ICCJ. Decizia nr. 749/2014. Penal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 749/2014
Dosar nr. 2146/40/2013
Şedinţa publică din 3 martie 2014
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 106 din 09 mai 2013, Tribunalul Botoşani a condamnat pe inculpatul F.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de:
- art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1, alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani;
- art. 20 raportat la art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 2 ani.
S-a făcut în cauză aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), d), e) C. pen.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii vătămate F.A.M., prin reprezentant legal P.S.V., suma de 10.000 RON cu titlu daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON onorariu avocat oficiu urmează a se achita Baroului de Avocaţi Botoşani din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani din data de 27 martie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul F.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1, alin. (3) teza I C. pen. şi art. 20 raportat la art. 203 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33, 34 C. pen. (două acte materiale).
S-a reţinut în sarcina acestuia că, în perioada decembrie 2010 - octombrie 2011, a încercat prin constrângere fizică şi psihică să întreţină de două ori raporturi sexuale cu fiica sa minoră, în vârstă de 14 ani - F.A.M.
La termenul de judecată din 09 mai 2013, după punerea în discuţie a regularităţii actului de sesizare, inculpatul a solicitat a fi judecat în procedură simplificată, respectiv să se facă în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., având în vedere că recunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată aşa cum au fost descrise în rechizitoriu şi îşi însuşeşte probele administrate în cursul urmăririi penale.
Având în vedere că, din probele administrate în cursul urmăririi penale, rezultă faptele şi vinovăţia inculpatului instanţa a admis cererea acestuia, dispunând judecarea cauzei în procedură simplificată.
Inculpatul locuieşte în comuna B., judeţul Botoşani, împreună cu cei trei copii minori (partea vătămată, F.I.S. şi F.A.F.), aceştia din urmă în vârstă de 15 ani şi respectiv 12 ani. Mama celor trei copii minori şi respectiv soţia inculpatului era plecată de mai mulţi ani în Italia, venind foarte rar acasă.
În preziua revelionului din decembrie 2010, inculpatul se afla în stare de ebrietate. În timp ce partea vătămată dormea, iar fraţii ei se uitau la televizor, inculpatul s-a ridicat de pe patul său, mutându-se în acela al fiicei sale. A dezbrăcat-o, mângâind-o în părţile intime, el fiind de asemenea dezbrăcat. Partea vătămată s-a trezit şi l-a implorat să o lase în pace.
Inculpatul a bruscat-o verbal („ce-i curvo nu-ţi place?, lasă-mă să-mi termin treaba”). Speriaţi cei doi fraţi l-au rugat să înceteze, după care în jurul orei 02:00 au fugit la domiciliul familiei P. cerând ajutor.
Alertată telefonic de cei doi copii, în ianuarie 2011, soţia inculpatului a venit în ţară, prezentând-o pe minoră la medicul legist.
În toamna anului 2011, tot pe fondul consumului de alcool, inculpatul a intrat din nou în patul părţii vătămate cerându-i să se dezbrace asaltând-o cu apelative „curvo, dacă nu ai vrut atunci, ţi-o fac acum”. Partea vătămată a început să plângă. Sub pretextul că merge la baie şi la îndemnul fraţilor ei care se ascunseseră într-o debara, a fugit la naşii de botez, familia F, povestindu-le ce i s-a întâmplat.
Minora a fost examinată din punct de vedere medico-legal, constatându-se că este virgină anatomic.
Din raportul de evaluare psihologică rezultă că aceasta manifestă simptome ale stresului posttraumatic.
Cum situaţia de fapt descrisă întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de viol prev. şi ped. de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1, alin. (3) teza I C. pen. şi tentativă la infracţiunea de incest, faptă prev. de art. 20 raportat la art. 203 C. pen., instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului pentru comiterea acestor fapte şi i-a aplicat câte o pedeapsă în baza acestor texte de lege.
