ICCJ. Decizia nr. 786/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 786 /2014

Dosar nr. 6971/105/2011

Şedinţa publică din 05 martie 2014

Asupra recursurilor de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin sentinţa penală nr. 391 din 29 octombrie 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a dispus condamnarea inculpatul A.I.C. după cum urmează:

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74, 76 lit. c) C. pen., faptă din perioada 2010 - aprilie 2011, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74, 76 lit. a) C. pen. faptă din august - octombrie 2010 la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale. În baza art. 1 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 86² C. pen. termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de 2 ani, va fi de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probatiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la data de 28 aprilie 2011 - 25 iunie 2011 inclusiv.

2. Inculpatul A.A.G. a fost condamnat după cum urmează:

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74, 76 lit. c) C. pen. faptă din perioada 2010 - aprilie 2011 la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale;

- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74, 76 lit. a) C. pen., faptă din august - octombrie 2010, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în baza art. 86² C. pen. s-a stabilit ca termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 2 ani, să fie 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la data de 28 aprilie 2011 - 25 iunie 2011 inclusiv.

3. Inculpatul J.S.I. a fost condamnat după cum urmează:

- în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74, 76 lit. c) C. pen. faptă din perioada 2010 - aprilie 2011 la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74, 76 lit. a) C. pen., faptă din august - octombrie 2010 la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 86² C. pen. s-a dispus ca termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de instanţă de 2 ani, să fie de 5 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. referitor la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la data de 28 aprilie 2011 - 25 iunie 2011 inclusiv.

4. lnculpatul B.C.M. a fost condamnat după cum urmează:

În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 86² C. pen., termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp stabilit de instanţă de 2 ani, va fi de 5 ani.

În baza art. 86³ C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, desemnat cu supravegherea sa; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 86⁴ C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul neîndeplinirii cu rea credinţă a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege, sau în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe perioada termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la data de 28 aprilie 2011 - 25 iunie 2011 inclusiv.

5. Inculpatul R.F.L. a fost condamnat în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74, 76 lit. c) C. pen., faptă din perioada 2010 - aprilie 2011, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. (cu excepţia dreptului de a alege) după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen., termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de lege de 2 ani, va fi de 4 ani

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, pe parcursul termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la data de 28 aprilie 2011 - 25 iunie 2011 inclusiv.

6. Inculpatul G.M.A. a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 74, 76 lit. c) C. pen., faptă din perioada 2010 - aprilie 2011, la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen., termenul de încercare format din durata pedepsei aplicate la care s-a adăugat un interval de timp stabilit de lege de 2 ani, va fi de 3 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, pe parcursul termenului de încercare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la data de 28 aprilie 2011 - 02 mai 2011 inclusiv.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea cantităţilor de substanţa etcatinonă, rămasă în urma analizelor de laborator, după cum urmează:

- 0,62 g. de la inculpatul A.A.G.;

- 2,31 g. de la inculpatul A.I.C.;

- 9,50 g. fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă JWH-018.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus distrugerea cantităţilor de substanţa etcatinonă şi a fragmentelor vegetale ridicate în vederea confiscării.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi a sumei de 7.765 RON consemnată la C. Bank cu recipisa din 02 mai 2011 şi chitanţa din aceeaşi dată, ca beneficiu obţinut în urma săvârşirii infracţiunii.

S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală.

În baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către:

A. Inculpatul A.A.G. a dispozitivelor ridicate şi indicate în rechizitoriu, respectiv:

- 1 hard disk marca W.D., capacitate 320 GB;

- 1 memory stick T.M. de culoare neagră;

- 1 memory stick M.F. de culoare gri;

- 46 suporţi optici tip CD şi DVD;

- 1 laptop marca D. de culoare neagră, cu încărcător şi adaptor;

- 1 telefon mobil marca N., cu acumulator, având încorporat un card de memorie, capacitate 2 GB, şi o cartelă tip SIM;

- 1 telefon marca A., având încorporată o cartelă tip SIM, aferentă postului telefonic cu nr. X.

B. Inculpatul R.F.L. a dispozitivelor ridicate şi indicate în rechizitoriu, respectiv:

- 1 laptop marca S. de culoare neagră, cu încărcător aferent;

- 1 laptop marca S. de culoare gri;

- 1 laptop marca F. de culoare gri şi încărcător aferent;

- hard disk de laptop marca S., capacitate 250 GB;

- hard disk de laptop marca W.D., capacitate 160 GB;

- un număr de 36 suporţi optici tip CD şi 16 suporţi optici tip DVD;

- 2 cartele telefonice tip SIM;

- 1 telefon mobil marca N. de culoare neagră, cu cartelă tip SIM încorporată;

- 1 telefon mobil marca N. de culoare argintie.

