ICCJ. Decizia nr. 624/2014. Penal. Infractiuni la legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea nr.8/1996). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTITIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia penală nr. 624/2014

Dosar nr. 232/107/2010

Şedinţa publică din 20 februarie 2014

Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 27/2012 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 232/107/2010 s-a dispus în temeiul art. 139⁶ alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplic. art. 74, 76 C. pen., condamnarea inculpatului D.C.S., la pedeapsa de: 6 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C pen.

În temeiul art. 139⁶ alin. (5) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplic. art. 74, 76 C. pen., a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de: 3 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplic. art. 74, 76 C. pen., mai condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de: 3 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus arătate în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare, cu aplic. art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. (pretenţii născute anterior intrării în vigoare a noului C. civ.) s-au admis acţiunile civile promovate de părţile civile şi obligă inculpatul la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri civile:

- în favoarea părţii civile M.C. prin reprez. legal SCA „M.G.&M.P." la plata sumei de 9.781 euro;

- în favoarea părţii civile A.S.I. prin reprez. legal SCA „M.G.&M.P." la plata sumei de 2.956 euro;

- în favoarea părţii civile E.A. Inc. prin reprez. legal SCA „B.& Asociaţii" la plata sumei de 396,9 euro.

- în favoarea părţii civile B.E. prin reprez. legal SCA „B. & Asociaţii" la plata sumei de 108 euro;

- în favoarea pârtii civile S.E. prin reprez. legal SCA „B. & Asociaţii" la plata sumei de 457 euro;

- în favoarea pârtii civile Asociaţia Industriei M. din România la plata sumei de 93.783 RON.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 600 RON reprezintă cheltuielile judiciare ocazionate în cursul urmăririi penale, iar restul cheltuieli judiciare pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt că inculpatul D.C.S. locuieşte în municipiul Alba-Iulia, iar în luna octombrie 2008 s-a hotărât să vândă o colecţie de DVD-uri şi CD-uri pentru a face rost de bani.

În acest sens, la data de 29 septembrie 2008 pe site-ul de internet www.piaţaXX.ro, a fost postat următorul anunţ „Vând colecţie DVD-uri, filme, 3 RON/DVD, colecţia conţine un număr de 1800 titluri cu filme artistice şi 200 titluri desene animate. Toate filmele au subtitrare în română, sunt în carcasă şi cu imprimare pe disc". Tot în cuprinsul anunţului se specifica faptul că toate produsele oferite spre vânzare sunt în format DVD.

Persoana care a postat anunţul se recomanda a fi C.S. din Alba Iulia, jud. Alba, telefon 0722XXXXXX, având adresa de e-mail c.s.@yahoo.com adresă la care se pot obţine detalii despre produsele oferite spre vânzare şi se pot face comenzi.

Tot la data de 29 septembrie 2008, a fost postat pe site-ul de internet www.o.ro următorul anunţ „vând colecţie 1700 DVD-uri cu filme". Pe acest site colecţia de DVD-uri urma să fie vândute la licitaţie cu preţul de pornire de la 8.000 RON, urmând să fie declarat câştigător cel care oferea preţul cel mai mare.

Numitul N.A., angajat al Asociaţiei Industriei M. din România, a licitat întreaga colecţie de DVD-uri, fiind declarat câştigător al licitaţiei la preţul total al produselor de 8.500 RON, iar în data de 06 noiembrie 2008, acesta a primit de la C.S., pe e-mail, lista cuprinzând toate titlurile colecţiei, în total fiind menţionate 1743 filme, muzică, desene animate, toate în format DVD.

După primirea acestei liste, numitul N.A. i-a trimis un e-mail vânzătorului, prin care îi solicita să-i trimită un număr de 10 DVD-uri cu filme în colet poştal, pentru a se convinge că aceste produse sunt de calitate, înainte de a se prezenta la Alba Iulia pentru a achiziţiona întreaga colecţie.

La data de 11 noiembrie 2008, numitul N.A. a primit de la inculpatul D.C.S. din Alba Iulia un colet conţinând cele 10 DVD-uri pentru care a achitat suma de 72 RON. Din verificarea DVD-urilor s-a constatat că toate erau ambalate în carcasă de culoare neagră, iar pe carcase erau aplicate coperte xeroxate color după modelul original al copertei. Pe DVD-uri era imprimat titlul filmului sau fotografia actorului principal. Nici unul din aceste DVD-uri nu avea hologramă, fapt ce conduce la concluzia că este vorba de produse pirat

În urma discuţiilor telefonice purtate de N.A. cu inculpatul D.C.S., stabilind să se întâlnească în Alba Iulia, în perioada 17-23 noiembrie pentru a cumpăra întreaga colecţie de DVD-uri.

Având în vedere cele de mai sus, în data de 25 noiembrie 2008 s-a procedat la organizarea unei acţiuni pentru prinderea în flagrant a inculpalii în momentul vânzării produselor pirat. Inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce comercializa un număr de 71 DVD-uri pe care le-a vândut numitului N.A. în schimbul sumei de 720 RON.

În baza autorizaţiei din 21 noiembrie 2008, eliberată de Tribunalul Alba, s-a efectuat o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului D.C.S. În timpul percheziţiei au mai fost găsite în locuinţă mai multe DVD-uri şi CD-uri pirat, conform procesului-verbal de percheziţie, precum şi un sistem de calcul, o imprimantă şi un laptop, cu ajutorai căruia erau inscripţionate DVD-urile şi CD-urile. Acestea au fost ridicate şi sigilate, în vederea efectuării unei constatări tehnico-ştimtifice.

În baza autorizaţiei de percheziţie emisă de Tribunalul Alba, secţia penală, la data de 10 decembrie 2008, s-a procedat la efectuarea unei percheziţii şi copiere a mediului informatic asupra calculatorului şi laptopului ridicate de la domiciliul inculpatului.

Ulterior, la data de 07 ianuarie 2009, reprezentanţii O.R.D.A. au efectuat un raport de constatare telmico-ştiinţifică, asupra celor 3 hard-disk-uri aparţinând celor două sisteme de calcul, a PVD-urilor, CD-urilor şi casetelor audio ridicate de la inculpat. Raportul de constatare tehoică-ştiinţifică întocmit de reprezentanţii O.R.D.A. a concluzionat că majoritatea DVD-urilor şi CD-urilor supuse constatării sunt produse pirat, precum şi fapt că pe cele 3 hard-disk-uri au fost identificate un număr de 20 programe de calculator tip producţie/afacere/creaţie.

Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei declarând că colecţia de DVD-uri şi CD-uri au fost inscripţionate pentru uz personal şi nu cu intenţia comercializării, precizând că a intenţionat să vândă colecţia de DVD-uri şi CD-uri, întrucât avea nevoie de bani.

Prin adresa din data de 07 aprilie 2009, Asociaţia Industriei M. din România a comunicat că prejudiciul produs de inculpat pentru casele de producţie pe care le reprezintă, este în sumă de 93.783,00 RON, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză.

Prin adresa din 22 aprilie 2009 SCA „M.G.&M.P.", reprezentantul legal al M.C. şi A.S. Inc., a comunicat următoarele:

- M.C. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 9.781 euro, reprezentând daune materiale şi morale;

- A.S. Inc. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2.956 euro, reprezentând daune materiale şi morale.

Prin adresa din data de 31 martie 2009, SCA B. & Asociaţii, reprezentant legal al V.G., B.E. şi S.E., a comunicat că valoarea prejudiciului cauzat titularilor de drepturi este în sumă de 457 RON echivalentul sumei de 108 euro, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză.

Prin adresa din data de 31 martie 2009, SCA B. & Asociaţii, reprezentantul legal al E.A. Inc. a comunicat că prejudiciul cauzat este în valoare de 1682 RON, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe şi efectuate următoarele Mjloace de probă:

- proces-verbal de sesizare din oficiu, întocmit de către organele de poliţie ca urmare a anunţurilor postate pe internet de către învinuit;

- plângerea penală formulată de Asociaţia Industriei M. din România;

- proces-verbal încheiat de către organele de poliţie, privind individualizarea bancnotelor pe care învinuitul le-a primit de la martorul N.A.I. şi planşele fotografice aferente;

- proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante;

- proces-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare, la locuinţa învinuitului, situată în Alba-Iulia, b-dul T., jud. Alba;

- procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, dintre învinuit şi alte persoane, din cuprinsul cărora rezultă cum acesta recunoaşte întreaga sa activitate infracţională;

- procese-verbale de predare de către organele de poliţie către experţii O.R.D.A. a mai multor DVD-uri, CD-uri şi casete audio, precum şi a unei unităţi centrale, a unui laptop şi a unei autorizaţii de percheziţie informatică, în vederea efectuării unei constatări tehnico-ştiinţifice;

- adresa din 18 februarie 2009 a O.R.D.A., prin care a fost înaintat raportul de constatare tehnico-ştiinţifică efectuat în cauză;

- raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 ianuarie 2009, întocmit de specialişti O.R.D.A.;

- CD-ul cuprinzând anexele la raportul de constatare tehtico-ştimtifică;

- copii ale anunţurilor postate de învinuit pe internet şi copie a mandatului poştal prin care martorul N.A.I. a expediat învinuitului suma de 72 RON;

- copii ale titlurilor filmelor postate de învinuit pe internet;

- procese-verbale de predare către organele de poliţie de către numitul N.A.I. a unui colet conţinând 13 DVD-uri primite prin poştă de la învinuit şi de verificare a conţinutului acestuia;

- încheierea nr. 19/P/2008 a Tribunalului Alba, secţia penală, prin care s-a autorizat percheziţia domiciliară la locuinţa mvinuitului;

- autorizaţia de percheziţie din 21 noiembrie 2008, emisă de Tribunalul Alba pentru efectuarea percheziţiei domiciliare la locuinţa învinuitului;

- încheierea nr. 80/1/2008 a Tribunalului Alba, secţia penală, prin care s-a autorizat înregistrarea audio şi video în mediul ambiental, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de învinuitul D.C.S.;

- autorizaţia din 21 noiembrie 2008, pentru înregistrarea audio şi video în mediul ambiental, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de mvinuit;

- încheierea nr. 23/P/2008 a Tribunalului Alba, secţia penală, prin care s-a autorizat percheziţia şi copierea mediului informatic de pe sistemele de calcul ridicate de la învinuit;

- autorizaţia din 10 decembrie 2008, pentru percheziţia şi copierea mediului informatic de pe sistemele de calcul ridicate de la mvinuit;

- adresa din data de 07 aprilie 2009 Asociaţia Industriei M. din România, prin care comunică valoarea prejudiciului cauzat şi faptul că se constituie parte civilă în cauză;

- adresa din 22 aprilie 2009 prin care SCA „M.G.&M.P." Bucureşti, reprezentantul legal al M.C. şi A.S. Inc., se constituie parte civilă în cauză;

- adresele din data de 31 martie 2009, prin care SCA „B. & Asociaţii", reprezentantul legal al E.A. Inc., V.G., B.E. şi S.E. a comunicat că se constituie parte civilă în cauză;

- practică judiciară a Tribunalului Alba, din care rezultă că autorii unor fapte asemănătoare au fost condamnaţi de către instanţa de judecată;

- declaraţiile inculpatului care a recunoscut parţial faptele săvârşite.

