ICCJ. Decizia nr. 630/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia penală nr. 630/2014
Dosar nr. 2254/117/2012
Şedinţa publică din 20 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 115 din 3 aprilie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 2254/117/2012 a Tribunalului Cluj, a fost condamnat inculpatul M.I.A. (porecla "S.", domiciliat în com. Mărgău, sat Mărgău, jud. Cluj, deţinut în prezent în Penitenciarul Gherla, fără antecedente penale) la pedeapsa de 22 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani după terminarea executării pedepsei principale pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen.
S-a făcut aplic.art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul detenţiei preventive începând cu data de 04 ianuarie 2012 şi până la zi.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 6.500 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul M.l.A. a locuit împreună cu soţia lui, M.L., în com. Mărgău, jud. Cluj, fiind căsătoriţi de 25 de ani, din căsătoria celor doi rezultând două fiice, respectiv martorele M.M. şi M.A.
Potrivit declaraţiilor inculpatului din faza de urmărire penală, în dimineaţa zilei de 03 ianuarie 2012, cei doi soţi împreună cu o verişoară s-au deplasat în oraşul Huedin, jud. Cluj la cumpărături, pentru un botez la care urmau să participe în data de 08 ianuarie 2012. Ajunşi acasă în jurul orelor amiezii, M.L. s-a apucat de gătit, întrucât, urma să le vină în vizită martorul G.V., iar inculpatul a ieşit în curte la diverse treburi gospodăreşti; revenind în locuinţă a observat că soţia sa este în stare avansată de ebrietate, fapt ce l-a nemulţumit, reproşându-i că, datorită stării în care se afla, nu va fi în stare să servească musafirii.
Numitul G.V. a ajuns la locuinţa soţilor M. în jurul orelor 15,30 şi a rămas acolo până la ora 20,30 - 20,45. Inculpatul a fost în continuare nemulţumit de prestaţia soţiei sale, deoarece, din cauza stării în care se afla, nu a servit musafirul aşa cum trebuie, respectiv nu a pus furculiţe şi şerveţele pe masă, fapt ce l-a determinat pe inculpat să o ajute la aranjatul mesei.
În după-amiaza respectivă, în jurul orelor 16,00, acasă la soţii M. au sosit şi martorii A.G. şi P.A.P., angajaţi ai SC E. SA Cluj, la solicitarea inculpatului, pe motiv că solicitase o aprobare de spor de curent şi care au stat cca. 15 minute. Când afară era deja noapte, în locuinţa inculpatului a mai intrat şi verişorul lui, numitul M.A., dar care a plecat şi el după vreo 15 - 20 de minute, când numitul G.V. era încă în locuinţa inculpatului.
După plecarea celor doi angajaţi ai „R. Cluj", inculpatul i-a cerut soţiei sale să meargă să hrănească animalele şi să le închidă. Aceasta s-a conformat; din acel moment, inculpatul nu a mai văzut-o pe soţia sa, deoarece nu a mai revenit în casă. După plecarea martorului G.V., respectiv în jurul orelor 20,30-20,45, inculpatul a ieşit afară pentru a vedea dacă soţia lui a rezolvat treburile gospodăriei. Şi-a găsit soţia la poiata oilor,,care este amplasată în curte, pe coastă, plină de noroi şi de sânge; totodată, „era atât de beată că, nu putea vorbi"; „stătea în genunchi şi tot încerca să se ridice în picioare, fără să reuşească".
Inculpatul a declarat că şi-a lăsat soţia în poziţia şi locul în care a găsit-o, a mers în casă unde l-a apelat telefonic pe martorul R.G., rugându-l să vină să îl ajute să o ducă în casă, fiind din nou beată, iar pentru că acesta a refuzat să vină, a trimis-o pe soţia lui, martora R.E. Împreună au dus-o de la poiata oilor (deoarece, între timp, victima a reuşit să coboare singură coasta până în acest loc), în casă şi au dezbrăcat-o în bucătărie; inculpatul a condus-o apoi în baie, a spălat-o, a ajutat-o să îmbrace un pantalon de pijama, după care a dus-o în dormitorul comun şi a întins-o în pat (patul unde a fost găsită de echipajul medical de pe salvare chemat la faţa locului şi de organele de anchetă).
După ce a aşezat-o în pat a încercat să afle ce i s-a întâmplat, dar soţia i-a răspuns că nu e beată şi nu bea.
