ICCJ. Decizia nr. 582/2014. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 582/2014
Dosar nr. 5159/90/2007
Şedinţa publică din 17 februarie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 474 din 17 decembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 647/30/2012, s-a dispus în baza art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată, cu aplic. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata C.M., pentru fapta de trafic de influenţă, la 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei ori graţierea totală, ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului de prescripţie.
În baza art. 257 C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 republicată, a fost condamnată inculpata C.T., la 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei ori graţierea totală, ori a restului de pedeapsă sau împlinirea termenului de prescripţie.
În baza art. 257 alin. (2) C. pen., rap. la art. 256 alin. (2) C. pen., art. 255 alin. (5) C. pen., au fost obligate inculpatele C.M. şi C.T. la restituirea către martorul A.C. a sumei de 3.000 euro sau echivalentul în lei la data executării.
A fost respinsă cererea formulată de reprezentanta Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş, de confiscare de la inculpate a sumei de 3000 euro.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata C.M. la 1.500 lei cheltuieli judiciare faţă de stat şi inculpata C.T. la 1.800 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.
S-a dispus plata sumei de 300 lei din fondul Ministerului Justiţiei către Baroul Timiş reprezentând onorariu avocat oficiu pentru inculpata C.T.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În luna februarie 2009 denunţătorul A.C. a depus prin medicul curant C.M. de la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase "Dr. V.B." din Timişoara, un dosar la C.A.S. a Judeţului Timiş, în vederea transmiterii acestuia comisiei de experţi din cadrul C.N.A.S. pentru aprobarea tratamentului medical gratuit cu interferon din fondurile instituţiei în valoare de circa 30.000 euro, denunţătorul fiind diagnosticat anterior cu hepatită cronică tip C, însă a aflat că dosarul i-ar fi fost respins. Denunţătorul a susţinut că apoi ar fi vorbit cu mai multe cunoştinţe pentru a găsi o modalitate de rezolvare a problemei menţionate şi la un moment dat i-a vorbit şi numitei C.T. cu care se cunoştea bine de mai mult timp şi a apelat la ajutorul ei. Inculpata C.T. s-a oferit să-l ajute şi i-a spus că are asemenea posibilitate, întrucât cunoaşte persoană care poate să-l ajute. În schimbul ajutorului dat C.T. i-a pretins o sumă de 5.000 euro, însă numitul A. nefiind de acord, în final suma a fost de 3.000 euro.
După ce denunţătorul a fost pus în legătură cu C.M., aceasta s-a apucat în continuare de rezolvarea aprobării dosarului medical al denunţătorului. Pentru că acesta trebuia să facă unele analize medicale, într-o convorbire telefonică (din 11 noiembrie 2009 orele 11:35), denunţătorul i-a comunicat inculpatei C.M. că a obţinut noile analize medicale şi a întrebat-o ce trebuie să facă cu ele, să le ducă directorului C.J.A.S. Timiş ori altcuiva, stabilind în final să se întâlnească. Imediat după această convorbire, contrariată de intenţia denunţătorului de a ajunge la director, inculpata C.M. ia legătura telefonic (la ora 11:40,38) cu numita C.T., căreia îi comunică despre „tupeul” lui Cornel, iar în discuţia purtată între cele două C.M. afirmă că „oricum nu îl ia cu ea, iar numita T. este de acord, îi spune că astea sunt problemele lor şi precizează „îi zici tu nu trebuie să ştii cu cine am stat de vorbă”. De asemenea, inculpata C.M. ia legătura la ora 11:42,16 şi cu numita M. (V.R.M.), căreia îi relatează despre tupeul lui C. care vroia să se ducă el la director, iar numita M. afirmă că „(…) nu trebuie să ducă el banii acolo (…) sub nicio formă” (filele 181, 182 vol. I dosar u.p.).