În cursul judecăţii, instanţa de fond a făcut o amplă probaţiune pentru clarificarea latorii civile, conform celor invocate şi solicitate de inculpat pentru respectarea dreptului său la apărare, în sensul că: au fost clarificate aspectele legate de mandatul de reprezentare al părţilor civile de către societăţile din România şi au fost cerate relaţii pentru a fi detaliate sumele ce au fost pretinse ce anume reprezintă, pe baza căror criterii s-au făcut calculele, sens în care părţile civile au răspuns instanţei de judecată.

Inculpatul, audiat în faţa judecătorului de fond în condiţiile art. 70 C. proc. pen., a declarat că a vândut discurile pe care le deţinea în calitate de colecţionar, dar nu a scos nici un profit, fiind determinat să îşi vândă colecţia datorită unor probleme financiare (o boală a socrului său), a recunoscut că nu avea licenţe pentru programele W. şi O. şi că majoritatea programelor erau descărcate gratuit. Contestă totodată modul de calcul al prejudiciului, apreciind că plăteşte de 4 ori mai mult un program care e posibil să fie împărţit în 4 suporţi, că muzica a cumpărat-o în timp de la diferite târguri sau magazine neştiind că este piratată. La reţinerea stării de fapt instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile martorilor M.P. (care şi-a menţinut declaraţiile date în cursul urmăririi penale, în sensul că îşi menţine toate rapoartele şi actele de urmărire penală pe care, în calitatea sa, le-a întocmit în cursul urmăririi penale cu privire la inculpat), M.L.G. (a arătat că avea cunoştinţă că inculpatul deţine o colecţie de muzică şi filme şi că a fost nevoit să vândă această colecţie când socrul său a avut o boală gravă şi a rămas fără bani), martorul G.D.A. (a arătat că îl cunoaşte pe inculpat de aproximativ 7 ani şi că i-a construit rafturi pentru a-şi depozita colecţia de DVD-uri şi discuri şi că a avut probleme financiare datorate bolii socrului său, motiv pentru care şi-a vândut colecţia pe care altfel nu ar fi vândut-o pentru că era pasionat şi ţinea la ea).

Au mai fost audiaţi şi martorul C.M., expert în cauză, care şi-a menţinut poziţia din raportul de expertiză; martorul N.A.I. care şi-a menţinut declaraţia din cursul urmăririi penale, în sensul că a tranzacţionat cu inculpatul, după ce a aflat de anunţurile de vânzare a DVD-urilor, a văzut că acestea sunt false şi a participat la flagrant.

Din coroborarea întregului material probator, instanţa de fond a reţinut că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, aşa cum au fost descrise anterior în prezentele considerente, fapt pentru care instanţa urmează să-i aplice pedeapsa aşa cum se va arăta în continuare.

Instanţa de fond reţine că împrejurarea că inculpatul a fost nevoit să-şi vândă colecţia datorită unor probleme familial-financiare, colecţie pe care a achiziţionat-o în ani de zile din diverse locuri, nu poate să excludă vinovăţia sa, drepturile de autor fiind expres protejate de textul de lege în care, corect a fost încadrată fapta.

Aceste împrejurări pot constitui aspecte de natură să atenueze gravitatea faptelor şi urmează să fie reţinute ca atare de instanţă.

Instanţa de fond a stabilit că inculpatul a săvârşit cele trei infracţiuni şi anume:

- art. 139⁶ alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, potrivit cărora constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amenda oferirea, distribuirea, deţinerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri-pirat, precum şi deţinerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publica la punctele de lucru ale persoanelor juridice [alin. (2)]; în cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în scop comercial, acestea se sancţionează cu închisoare de la 3 ani la 12 ani [alin. (3)],

- art. 139⁶ alin. (5) din Legea nr. 8/1996, modificată, potrivit căruia constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda promovarea de mărfuri-pirat prin orice mijloc şi în orice mod, inclusiv prin utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse,

- art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996, modificată, potrivit căruia constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amenda reproducerea neautorizata pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalităţi: instalare, stocare, rulare sau executare, afişare ori transmitere în reţea interna,

- iar alin. (3) al art. 139⁶ este o agravantă a alin. (2) a acestui articol, nu o altă infracţiune, aşa cum a susţinut inculpatul prin apărătorul său, în concluziile scrise, solicitând schimbarea încadrării juridice.

Această solicitare a fost calificată de instanţa de fond ca inadmisibilă, fiind invocată în afara cadrului procesual prev. de lege, respectiv după închiderea dezbaterilor. Art. 334 C. proc. pen. prevede că în cursul judecăţii se poate solicita schimbarea de încadrare juridică care obligă instanţa să o pună în discuţia părţilor instanţa de fond reţinând de asemenea că până la închiderea dezbaterilor, avocatul apărării nu a făcut nici o referire la o eventuală solicitare de a se schimba încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare. Chiar dacă instanţa a lăsat cauza în pronunţare şi a admis depunerea de concluzii scrise, aceste concluzii nu pot conţine decât referiri şi detalieri ale aspectelor discutate la termenul la care instanţa a dezbătut cauza.

Cu privire la cererea inculpatului de aplicare a art. 18¹ C. pen. privind constatarea că faptelor le lipseşte gradul de pericol social al unei infracţiuni, instanţa de fond a respins-o ca nefondată faţă de urmările produse în patrimoniul părţilor civile.

Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a reţinut că sumele solicitate au fost dovedite, părţile civile explicând în numeroasele adrese, la solicitarea instanţei, ce reprezintă pejudiciul şi modul de calcul (de ex. 11.67-74), ţinându-se cont de mărfurile piratate identificate şi de preţul pe unitate al produselor originale, conform art. 139⁶ alin. (6) din Legea nr. 8/1996.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.C.S., solicitând desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând, să se dispună:

1. schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 139⁶ pct. 2 şi 3 din Legea nr. 8/1996 în infracţiunea prev. de art. 139⁶ pct. 2 din Legea nr. 8/1996.

2. achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 139⁶ pct. 5 din Legea nr. 8/1996.

3. aplicarea prevederilor art. 18¹ C. pen. în privinţa infracţiunilor art. 139⁶ pct. 2 şi art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996.

În motivarea apelului, inculpatul arată următoarele:

1. Cu referire la cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei din rnfracţiunea prev. de art. 139⁶ pct. 2 şi 3 din Legea nr. 8/1996 în infracţiunea prev. de art. 139⁶ pct. 2 din Legea nr. 8/1996, se arată că forma agravată a acestei infracţiuni există atunci când fapta a fost săvârşită în scop comercial, respectiv pentru obţinerea unui avantaj economic sau material. Inculpatul arată că faţă de preţul solicitat la vânzarea dvd-urilor de aproximativ 5 RON pe film (deşi cheltuielile de realizare a acestora s-ar ridica la suma de 13,7 RON —c/val carcasă DVD, coperta, hârtia) inculpatul nu a obţinut un beneficiu material, justificându-şi fapta de a comercializa dvd-urile cu situaţia financiară precară.

Se mai arată că potrivit declaraţiilor martorilor G. şi M. precum şi a expertizei efectuate în faţa instanţei de apel, inculpatul a dobândit această colecţie de filme de-a lungul timpului, astfel că nu se poate afirma că a fost făcută special pentru a fi vândută în vederea obţinerii unor avantaje economice sau materiale.

2. Cu referire la cererea inculpatului de achitare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 139⁶ pct. 5 din Legea nr. 8/1996, se arată că infracţiunea se săvârşeşte în modalitatea promovării de mărfuri pirat, ori fapta inculpatului de a posta pe internet un anunţ de vânzare nu constituie promovare. Inculpatul învederează că prin promovare se urmăreşte atragerea interesului publicului cu privire la mărfuri aşa încât acesta să fie interesat de ele într-o mai mare măsură ori să determine publicul să achiziţioneze aceste mărfuri datorită interesului indus prin promovare.

3. Cu referire la solicitarea de aplicare a prevederilor art. 18¹ C. pen. în privinţa infracţiunilor prev. de art. 139⁶ pct. 2 şi art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996, se arată că inculpatul a săvârşit fapta datorită situaţiei financiare precare că prin vânzarea colecţiei sale de filme acesta nu a obţinut nici un beneficiu. În cazul infracţiunii prev. de art. 139⁹, numai cele 5 programe găsite instalate pe cele două calculatoare ale inculpatului vizează fapta penală şi că aceste programe nu au fost folosite de inculpat decât pentru uz personal. La evaluarea pericolului social al faptei mai sus menţionate, se solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu are antecedente penale şi a avut o conduită sinceră.

În subsidiar, se solicită ca reţinând circumstanţele reale şi personale, să se aplice inculpatului pedeapsa cu amenda pentru infracţiunea prev. de art. 139⁶ pct. 2 şi art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996.

4. În privinţa laturii civile, în ce priveşte constituirea de parte civilă a AIMR, inculpatul arată că nu a fost trimis în judecată pentru comercializarea de marfă pirat conţinând opere muzicale, şi de altfel, în anunţurile date pe internet nu se fac referire la opere muzicale, astfel că nu datorează despăgubiri faţă de această parte civilă.

Despăgubirile civile raportate la art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996 vizează numai cele cinci programe găsite în calculatorul inculpatului, iar celelalte programe găsite pe diverse dvd-uri nu intră în conţinutul infracţiunii menţionate, întrucât aceasta se referă la programe existente pe sisteme de calcul. Ori în cauză nu s-a dovedit că inculpatul a folosit programele nestocate în calculator şi nici că aceste programe nu puteau fi folosite neautorizat sau dacă au fost preluate de pe internet în mod legal şi gratuit, În atare situaţie, inculpatul arată că despăgubirile civile cuvenite M.C. sunt de 765 de euro (corespunzătoare celor 3 programe W. X.P.), respectiv suma de 858 euro (corespunzătoare celor 2 programe O. 2000).

De asemenea, infracţiunea se raportează la reproducerea neautorizată a programelor pe sisteme de calcul, iar în cauză sistemul de calcul avut în vedere este calculatorul, stabilindu-se că inculpatul a avut instalate fără drept 5 programe, astfel că latura civilă nu se poate raporta decât la acestea. Se mai solicită ca la stabilirea prejudiciului să fie avută în vedere expertiza efectuată în apel, care stabileşte un alt prejudiciu decât cel stabilit de expertiza efectuată în cursul urmăririi penale, prin noua expertiză stabilindu-se că unele programe erau conţinute în 2 sau mai multe CD-uri, unele programe erau inutihzabile, altele nu mai erau de actuahtate. Din aceeaşi expertiză rezultă că unele programe au fost evaluate la sume mult mai mari decât preţul actual de piaţă, că unele programe pot fi copiate de pe internet ori că nu puteau fi folosite decât demonstrativ.

Se menţionează în final cu privire la V.G., B.E. şi Ş.E., că s-au constituit parte civilă conform art. 139 alin. (2) lit. b), fără a justifica de ce au ales acest criteriu de acordare a despăgubirilor şi nu criteriul prev. de art. art. 139 alin. (2) lit. a).

Analizând sentinţa atacată potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de apel a constatat că apelul este fondat numai sub aspectul aplicării măsurii confiscării şi a modului de soluţionarea laturii civile.

Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt.

De asemenea, Curtea constată că inculpatul nu a negat că ar fi săvârşit faptele descrise prin actul de trimitere în judecată, însă se apără arătând că faptele nu constituie infracţiuni cu motivarea că nu a urmărit prin comercializarea dvd-lor obţinerea unui profit material, că fapta în forma promovării nu există întrucât simpla postare a unui anunţ de vânzare pe internet nu constituie promovare în sensul prev. de art. 139⁶ alin. (2), (3), (5) din Legea nr. 8/1996, precum şi că infracţiunile prev. de art. 139⁶ pct. 2 şi art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996 nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.

Cu referire la starea de fapt, probele administrate au dovedit că inculpatul în data de 29 septembrie 2009 a postat pe Intemet un anunţ cu mesajul „vând colecţie dvd-uri, filme, 3 RON/dvd, colecţia conţine un număr de 1800 titluri cu filme artistice şi 200 titluri desene animate. Toate filmele au subtitrate în limba română, sunt în carcasă şi cu imprimare pe disc". Inculpatul nu şi-a menţionat numele real în anunţul respectiv, recomandu-se sub numele de C.S. din loc. Alba Iulia şi indicând o adresă de e-mail c.s.@yahoo.com. La aceeaşi dată, inculpatul a postat pe site-ul de internet www.o.ro următorul anunţ „vând colecţie 1700 DVD-uri cu filme". Pe acest site colecţia de DVD-uri urma să fie vândute la licitaţie cu preţul de pornire de la 8.000 RON, urmând să fie declarat câştigător cel care oferea preţul cel mai mare. Identificând anunţurile date de inculpat, numitul N.A., angajat al Asociaţiei Industriei M. din România, a licitat întreaga colecţie de DVD-uri, fiind declarat câştigător al licitaţiei la preţul total al produselor de 8.500 RON, iar în data de 06 noiembrie 2008, acesta a primit de la C.S., pe e-mail, lista cuprinzând toate titlurile colecţiei, în total fiind mentionate 1743 filme, muzică, desene animate, toate în format DVD.

După primirea acestei liste, numitul N.A. i-a trimis un e-mail vânzătorului, prin care îi solicita să-i trimită un număr de 10 DVD-uri cu filme în colet poştal, pentru a se convinge că aceste produse sunt de calitate, înainte de a se prezenta la Alba Iulia pentru a achiziţiona întreaga colecţie.

Ulterior, inculpatul D.C.S. i-a expediat numitului N.A. un colet conţinând cele 10 DVD-uri pentru care a achitat suma de 72 RON. Din verificarea DVD-urilor s-a constatat că toate erau ambalate în carcasă de culoare neagră, iar pe carcase erau aplicate coperte xeroxate color după modelul original al copertei. Pe DVD-uri era imprimat titlul filmului sau fotografia actorului principal. Nici unul din aceste DVD-uri nu avea hologramă, fapt ce conduce la concluzia că este vorba de produse pirat.

În urma discuţiilor telefonice purtate de N.A. cu inculpatul D.C.S., stabilind să se întâlnească în Alba Iulia, în perioada 17-23 noiembrie pentru a cumpăra întreaga colecţie de DVD-uri.

Având în vedere cele de mai sus, în data de 25 noiembrie 2008 s-a procedat la organizarea unei acţiuni pentru prinderea în flagrant a inculpatului în momentul vânzării produselor pirat. Inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce comercializa un număr de 71 DVD-uri pe care le-a vândut numitului N.A. în schimbul sumei de 720 RON. Starea de fapt astfel cum a fost dovedită în cauză nu a fost negată de inculpat care a recunoscut postarea anunţurilor pe internet precum şi vânzarea respectivelor dvd-uri.

De asemenea, în urma percheziţiei domiciliare efectuate s-au identificat la locuinţa inculpatului D.C.S. mai multe DVD-uri şi CD-uri pirat, conform procesului-verbal de percheziţie, precum şi un sistem de calcul, o imprimantă şi un laptop, cu ajutorul căruia erau inscripţionate DVD-urile şi CD-urile. Acestea au fost ridicate şi sigilate, în vederea efectuării unei constatări tehmco-ştiinţifice.

Ulterior, la data de 07 ianuarie 2009, reprezentanţii O.R.D.A. au efectuat un raport de constatare tehnico-ştiintifică, asupra celor 3 hard-disk-uri aparţinând celor două sisteme de calcul, a DVD-urilor, CD-urilor şi casetelor audio ridicate de la inculpat. Raportul de constatare terinică-ştimtifică întocmit de reprezentanţii O.R.D.A. a concluzionat că majoritatea DVD-urilor şi CD-urilor supuse constatării sunt produse pirat, precum şi faptul că pe cele 3 hard-disk-uri au fost identificate un număr de 20 programe de calculator tip producţie/afacere/creaţie.

Cu privire la provenienţa şi originalitatea dvd-urilor şi cd-urilor ridicate de la inculpat, s-a întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 07 ianuarie 2009 de către expert asistent C.M. în cadrul O.R.D.A. care a analizat produsele tip discuri optice, ridicate de la domiciliul inculpatului.

În respectivul raport de constatare se arată că la domiciliul inculpatului s-au ridicat 543 buc. CD-uri, 2173 buc. DVD-uri şi 43 casete audio, 2 buc. hard-discuri din care în urma expertizării s-a stabilit că 243 buc. fonograme tip CD şi DVD sunt produse pirat şi conţin un număr de 24057 opere muzicale; 43 de casete audio conţin înregistrate opere muzicale sunt produse pirat; 2078 videograme tip DVD şi CD sunt produse pirat şi conţin un număr de 2218 opere audiovizuale; 228 discuri optice sunt produse soft pirat şi conţin reproduse un număr de 275 programe pentru calculator tip producţie/creaţie/afacere şi 194 programe pentru calculator tip divertisment/joc. Expertul a fost audiat de instanţa de fond menţinându-şi concluziile, menţionând în acelaşi timp că un program demonstrativ poate fi stocat, dar numai pentru uz personal nu şi pentru vânzare sau reproducere.

La cererea inculpatului, în faţa instanţei de apel, s-a efectuat o expertiză tehnică informatică care a stabiht că dintre software-urile W. din anexa 10 indicate în expertiza efectuată de expertul O.R.D.A. software-ul de pe CD-ul de la poziţia YY nu este sistem de operare W., acesta fiind un produs software destinat îmbunălăţirii unui anumit sistem de operare; de asemenea pe CD-ul de la poziţia WW nu există kittul de instalare a sistemului de operare W. 98, astfel că de pe acest CD nu se poate instala sistemul de operare sistemul de operare W. 98 pe un alt calculator; pe cd-ul de la poziţia ZZ nu se găseşte sistem de operare; varianta de program A.P. 4.0, nu este utilizabilă permanent pe calculatoarele din ultimii ani, datorită caracteristicilor vechi de 17 ani, iar varianta găsită la inculpat nu funcţionează.

În continuare, analizând softurile indicate de expertul O.R.D.A. ca identificate în posesia inculpatului expertul informatician arată că în realitate este vorba de un singur program care a fost instalat pe mai multe CD-uri.

Pentru produsele companiei M. expertul face următoarele precizări:

- Cd-ul de la poziţia DD conţine un singur program M.O.P. instalat pe 2 discuri de instalare, nu 2 copii ale aceluiaşi program;

- La poziţia EE este un caz asemănător, este CD-ul de instalare pentru M.O.X.P., dar este vorba despre un software care are două discuri de instalare, nu despre două copii ale software-ului M.O.X.P.;

- la poziţia YY pe CD nu apare programul A.P. Programul P. nu este A.P., este complet diferit de acesta, chiar dacă are unele facihtăţi de funcţionare asemănătoare.

- la poziţia AA este vorba despre programul „B. 1942" care este un program ce se instalează de pe două cd-uri;

- la poziţia BB este aceiaşi situaţie. Programul „Z." este un singur program care se instalează de pe 2 cd-uri;

- la poziţia CC este un singur program „l.R. – F.R." care se instalează de pe 2 cd-uri;

- la poziţia FF avem un singur program „A.M." care se instalează de pe două cd-uri.

- la poziţia GG avem un singur program „M.H." care se instalează de pe două cd-uri;

- la poziţia HH avem un singur program „F.S." care se instalează de pe trei cd-uri;

- la poziţia JJ avem un singur program „J.B.N." care se instalează de pe două CD-uri;

- la poziţia KK avem un program „F. 2004" care se instalează de pe 2 dc-uri;

- la poziţia LL avem un singur program „M.E. 2003" care se instalează de pe patru cd-uri;

- cd-ul de la poziţia MM notat cu titlul „V.", nu este un joc, el este mai degrabă un documentar despre războiul din Vietnam, conţine mai multe poze şi filme împărţite pe mai multe categorii despre războiul din Vietnam. Concluzionând, expertul arată că numărul de copii din raportul de constatare efectuat de expertul O.R.D.A. nu este corect, fiind vorba de programe fragmentate pe mai multe CD-uri, astfel că expertul a considerat că este un singur software.

Curtea de apel îşi însuşeşte concluziile expertului informatician astfel cum au fost reţinute mai sus, concluzii care nu au fost înlăturate sau irrfirmate prin nici un alt mijloc de probă, iar în ce priveşte raportul efectuat de expertul O.R.D.A. aceasta fiind parte civilă interesată în cauză instanţa de apel a apreciat că acesta a avut o poziţie subiectivă.

În ce priveşte încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpat, instanţa de apel a respins cererea inculpatului de schimbare a îacadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 139⁶ pct. 2 şi 3 din Legea nr. 8/1996 in infracţiunea prev. de art. 139⁶ pct. 2 cu motivarea că inculpatul nu a săvârşit fapta în scop comercial instanţa de apel a respins-o.

În argumentarea acestei soluţii, Curtea arată că probele administrate, respectiv anunţurile postate pe site de inculpat privind vânzarea contra cost a CD-urilor şi dvd-urilor, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, au confirmat că inculpatul a oferit spre vânzare aceste bunuri dovedeşte scopul comercial al operaţiunii, fapta mtrunind elementele constitutive ale infractiunii prev. art. 139⁶ pct. 2 şi 3 din Legea nr. 8/1996. Potrivit textului „constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de 1 la 5 ani sau cu amendă oferirea, distribuirea, deţinerea ori depozitarea sau transportul, în scopul distribuirii de mărfuri-pirăt, precum şi deţinerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice. (3) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt săvârşite în scop comercial, acestea se sancţionează cu închisoare de la 3 ani la 12 ani".

De asemenea, Curtea retine că solicitarea de achitare a inculpatului pentru comiterea infractiunii prev. de art. 139⁶ alin. (5) din Legea nr. 8/1996 nu poate fi reţinută, în cauză fiind dovedit fără putinţă de tăgadă că inculpatul, fără a avea autorizarea titularilor drepturilor conexe, a promovat mărfuri piratate, pe care le-a realizat în prealabil la domiciliul său, prin utilizarea de mijloace electronice de comunicare, respectiv prin folosirea adresei de e-mail şi a datelor sale de contact.