În timpul nopţii de 03/04 ianuarie 2012, s-a trezit în jurul orelor 2,30, observând că şi soţia sa era trează, aşezată pe pat în poziţia şezând; a încercat din nou să discute cu ea, aceasta răspunzându-i acelaşi aspect mai sus relatat, după care s-a culcat. Inculpatul s-a trezit la orele 6,45; a aprins becul în dormitor, a mers la ea şi a văzut că nu respiră; a încercat să o trezească, făcându-i respiraţie gură la gură, a stropit-o cu apă, dar fără rezultat, realizând în acel moment că a decedat.
Inculpatul şi-a apelat imediat telefonic fetele, cărora Ie-a spus să vină acasă, deoarece mama lor a murit. În locuinţa comună, până la sosirea fiicelor sale şi a echipajului de pe salvare, nu a intrat altcineva.
Astfel, după apelarea fetelor, inculpatul M.l.A. a apelat telefonic ambulanţa, comunicând că a găsit-o pe soţia lui decedată în locuinţa lor.
Sosit la faţa locului, medicul de pe ambulanţă, după examinarea victimei, i-a spus inculpatului că soţia sa prezintă pe corp şi leziuni mai vechi, dar şi recente, pe spate, produse prin târâre.
În fişa de urgenţă prespitalicească (din 04 ianuarie 2012), la rubrica „anamneză" s-au consemnat următoarele: „Pacienta 41 de ani este găsită inconştientă cu rigidităţi şi lividităţi (...) - decedată. La o inspecţie generală se constată echimoze generale, leziuni (...) la nivelul feselor bilateral, echimoze de diferite culori, care ar putea ridica suspiciuni de moarte suspectă (...)". Acest echipaj medical de urgenţă a fost cel care a sesizat organul judiciar.
Examinarea cadavrului victimei M.L., făcută la locul faptei, la data de 04 ianuarie 2012, a pus în evidenţă leziuni traumatice pe aproape toată suprafaţa corpului acesteia (cap, trunchi şi membre). Constatarea medico-legală - autopsie (de la aceeaşi dată) a permis formularea următoarelor concluzii: moartea sus-numitei a fost violentă şi poate data din 04 ianuarie 2012; s-a datorat insuficienţei respiratorii acute (consecutivă pneumotoracelui masiv bilateral asociat cu hemotorace) în cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple şi rupturi pleuro-pulmonare; leziunile traumatice tanato-generatoare s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure, contondente. S-a constatat de asemenea că, alcoolemia victimei a fost de 2,65 gr.%o.
Coroborând întreg materialul probator administrat în cauză, instanţa a constatat că, după plecarea martorului, inculpatul a ieşit în curte, şi-a găsit soţia pe coastă la anexele gospodăreşti, respectiv poiata oilor, aici fiind locul unde i-a aplicat primele lovituri cu brutalitate, dovadă vânătăile, urmele de sânge, noroiul de pe întreg corpul victimei, aşa cum rezultă din declaraţiile inculpatului şi a martorei R.E., precum şi urmele de sânge descoperite pe zăpadă şi sol pe porţiunea dintre anexele gospodăreşti şi şură, aşa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşele foto aferente; este evident că, inculpatul nu avea cum să nu ştie unde se afla soţia sa când nu era în casă; respectiv, fie la vecinii F., ceea ce, din declaraţiile fraţilor F. a reieşit clar că, în după-amiaza zilei de 03 ianuarie 2012, L. nu a fost la ei; fie în curte, unde bea pe ascuns, tocmai pentru a nu fi văzută de inculpat, care îi ştia şi locurile unde îşi ascundea băuturile alcoolice, el fiind cel care Ie-a indicat organelor judiciare cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate în cauză.