Instanţa a avut în vedere ca inculpatul a săvârşit faptele în formă continuată, comiţând două acte materiale în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi a făcut în cauză aplicarea art. 41, 42 C. pen.
La stabilirea şi individualizarea pedepsei, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cu reţinerea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., gradul de pericol social al faptelor comise, persoana inculpatului, care este fără antecedente penale, a avut o poziţie sinceră pe tot parcursul procesului penal şi a apreciat că pentru reeducarea sa este suficientă aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, însă cu executare în regim de detenţie.
Instanţa i-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară în sensul că i-a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., având în vedere natura faptelor comise de acesta.
Având în vedere că inculpatul a comis faptele şi în concurs real s-a făcut în cauză aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 C. pen.
Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen.
În ceea ce priveşte latura civilă, instanţa a avut în vedere că în cauză s-a pus în mişcare acţiunea civilă, la cererea procurorului dată fiind vârsta părţii vătămate.
Instanţa a admis acţiunea civilă, în cauză fiind date dispoziţiile art. 17 C. proc. pen. şi l-a obligat pe inculpat să plătească părţii vătămate suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale, sumă cu care a fost de acord atât reprezentantul legal al minorei, cât şi inculpatul.
Împotriva sentinţei penale a Tribunalului Botoşani a declarat apel inculpatul F.I., iar pnn decizia penală nr. 113 din 11 septembrie 2013, Curtea de Apel Suceava l-a respins ca nefondat.
S-a motivat că prima instanţă a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi a realizat o apreciere completă şi corectă a întregului material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, în condiţiile în care inculpatul a înţeles să se prevaleze de procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen.
Rezultă din materialul probator administrat în cauză, pe care Curtea şi l-a însuşit în totalitate, fără a-l relua in extenso, că în intervalul decembrie 2010 - octombrie 2011, inculpatul a încercat pnn constrângere fizică şi psihică să întreţină de două ori raporturi sexuale cu fiica sa minoră, în vârstă de 14 ani - F.A.M.
Raportat la faptele săvârşite, Curtea a apreciat că la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate şi a modalităţii de executare, prin privarea de libertate, instanţa de fond a făcut o corectă adecvare a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., precum şi a dispoziţiilor art. 52 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social ridicat al inculpatului care, fără a ţine seama de vârsta şi de calitatea victimei, a săvârşit asupra ei o faptă gravă, punându-i în primejdie dezvoltarea ulterioară.
Reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului şi aplicarea unei pedepse sub minim nu se justifică faţă de împrejurările săvârşirii faptelor, dar şi de persoana acestuia, care, aşa cum rezultă din fişa de cazier, a mai fost condamnat anterior.
În ce priveşte modalitatea de executare în regim privativ de libertate a pedepsei aplicate, aceasta este singura de natură a atinge scopul educativ-preventiv şi de a determina o schimbare a comportamentului inculpatului.
Împrejurarea că inculpatul avea probleme cu alcoolul sau că mediul social din care provine este unul propice săvârşirii unor fapte antisociale nu justifică redozarea pedepsei şi nici schimbarea modalităţii de executare.
Faţă de cele expuse şi cum nici alte motive pentru desfiinţarea sentinţei nu au fost reţinute, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Împotriva deciziei penale nr. 113 din 11 septembrie 2013 a Curţii de Apel Suceava a declarat recurs inculpatul F.I. invocând cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi aplicarea legii penale mai favorabile.
Recursul declarat este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Ca atare, cazurile de casare invocate se impun a fi analizate potrivit dispoziţiilor C. proc. pen. anterior referitoare la recurs, cuprinse în art. 3859 şi urm.
Cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 172 C. proc. pen., invocat de apărare nu este incident în cauză.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Dispoziţiile legale enunţate au în vedere situaţiile în care instanţa nu aplică prevederi legale (penale sau civile) obligatorii (spre exemplu, nu aplică prevederile legale referitoare Ia recidivă); aplică dispoziţii legale neprevăzute de lege sau aplică greşit prevederi legale care trebuiau aplicate (ex. aplicarea greşită a legii civile prin înlăturarea solidarităţii la despăgubirea morală a părţii civile, în condiţiile în care fapta prevăzută de legea penală a fost săvârşită de mai mulţi inculpaţi).