Astfel că, latura obiectivă de realizare, în mod neautorizat, în scopul dislribuirii în scop comercial de mărfuri pirat, copii de pe opere audio-vizuale şi programe soft şi deţinere în vederea distribuirii în scopuri comerciale de mărfuri pirat, respectiv copii de pe opere audiovizuale fără autorizarea titularilor de drepturi conexe rezultă din procesele-verbale de percheziţie domiciliară şi informatică, din cele 543 buc. CD-uri, 2173 buc. DVD-uri şi 43 casete audio, 2 buc. hard-discuri pirat confiscate şi ridicate de la inculpat.

Cu privire la latura subiectivă, rezultă intenţia directă de realizare a mărfurilor pirat, a unor copii de pe opere audiovizuale şi programe soft şi deţinerea în scopul distribuirii în scop comercial de mărfuri pirat, respectiv copii după opere audiovizuale fără autorizarea titularilor drepturilor conexe. În cauză este dovedit că adresa de e-mal c.s.@yahoo.com şi datele de contact ale inculpatului (cele două numere de telefon) au fost folosite de inculpat pentru desfăşurarea activităţii ilegale de realizare, deţinere şi promovare spre comercializare de produse pirat, astfel că apărarea acestuia în sensul că aceste programe erau pentru uzul personal sau al familiei sunt nefondate.

De asemenea, nu poate fi primită nici apărarea potrivit căreia postarea unor anunţuri pe internet nu constituie un mijloc de promovare, Curtea reţinând că internetul constituie în mod neîndoielnic un mijloc de promovare folosit în mod uzual astfel că acesta se încadrează în latura obiectivă a infractiunii prev. de art. 139 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 potrivit căruia „Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă promovarea de marfuri-pirat prin orice mijloc şi în orice mod, inclusiv prin utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse".

Cu privire la cererea inculpatului de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 18¹ C. pen., Curtea constată că cererea este neîntemeiată cu motivarea că potrivit art. 18¹ alin. (2) C. pen. la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracţiuni se ţine seama de modul şi mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi. putut produce precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Pe cale de consecinţă, nu se poate reţine că fapta inculpatului, de reproducere, deţinere şi promovare în mod neautorizat în scop comercial a programelor pentru calculator W.P. prin instalare şi stocare, şi de DVD-uri şi CD-uri este lipsită de gradul de pericol social al unei infracţiuni, având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conţinutului ei concret, iar pe de altă parte, valoarea socială apărată prin norma de mcrimfnare.

La individualizarea pedepsei, instanţa apreciază că inculpatul beneficiază, de circumstanţele atenuante facultative prev. de art. 74, 76 C. pen., având în vedere lipsa antecedentelor penale ale acestuia şi condiţiile în care faptele au fost comise, pe fondul unei probleme de sănătate a unui membru al familiei care a generat lipsuri materiale consistente pentru familia inculpatului, motiv pentru care în raport de toate probele care dovedesc săvârşirea faptelor, circumstanţele personale şi modul concret al săvârşirii infracţiunilor, aşa încât scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a inculpatului, prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Pe latură civilă, Curtea de apel reţine că prejudiciul a fost calculat în mod eronat.

Astfel, la valoarea prejudiciului reţinut în sarcina inculpatului s-a inclus contravaloarea prejudiciului solicitat de Asociaţia Industriei M. din România pentru casele de producţie pe care le reprezintă, în sumă de 93.783,00 reprezentând c/val. operelor muzicale, însă pentru deţinerea şi distribuirea de opere muzicale inculpatul nu a fost trimis în judecată, astfel că, nefiind urmarea infracţiunilor pentru care instanţa a fost sesizată, pretinsul prejudiciu nu se poate acorda.

În acest sens, Curtea îşi însuşeşte apărarea inculpatului potrivit căreia atunci când a dat anunţurile pe internet nu a făcut referire la opere muzicale, iar faptul că au fost identificate la domiciliul său imprimate pe suport diferite înregistrări muzicale nu se încadrează în latura obiectivă a infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

În consecinţă, Curtea reţine că nu este mtrunită una din condiţiile angajării răspunderii civile delictuale respectiv existenţa unei fapte ilicite.

Analizând în continuare constituirile de parte civilă formulată, constată:

- M.C. şi A.S. Inc., a comunicat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 9.781 euro, reprezentând daune materiale şi morale;

- A.S. Inc. se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2.956 euro, reprezentând daune materiale şi morale.

Prin adresa din data de 31 martie 2009, SCA B. & Asociaţii, reprezentant legal al V.G., B.E. şi S.E., a comunicat că valoarea prejudiciului cauzat titularilor de drepturi este în sumă de 457 RON echivalentul sumei de 108 euro, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză.

Prin adresa din data de 31 martie 2009, SCA B. & Asociaţii, reprezentantul legal al E.A. Inc. a comunicat că prejudiciul cauzat este în valoare de 1682 RON, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză.

Curtea reţine că potrivit dispoziţiilor art. 139 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, în vigoare la data săvârşirii infractiunilor, titularii drepturilor de autor pot pretinde instanţelor de judecată acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat urmând ca la stabilirea despăgubirilor instanţa să ia în considerare criterii cum ar fi consecinţele economice negative, în special câştigul nerealizat.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 998, 999 C. civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara, urmând ca, în temeiul art. 1003 C. civ., în situaţia în care prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, răspunderea acestora urmând să fie solidară.

Faţă de aceste dispoziţii legale şi în condiţiile în care, în privinţa acestor infracţiuni, la aprecierea despăgubirilor instanţa trebuie să aibă în vedere în special consecinţele economice negative constând în beneficiul nerealizat de către părtile civile, Curtea constată că despăgubirile acordate de instanţa de fond acestor părţi civile nu au fost calculate în mod corect.

Astfel, la evaluarea prejudiciului încercat de aceste părţi civile, Curtea are în vedere concluziile expertizei informatice efectuate în cursul soluţionării apelului de expert B.S., şi care verificând dacă numărul de copii menţionate în raportul de constatare telmico-ştiinţifică O.R.D.A. este real a constatat că mai multe programe care în raport apar ca fiind mai multe programe în realitate este acelaşi program copiat de mai multe ori.

În ce priveşte valoarea solicitată, în cererea de constituire de parte civilă, M.C. arată că la stabilirea despăgubirilor solicitate a avut îa vedere concluziile raportului de constatare tehnico ştiinţifică O.R.D.A. şi a solicitat contravaloarea următoarelor programe:

- W.X.P.P. x 6 copii x 252 euro/buc;

- W.X.P. x 3 copii x 156 euro/buc;

- W. 98 x 2 copii x 252 euro/buc;

- W. 95 x 1 copie x 252 euro/buc;

- W. 2000 P. x 2 copii x 252 euro/buc;

- W.M. x 1 copie x 252 euro/buc;

- O. 97 x 3 copii x 429 euro/buc;

- O.P. 2003 x 2 copii x 536 euro/buc;

- O.X.P.P. x 2 copii x 53 6 euro/buc;

- O. 2000 x 2 copii x 429 euro/buc;

- V.S. 6.0 x 2 copii x 315 euro/buc;

- E. 2003 x 4 copii x 51 euro/buc;

- A.R. 2006 x 2 copii x 44 euro/buc;

- A.R.E. x 1 copie x 44 euro/buc;

- A.E. II x 2 copii x 13 euro/buc;

- A.E. x 2 copii x 13 euro/buc;

- F.S. 2002 x 3 copii x 26 euro/buc;

- A.M. x 3 copii x 26 euro/buc;

- Z.T. x 2 copii x 13 euro/buc.

În notele scrise depuse la instanţa de apel, M.C. arată că a avut în vedere preţul per unitate recomandat de producători al produselor originale pe care le-a înmulţit cu numărul de copii găsite. Verificând acest mod de constituire de parte civilă în raport de dispoziţiile art. 139⁶ alin. (6) din Legea nr. 8/1996, Curtea constată că reţinerea preţului recomandat de producători la calcularea prejudiciului este legală, astfel că nu poate fi reţinută apărarea inculpatului care a solicitat ca la stabilirea prejudiciului să fie avute în vedere preţurile de comercializare a produselor aflate pe piaţă.

În acest sens, inculpatul a indicat preţuri pe care le-a identificat în anunţurile de vânzare de pe internet, preţuri care în opinia instanţei de apel nu sunt certe întrucât acestea pot fi pentru produse second-hand sau incomplete, ceea ce nu ar acoperi în mod complet prejudiciul încercat de partea civilă.

Curtea nu a acordat însă întregul prejudiciu solicitat de partea civilă M.C., întrucât numărul de produse a căror valoare o solicită nu este reală, având în vedere concluziile expertizei informatice efectuate de expert tehnic B.S. În raportul de expertiză acesta arată că pentru produsele companiei M. programele identificate la inculpat nu erau deţinute în mai multe exemplare, ci câte un program copiat pe mai mute CD-uri, astfel că trebuie înlăturată din valoarea prejudiciului stabilit pentru M.C. c/val programelor M.O.P. 1 program în loc de 2, W.X.P. de pe hard discuri (3 copii x 146 euro) în realitate au fost identificate 3 copii în loc de 6,1 W. 98 în loc de 2 (252 euro), M.O.X.P.P. (1 copie de scăzut x536 euro), E. 2003 (de scăzut 3 x51 euro).

De asemenea, trebuie înlăturată din valoarea prejudiciului contravaloarea următoarelor programe pentru care inculpatul nu a deţinut decât câte un program care au fost instalate pe câte 2 CD-uri aşa cum le identifică expertul tehnic B.S.: Z.T. (1 buc 13 euro), A.M. (1x26euro), F.S. (2x26euro), E. 2003 (3x51 euro), A. (1x44euro).

De asemenea, în cazul constituirii de parte civilă pentru partea civilă A.S. Inc., care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2.956 euro, reprezentând daune materiale compuse şi morale, Curtea constată că daunele acordate de instanţa de fond nu au fost corect stabilite.

În privinţa daunelor materiale, s-a solicitat suma de 2756 euro - contravaloarea a 4 programe A.P., cu un preţ per unitate de 689 euro, dar Curtea constată că în cauză exper informatician B. verificând aceste programe astfel cum au fost identificate în raportul de constatare tehoico-ştimtifică O.R.D.A. a reţinut că programul de la poziţia NN din acest raport nu este un program A.P., astfel că nu se poate acorda contravaloarea acestui program. V.G., B.E. şi S.E. au comunicat că valoarea prejudiciului cauzat titularilor de drepturi este în sumă de 457 RON - echivalentul sumei de 108 euro, sumă cu care se constituie parte civilă în cauză. Prin adresa 30 mai 2011, dar SC V.G. a renunţat la constituirea de parte civilă, astfel că se va lua act de renunţarea la acordarea despăgubirilor.

În privinţa despăgubirilor solicitate de E.A. şi S.E., acestea au calculat, prejudiciul prin înmulţirea preţului per unitate cu coeficientul 3 potrivit art. 139 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 8/1996, mod de calcul pe care instanţa de apel nu-l va reţine în cauză.

Astfel, stabilirea prejudiciului potrivit urmând să fie acordate numai preţurile per unitate care acoperă beneficiul nerealizat de aceste părţi civile, întrucât stabilirea prejudiciului potrivit art. 139 pct. 2 lit. b) se realizează numai când acesta nu poate fi calculat potrivit lit. a) din art. 139.