În cursul aceleaşi zile 11 noiembrie 2009 numitul A. s-a întâlnit cu C.M. şi cu numita V.M.R. într-o cofetărie în zona Pieţei N.B. din Timişoara (întâlnirea fiind stabilită conform comunicărilor telefonice purtate între A.C. şi C.M., convorbire redată la fila 195 dosar u.p. vol. I). Din dialogul ambiental purtat la întâlnirea menţionată între orele 13:34,12 până la orele 13:53,10, redat în procesul-verbal aflat la filele 171-180 vol. I dosar u.p., rezultă că în discuţiile purtate la această întâlnire într-adevăr C.M. îi aminteşte denunţătorului despre intervenţia făcută la directorul C.J.A.S. Timiş şi rezultă că inculpata C.M. i-a pretins bani pentru acest serviciu sub pretextul că suma nu este „numai pentru aştia”, ci o parte este pentru „comisia mare de la Bucureşti”, adică trebuie să ajungă la membrii comisiei de la Bucureşti care au competenţa să-i aprobe cererea, pentru că toate aprobările se fac la Bucureşti, întrucât a avut respingere.
Astfel, în timpul acestei întâlniri numitul A.C. întreabă despre când trebuie să dea banii şi alte detalii despre rezolvarea aprobării tratamentului, inculpata C.M. îl asigură că a vorbit serios şi că banii trebuie să-i dea o dată cu actele. Relevante cu privire la asigurările date de inculpată în sensul intervenţiilor pe care le-a făcut, sau urma să le facă pentru aprobarea tratamentului medical necesar denunţătorului contra unei sume de bani, sunt unele pasaje din convorbirile redate la filele 172-179, respectiv: „Deci sută la sută, fii atent, noi am vorbit la modul foarte serios (…). Da, da. Păi nu pot să mă duc, că el pleacă la Bucureşti mâine. Deci tu în câteva zile ai aprobată toată afacerea asta, deci nu mai stă nimeni după (…). Ţi-am spus că în momentul în care ducem analizele (…) i-a făcut automat, în jumătate de oră, o oră ţi-a făcut raportul (…) mâine şi a plecat. Eu de aia ţi-am spus, noi nu ne jucăm, nu te iau de pe listă de acolo şi te plimb şi te duc şi te aburesc şi ce ai păţit tu, nu ştiu (…) istoria ta (…) deci noi suntem foarte serioşi (…). Directorul acesta e serios? (…).Nu, nu, nu deci ai cuvântul de onoare, deci, te rog trebuie să mergi pe încredere, noi nu ne jucăm, noi nu ne jucăm (…) Deja se ştie, deja s-a discutat, ţi-am spus, ţi-am rupt raportul vechi care oricum nu (…) nici analizele nu erau prea proaste. M-a întrebat dacă între timp ai făcut (…) tratament, eu am spus că nu (…) A zis că nu s-a intervenit aici, zice: de ce nu aţi venit până acum? Nu s-a intervenit (…). Deci voi trei sunteţi pe judeţul Timiş care înghiţiţi tot bugetul (…). Dar tu vei lua (…) Dacă consideri că (…) nu-i aşa ce ţi-am spus (…) 500 (…) îţi este mult (…) să-mi spui (…) m-ai înţeles?.Dar acolo ce trebuie dat, e cu dedicaţie la Bucureşti (…) Cinci mii e (…). Deci până la (…) până la Dumnezeu şi mai sus s-a discutat pentru tine (…) Şi banii ăştia până când (…) Până când trebuie să-i dau?. Păi o dată cu actele trebuie să-i dau (…). Dacă vede că eu îi duc astăzi o mie şi mâine duc două mii şi (…) toţi banii pleacă la Bucureşti (…). Păi eu o să mă duc, dacă am certitudinea că tu vii cu (…) banii (…). Dragul meu! Eu cât timp să-ţi dau? Eu te aşteptam de luni cu tot cu bani şi cu analizele (…). Da, dar comisia aici se face? Sau la Bucureşti?. Dragă (…) la Bucureşti, aprobările toate se fac la Bucureşti. Deci, aicea nu-ţi mai dă nimeni (…) tu ai avut respingere de aicea, (…). Păi vineri banii o să fie (…). Tu rezolvă cu banii pentru că eu (…) n-o să plece dosarul, dragul meu (…). Aţi spus că veniţi când v-am spus, în 2, 3 zile, veniţi e pe picior de a pleca, am şi vorbit la Bucureşti şi dumneata (…?). Fac raportul (…). Nu pleacă la Bucureşti până nu (…) înţelegi? Că nu e pentru, numai pentru ăştia, ăştia poate îţi ţin o sumă de (…). Trebuie daţi mai sus (…).