În speţă, critica recurentului F.I. se referă la netemeinicia pedepselor în raport cu prevederile art. 72 C. pen., la mijloacele de individualizare judiciară a executării pedepselor prin neaplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Examinarea acestora nu se poate realiza însă prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. pentru că nu se integrează în niciuna dintre situaţiile enumerate, dar se puteau analiza anterior modificării dispoziţiilor art. 3859 C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a fost modificat şi prevede că hotărârea este supusă casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (nelegale), ceea ce nu este cazul în speţă.
În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă aplicabilă în cauza dedusă judecăţii, se au în vedere următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din noul C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infractiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În speţă, de la data săvârşirii infracţiunilor de către inculpat decembrie 2010 - octombrie 2011, până la soluţionarea recursului a intrat în vigoare Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.
Inculpatul F.I. a fost condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea în concurs şi în formă continuată a infracţiunilor de tentativă la viol prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1, alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. şi tentativă la incest prev. de art. 20 raportat la art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3201 C. proc. pen., la o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen.
Prin compararea legilor penale succesive - cea din momentul săvârşirii faptelor cu cea din momentul judecării - legea penală favorabilă inculpatului F.I. este legea nouă sub aspectul sancţiunilor penale reduse şi condiţiilor de încriminare a faptei de tentativă la incest.
Conform C. pen. anterior, infracţiunea de tentativă la viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1, alin. (3) teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este sancţionată cu închisoare de la 5 la 12 ani şi 6 luni închisoare spre deosebire de legea nouă care prevede pentru aceeaşi infracţiune - tentativă la viol în formă agravată, săvârşită de inculpat asupra fiicei sale minore, în vârstă de 14 ani - prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 218 alin. (1), alin. (3), lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., - limite speciale mai reduse, de la 2 ani şi 6 luni închisoare la 6 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
În cauză, instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru tentativă la viol, sub minimul special prevăzut de legea veche ca efect al cauzei legale de reducere a pedepsei - art. 3201 C. proc. pen.
Întrucât legea nouă a fost identificată ca favorabilă inculpatului F.I. datorită limitelor speciale reduse, în baza art. 386 C. proc. pen. se va dispune schimbarea încadrăm juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1, alin. (3) teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. în art. 32 alin. (1) raportat la art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), b), c) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Prin aplicarea art. 5 C. pen. pedeapsa se impune a fi redusă la 2 ani şi 6 luni închisoare, proporţional cu reducerea pedepsei realizată de prima instanţă, dar prin raportare la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea nouă întrucât în recurs nu se realizează o nouă individualizare judiciară a pedepsei inculpatului. Ca atare, pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare stabilită în recurs inculpatului este sub minimul special prevăzut de legea nouă ca efect al cauzei legale de reducere a pedepsei - art. 3201 C. proc. pen. reţinută de prima instanţă, în actuala reglementare prevăzută de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În ceea ce priveşte pedepsele complementare şi accesorii, se au în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., conform cărora, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
În speţă, legea nouă a fost identificată ca lege mai favorabilă şi prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile legale enunţate, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii noi.
În ceea ce priveşte infracţiunea de tentativă la incest prevăzută de art. 20 raportat la art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în temeiul dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. se impune schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului în art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 220 alin. (1) şi (4) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că în perioada decembrie 2010 - octombrie 2011, inculpatul F.I. a încercat prin constrângere fizică şi psihică să întreţină de două ori raporturi sexuale cu fiica sa minoră în vârstă de 14 ani - F.A.M.