Ori, în cauză, prin acordarea preţului de vânzare a respectivelor produse, în opinia Curţii de apel, se acoperă beneficiul nerealizat.

De asemenea, Curtea apreciază că acordarea daunelor morale se justifică întrucât prin deţinerea şi distribuirea de către o persoană neautorizată a programelor aparţinând părţilor civile au fost de natură să afecteze prestigiul şi siguranţa calităţii produselor acestora suferind astfel un prejudiciu moral care se impune a fi compensat. Cu privire la cuantumul acestuia, Curtea constată că inculpatul nu s-a opus acordării acestor sume.

Curtea de Apel a apreciat că se impune desfiinţarea sentinţei şi sub aspectul măsurii confiscării prin înlăturarea măsurii cu privire la bunurile care nu intră în conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care inculpatul nu a fost trimis în judecată, respectiv: 234 bucăţi fonograme tip compact disc şi DVD ce conţin un număr total de 24057 opere muzicale; 43 bucăţi fonograme tip casete audio; 2087 bucăţi videofon tip DVD şi CD ce conţin un număr total de 2218 opere audio muzicale; 22 8 bucăţi discuri optice ce conţin 275 programe de calculator piratate (81 tip creaţie şi 194 tip divertisment/jocuri), aflate în custodia IPJ Alba -Serviciul de Investigare al Fraudelor.

În temeiul art. 195 C. proc. pen., Curtea de apel a considerat că se impune şi desfiinţarea încheierii de îndreptare a erorii materiale prin care instanţa de fond a aplicat măsura confiscării, întrucât prin acest act procesual nu se pot îndrepta numai erorile evidente ori măsura confiscării face parte din soluţionarea acţiunii penale.

Prin decizia penală nr. 104/A din 21 mai 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori, faţă de considerentele expuse şi în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul D.C.S. împotriva sentinţei penale nr. 27 din data de 30 ianuarie 2012 şi a încheierii de înlăturare a omisiunilor vădite din 2 aprilie 2012 pronunţate de Tribunalul Alba, secţia penală, în Dosarul nr. 232/107/2010.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală atacată, precum şi integral încheierea de înlăturare a omisiunilor vădite din 2 aprilie 2012, sub aspectul luării faţa de inculpatul D.C.S. a măsurii confiscării speciale prevăzute de art. 118 lit. a) şi f) C. pen. şi al soluţionării acţiunilor civile formulate de părţile civile M.C., A.S. Inc., E.A. Inc., B.E., S.E. şi Asociaţia Industriei M. din România.

Procedând la o nouă judecată în aceste limite, instanţa de apel:

I. A înlăturat măsura confiscării speciale prevăzute de art. 118 lit. a) şi f) C. pen. luate faţă de inculpatul D.C.S., cu privire la următoarele bunuri:

- 234 bucăţi fonograme tip compact disc şi DVD ce conţin un număr total de 24057 opere muzicale;

- 43 bucăţi fonograme tip casete audio;

- 2087 bucăţi videofon tip DVD şi CD ce conţin un număr total de 2218 opere audio muzicale;

- 228 bucăţi discuri optice ce conţin 275 programe de calculator piratate (81 tip creaţie şi 194 tip divertisment/jocuri), aflate în custodia IPJ Alba - Serviciul de Investigare al Fraudelor".

II. A redus cuantumul despăgubirilor civile acordate părţilor civile M.C., A.S. Inc., E.A. Inc., B.E. şi S.E. astfel:

- de la suma de 9781 euro la suma de 8169 euro, din care suma de 7369 euro reprezintă despăgubiri materiale, iar suma de 800 euro reprezintă daune morale, în favoarea părţii civile M.C., prin reprezentant legal SCA „M.G.&M.P.".

- de la suma de 2956 euro la suma de 2267 euro, din care suma de 2755,66 euro reprezintă despăgubiri materiale, iar suma de 200 euro reprezintă daune morale, în favoarea părţii civile A.S. Inc., prin reprezentant legal SCA „M.G.&M.P.".

- de la suma de 396,9 euro la suma de 94,5 euro cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părţii civile E.A. Inc., prin reprezentant legal SCA „B. & Asociaţii".

- de la suma de 108 euro la suma de 30 euro, cu titlu de despăgubiri materiale în favoarea părţilor civile B.E. şi S.E., prin reprezentant legal SCA „B. & Asociaţii".

A înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 457 euro în favoarea părţii civile S.E. prin reprez. legal SCA „B. & Asociaţii".

A respins acţiunea civilă formulate de partea civilă Asociaţia Industriei M. din România.

A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul D.C.S. şi partea civilă Asociaţia Industriei M. din România.

Fiind vorba despre o decizie penală pronunţată în data de 21 mai 2013, sunt aplicabile dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Partea civilă a motivat recursul în termenul prev. de art. 385¹⁰ alin. (2)C. proc. pen. şi a criticat decizia în temeiul art. 385⁹ pct. 17¹ şi 17² C. proc. pen., pentru nelegalitate şi netemeinicie referitor la soluţionarea acţiunii civile şi la înlăturarea măsurii confiscării speciale a mărfurilor pirat.

În dezvoltarea motivelor de recurs, arată că, din moment ce instanţele l-au găsit vinovat pe inculpat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost frimis în judecată, sunt îndeplinite şi condiţiile prevăzute de legea civilă de admitere a acţiunii.în despăgubiri exercitată de Asociaţia Industriei M. din România. Se consideră că s-a făcut pe deplin dovada calităţii de parte vătămată a acestei asociaţii şi dovada faptului că Asociaţia Industriei M. din România reprezintă producătorii de fonograme. De asemenea, s-a dovedit că inculpatul a utilizat în mod neautorizat fonogramele aparţinând membrilor Asociaţiei Industriei M. din România

Partea civilă mai arată că prin probele administrate a demonstrat cu certitudine nu numai existenţa prejudiciului, ci şi cuantumul despăgubirilor ce trebuie să-i fie acordate.

Pe de altă parte, în ce priveşte înlăturarea măsurii confiscării speciale, partea civilă susţine că sunt aplicabile disp. art. 139 alin. (14) lit. c) din Legea nr. 8/1996 ce au caracter special faţă de disp. art. 118 C. pen. Conform acestor prevederi legale, titularii drepturilor încălcate pot solicita instanţei să dispună scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare şi distrugere, a copiilor efectuate ilegal. Mai mult, conform art. 16 şi 17 din Legea nr. 8/1996, măsura confiscării poate fi dispusă şi din oficiu.

Inculpatul a motivat recursul cu respectarea dispoziţiilor ce reglementează termenul de depunere a motivelor de recurs şi a criticat hotărârea pentru nelegalitate, conform art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen.

Acesta a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 139⁶ alin. (2) şi (3) în cea prev. de art. 139⁶ alin. (2) din Legea nr. 8/1996, pe motiv că nu a comis infracţiunea în această formă calificată, deoarece nu a urmărit obţinerea unui avantaj economic sau material ci, dimpotrivă, preţurile au fost derizorii situându-se sub nivelul cheltuielilor pe care le-a efectuat pentru realizarea copiilor, intenţia sa fiind aceea de a constitui colecţia şi de a o păstra, fiind silit să o vândă datorită problemelor familiale.

Inculpatul a solicitat achitarea în ce priveşte infracţiunea prev. de art. 139⁶ alin. (5) din Legea nr. 8/1996, susţinând că fapta sa de a da un anunţ pe internet nu constituie promovarea de mărfuri pirat deoarece prin promovare se intenţionează atragerea interesului public cu privire la mărfuri, pe când el nu a prezent publicului lista mărfurilor oferite spre vânzare, ci a trimis-o doar martorului, după ce acesta a câştigat licitaţia.

De asemenea, inculpatul solicită aplicarea disp. art. 18¹ C. pen. raportat la infracţiunile prev. de art. 139⁶ alin. (2) şi art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996; având în vedere împrejurările în care a comis fapta: situaţia financiară precară, boala şi decesul socrului, existenţa unor venituri mici care nu acopereau cheltuielile familiei. Solicită să se. aibă în vedere că programele găsite pe calculator au fost utilizate doar pentru uz personal, că nu are antecedente penale şi a avut o comportare sinceră pe parcursul procesului penal.

În subsidiar, solicită pentru cele două infracţiuni aplicarea amenzii orientate spre minim.

Referitor la latura civilă, critică despăgubirile acordate prin raportare la infracţiunea prev. de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996, pe motiv că trebuie avute în vedere doar cele 5 programe găsite în calculator şi că infracţiunea se referă la programe existente pe sisteme de calcul. Susţine că nu s-a făcut dovada că a folosit programele care nu erau stocate în calculator şi nici că aceste programe nu puteau fi folosite neautorizat sau că ar fi fost preluate de pe internet în mod nelegal. Drept urmare, solicită ca despăgubirile către M.C. să fie limitate doar la 756 euro (corespunzătoare celor trei programe W.X.P.P.) şi 858 euro (corespunzător celor 2 programe O. 2000).

Inculpatul critică şi cuantumul celorlalte despăgubiri invocând expertiza de specialitate efectuată în cauză şi solicită diminuarea acestora şi restituirea bunurilor în privinţa cărora instanţa de apel a dispus înlăturarea măsurii confiscării.

În ce priveşte legea penală mai favorabilă, apărătorul inculpatului a solicitat cu ocazia dezbaterilor aplicarea legii noi faţă de limitele de pedeapsă şi aplicarea legii vechi în ce priveşte concursul de infracţiuni, ca instituţie autonomă.

Examinând cauza din această perspectivă, în temeiul art. 385⁶ alin. (1) şi (2).C. proc. pen., Înalta Curte constată fondat doar recursul formulat de inculpat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu general, având în vedere că în cursul soluţionării recursurilor a intrat în vigoare un nou C. proc. pen., trebuie aplicate dispoziţiile tranzitorii din art. 12 din Legea nr. 255/2013, potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi (Legea nr. 13 5/2010 privind C. proc. pen., în vigoare începând cu data de 1 februarie 2014) declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

Drept urmare, faţă de data pronunţării deciziei atacate, respectiv 21 mai 2013, în speţă sunt aplicabile prevederile C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Mai trebuie precizat că, în conformitate cu prevederile stricte ce reglementează calea de atac a recursului şi care limitează atât posibilitatea atacării hotărârilor cât şi posibilitatea examinării în totalitate a cauzei de către instanţa de control judiciar, Înalta Curte va proceda la soluţionarea recursurilor doar prin analiza cauzei în limita cazurilor de casare care au fost invocate şi în măsura în care criticile formulate se încadrează în aceste cazuri, precum şi prin luarea în considerare a cazurilor de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pot fi avute în vedere din oficiu.

Instanţa de recurs nu va putea să reanalizeze mijloacele de probă şi să stabilească o altă situaţie de fapt decât cea stabilită prin hotărârile atacate, examenul său urmând să aibă în vedere doar chestiunile de drept.

I. Referitor la recursul inculpatului, se constată că, în cea mai mare parte, criticile formulate în recurs constituie o reiterare a motivelor de apel ce au fost analizate în mod complet şi temeinic de prima instanţă de control judiciar.

În dezacord însă cu instanţa de apel, Înalta Curte apreciază că faptelor comise de către inculpat li s-a dat o greşită încadrare juridică.