Ştii (…) comisia mare la Bucureşti (…) direct la minister, deci s-a vorbit direct la omul din minister. Acum, sincer, poate că astea nici nu trebuia să ţi le fi spus eu ţie, important e că problema ta se rezolvă. Dar i-am spus că tu eşti un om foarte serios şi (…). Dar cât îi pe an?.Undeva în jur de un miliard, un miliard o sută (…). Dai cinci mii, după aia (…) deci noi dacă am luat banii ăştia (…) eu ţi-am spus (…) eu dacă crezi că pentru toate serviciile mele şi pentru toate relaţiile mele şi pentru toate telefoanele şi umblăturile ţi-e o.k., aşa, îmi dai, dacă nu cum consideri tu (…). Eu ţi-am pus cuvântul în joc şi am demarat deja dosarul tău (…). Va rămâne la nivelul acesta dacă nu ai posibilitatea să dai (…) şi rămâi pe lista de aşteptări, nu am ce să-ţi fac, dragul meu (…). Zic să facă raportul, dar dacă tu nu ai posibilitatea, să vii cu ce trebuie să duc, vei rămâne la nivelul acela, eu îţi spun sincer, eu nu mă joc şi eu nu sunt (…). Pentru tine s-a discutat, nu se rezolvă, nu putem, rămâi pe lista de aşteptări (…). Să vină cu suma asta, cu cinci mii. Dumneavoastră îmi garantaţi sau cine îmi garantează, directorul?. deci, este garantat sută la sută rezultatul îl vei vedea în continuare dragul meu, pentru că vei avea aprobare şi te duci şi-ţi vei lua tratamentul. Ţie îţi vine tratamentul, deci (…). Păi de la Bucureşti pleacă omul pentru tine (…) deci noi suntem nu serioşi, ci foarte serioşi!. În funcţie de cum poţi tu aşa mergem mai departe (…). Nu-i problemă de bani (…). Pentru că acum e momentul (…) deci credeţi-mă la Bucureşti nu poţi să mergi cu poveşti (…). Eu telefonic, vă dau dumneavoastră: doamne rezolvă-mi chestia asta că peste două zile vin la tine cu acesta, păi dacă noi colaborăm înseamnă că avem încredere unul în celălalt, da?. Eu te-am trecut pe liste şi eu ştiu când a venit dosarul, deja (…) s-a trecut, s-a aprobat din toate punctele de vedere şi treci la tratament (…).deci eu în cursul zilei de mâine (…). Vă spun am adus banii şi dumneavoastră (…). Bine domnule. Bine? Eu mă duc, fac raportul, nu pot să spun nimic mai mult. Şi eu nu vreau să scot porumbei din gură (…). Da, da. Deci, C., te rog să ai mare încredere că sunt oameni serioşi şi s-a discutat dosarul (…). Pleacă mâine cu cursa de dimineaţă, mâine după-masă avem rezultatul. Înţelegi? În 2-3 zile tu ai (…) urgenţă clară (…) eşti oprit cu nume, eşti oprit cu dosar, cu tot ce vrei, lumea deja te cunoaşte! deci mi-am pus obrazul la modul cel mai cinstit şi corect.”
Imediat după întâlnirea menţionată ce a avut loc la o cofetărie din Piaţa B., inculpata C. a contactat-o telefonic la aceeaşi dată, 11 noiembrie 2009, ora 13:41, pe numita S.I. (medic şef la C.J.A.S. Timiş), căreia i-a comunicat că a intrat în posesia analizelor şi că urmează să i le ducă, precizând că este în B. şi că merge înspre ea, iar doctorul i-a precizat că este într-o şedinţă şi i-a spus că poate să vină. Din cuprinsul convorbirii, fila 183 vol. I dosar u.p., rezultă că anterior inculpata C. a mai discutat cu doctorul respectiv.