Au fost obligaţi inculpaţii la câte 3.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care 10.000 RON cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 248/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. A.I.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplic. finală a art. 33 lit. a) C. pen.;

2. A.A.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplic. final a art. 33 lit. a) C. pen.

3. J.S.I. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplic. final a art. 33 lit. a) C. pen.

4. B.C.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplic. final a art. 33 lit. a) C. pen.

5. R.F.L. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

6. G.M.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu A.I.C., A.A.G. şi J.S.I., în calitate de vânzător al SC G.E.W.P. SRL, începând cu anul 2010 şi până în prezent a comercializat droguri de risc (etcatinonă), pe raza municipiului Bucureşti, prin intermediul punctelor de lucru din Bucureşti, sector 6, şi Ploieşti, fiind la curent cu rezultatul controalelor efectuate de organele abilitate şi ambalând droguri pentru inculpaţi.

De asemenea, inculpaţii sunt trimişi în judecată, întrucât în baza unei rezoluţii infracţionale unice sau neînţelegeri prealabile în perioada anului 2010 - aprilie 2011, au comercializat produse etnobotanice care conţineau substanţe interzise, respectiv etcatinonă şi metedronă, în Bucureşti şi Ploieşti, aprovizionându-se cu produse de la inculpatul B.C.M.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: procese-verbale de sesizare din oficiu, ordonanţă de autorizare a investigatorului sub acoperire şi de procurare de droguri, procese-verbale investigator acoperit 26 ianuarie 2011, proces-verbal investigator acoperit, planşe foto, raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 februarie 2011, proces-verbal predare, cântărire şi primire probă, bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL, copie bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL, raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 februarie 2011, procese-verbale de predare, cântărire şi primire probe, dovada din 11 martie 2011, bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL; proces-verbal investigator acoperit; copie bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL, raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 februarie 2011, procese-verbale de predare, cântărire şi primire probe,dovada din 11 martie 2011, file reprezentând pagini internet reprezentând produsele comercializate de SC G.E.W.P. SRL, procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice, proces-verbal de redare rezumativă, autorizaţii de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice dintre inculpaţi, procese-verbale şi autorizaţii de percheziţie la domiciliul inculpaţilor, proces-verbal de percheziţie informatică din 23 mai 2011, autorizaţie de percheziţie informatică din 23 mai 2011, au fost luate declaraţii inculpaţilor B.C.M., A.A.G., J.S.I., R.F.L., G.M.A., A.I.C., au fost luate declaraţii martorilor M.A., D.C.A., P.I.A., R.G.M., P.N., Ş.E.C., N.A., T.M.A., S.I., B.G., E.F., P.C., D.M.I., B.A., I.A.D., C.A., H.C.M., D.A., S.F.S., A.B.G., D.C. şi alte acte.

În faza de cercetare judecătorească, au fost luate declaraţii inculpaţilor B.C.M., A.A.G., J.S.I., R.F.L., G.M.A., A.I.C., s-a depus la dosar rechizitoriul din Dosarul nr. 10/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. Bucureşti, au fost reaudiaţi martorii N.A., T.M.A., P.N., Ş.E.C., H.C.M., D.A., S.F.S., E.F., rechizitoriu nr. 250/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti privind pe G.A., declaraţia olografă a martorei B.G., s-au depus la dosar acte de către apărătorii inculpaţilor B.C.M., J.S.I., A.A.G., raport de constatare tehnico-ştiinţifică, acte în circumstanţiere depuse de inculpaţi, a fost luat un supliment de declaraţie inculpatului B.C.M., facturi de la SC G.E.W.P. SRL, s-au depus concluzii scrise din partea inculpaţilor B.C.M., A.I.C., R.F.L., J.S.I. şi alte acte.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Pe fondul unor lipsuri în reglementările care privesc combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, ca şi a legislaţiei privind funcţionarea societăţilor comerciale, o parte dintre dealerii de droguri au încercat, în dorinţa de a realiza venituri materiale importante cu investiţie mică, într-un timp foarte scurt, să introducă pe piaţa românească substanţe noi, care produc efecte similare drogurilor.