Astfel, situaţia de fapt stabilită de instanţa de fond şi de instanţa de apel, în concordanţă cu rechizitoriul, constă în esenţă în aceea că în data de 29 septembrie 2008, inculpatul D.C.S. a postat pe 2 site-uri un anunţ de vânzare a unei colecţii de DVD-uri cu filme artistice şi desene animate. În urma acestor anunţuri a fost declarat câştigător al licitaţiei numitul N.A. şi după acest moment, în data de 6 noiembrie 2008, inculpatul i-a trimis pe e-mail lista cuprinzând toate titlurile colecţiei, incluzând 1743 de filme, muzică şi desene animate, toate în format DVD. Ulterior, N.A. i-a solicitat inculpatului să-i trimită un număr de DVD-uri pentru a se convinge de calitatea produselor înainte de a achiziţiona colecţia. Inculpatul s-a conformat şi, după aceea, împreună cu N.A. au stabilit o întâlnire la data de 25 noiembrie 2008, pentru ca acesta din urmă să cumpere întreaga colecţie. La această dată, inculpatul a fost prins în flagrant în timp ce-i vindea lui N.A. 71 de DVD-uri în schimbul sumei de 720 RON.

Raportat la această situaţie de fapt, inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond, soluţia fiind menţinută şi de instanţa de apel, pentru săvârşirea a două infracţiuni:

- prev. de art. 139⁶ alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996, dispoziţii potrivit cărora constituie infracţiune oferirea, distribuirea, deţinerea ori depozitarea sau transportul în scopul distribuirii de mărfuri pirat, precum şi deţinerea acestora în scopul utilizării prin comunicare publică la punctele de lucru ale persoanelor juridice în cazul în care aceste fapte sunt săvârşite în scop comercial;

- prev. de art. 139⁶ alin. (5) din Legea nr. 8/1996, conform căruia constituie infracţiune promovarea de mărfuri pirat în orice mijloc şi în orice mod, inclusiv prin utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau prin expunerea sau prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse.

Critica inculpatului întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 139⁶ alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996, este nefondată.

Situaţia, de fapt mai sus descrisă evidenţiază mrrunirea tuturor elementelor constitutive ale acestei infracţiuni, deoarece inculpatul a oferit mărfurile pirat în scop comercial, chiar acesta recunoscând că datorită problemelor familiale a fost nevoit să-şi vândă colecţia. Faptul că inculpatul nu a obţinut în final un anumit profit este lipsit de relevanţă, în condiţiile în care atât anunţurile postate pe internet cât şi modul în care inculpatul a acţionat ulterior, inclusiv cu ocazia flagrantului, demonstrează fără putinţă de tăgadă efectuarea unei operaţiuni de vânzare-cumpărare, niciunul dintre aceste aspecte nefiind contestate de către inculpat.

Pe de altă parte, instanţa de recurs apreciază ca fondată critica referitoare-la faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de prev. de art. 139⁶ alin. (5) din Legea nr. 8/1996, critică ce se încadrează în cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 teza l C. proc. pen.

Aşa cum rezultă din cele ce preced, elementul material al acestei infracţiuni constă în „promovarea de mărfuri pirat".

Noţiunea de promovare este diferită de înţelesul noţiunilor de oferire sau de distribuire menţionate în art. 139⁶ alin. (2) din Legea nr. 8/1996 (ca şi elemente materiale ale unei alte infracţiuni) deoarece se referă la dezvoltarea, susţinerea, propagarea sau răspândirea unor informaţii referitoare la anumite mărfuri, în scopul de a trezi interesul publicului larg cu privire la aceste mărfuri ori de a-l determina să le achiziţioneze. Acest scop special rezultă şi din enumerarea exemplificativă a unor tipuri de comportament prohibite de norma de incrminare, căci potrivit art. 139⁶ alin. (5) din Legea nr. 8/1996 constituie infracţiune promovarea de mărfuri pirat prin orice mijloc şi în orice mod, inclusiv prin utilizarea anunţurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare sau prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse.

Faptele inculpatului, astfel cum au fost reţinute, nu corespund noţiunii de "promovare", întrucât inculpatul s-a limitat doar la a oferi mărfurile în scop comercial, spre vânzare, ambele anunţuri postate pe internet urmărind doar acest scop, fără ca, din conţinutul acestor anunţuri sau din comportamentul ulterior al inculpatului să rezulte că ar fi urmărit să desfăşoare acţiuni de publicitate cu privire la mărfurile pirat.

Foarte important sub acest aspect este şi faptul că lista cu produsele din întreaga colecţie a fost comunicată doar numitului N.A. şi prin intermediul e-mailului, ce are caracterul unei corespondenţe private, fără ca inculpatul să o adreseze publicului larg printr-o postare pe internet.

În concluzie, raportat la infracţiunea prev. de art. 139⁶ alin. (5) din Legea nr. 8/1996, nu sunt îndeplinite cerinţele referitoare la elementul material şi la intenţia prevăzută de lege.

Pe cale de consecinţă, faptele inculpatului astfel cum a fost descrise mai sus întrunesc doar elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 139⁶ alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996.

Având însă în vedere caracterul unitar al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, reţinute în acelaşi mod de instanţa de fond şi instanţa de apel, soluţia ce se impune nu este aceea de achitare a inculpatului cu privire la infracţiunea prev. de art. 139 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, ci schimbarea încadrării juridice din cele două infracţiuni într-o singură infracţiune, prev. de art. 139⁶ alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996, fiind vorba despre calificarea juridică din punct de vedere al normei de incriminare prin raportare la o situaţie unică de fapt.

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, se impun anumite precizări cu caracter general:

Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei se realizează în conformitate cu disp. art. 5 C. pen. în vigoare (Legea nr. 286/2009) potrivit căruia: "(1) în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când. acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile".

Conform art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

Drept urmare, principiul activităţii legii penale, prevăzut de art. 10 C. pen. anterior, dar şi de art. 3 C. pen. în vigoare, are ca excepţii retroactivitatea legii penale, respectiv ultraactivitatea legii penale mai blânde.

Rezultă, astfel, că aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 mai sus menţionat este incidenţă în situaţii tranzitorii, caracterizate printr-o succesiune a legilor penale intervenită de la data săvârşirii faptei prevăzute de legea penală, când ia naştere raportul juridic penal de conflict, şi până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În speţă, suntem într-o asemenea situaţie, căci după comiterea infracţiunii şi mai înainte de judecarea definitivă a cauzei, la data de 01 februarie 2014, a intrat in vigoare un Nou C. pen., ce a dus modificări substanţiale, care pot influenţa soluţia ce poate fi pronunţată în cauză.

În ce priveşte mecanismul de stabilire a legii penale mai favorabile, în absenţa unor dispoziţii legale exprese, Înalta Curte apreciază că se impune aplicarea autonomă a instituţiilor de drept penal, şi nu aplicarea globală a acestora. Datorită noutăţii situaţiei create de intrarea în vigoare a noului C. pen. (şi care se referă la toate instituţiile de drept substanţial, spre deosebire de perioada anterioară, când au avut loc modificări legislative doar pe anumite instituţii), trebuie luate în considerare atât dispoziţiile legale referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, cât şi doctrina şi jurispradenţa relevantă.

Opinia aplicării legii penale mai favorabile conform instituţiilor autonome se fundamentează, în primul rând, pe interpretarea dispoziţiilor legale.

Astfel, reglementând aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, disp. art. 5 alin. (2) C. pen. în vigoare prevăd: "Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile".

De asemenea, conform art. 173 C. pen. în vigoare: "Prin lege penală se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi organice, ordonanţe de urgenţă sau alte acte normative care la data adoptării lor aveau putere de lege", această definiţie regăsindu-se în mod similar şi în art. 141 C. pen. anterior care prevedea: "Prin lege penală se înţelege orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi sau decrete."

Rezultă, astfel, că în aplicarea legii penale mai favorabile, noţiunea de "lege penală" trebuie înţeleasă în sensul de normă de drept penal.

Voinţa leguitorului în sensul aplicării legii mai blânde pe criteriul instituţiilor autonome reise şi din alte dispoziţii referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, inclusiv din dispoziţiile Legii nr. 187/2012, care stabileşte norme tranzitorii de aplicare a mitior lex, cum sunt: disp. art. 10 — referitor la tratamentul pluralităţii de infracţiuni, art. 12 — referitor Ia pedepsele complementare şi accesorii, art. 15 — referitor la suspendarea condiţionată a executării pedepsei, art. 16 - referitor la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Opiniile exprimate în doctrină cu privire la aplicarea legii mai favorabile pe instituţii autonome, sunt majoritare. Amintim aici, în ordine cronologică doar câţiva autori prestigioşi:

- Ţraian Pop, Drept penal comparat, Cluj, 1923, p.121;

- Vintilă Dongoroz în C.G.Rătescu, HLAsnavorian, Tr. Pop,:V. Dongoroz ş.a., Codul penal "Regele Carol II" adnotat, vol.I, Ed. Librăriei S., Bucureşti, 1937, p.10: "Nu este deci îngăduit a se îmbina dispoziţiunile unei legi cu cele ale altei legi pentru a se obţine un rezultat şi mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicaţiune a unei a treia lege (lex tertia), ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită şi pedeapsa fixată conform uneia din legi, se poate recurge la instituţiunile care funcţionează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului";

- Vintilă Dongoroz în G.C. Răescu, H. Asnavorian, Traian Pop, V. Dongoroz ş.a., Codul penal "Regele Carol II", adnotat, vol. I Partea generală, Editura S. & Co S.A.R., Bucureşti, 1937, p.12, referitor la art. 5 C. pen. Carol II ce consacra autonomia prescripţiei: "când prescripţiunea acţiunei penale sau a pedepselor este diferit reglementată prin legi succesive, se aplică legea care prevede prescripţia cea mai scurtă", apreciind, totodată, că "prescripţia este o instituţie de drept substanţial, căreia îi este aplicabil principiul legii penale mai favorabile";

- V. Dongoroz, Drept penal, Bucureşti, 1939, p. 132-133;

- George Antoniu în Codul penal al RSR comentat şi adnotat, Partea generală, Editura Ş., Bucureşti, 1972, p.64: "Se întrevede posibilitatea ca, în alegerea legii penale mai favorabile, unele instituţii juridice să fie privite ca având independenţă relativă în raport cu prevederile care incriminează fapta, iar aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. să se facă distinct".

- G. Antoniu, Comentariu (n. 16) în G. Antoniu, C. Bulai, Practica judiciară penală, vol.I, Ed. A., Bucureşti, 1988, p. 37: "concursul de infracţiuni face parte dintre acele instituţii juridico-penale (ca şi prescripţia, suspendarea executării pedepsei ş.a.) ale căror reguli se aplică, în cazul succesiunii de"legi penale în timp, în mod autonom, independent de încadrarea juridică a faptelor după legea nouă sau cea anterioară.";

- Th. Vasiliu ş.a., Codul penal al R.S.R. comentat şi adnotat, vol.I, Bucureşti, 1972, p.66;

- F. Streteanu, Concursul de infracţiuni, Ed. L.L., Bucureşti, 1999, p. 366 şi urm;

- C. Bulai, B. Bulai, Manual de drept penal. Partea generală, Ed. U.J., 2007, p.139: "determinarea legii penale mai favorabile trebuie să se facă în raport de fiecare instituţie care se aplică în mod autonom. De aceea, dacă încadrarea faptei s-a făcut după una din legi, care era mai favorabilă, aceasta nu exclude aplicarea dispoziţiilor din cealaltă lege cu privire la recidivă sau la concursul de infracţiuni, dacă acestea sunt mai favorabile".