De la poiata oilor a târât-o (constatare făcută şi de medicul de pe ambulanţă după examinarea victimei, conform căreia, victima prezenta leziuni produse recent, prin târâre, aspect declarat de inculpat) până lângă şură, lăsând-o afară în frig, având în vedere faptul că, pe de-o parte, chiar luând în calcul maximul orelor declarate de inculpat şi martorul G.V., când acesta din urmă a plecat de la familia M., iar inculpatul a ieşit în curte şi a mers la anexele gospodăreşti, respectiv orele 21,00-21,30 (faţă de cele declarate iniţial, respectiv orele 20,00-20,30), precum şi ora declarată de soţii R. că au fost apelaţi telefonic de către inculpat, respectiv orele 22,30-23,00, rămâne un interval de timp de cel puţin 1 oră, 1 oră şi 30 minute, pe care inculpatul nu îl poate justifica; pe de altă parte, este de necrezut că, victima, cu o alcoolemie de peste 2,65 gr.%o (întrucât, această valoare a fost constatată în ziua următoare, respectiv, data de 04 ianuarie 2012, cu ocazia efectuării autopsiei cadavrului/fiind în scădere) şi în starea în care se afla, "plină de noroi şi sânge, atât de beată că nu putea vorbi, încerca să se ridice în picioare, fără să reuşească", a putut parcurge singură distanţa de la anexele gospodăreşti de pe coastă şi până la şură, aşa cum a susţinut inculpatul în faza de urmărire penală şi în prima declaraţie dată în faţa instanţei la data de 29 februarie 2012, însă, în cea dată la data de 19 aprilie 2012, recunoaşte că el însuşi a adus-o până lângă şură.
A urmat o altă serie de lovituri, cele date, atât în curte, cât şi în baie, în prezenţa martorei R.E., aşa cum reiese din starea de fapt anterior expusă, după care, cele aplicate după ce şi-a aşezat soţia în pat, inculpatul recunoscând doar faptul că, i-a aplicat cu tija metalică de la uscătorul de haine 3-5 lovituri peste picioare; de fapt, nu mai ştie câte lovituri i-a aplicat, atât de nervos şi supărat era pe soţia sa pentru starea în care a găsit-o; or, din fotografiile de la pct. 7-10 din raportul de constatare medico-legală. reiese că, victima a fost lovită cu acest obiect contondent şi în alte zone ale corpului, respectiv leziunile descrise la pct. 17 din acelaşi raport;
Totodată, s-a reţinut că, constatările preliminare, cele din raportul de constatare medico-legală întocmite de I.M.L. Cluj-Napoca se coroborează pe deplin şi cu concluziile expertizei medico-legale dispuse în cauză conform cărora, moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat insuficienţei respiratorii acute consecutive pneumotoracelui masiv bilateral asociat cu hemotorace, în cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple şi rupturi pleuro-pulmonare; leziunile traumatice tanatogeneratoare de la nivelul toracelui s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure contondente; leziunile traumatice tanatogeneratoare de la nivelul toracelui pot determina decesul victimei M.L., chiar şi în lipsa unui consum de alcool cu expunere la frig; de asemenea, medicul legist a opinat că, în condiţiile unei asistenţe medicale calificate şi aplicate în timp util, victima ar fi putut avea şanse de supravieţuire, fără a putea preciza dacă victima ar fi putut fi salvată sau nu; expunerea la frig în condiţiile unei alcoolemii de 2,65 gr.%o poate duce la apariţia unei hipotermii severe şi chiar să cauzeze decesul unei persoane; aceste condiţii sunt necesare, dar nu determinante, fiind nevoie de o corelare a acestora şi cu temperatura mediului ambiant, îmbrăcămintea victimei, gradul de dezvoltare a ţesutului grăsos subcutanat, umiditate, existenţa sau inexistenţa unui grad de extenuare, starea de conştientă sau de inconştienţă, toleranţa la alcool.
Instanţa a respins ca neîntemeiată cererea formulată, întrucât, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, respectiv latura obiectivă; astfel, potrivit disp. art. 181 C. pen., în primul rând, victima ar trebui să fie în viaţă, iar în al doilea rând, să fi suferit o vătămare a integrităţii corporale sau sănătăţii care necesită pentru vindecare cel mult 60 zile de îngrijiri medicale, atestate printr-un certificat medico-legal, un raport de constatare medico-legală sau expertiză medico-legală de către medici specialişti; or, în speţă, victima a decedat în urma unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple şi rupturi pleuro-pulmonare, datorat loviturilor multiple aplicate de inculpat cu brutalitate, cu pumnii şi picioarele, cu obiecte contondente (tijă metalică), peste tot corpul victimei şi în condiţiile în care aceasta s-a aflat în imposibilitate de a se apăra din cauza stării în care se afla, respectiv sub influenţa băuturilor alcoolice, sens în care, instanţa apreciază că, a acţionat cu intenţie directă, deci a prevăzut şi urmărit moartea victimei ca rezultat al faptei sale.