Instanţa de fond a mai reţinut că de îndată după depunerea analizelor la C.J.A.S. Timiş într-o convorbire telefonică (11 noiembrie 2009, ora 14:21,53, fila 183 vol. I dosar u.p.) purtată cu denunţătorul A.C., inculpata C.M., după ce i-a comunicat lui C. că „ (…) acum am plecat de acolo (…)”, i-a cerut acestuia să facă tot posibilul pentru că în seara respectivă trebuie să dea, deoarece a doua zi se pleacă cu dosarul. În acest sens sunt relevante următoarele pasaje din convorbire (…) fă tot posibilul că mâine dimineaţă trebuie să plece. Deci faci tot posibilul că trebuie să dăm astă seară (…). Ţi-am spus dacă vrei noi suntem oameni serioşi, nu glumim şi nu ne pierdem timpul (…) deci fă tot posibilul. Astă seară trebuie să dăm. Mâine dimineaţă se pleacă. Vezi te descurci şi sună-mă, bine?.„
În cursul aceleiaşi zile inculpata C.M. a aflat despre faptul că analizele pe care le-a depus la C.J.A.S. Timiş nu erau actualizate şi într-o convorbire telefonică purtată cu o persoană G. (fila 183 verso, 184 vol. I dosar u.p.) inculpata îi relatează acesteia despre faptul că s-a simţit jenată când i s-a spus că a adus analize care nu erau actualizate.
În aceeaşi zi, într-o convorbire telefonică ce a avut loc la 11 noiembrie 2009 ora 17:21 (fila 195 - 196 dosar vol. I u.p.), numitul A.C., fiind contactat de către inculpata C.M., este anunţat despre faptul că există o problemă, întrucât analizele nu sunt recente, datând din 23 septembrie şi nu din luna respectivă, noiembrie, şi trebuia rezolvată această problemă, altfel nu puteau merge mai departe (fila 185 verso vol. I dosar u.p.).
A doua zi, în data de 12 noiembrie 2009 orele 10:17,18 numitul A.C. o contactează pe inculpata C.M. şi îi comunică că a reuşit să ia alte analize „(…) am luat alelalte care le-a greşit doctorul ieri (…).” Cei doi stabilesc să se întâlnească la Cofetăria T. unde inculpata C.M. avea întâlnire şi cu C.T. Imediat inculpata C.M. este contactată telefonic (12 noiembrie 2009 ora 10:24,39) de către M. care îi comunică că aşteaptă şi că o să sune pe băiatul de la clinică să vadă dacă ” l-a verificat pe ăsta”, iar inculpata C. precizează că „ el a zis că şi-a luat analizele (…) să vedem cu ce texte vine”.
În cursul aceleiaşi zile, 12 noiembrie 2009, în convorbirile telefonice de la orele 12:46,47 (fila 216 Vol. I dosar u.p.), inculpata C.T. îi comunică telefonic lui A.C. că trebuie să se întâlnească cu M. să-i dea „T.V.A.-ul”. În continuare în convorbirile de la orele 13:01,28 şi 13:14,04 (fila 217 vol. I dosar u.p.), după ce numitul A.C. precizează că nu este de acord cu mai mult de 3.000 euro şi cere garanţii, inculpata C.T. îl asigură că se va implica „mai aprig” şi îi cere să se întâlnească în zona Sinaia, iar atunci când denunţătorul ajunge în zona respectivă, inculpata care se afla într-o cofetărie împreună cu C.M. şi V.R.M. iese din incinta cofetăriei şi îl întâmpină pe A.C., relevante în acest sens fiind dialogurile din convorbirea telefonică de la orele 13:42,19 (fila 217 Vol. I dosar u.p.). Apoi, la întâlnirea carte a avut loc la cofetăria menţionată s-a stabilit ca denunţătorul să dea suma de 3.000 euro pentru rezolvarea aprobării cererii de tratament medical. Pentru ca A.C. să le remită celor două inculpate această sumă, inculpata C.T. a plecat împreună cu A.C. cu autoturismul denunţătorului la locuinţa acestuia din Timişoara. Pe timpul deplasării A.C. a apelat-o telefonic pe concubina sa, T.A., căreia i-a cerut să pregătească 3.000 euro pentru că trebuie să dea la cineva. Când au ajuns la locuinţa lui A.C., inculpata C.T. a rămas în autoturism, iar A.C. a coborât, a luat suma de 3.000 euro de la concubina sa şi apoi, când s-a reîntors la autoturism, a dat această sumă inculpatei C.T. La orele 14:51 inculpata C.T. a contactat-o telefonic pe inculpata C.M., rămasă în aşteptare al cofetărie, şi i-a dat de înţeles că problema este rezolvată. Apoi cei doi (inculpata C.T. şi numitul A.C.) s-au înapoiat la cofetăria unde-i aştepta C.M. şi C.T. i-a dat acesteia suma primită de la A.C., acest moment al remiterii sumei fiind observat personal de către A.C., aşa după cum acesta a precizat în declaraţia dată în faţa instanţei.