- F. Streteanu, Tratat de drept penal. Partea generală, vol.I, Ed. C.H.B., Bucureşti, 2008, p.283 şi urm.;

- F. Streteanu, "Documentare privind aplicarea în timp a legii penale în condiţiile intrării în vigoare a Noului C. pen." - Legea nr. 286/2009, material întocmit la solicitarea Ministerului Justiţiei, publicat pe site-ul oficiarwww.just.ro."

Pe de altă parte, există o practică judiciară de natură să creeze previzibilitate în aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome.

În perioada interbelică, sub imperiul C. pen. din 1936, jurisprudenta Curţii de Casaţie a fost constantă în a afirma aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome:

- Cas. II, dec. 2154/1937: "se poate face aplicaţiunea cumulativă a două legiuiri în caz de concurs a două infracţiuni, ori de câte ori instanţele de fond găsesc că pedeapsa pentru una din infracţiuni este mai mică după una din legiuiri, iar pentru cealaltă infracţiune pedeapsa este mai mică după cealaltă legiuire", în V. Papadopol, I.Stoenescu, G.Protopopescu, Codul penal al RPR adnotat, Editura S., Bucureşti, 1948, p.23;

- Cas. II, dec. 4021/1938: "(...) deşi instanţa de apel a aplicat împotriva inculpatului, în ceea ce priveşte calificarea faptului şi gradarea pedepsei, textele din Vechiul C. pen., unele ce conduceau la o pedeapsă mai blândă, ea era îndreptăţită să facă în favoarea acestuia, dacă a găsit că merită acest tratament, şi aplicaţiunea art. 65 din noul C. pen. (referitor la suspendarea condiţionată) deoarece conţinea un principiu de drept menit să ducă la uşurarea situaţiunii inculpatului", în V. Papadopol, I. Stoenescu, G.Protopopescu, Codul penal al RPR adnotat, Editura de Stat, Bucureşti, 1948, p.21;

- Cas. II, dec. 677/1938: "(...) faptul că inculpaţii au fost pedepsiţi prin aplicarea dispoziţiunilor C. pen. anterior nu putea să împiedice aplicarea dispoziţiunei de suspendare a executării din noul cod, întrucât suspendarea din noul cod este o instituţiune care funcţionează independent", în N.T.Buzea, Infracţiunea penală şi culpabilitatea, Tipografia S.S., Alba Iulia, 1944, p.272;

- Cas. II, dec. 4486/1940: "în materia prescripţiei, Curtea de Casaţie statua că, dacă instanţa de fond a considerat că prescripţia prevăzută de fiecare din aceste legiuiri face un tot unitar cu pedeapsa şi că, deci, nu s-ar putea aplica prescripţia din codul penal de la 14 martie 1936 pentru o infracţiune pedepsită după C.l pen. din 1865, a interpretat greşit şi a violat dispoziţiunile art. 5 şi 165 C. pen., întrucât nici un text din legiuirea penală nu opreşte a se aplica pedeapsa prevăzută de o anumită legiuire şi prescripţia din altă legiuire penală" în V. Papadopol, I.Stoenescu, G.Protopopescu, Codul penal al RPR adnotat, Editura S., Bucureşti, 1948, p. 27).

În ce priveşte jurisprudenţa Tribunalului Suprem, după intrarea în vigoare a C. pen. din 1968, se constată că au existat şi decizii ce statuează un punct de vedere contrar, dar se impun a fi amintite:

- decizia nr. 939/1969, în V. Pasca, Curs de drept penal, partea generală, vol.I, Ed. U.J., Bucureşti, 2010, p.89, prin care s-a stabilit: "dacă infracţiunile concurente au fost sancţionate cu amendă potrivit legii penale vechi mai favorabilă, este corectă aplicarea regulilor privind concursul de infracţiuni potrivit legii penale noi care prevede contopirea pedepselor şi nu totalizarea lor ca în legea veche.";

- decizia nr. 4044/1970, în Culegere de decizii, 1970, p. 275, prin care s-a decis că "în caz de succesiune a unor legi penale, pentru constatarea situaţiei de recidivist sau nerecidivist a unui inculpat, trebuie să se ţină seama de dispoziţiile acelei legi potrivit căreia termenul care face ineficientă recidiva - termen cuprins între data executării pedepsei aplicate pentru prima infracţiune şi data săvârşirii celei de-a doua infracţiuni - s-a împlinit".

- decizia nr. 1802/1971, în Repertoriu de practică judiciară în materie penală pe anii 1969-1975, p.362: "tratamentul sancţionator al recidivei postcondamnatorii, în ipoteza în care pedeapsa anterioară a fost executată în parte, se va aplica potrivit art. 119 C. pen. anterior care constituie legea penală mai favorabilă sub acest aspect."

Fără a avea un caracter unitar, chiar şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale atestă aplicarea legii mai favorabile prin raportare la norme ce reglementează anumite instituţii, şi nu cu privire la lege, în ansamblul ei.

Cu titlu de exemplu, în Decizia nr. 214 din 16 iunie 1997 se menţionează că "dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi art. 13 C. pen. care consacră principiul legii penale mai favorabile în cazul situaţiilor tranzitorii (...) privesc atât legea, în ansamblul său, cât şi fiecare dintre normele şi instituţiile sale în parte, cum este cazul liberării condiţionate".

De asemenea, în Decizia nr. 1092 din 18 decembrie 2012 (referitoare la constituţionalitatea art. 124 C. pen., modificat prin art. I pct.3 din Legea nr. 63/2012), se reţine cu privire la prescripţie că "dat fiind caracterul de normă de drept penal material, nu se impune instituirea unor dispoziţii tranzitorii, întrucât, în acord cu art. 15 alin. (2) din Constituţie reflectat în art. 13 C. pen., legislaţia prevede soluţia de urmat în cazul conflictului de legi"; raportat la art. 15 alin. (2) din Constituţie se arată: "Legea fundamentală a statuat că, ori de câte ori există norme mai favorabile, acestea vor fi aplicate fie retroactivând, fie ultraactivând", respectiv "este indiscutabil recunoscut în teoria juridică că regula generală de soluţionare a conflictelor de legi în timp în materie penală, impune aplicarea normelor mai puţin severe"".

Nu în ultimul rând, trebuie avută în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului [Kokkinakis împotriva Greciei; Dragoloniu şi Militaru-Pidnorni împotriva României; Kafkaris împotriva Ciprului (MC); S.F. SRL şi alţii împotriva Italiei; Scoppola împotriva Italiei (nr. 2) (MC); Mihai Toma împotriva României; Del Rio Prada împotriva Spaniei] şi a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Cauza C-3 87/02, Silvio Berlusconi, 2005, ECR 1-0000 şi Cauza C-457/02, Nisseli, 2004, ECR 1-0000) referitor la aplicarea legii penale în timp, în sensul că legea penală nouă poate retroactiva doar dacă este mai favorabilă persoanei acuzate şi dacă nu încalcă standardele de previzibilitate.

În acord cu opiniile exprimate în doctrină, pentru a stabili instituţiile autonome trebuie identificate acele instituţii de drept penal cu caracter unitar şi cu autonomie funcţională. Acestea se caracterizează printr-o reglementare distinctă, unitară, ce nu poate fi disociată şi beneficiază de reguli de foncţionare proprii, de. natură a le asigura independenţa. În plus, efectele instituţiilor autonome nu sunt generate de acelaşi tip de fapt juridic, iar mecanismul lor de aplicare funcţionează separat de încadrarea juridică şi pedeapsă. Mai mult, instituţiile sunt autonome şi între ele, nu doar faţă de incriminare şi sancţiune.

Prin aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome nu se crează o lex tertia, căci demersul de determinare în concret a legii penale mai favorabile se realizează prin compararea normelor din legea nouă şi din legea veche ce reglementează respectiva instituţie autonomă, fără să se combine dispoziţii mai favorabile din legi succesive, asigurându-se unitatea normelor ce reglementează condiţiile de existenţă şi efectele în cadrul aceleiaşi instituţii autonome.

Astfel, unitatea dintre mcriminare şi pedeapsă exclude posibilitatea de a se combina mcriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Pedeapsa decurge din norma de mcriminare şi are un caracter accesoriu acesteia. Mai mult, legea prevede această unitate nu doar referitor la pedeapsa principală, ci şi la pedepsele accesorii şi complementare, care se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă (art. 12 din Legea nr. 187/2012). De asemenea, aceeaşi unitate împiedică şi combinarea dispoziţiilor privitoare la circumstanţe agravante şi atenuante, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabileşte mcriminarea şi se individualizează sancţiunea penală:

Din interpretarea prevederilor Noului C. pen., reiese că sunt instituţii de drept penal care au o funcţionare autonomă şi independentă faţă de norma de mcriminare şi pedeapsă:

- pluralitatea de infracţiuni, respectiv: recidiva, concursul de infracţiuni, pluralitatea intermediară;

- forma continuată a infracţiunii;

- măsurile de siguranţă;

- formele de individualizare a executării pedepsei;

- cauzele de reducere a pedepsei;

- prescripţia.

În concret, în aplicarea legii penale mai favorabile, instituţiile autonome presupun parcurgerea unor etape distincte. Mai întâi, se stabileşte legea mai favorabilă din punct de vedere al normei de incriminare şi a sancţiunii (cu luarea în considerare, dup caz, a circumstanşelor atenuante sau agravante) şi apoi se analizează şi se aplică independent, fiecare din instituţiile autonome incidente, care nu sunt condiţionate de legea considerată mai favorabilă din perspectiva încadrării juridice şi a limitelor de pedeapsă.

Aşa cum s-a arătat, în cadrul fiecărei instituţii autonome, trebuie să se respecte interdicţia creării unei lex tertia.

În concret, pentru determinarea legii penale mai favorabile în speţă, instanţa de recurs are în vedere că după comiterea faptei, în conformitate cu art. 54 din Legea nr. 187/2012, dispoziţiile art. 139⁶ alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996, ca şi cele ale art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996, au suferit modificări în ceea ce priveşte limitele de pedeapsă, modificări ce.au intrat în vigoare de la data de 1 februarie 2014.

Cu toate acestea, pentru motivele ce vor fi expuse, se apreciază că legea penală mai favorabilă este legea veche.

Astfel, la data comiterii faptei infracţiunea prev. de art. 139⁶ alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996 era sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani, iar potrivit legii noi, limitele au fost reduse, infracţiunea fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.

Referitor la infracţiunea prev. de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996, se constată că la data comiterii faptei limitele de pedeapsă erau închisoarea de la 1 la 4 ani sau amenda, iar potrivit legii noi, de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

În ambele cazuri, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă sub minimul special prevăzut de legea veche, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante judecătoreşti prev. de art. 74-76 C. pen., instanţa reţinând în favoarea inculpatului existenţa unor împrejurări de natură să atenueze gravitatea faptelor, mai precis împrejurarea că a fost nevoit să-şi vândă colecţia datorită unor probleme familial-financiare.