În conformitate cu dispoziţiile art. 203 C. pen. anterior infracţiunea de incest constă în raportul sexual între rude în linie directă sau între fraţi şi surori, iar potrivit art. 204 C. pen. anterior tentativa infracţiunii de incest se pedepseşte.
Conform art. 377 din noul C. pen., constituie infracţiunea de incest raportul sexual consimţit, săvârşit între rude în linie directă sau între fraţi şi surori.
Aşadar, spre deosebire de art. 203 C. pen. anterior, care nu prevedea condiţia ca raportul sexual între rude în linie directă sau între fraţi şi surori să fie consimţit, potrivit art. 377 din noul C. pen., incestul constă în raportul sexual consimţit săvârşit între rude în linie directă sau între fraţi şi surori.
În cazul în care raportul sexual nu este consimţit, ci este săvârşit asupra rudei în linie directă, fratelui sau surorii, prin constrângere, punerea în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa sau profitând de această stare, sunt incidente dispoziţiile art. 218 alin. (3) lit. a) din noul C. pen. referitoare la viol.
În cazul în care raportul sexual este săvârşit asupra unui minor - rudă în linie directă, frate sau soră - în condiţiile art. 220 alin. (1), (2) sau (3), sunt incidente dispoziţiile art. 220 alin. (4) lit. a) din noul C. pen., referitoare la actul sexual cu un minor, întrucât raportul sexual comis cu un minor în condiţiile art. 220 alin. (1), (2) sau (3) din noul C. pen. nu constituie un raport sexual consimţit, fie datorită vârstei în ipotezele prevăzute în art. 220 alin. (1) şi (2), fie din cauza abuzului de autoritate ori de influenţă în ipoteza prevăzută în art. 220 alin. (3) din noul C. pen.
În speţă, tentativa de raport sexual a fost săvârşit de inculpat asupra fiicei sale - minoră în vârstă de 14 ani în condiţiile art. 220 alin. (1) şi prin urmare, fapta realizează elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la act sexual cu un minor, prevăzut de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 220 alin. (1) şi (4) lit. a) C. pen. Însă, spre deosebire de C. pen. anterior, care prin dispoziţiile art. 204 C. pen. încrimina tentativa la act sexual cu un minor, perversiuni sexuale, corupţie sexuală şi incest, noul C. pen. nu mai încriminează tentativa în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 220 C. pen. - act sexual cu un minor, corupere sexuală a minorilor - art. 221 C. pen. sau incest - art. 377 C. pen.
Prin urmare, din motivele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei inculpatului din tentativă la incest prevăzută de art. 20 raportat la art. 203 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. în tentativă la act sexual cu un minor prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 220 alin. (1) şi (4) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., inculpatul F.I. va fi achitat pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 220 alin. (1) şi (4) lit. a) C. pen. - tentativă la act sexual cu un minor întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală fiind dezîncriminată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de inculpatul F.I. împotriva deciziei penale nr. 113 din 11 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori. Va casa decizia penală atacată şi în parte sentinţa penală nr. 106 din 09 mai 2013 a Tribunalului Botoşani, urmând a se proceda în sensul menţionat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul F.I. împotriva deciziei penale nr. 113 din 11 septembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală şi, în parte, sentinţa penală nr. 106 din 09 mai 2013 a Tribunalului Botoşani şi, rejudecând:
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen., în pedepsele componente.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)1, alin. (3) teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., în art. 32 alin. (1) raportat la art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Face aplicarea art. 5 C. pen. şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului F.I. la 2 ani şi 6 luni închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen. pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la art. 218 alin. (1), alin. (3) lit. a), b), c) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) şi f) C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din art. 20 raportat la art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., în art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 220 alin. (1) şi (4) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 lit. b) C. pen., achită pe inculpatul F.I. pentru infracţiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 220 alin. (1) şi (4) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurentul inculpat şi pentru intimata parte vătămată F.A.M., în sumă de câte 200 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1485/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... | ICCJ. Decizia nr. 703/2014. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