În aceeaşi zi la orele 15:29 inculpata C.T. a comunicat telefonic denunţătorului că a depus noile analize şi că va obţine aprobarea tratamentului în perioada sărbătorilor de iarnă (fila 218 vol. I dosar u.p.).
În perioada care a urmat până în data de 10 decembrie 2009 inculpata C.M. s-a interesat în mai multe rânduri la martora S.I., medic şef la C.J.A.S. Timiş, dacă a sosit aprobarea pentru dosarul medical referitor la A.C. În data de 10 decembrie 2009 orele 13:15,51 în convorbirea telefonică purtată între cele două numita S.I. îi comunică inculpatei că a primit aprobarea şi îi transmite inculpatei un document referitor la acea aprobare, printr-un fax al unui birou executor judecătoresc (filele 244-245 vol. I dosar u.p.).
Din înscrisurile aflate la dosar ridicate de la C.J.A.S. Timiş rezultă că la data de 07 decembrie 2009, C.C.N.A.S. pentru aprobarea tratamentului antiviral în hepatită cronică virală, a aprobat centru denunţătorul A.C. tratamentul solicitat, pentru perioada ianuarie-aprilie 2010, perioadă care i-a fost prelungită de aceeaşi comisie la data de 25 mai 2010 până în luna decembrie 2010.
Din datele aflate la dosar rezultă că, după ce a aflat despre aprobarea menţionată, inculpata C.M. i-a cerut inculpatei C.T. să mai ceară bani de la numitul A.C., relevante fiind convorbirile dintre C.M. şi numita M. (în care după ce cele două discută despre aprobarea trimisă de doctoriţă prin fax, inculpata îi relatează că a pus-o pe T. să mai ceară ceva) - fila 190 vol. I dosar u.p., precum şi convorbirea din data de 10 decembrie 2009 ora 15:12,19 dintre numita M. şi inculpata C.T., în care aceasta relatează despre faptul că M. a pus-o să-i mai ceară (fila 225 vol. I dosar u.p.).
Concludente în sensul celor reţinute de instanţă sunt sesizările şi declaraţiile denunţătorului făcute în faza de urmărire penală, precum şi declaraţia dată de acesta dată în faza de cercetare judecătorească, coroborate cu înscrisurile aflate la dosar, procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice şi ambientale autorizate în cauză, parţial declaraţiile martorilor (în sensul confirmării întâlnirilor dintre denunţător şi inculpate), parţial declaraţiile inculpatei C.T. (care confirmă întâlnirea cu denunţătorul şi celelalte persoane de la cofetăria din zona Sinaia, precum şi deplasarea împreună cu A.C. la domiciliul acestuia şi primirea sumei de 3.000 euro, sumă despre care însă inculpata susţine că a primit-o împrumut), declaraţia inculpatei C.M. dată în faţa instanţei, declaraţie în care aceasta a recunoscut fapta.
