2010 definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău şi urmează a contopi acest rest cu pedeapsa aplicată pentru fapta mai sus menţionată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) din noul C. pen.

Urmează a menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi lit. b) din vechiul C. pen. şi art. 374 alin. (4) din noul C. proc. pen., privind infracţiunea de trafic de droguri de risc, faptă din luna ianuarie 2013.

Totodată, urmează a menţine interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) din noul C. pen. pentru o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 alin. (1) din vechiul C. pen., urmează a menţine revocarea liberării condiţionate pentru restul de 221 zile rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 537 din 23 septembrie 2010 definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău şi contopeşte acest rest cu pedeapsa aplicată pentru fapta mai sus menţionată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi lit. b) din noul C. pen.

Urmează a menţine pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 25 din vechiul C. pen. rap. la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi lit. b) C. pen. şi art. 374 alin. (4) din noul C. proc. pen., infracţiunea de instigare la trafic de droguri de mare risc faptă din perioada 2012-2013.

Urmează a menţine interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) din noul C. pen. pentru o perioadă de 4 ani după exercitarea pedepsei principale.

În baza art. 61 alin. (1) din vechiul C. pen. va menţine revocarea liberării condiţionate pentru restul de 221 zile rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 537 din 23 septembrie 2010 definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău şi contopeşte acest rest cu pedeapsa aplicată pentru fapta mai sus menţionată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) din noul C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din vechiul C. pen. urmează ca inculpatul C.V. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 6 ani şi 8 luni închisoare.

Va face aplicarea art. 65 din noul C. pen. raportat la art. 66 lit. a) şi lit. b) din noul C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din noul C. pen. urmează a interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi lit. b) din noul C. pen. pentru o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate dacă nu sunt contrare prezentei decizii.

Va deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 martie 2013 la 20 februarie 2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 168 din 23 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 318 din data de 12 iulie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia penală, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 6 ani şi 8 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, în pedepse componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 64 lit. a) şi lit. b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege ca pedeapsă complementară pentru infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3), raportat la art. 2 pct. 11 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (1)-(4), (6) şi (7) C. proc. pen., infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, faptă din perioada 2012.

În baza art. 386 alin. (1) din noul C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei din art. 7 alin. (1) şi (3) raportat la art. 2 pct. 11 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (1)-(4), 6 şi 7 C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen. în art. 367 alin. (1) din noul C. pen.

Menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) din noul C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 alin. (1) noul C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) din noul C. proc. pen. privind infracţiunea de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat ori aderare sau sprijinirea sub orice forma a unui astfel de grup, fapta din perioada 2012.

În baza art. 61 alin. (1) din vechiul C. pen. menţine revocarea liberării condiţionate pentru restul de 221 zile rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 537 din 23 septembrie 2010 definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău şi contopeşte acest rest cu pedeapsa aplicată pentru fapta mai sus menţionată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) din noul C. pen.

Menţine pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi lit. b) din vechiul C. pen. şi art. 374 alin. (4) din noul C. proc. pen., privind infracţiunea de trafic de droguri de risc, faptă din luna ianuarie 2013.

Menţine interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) din noul C. pen. pentru o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 alin. (1) din vechiul C. pen., menţine revocarea liberării condiţionate pentru restul de 221 zile rămase neexecutate din pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 537 din 23 septembrie 2010 definitivă prin decizia penală nr. 169 din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău şi contopeşte acest rest cu pedeapsa aplicată pentru fapta mai sus menţionată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) din noul C. pen.

Menţine pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 din vechiul C. pen. raportat la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) şi lit. b) C. pen. şi art. 374 alin. (4) din noul C. proc. pen., infracţiunea de instigare la trafic de droguri de mare risc faptă din perioada 2012-2013.

Menţine interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) din noul C. pen. pentru o perioadă de 4 ani după exercitarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) din vechiul C. pen. urmează ca inculpatul C.V. să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 6 ani şi 8 luni închisoare.

Face aplicarea art. 65 din noul C. pen. raportat la art. 66 lit. a) şi lit. b) din noul C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din noul C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi lit. b) din noul C. pen. pentru o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate dacă nu sunt contrare prezentei decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 martie 2013 la 20 februarie 2014.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de recurentul inculpat C.V., rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 1424/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune...		ICCJ. Decizia nr. 449/2014. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 625/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 625/2014. Penal