Instanţa a reţinut că, în drept, fapta inculpatului M.l.A. care, în noaptea de 03/04 ianuarie 2012, prin lovituri repetate cu pumnii şi picioarele, precum şi cu alte corpuri dure, contondente, de formă alungită, a agresat-o fizic pe numita M.L., soţia lui, profitând şi de starea de neputinţă a victimei de a se apăra, în timp ce se aflau în locuinţa comună din com. Mărgău, sat Mărgău, jud. Cluj, provocându-i astfel, cu intenţie, moartea, în urma unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple şi rupturi pleuro-pulmonare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1) lit. c)şid) C. pen.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, concretizat în modul şi împrejurările concrete de comitere a acesteia, respectiv inculpatul a aplicat victimei, soţia sa, lovituri repetate şi de mare intensitate, cu pumnii şi picioarele, cu obiecte contondente, peste tot corpul, vizând zone vitale ale corpului, profitând de starea de neputinţă a acesteia de a se apăra, iar ulterior, nu a considerat necesar să apeleze la salvare sau să o ducă personal la spital, manifestând o indiferenţă crasă faţă de viaţa victimei, dând dovadă şi de o lipsă totală de afecţiune şi respect, atitudine pe care a avut-o şi ulterior comiterii faptei. A mai avut în vedere persoana inculpatului care a recunoscut parţial comiterea faptei, aflat la prima confruntare cu legea penală.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel în termen inculpatul M.l.A.
În motivarea apelului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte întrucât loviturile aplicate de către inculpat victimei nu erau de natură să provoace decesul acesteia; victima avea o alcoolemie de 2,65 gr/l în sânge; fracturile costale nu se puteau produce doar prin lovire activă, ci şi prin cădere, astfel încât se poate aprecia că decesul a intervenit ca urmare a expunerii la frig.
În subsidiar, a criticat sentinţa atacată susţinând că pedeapsa trebuia orientată spre minimul legal, pentru că nu a lovit victima cu pumnii şi picioarele; sub un alt aspect s-a precizat că inculpatul are două fiice de care are grijă, este o persoană sociabilă şi integrată social.
Prin Decizia penală nr. 147/A din data de 28 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ciul Secţia penală şi de minori, a fost respins, ca nefondat apelul inculpatului.
Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.l.A. durata arestului preventiv începând cu data de 04 ianuarie 2012 şi până în prezent şi a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, instanţa de apel a constatat următoarele:
În mod temeinic prima instanţă a reţinut starea de fapt, pe baza administrării tuturor-probelor necesare aflării adevărului, stare de fapt potrivit căreia în seara zilei de 3 ianuarie 2013, la domiciliul său din comuna Mârgău, judeţul Cluj, inculpatul a găsit-o pe soţia sa, victima M.L., căzută jos în curte în stare de ebrietate, motiv pentru care i-a aplicat cu mâinile şi picioarele mai multe lovituri pe întreg corpul; a târât-o apoi până lângă şură unde a lăsat-o afară. în frig timp de aproximativ 1 oră şi 30 minute, după care a introdus-o în casă, pe parcurs aplicându-i mai multe lovituri, inclusiv în interiorul băii şi în prezenţa martorei R.E. După ce a aşezat victima în pat a lovit-o de mai multe ori peste picioare cu o tijă metalică de la uscătorul de rufe, iar ulterior, în jurul orelor 6.45, a observat că victima nu mai respiră, motiv pentru care inculpatul şi-a anunţat fiicele că mama lor a murit, după care a anunţat ambulanţa.
S-a reţinut că declaraţia martorei R.E. (fila 89 fond), nu poate fi înlăturată, astfel cum a solicitat apelantul, deoarece sinceritatea acesteia nu poate fi contestată. Audiată fiind de către prima instanţă, s-a reţinut că iniţial nu a dorit să declare, precizând că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, însă apoi a specificat expres că a văzut momentul în care, când inculpatul o dezbrăca pe victimă, o lovea cu picioarele în coaste şi cu mâinile peste cap, creând martorei un sentiment puternic de teamă, întrucât inculpatul era nervos şi îşi înjura soţia.
Tot din declaraţia acestei martore a rezultat că fapta a fost comisă profitându-se de starea de neputinţă a victimei de a se apăra, datorită stării de ebrietate în care se afla, agravantă prev. de art. 175 lit. d) C. pen.
Curtea de apel a apreciat, la fel ca şi instanţa de fond, în baza raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză (fila 217 fond) că moartea victimei s-a datorat insuficienţei respiratorii acute consecutive pneumotoracelui în cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple şi rupturi pleuropulmonare.