Având în vedere starea de fapt mai sus descrisă - stabilită de instanţă pe baza ansamblului probelor aflate la dosar, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatelor C.M. şi C.T. de a pretinde şi primi de la denunţătorul A.C. suma de 3 000 euro, promiţându-i că vor interveni la persoane din conducerea C.J.A.S. Timiş pentru aprobarea unui tratament medical, inculpatele prevalându-se de influenţa pe care o aveau sau pretindeau că o aveau asupra unor persoane din conducerea acestei instituţii, pentru ca aceştia la rândul lor să intervină la funcţionari din cadru C.N.A.S. - membrii experţi ai Comisiei de Aprobare a tratamentului medical necesar denunţătorului, pentru aprobarea tratamentului medical respectiv din fondurile C.N.A.S., întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Datele dosarului relevă că persoanele pe lângă care inculpatele pretindeau că pot să intervină erau directorul (în perioada respectivă directorul fiind D.V.) şi medicul şef S.I.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatele C.M. și C.T.
Prin Decizia penală nr. 130/A din 26 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a dispus respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpatele C.M. și C.T.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală şi în faza de judecată, respectiv denunţul şi declaraţiile denunţătorului A.C., acte medicale în copie, procese verbale de redare rezumativă şi de redare a convorbirilor purtate în mediu ambiental, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, declaraţii inculpate. Declaraţii martori, declaraţia inculpatei C.M. dată conform art. 3201 C. proc. pen (fila 72 dosar Trib.), declaraţia inculpatei C.T. (fila 22 dosar Trib.), declaraţiile martorilor T.A. (fila 79 dosar Trib.), a denunţătorului A.C. (fila 80, dosar Trib.), L.G.I. (fila 86 dosar Trib.), I.S. (fila 87 dosar Trib.).
Pe baza acestui probatoriu, instanţa de apel a reţinut următoarea stare de fapt:
La începutul lunii noiembrie 2009, denunţătorul A.C., interesat de aprobarea unui dosar medical pentru tratament cu interferon, a cunoscut-o prin intermediul inculpatei C.T. pe inculpata C.M. spunându-i ca aceasta cunoaşte pe cineva la C.A.S. şi că pentru rezolvarea problemei sunt necesari 5.000 euro.
Înainte de depunerea denunţului, denunţătorul s-a prezentat împreună cu inculpata C.M. la C.A.S. Timiş, unde au intrat în biroul directorului, denunţătorul fiind prezentat ca un nepot de al său, iar directorul a solicitat dosarul său şi a lăsat să se înţeleagă că îl va ajuta fără să menţioneze în ce mod. După această discuţie, denunţătorul a ieşit din biroul directorului şi ulterior inculpata C.M. i-a spus că trebuie să facă un nou set de analize medicale pentru a fi duse la Bucureşti şi să remită suma de 5.000 euro pentru aprobarea dosarului.
După efectuarea denunţului, în data de 11 noiembrie 2009, în jurul orelor 11,35, denunţătorul a avut o convorbire telefonică cu inculpata C.M. şi i-a comunicat că are un nou set de analize, convenind să se întâlnească.
În aceeaşi zi, la ora 13,34 denunţătorul s-a întâlnit cu inculpata C., aceasta fiind însoţită de învinuita V.R.M., convorbirea avută fiind înregistrată în mediu ambiental, din procesul verbal de redare rezultând în mod clar pretinderea sumei de bani în scopul aprobării dosarului.
Tot în aceeaşi zi, inculpata a sunat-o pe martora I.S., medic şef în cadrul C.J.A.S. Timiş, comunicându-i că a intrat în posesia analizelor lui A.C. La ora 14,21 l-a sunat din nou pe denunţător pentru a-l presa în legătură cu banii.
În data de 12 noiembrie 2009, denunţătorul a avut o convorbire telefonică cu inculpata C.T. căreia i-a comunicat că nu poate oferi decât suma de 3.000 euro. Inculpata i-a promis denunţătorului că va pleca personal la Bucureşti pentru a se asigura de rezolvarea dosarului.
După această convorbire, denunţătorul s-a întâlnit cu inculpatele care erau însoţite de numita V.R.M. la o cofetărie în zona Piaţa S., de unde inculpata C.T. a plecat la un moment dat însoţită de denunţător, pentru ca acesta să îi remită suma de 3.000 euro, ceea ce s-a întâmplat, motiv pentru care la ora 14,51, inculpata C.T. a apelat-o telefonic pe C.M. dându-i de înţeles că problema este rezolvată şi ulterior au revenit la locul de întâlnire, unde în prezenţa denunţătorului, inculpata C.T. i-a dat banii inculpatei C.M.