Este adevărat că această circumstanţă are corespondent în legea nouă, putând fi reţinută în favoarea inculpatului în temeiul art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., însă luând în considerare disp. art. 76 din.acelaşi cod referitor la efectele circumstanţelor atenuante, se constată că potrivit legii noi limita minimă a pedepsei ar putea fi redusă cu o treime, ceea ce în cazul infracţiunii prev. de prev. de art. 139⁶ alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996 ar detennina aplicarea unei pedepse de 1 an şi 4 luni (minimul fiind de 2 ani), iar în cazul infracţiunii prev. de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996 aplicarea unei pedepse de 4 luni (minimul fiind de 6 luni închisoare).

În ambele situaţii, pedeapsa aplicată potrivit legii vechi prin luarea în considerare a circumstanţelor atenuante judecătoreşti [6 luni închisoare în baza art. 139⁶ alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996, respectiv 3 luni închisoare în baza art. 139⁹ din aceeaşi lege] este inferioară acestor limite reduse ca urmare a reţinerii aceloraşi circumstanţe potrivit legii noi.

În consecinţă, în ceea ce priveşte instituţia autonomă a normei de incrirninare şi a sancţiunii, se constată că legea veche este mai favorabilă.

De asemenea, sub aspectul instituţiei autonome a concursului de mfracţiuhi, legea veche este mai favorabilă, deoarece tratamentul sancţionator prevăzut de legea nouă, potrivit art. 38-39 C. pen., stabileşte aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsa, pe când pedeapsa rezultantă aplicată de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel conform art. 33-34 C. pen. anterior nu a fost stabilită prin aplicarea vreunui spor.

De asemenea, în ce pliveşte modalitatea de individualizare a pedepsei, legea veche este mai favorabilă, atât în ce priveşte conţinutul măsurii - deoarece inculpatul a beneficiat de suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fără să se impună vreo măsură de supraveghere, pe când impunerea unor asemenea măsuri sau a unor obligaţii este imperativă potrivit legii noi în cazul tuturor modalităţilor neprivative de libertate de individualizare a pedepsei (amânarea aplicării pedepsei - art. 83, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere - art. 91), cât şi în ce priveşte efectele - căci potrivit legii vechi, la împlinirea termenului de încercare inculpatul este reabilitat de drept (art. 86), pe când potrivit legii noi, pedeapsa se consideră executată (art. 98).

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. penal, potrivit cărora: "(1) Măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza C. pen. din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a C. pen. (2) Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de C. pen din 1969."

Referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, mai trebuie precizat că instanţa de recurs are în vedere, pe de o parte, respectarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac (hotărârile nu au fost atacate în latură penală de către partea civilă), iar pe de altă parte, principiul proporţionalizării pedepsei, potrivit căruia, neputând să procedeze la o nouă individualizare a sancţiunii şi a modului de executare a acesteia, fiind chestiuni de apreciere ce constituie atributul primelor instanţe, instanţa de recurs trebuie să ţină însă cont de modul în care instanţa de fond sau de apel au orientat pedeapsa în limitele legii vechi (către minim, mediu sau maxim), iar la stabilirea legii penale mai favorabile, cu ocazia evaluării situaţiei din perspectiva legii noi, să aibă în vedere aceeaşi orientare a pedepsei.

În speţă, aşa cum s-a arătat, se consideră mai favorabilă legea veche, aşa încât în rejudecare, instanţa de recurs urmează să menţină pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 139⁶ alin. (2) şi (3) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74-76 C. pen., să respecte modul în care a fost aplicat tratamentul sancţionator corespunzător concursului de infracţiuni, precum şi modalitatea de executare a pedepsei în formă suspendării condiţionate.

În ce priveşte solicitarea de aplicare a disp. art. 18¹ C. pen., instanţa de recurs apreciază critica nefondată, deoarece nu se încadrează nici în cazurile de casare expres invocate de către inculpat, respectiv prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen., dar nici în cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., pot fi luate în considerare din oficiu.

În mod evident, nu este vorba despre mtrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii şi, în egală măsură, nu poate fi vorba despre greşita aplicare a legii.

Aplicarea dispoziţiilor art. 18¹ C. pen. anterior este rezultatul unui proces de apreciere, pe baza mai multor criterii, a gradului de pericol social concret al faptei. Chiar dacă aceste criterii sunt enumerate de lege, dispoziţia legală nu este aplicată în mod automat, ci face necesar un proces de evaluare a unor elemente de fapt, ceea ce, în măsura în care. sunt luate în considerare toate criteriile de evaluare prevăzute de lege, excede analizei instanţei de recurs.

Sunt nefondate şi criticile formulate de inculpat referitor la latura civilă a cauzei.

Potrivit art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării „când hotărârea este.contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii".

Motivele de recurs invocate nu se încadrează în acest caz de casare şi nici în vreunul din celelalte cazuri pe care instanţa de recurs le-ar putea avea în vedere din oficiu, întrucât în realitate inculpatul nu invocă existenţa unor nelegalităţi în soluţionarea laturii civile, ci contestă modalitatea concretă în care - prin aprecierea materialului probator - instanţa de fond şi cea de apel au stabilit cuantumul prejudiciului, ceea ce nu poate face obiectul examinării cauzei în recurs.

Mai mult, se constată că şi aceste critici au fost invocate în apel, fiind analizate de prima instanţă de control judiciar.

Referitor la solicitarea de a se dispune restituirea bunurilor în privinţa cărora instanţa de apel a dispus înlăturarea măsurii confiscării, se constată că acesta constituie efectul firesc al hotărârii instanţei de apel, fără să fie necesară o dispoziţie expresă în acest sens.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa în parte decizia şi sentinţa atacate şi rejudecând, va dispune în sensul celor mai sus menţionate, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare determinate de soluţionarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului, iar onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

II. Cât priveşte recursul declarat de partea civilă, Înalta Curte îl apreciază ca nefondat.

Criticile referitoare la calitatea de parte vătămată a Asociaţiei Industriei M. din România pot fi analizate din perspectiva disp. art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., însă nu există motive de casare a deciziei atacate.

Aşa cum rezultă din considerentele deciziei penale, instanţa de apel a analizat în mod temeinic calitatea de parte vătămată a Asociaţiei Industriei M. din România şi a stabilit în mod corect că acţiunea civilă exercitată în prezenta cauză nu poate fi admisă, având în vedere că pretenţiile formulate nu au legătură cu fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Potrivit art. 14 şi urm. C. proc. pen. anterior (avute în vedere la soluţionarea cauzei de instanţa de apel), acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale în cadrul procesului penal prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă şi are ca obiect tragerea la răspundere penală a inculpatului. Acţiunea civilă are un caracter accesoriu şi depinde în totalitate de acţiunea penală, inclusiv în ceea ce priveşte obiectul judecăţii astfel cum este prevăzut de art. 317 C. proc. pen. anterior, potrivit căruia judecata se mărgineşte la fapta şi la persoana arătată în actul de sesizare a instanţei.

Ori, în speţă, fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond şi de instanţa de apel, vizează oferirea spre vânzare a mărfurilor pirat constând dosar în DVD-uri pe care erau înregistrate filme artistice şi desene animate, fără să aibă legătură cu creaţiile muzicale.

Aşa cum s-a arătat, inculpatul nu a oferit, iar operaţiunea de vânzare nu a avut ca obiect asemenea creaţii, ci exclusiv filme artistice şi desene animate împrejurarea că în descrierea modului în care s-au derulat evenimentele se menţionează şi faptul că inculpatul a comunicat pe e-mail câştigătorului licitaţiei o listă cuprinzând toate titlurile colecţiei este nerelevantă din perspectiva calităţii de parte vătămată a Asociaţiei Industriei M. din România, pentru că în sarcina inculpatului nu s-a reţinut în mod concret şi particular comiterea vreunei infracţiuni cu privire la mărfuri pirat care să conţină înregistrări neautorizate de creaţii muzicale. Menţionarea comunicării respectivei liste avea legătură cu infracţiunea prev. de art. 139⁶ alin. (5) din Legea nr. 8/1996, cu privire la care instanţa de recurs a constatat că lipseşte tocmai elementul material, nefiind vorba despre o acţiune de promovare.

S-a stabilit cu certitudine că inculpatul nu a intenţionat să vândă marfă pirat prin raportare la operele muzicale, care nu fac obiectul prezentei cauzei.

Este adevărat că potrivit art. 139 alin. (1) din Legea nr. 8/1996: "Titularii drepturilor recunoscute şi protejate prin prezenta lege pot solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente, (...) recunoaşterea drepturilor lor şi constatarea încălcării acestora şi pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleaşi solicitări pot fi formulate în numele şi pentru titularii de drepturi de către organismele de gestiune, de către asociaţiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege (...)."

Însă, aşa cum s-a arătat, pretenţiile Asociaţiei Industriei M. din România vizează creaţiile muzicale, care nu fac obiectul cauzei, iar potrivit art. 34 din Legea nr. 8/1996, deţinerea respectivelor înregistrări nu constituie o încălcare a dreptului de autor, fiind vorba despre "reproducerea unei opere fără consimţământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii".

Drept urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în ce priveşte comiterea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, ceea ce împiedică admiterea acţiunii civile formulată de Asociaţia Industriei M. din România.

În atare condiţii, apare ca inutilă analizarea criticilor formulate de respectiva Asociaţie în ceea ce priveşte existenţa şi întinderea prejudiciului şi a despăgubirilor ce trebuie acordate.

Din aceleaşi motive ca cele ce împiedică admiterea acţiunii civile, nu se impune nici confiscarea bunurilor indicate de Asociaţia Industriei M. din România.

Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va repinge ca nefondat recursul declarat de Asociaţia Industriei M. din România şi conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata cheltuielilor judicare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul D.C.S. împotriva deciziei penale nr. 104/A din 21 mai 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 27 din 30 ianuarie 2012 a Tribunalului Alba şi, rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare aplicată inculpatului D.C.S. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută art. 139⁶ alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplic. art. 74, 76 C. pen. anterior;

- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 139⁶ alin. (5) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplic. art. 74, 76 C. pen. anterior;

- pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de 139⁹ din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplic. art. 74, 76 C. pen. anterior.

Dispune schimbarea încadrării juridice din infracţiunile prevăzute de art. 139⁶ alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996 şi art. 139⁶ alin. (5) din Legea nr. 8/1996 în infracţiunea prevăzută de art. 139⁶ alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996.

În baza art. 139⁶ alin. (2), (3) din Legea nr. 8/1996 cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., condamnă inculpatul D.C.S. la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. anterior, contopeşte pedeapsa de 6 luni închisoare aplcată prin prezenta decizie cu pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 139⁹ din Legea nr. 8/1996 în pedeapsa cea mai grea, de 6 luni închisoare.

Face aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale se suspendă şi executarea pedepsei accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă Asociaţia Industriei M. din România împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 703/2014. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 618/2014. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 553/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 56/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs ICCJ. Decizia nr. 582/2014. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 618/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 703/2014. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs ICCJ. Decizia nr. 749/2014. Penal