Au denumit aceste noi substanţe „produse etnobotanice”, pornind de la faptul că, iniţial, aceste substanţe reprezentau materie vegetală mărunţită, tratată cu substanţe halucinogene, obţinute prin procese chimice.

De pe piaţa restrânsă a Uniunii Europene, dar mai ales de pe piaţa foarte largă a Asiei şi în special din China, începând cu anul 2009, au fost importate diverse amestecuri de substanţe obţinute în marea lor majoritate ca urmare a unor procese chimice, pe care le-au introdus pe piaţă, sub denumiri care îmbie la consum, de genul „Flower Magic Crystal”, „Insomnia”, „Euphoria”, „Magic”, „Ice”, „Strong”, „White Sensation”, ce induc efecte specifice drogurilor de mare risc sau cu denumiri utilizate în argoul consumatorilor de cannabis şi derivaţi ai acestuia, de genul „Maraciucă”, „Weed”, „Ganja W”, „Hash”, „Chocolate”, „Diesel Power” etc. acestea fiind produse pentru fumat, ce induc efecte specifice drogurilor de risc.

Deoarece aceste produse nu erau prevăzute în listele anexă ale Legii nr. 143/2000, nu a putut fi interzisă comercializarea lor.

Pe cale de consecinţă, au apărut, pe tot cuprinsul ţării, locuri de comercializare ale acestora, denumite generic „magazine de vise”.

Iniţiatorul acestei afaceri a fost R.A., care a înfiinţat la Galaţi, SC S.G. SRL, după care cei interesaţi de această afacere au lucrat în franciză cu acesta, iar ulterior şi-au construit propriile afaceri.

„Magazinele de vise” au în general program non-stop şi oferă chiar distribuţie la domiciliul consumatorilor, pe baza unui simplu telefon, afacerea fiind realizată în prezent şi on-line.

Deşi nu se cunoştea conţinutul substanţelor chimice aflate în produsele comercializate şi mai ales efectele induse sănătăţii consumatorilor, dealerii acestor produse şi-au creat certificate de conformitate, pentru a crea o aparenţă de legalitate, pe care au făcut menţiuni de genul „nu este apt pentru consum uman”, confecţionând, cu ajutorul sistemelor IT, diverse imprimeuri de ştampilă, ale unor autorităţi a căror denumire este doar asemănătoare cu cea reală, însă, în subsolul acestor atenţionări nu uită a face menţiuni de genul „te îmbie la visare”, „a nu se consuma în exces”, „folosit în exces produsul poate fi toxic, poate provoca ameţeală sau stupoare musculară”, aceste menţiuni fiind făcute în condiţiile în care pe toate materialele publicitare ale magazinelor sau pe uşile de la intrare există o menţiune scrisă cu majuscule de genul „Interzis consumului uman”, între termenii arătaţi mai sus şi aceştia din urmă existând o contradicţie evidentă, atât administratorii societăţilor comerciale ce deţin astfel de magazine, cât şi angajaţii acestora în calitate de vânzători cunosc cu certitudine că toate produsele „etnobotanice” sunt comercializate în scopul unui consum uman oferind chiar relaţii în legătură cu modul de administrare a produselor, cumpărătorii folosind de regulă expresii de genul „doresc ceva de fumat”, „doresc ceva de tras”, „vreau prafuri” etc., scopul fiind unul singur, acela de a realiza într-un timp scurt venituri financiare importante, neglijând în totalitate efectele nocive ale acestor substanţe asupra sănătăţii consumatorilor, aspect ce se observă foarte uşor din lipsa de interes a dealerilor în analizarea produselor pe care le comercializau, afirmând senin că „fiecare face ce vrea cu viaţa lui”.

Certificatele de conformitate privesc produse comercializate ca îngrăşăminte şi arome şi nu aspecte legate de sănătatea umană.

Termenii de „prafuri” sau „sare”, uzitate de către consumatorii de produse etnobotanice, sunt prezentaţi şi pe materialele publicitare ale dealerilor acestor produse, termenii intrând în contradicţie cu explicaţiile de pe plicuri - „îngrăşământ pentru plante, folosit pentru creşterea plantelor”, situaţie în care se folosesc termeni din horticultură, în loc de „praf” sau „sare”, fiind consacraţi termenii „pulbere” sau „granule”.