În aceeaşi zi la ora 15,29, inculpata l-a sunat din nou pe denunţător şi i-a spus că a depus noul set de analize şi că va obţine aprobarea tratamentului în perioada sărbătorilor de iarnă.
În faza de judecată, inculpata C.M. a învederat instanţei că recunoaşte starea de fapt, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu şi solicită ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Prima instanţă a luat act de cerea formulată de inculpată şi a administrat probe doar în ceea ce o priveşte pe inculpata C.T., care nu a recunoscut săvârşirea faptei şi implicarea sa în pretinderea sumelor de bani, nerecunoaştere contrazisă de ansamblul probelor administrate.
Astfel, din convorbirea telefonică dintre denunţător şi inculpata C.T. din data de 12 noiembrie 2009, deşi inculpata disimulează, rezultă cu claritate că denunţătorul a oferit suma de 3.000 euro arătând că nu vrea să dea mai mult, pentru că nimeni nu-i garantează obţinerea tratamentului. Susţine că dacă nu e de acord nu va mai da nici un ban, iar înainte de acea discuţie, inculpata C.T. l-a chemat la o întâlnire cu C.M. pentru ca acesta să dea „T.V.A. -ul”, rezultând cu certitudine că nu este vorba de un împrumut aşa cum susţine inculpata C. În aceeaşi zi, inculpata C.T. a fost cea care l-a însoţit pe denunţător la domiciliu pentru ca acesta să ia suma de 3.000 euro pe care a primit-o şi, după revenirea la locul întâlnirii, i-a remis-o inculpatei C.M., ulterior deplasându-e împreună cu aceasta la C.J.A.S. Timiş.
De asemenea, din procesele verbale de redarea a convorbirilor telefonice a rezultat că inculpata a fost direct implicată în această activitate, încercând să convingă denunţătorul pentru a avea încredere că problema îi va fi rezolvată, indignarea acesteia când a auzit că denunţătorul vrea să depună personal actele la directorul C.J.A.S. Timiş, iar din discuţia avută în urma aprobării dosarului, cu numita V.R.M., rezultă că inculpata se plânge de faptul că inculpata C.M. i-a solicitat să-i mai ceară bani denunţătorului.
Astfel, probele administrate atât în faza de judecată, cât şi în faza de urmărire penală stabilesc cu certitudine vinovăţia inculpatei C.T. şi implicarea sa în săvârşirea faptei, astfel că cererea sa de achitare în temeiul art. 10 lit. c) C. pen nu a putut fi primită.
În drept, fapta inculpatelor C. şi C.T. care în cursul lunii noiembrie 2009 au pretins şi primit de la denunţătorul A.C., suma totală de 3.000 euro, lăsând să se creadă că au influenţă asupra unei sau multor persoane implicate în aprobarea unui tratament medical întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prev şi ped. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, forma vinovăţiei fiind cea a intenţiei directe.
În ce priveşte pedeapsa aplicată pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatelor, instanţa de apel a apreciat că prin sentinţa penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatelor, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, inculpata C.M. beneficiind de aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.
Atingerea dublului scop preventiv şi educativ al pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte. Pedepsele de 2 ani şi 6 luni şi respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare aplicate inculpatelor C.M. şi respectiv C.T. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă sunt în măsură să asigure atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv reeducarea inculpatelor şi prevenirea comiterii de noi fapte penale.
În aplicarea dispoziţiilor art. 72 C.pen, prima instanţă a efectuat o analiză şi evaluare completă a circumstanţelor personale ale inculpatelor, a condiţiilor producerii faptei şi consecinţele acesteia. În acest sens, s-a reţinut că infracţiunea de trafic de influenţă denotă un pericol social ridicat, aducând atingere relaţiilor sociale referitoare la activitatea de serviciu, urmarea periculoasă constând în suspiciunea că funcţionarii pot fi influenţaţi în exercitarea atribuţiilor lor prin astfel de mijloace.