Motivul de apel potrivit căruia leziunile au fost provocate prin cădere nu a fost primit, datorită faptului că acestea s-au produs prin loviri active repetate cu corpuri dure contondente, astfel cum se concluzionează la pct. 3 din raportul de expertiză medico-legal. S-a reţinut că afirmaţia conform căreia lipsa infiltratului sanguin la nivelul coastelor denotă că leziunile s-au produs în momentul în care victima era în agonie sau decedată, reprezintă o speculaţie ce nu se întemeiază pe niciuna dintre probele administrate.
De asemenea, motivul potrivit căruia decesul victimei a intervenit datorită consumului de alcool, stării de slăbiciune a victimei şi expunerii la frig a fost înlăturat datorită constatării din concluziile raportului menţionat potrivit cărora leziunile de la nivelul toracelui pot determina decesul în mod autonom, respectiv în lipsa consumului de alcool ori expunerii la frig .
Pentru aceste argumente a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infractiunea.de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.
La individualizarea pedepsei de 22 ani închisoare, prima instanţă a avut în vedere toate criteriile generale şi speciale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată reflectând pericolul social concret foarte ridicat al faptei comise. Inculpatul este în vârstă de 49 de ani, s-a căsătorit la 22 de ani, a trăit împreună cu victima până la decesul acesteia şi a avut cu aceasta două fiice, de 24 ani, respectiv 18 ani, una dintre acestea fiind absolventă de facultate, iar cealaltă elevă la liceu. Cu toate acestea, inculpatul nici până în prezent nu a empatizat cu victima, nici măcar nu s-a transpus în situaţia acesteia din momentul agresiunii, adoptând o atitudine de autodisculpare, de neutralizare a gravităţii comportamentului său şi de blamare a victimei.
Aşadar, s-a reţinut că aceste deficienţe sunt de natură să obstructioneze procesul de schimbare a acestuia, în asemenea măsură încât inculpatul are nevoie de consiliere individuală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.l.A., acesta fiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.
Prin recursul formulat în scris şi susţinut oral, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 12, 17, 18 din C. proc. pen., solicitând achitarea, iar, în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, cu executarea pedepsei în condiţiile art. 81 C. pen.
Analizând recursul declarat de inculpat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este fondat, raportat la intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014 şi, în consecinţă, a incidenţei instituţiei aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 5 din Noul C. pen.
Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, instanţa de recurs constată că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, în raport cu pedeapsa.principală, complementară şi cea accesorie, astfel cum sunt reglementate în noua lege.
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă.
În raport cu pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen. anterior, de 22 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de.art. 64 lit. a) teza a ll-a şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, instanţa de recurs constată că dispoziţiile legii noi sunt mai favorabile, sub aspectul conţinutului incriminării textului art. 175 vechi C. pen. (art. 189 C. pen. actual) şi urmează a fi aplicate.
În reglementarea, actuală, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat, săvârşirea omorului în condiţiile elementului circumstanţial prevăzut de literele c şi d ale art. 175 vechiul C. pen., astfel că, potrivit principiului aplicării legii mai favorabile, legea nouă este mai favorabilă.
În privinţa textului art. 175 lit. c) C. pen. anterior, legiuitorul a înţeles să incrimineze distinct fapta de omor săvârşită asupra unui membru de familie, în cadrul infracţiunii prevăzute de art. 199 Noul C. pen., intitulat violenţa în familie, faptă pedepsită cu maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru fapta prevăzută în art. 188 C. pen., care se majorează cu o pătrime.
Pedeapsa prevăzută de art. 188 noul C. pen. pentru infracţiunea de omor este de la 10 la 20 de ani închisoare şi interzicerea unor drepturi. Drept urmare, pedeapsa pentru infracţiunea de omor asupra unui membru de familie este de la 10 la 25 ani închisoare.
În condiţiile noului C. pen., se constată că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 188 C. pen. (art. 174 vechiul C. pen.) sunt similare cu cele din legea veche, astfel că nu se impune aplicarea unei legi mai favorabile.
Raportat la dispoziţiile legale mai! sus-menţionate şi având în vedere situaţia faptică reţinută de cele două instanţe, precum şi proporţionalitatea pedepsei, instanţa de (ecurs constată că se impune casarea în parte a ambelor hotărâri şi! reducerea pedepsei aplicate inculpatului, în mod corespunzător, la un;cuantum situat către maximul special prevăzut de lege, în raport cu normele de incriminare actuale, care sunt mai favorabile acestuia.