În opinia instanţei de apel, menţinerea cuantumului pedepselor aplicate apelantelor inculpate este justificată atât din perspectiva dispoziţiilor art. 72 C. pen., cât şi din cea a prevederilor art. 52 C. pen. referitoare la scopul preventiv şi educativ al sancţiunii, fiind proporţionale cu gravitatea faptei reţinută în sarcina acestora. Şi menţinerea modalităţii de executare a pedepsei, în condiţii de detenţie, este justificată, neexistând elemente care să conducă instanţa la concluzia că inculpatele se pot îndrepta şi că vor conştientiza consecinţele faptei, chiar şi fără executarea efectivă a sancţiunii.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpatele C.M. și C.T.
Recurenta inculpată C.T. a criticat hotărârile pronunţate în cauză prin prisma cazului de casare prev.de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror întrucât au fost încălcate dispoziţiile legale referitoare la sesizarea instanţei.
S-a apreciat ca fiind încălcat dreptul la apărare, inculpata fiind trimisă în judecată doar pe baza actelor premergătoare dispuse şi efectuate în faza de urmărire penală.
În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă s-a apreciat că aceasta este legea veche.
Recurenta inculpată C.M. nu a motivat calea de atac în termenul prevăzut de lege, solicitându-se de apărător a se avea în vedere cazurile de casare ce pot fi invocate din oficiu.
Sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 5 C. pen. s-a apreciat ca fiind mai favorabilă legea nouă dat fiind faptul că fapta inculpatului se circumscrie infracţiunii de înşelăciune şi nu trafic de influenţă aşa cum greşit s-a reţinut.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursurile formulate în cauză constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greşită aplicare a legii. Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.
Deşi recurenta inculpată C.T. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., din analiza criticilor, în realitate, se contestă probele administrate în faza de urmărire penală, motivul de recurs invocat putând fi circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, singurul care permitea instanţei de ultim control judiciar să repună în discuţie starea de fapt stabilită de instanţa de fond, însă numai în ipoteza existenţei unei erori grave de fapt.
Dispoziţiile prevăzute de art. 332 alin. (2) C. proc. pen., privitoare la sesizarea instanţei, au în vedere alte coordonate decât cele invocate de apărător, inculpata neaflându-se în niciuna din situaţiile limitativ prevăzute de art. 171 alin. (2) C. proc. pen. când asistenţa juridică, în faza de urmărire penală, este obligatorie.
De altfel, din actele cauzei rezultă că urmărirea penală a fost începută prin rezoluţia procurorului la data de 16 septembrie 2011, (audierea inculpatei de către procuror fiind realizată la data de 13 octombrie 2011) inculpata având posibilitatea de a formula cereri şi de a propune probe anterior prezentării materialului de urmărire penală.
Mai mult, motivele invocate nu se circumscriu nici cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 2 C. proc. pen., instanţa de fond fiind sesizată în mod legal.
Cât priveşte recursul inculpatei C.M., se constată, pe de o parte că aceasta a fost judecată în procedura simplificată, iar pe de altă parte, nu a depus motivele de recurs în scris, înainte de primul termen de judecată din 6 ianuarie 2014.
Chiar dacă s-ar trece peste acest impediment, se impune a se reţine că din probele administrate rezultă că fapta inculpatei realizează elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă şi nu de înşelăciune, astfel cum s-a susţinut.
Sub aspectul legii penale mai favorabile, Înalta Curte, în raport cu dispoziţiile art. 5 C. pen., constată ca fiind mai favorabilă, pentru ambele inculpate, legea veche, dat fiind faptul că minimul special al pedepsei a rămas acelaşi, iar instanţa de fond s-a orientat spre acest minim.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul disp. art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele C.M. şi C.T. împotriva Deciziei penale nr. 130/A din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Recurentele inculpate vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele C.M. şi C.T. împotriva Deciziei penale nr. 130/A din 26 iunie 2013 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentele inculpate la plata sumelor de câte 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 50 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 618/2014. Penal | ICCJ. Decizia nr. 56/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