În ce priveşte pedeapsa complementară, din reglementarea Noului C. pen., se constată că are corespondent în legea veche, sub aspectul conţinutului şi a caracterului obligatoriu de aplicare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, însă legiuitorul a prevăzut expres limitele de executare a acesteia, pe o perioadă db la 1 la 5 ani, situaţie în care legea nouă cuprinde dispoziţii mai favorabile.
Drept urmare, în baza art. 188 rap.:la art. 199 alin. (1) din noul C. pen., cu referire la art. 5 din Noul C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.l.A. de la pedeapsa de 22 ani închisoare la pedeapsa de 20 ani închisoare.
Se va aplica inculpatului M.l.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 67 alin. (2) cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din Noul C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale sau considerată ca executată.
Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) din Noul C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Examinând cauza sub aspectul Icelorlalte critici invocate de inculpat, Înalta Curte apreciază că sunt ţiefondate, pentru următoarele considerente:
Având în vedere data pronunţării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispoziţiile Codului de prolcedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Inculpatul a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., criticând decizia sub aspectul greşitei condamnări, a greşitei încadrări juridice a faptei, susţinând că trebuie reţinute dispoziţiile art. 183 C. pen., fapta încadrârjidu-se în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi/nu în infracţiunea de omor calificat.
Înalta Curte apreciază că această critică se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., care nu poate fi avut în vedere din oficiu, dar care, în speţă, poate fi examinat deoarece, aşa cum s-a arătat, recursul a fost motivat în termen.
Critica este însă nefondată. Acest aspect a fost invocat în apel şi a fost analizat în mod temeinic şi de către Curtea de Apel Cluj.
Fapta reţinută în sarcina inculpatului, astfel cum a fost stabilită prin sentinţa de condamnare corespundea normei de incriminare a infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 -.175 alin. (1) lit. c) şi d) C. pen., regăsindu-se în actualul C. pen. în dispoziţia art. 188 rap.la art. 199 alin. (1) C. pen.
Modul în care inculpatul a acţionat, obiectul vulnerant pe care l-a folosit, zona pe care a vizat-o prin aplicarea loviturilor, ca şi urmarea produsă, corespund, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv infracţiunii de omor. calificat, şi nu infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, fiind dovedită împrejurarea că inculpatul a acţionat cel puţin cu intenţia indirectă de a produce moartea victimei, şi nu cu intenţia de a lovi.
Trebuie precizat că, în temeiul art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., instanţa de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.
Nici celelalte critici formulate de apărare, referitoare la greşita condamnare a inculpatului nu pot fi valorificate în limitele cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 3859 pct. 9,17,18 din C. proc. pen., care au fost abrogate prin dispoziţiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de legalitate, nu şi de temeinicie.
Analizând.criticile, în raport cu dispoziţiile legale, instanţa de recurs constată că acestea tind spre modificarea situaţiei de fapt reţinută de cele două instanţe anterioare, punând în discuţie aspecte ce ţin de netemeinicia hotărârilor, iar nu de nelegalitatea acestora.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie va admite recursul declarat de inculpatul M.l.A. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din data de 28 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, va casa în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 115 din 28 iunie 2013 a Tribunalului Cluj şi rejudecând:
În baza art. 188 rap. la art. 199 alin. (1) din noul C. pen., cu referire la art. 5 din noul C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.l.A. de la pedeapsa de 22 ani închisoare la pedeapsa de 20 ani închisoare.
Va aplica inculpatului M.l.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 67 alin. (1) și (2) cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din noul C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale sau considerată ca executată.
Va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) din noul C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 ianuarie 2012 la 09 ianuarie 2014.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul M.l.A. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din data de 28 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Casează în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 115 din 28 iunie 2013 a Tribunalului Cluj şi rejudecând:
În baza art. 188 rap.la art. 199 alin. (1) din noul C. pen., cu referire la art. 5 din noul C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.l.A. de la pedeapsa de 22 ani închisoare la pedeapsa de 20 ani închisoare.
Aplică inculpatului M.l.A.; pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 67 alin. (2) cu referire la: art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din noul C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale sau considerată ca executată.
Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) şi b) din noul C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 04 ianuarie 2012 la 09 ianuarie 2014.
Onorariul parţial pentru apărătorul; desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 62/2014. Penal. Luare de mită (art. 254... | ICCJ. Decizia nr. 636/2014. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