A mai reţinut prima instanţă că printre cei interesaţi de obţinerea unor avantaje materiale importante, prin comercializarea de produse etnobotanice, s-au aflat şi inculpaţii A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M. şi R.F.L., care, în realizarea acestui scop şi profitând de faptul că o parte dintre dealerii de astfel de produse care deţinuseră magazine tip „Spice” pe raza municipiului Bucureşti şi Ploieşti fuseseră arestaţi sau renunţaseră la afaceri, au înfiinţat mai multe societăţi comerciale de profil, o parte dintre punctele de lucru funcţionând în aceste municipii, după cum urmează:

- SC G.E.W.P. SRL Bucureşti cu sediul social în municipiul Bucureşti, sector 6, (adresa de domiciliu a inculpatului J.S.I.) şi cu sedii secundare - puncte de lucru - situate în municipiul Bucureşti şi Ploieşti, asociaţi persoane fizice inculpaţii. A.I.C. şi J.S.I., societate comercială înregistrată la data de 16 iunie 2009;

- SC Z.L. SRL Bucureşti, cu sediul social în municipiul Bucureşti, sector 6 şi cu sediu secundar - punct de lucru - situat în municipiul Bucureşti, sector 6, asociaţi persoane fizice W.V. şi inculpaţii J.S.I. şi R.F.L., societate comercială înregistrată la data de 02 septembrie 2010.

Cei cinci inculpaţi, administratori sau asociaţi la societăţile comerciale arătate mai sus, se aflau în raporturi strânse, elementul central al acestora, adică persoana cunoscută cel mai bine fiind inculpatul J.S.I., acesta intermediind şi raporturile comerciale dintre B.C.M. şi fraţii A.

Aprovizionarea se făcea în comun, pentru toate punctele de lucru ale celor două societăţi comerciale, de multe ori banii fiind puşi în comun pentru achiziţionarea de produse etnobotanice şi cea mai mare parte a produselor achiziţionate vrac se realiza pe persoană fizică, fără a se efectua înregistrarea în contabilitate, produsele fiind ambalate şi inscripţionate de către inculpaţi sau persoane apropiate acestora, cum este cazul inculpatului G.M.A., acesta din urmă ridicând şi produse etnobotanice prin firma de curierat rapid, având un statut special faţă de ceilalţi inculpaţi, fiind persoana de încredere şi prietenul inculpaţilor J.S.I. şi A.I.C., având şi calitate de angajat la magazinele acestora.

Această interconectivitate între inculpaţi este foarte bine evidenţiată în convorbirile telefonice purtate între aceştia, aşa cum se va vedea mai jos.

La data de 26 octombrie 2010, lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Ploieşti s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că A.I.C., J.S.I. şi M.A. desfăşoară activităţi de trafic de droguri de risc şi de mare risc pe raza judeţului Prahova şi a municipiului Bucureşti.

S-a stabilit că atât în cursul anului 2009, cât şi în anul 2010, inculpatul A.I.C., inculpatul J.S.I. şi M.A. au avut şi au preocupări pe linia traficului de droguri de risc şi de mare risc, sub formă de prafuri, materie vegetală măruntită şi sub formă de comprimate, pe raza judeţului Prahova şi a municipiului Bucureşti.

A.I.C. şi J.S.I. comercializează drogurile fie în mod direct, fie prin intermediul SC G.E.W.P. SRL, cu sediul în municipiul Bucureşti, sector 3.

Prin adresa din 10 noiembrie 2010, D.I.I.C.O.T. - B.C.C.O. Ploieşti a solicitat autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire cu nume de cod I.C. în vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunilor şi identificării persoanelor faţă de care există presupunerea că le-ar fi săvârşit, în acest sens fiind emisă ordonanţa cu nr. 250/D/P/2010 din 29 noiembrie 2010 ce cuprinde autorizaţia din aceeaşi dată.

Totodată, s-a stabilit faptul că în activitatea de trafic de droguri de risc şi de mare risc desfăşurată, inculpaţii A.I.C., J.S.I. şi numitul M.A. sunt ajutaţi de către C.G.G..

Numitul C.G.G. a fost cercetat în dosarul penal cu nr. 302/D/P/2010, dosar conexat la data de 14 decembrie 2010 la dosarul penal cu nr. 250/D/P/2010.

La data de 15 februarie 2011 a fost emisă autorizaţia de prelungire a autorizării investigatorului sub acoperire I.C. - nume de cod, în vederea procurării cantităţilor de 500 g. droguri sub formă de prafuri, 500 g. droguri sub formă de materie vegetală măruntită şi 500 comprimate de droguri de risc şi de mare risc de la făptuitorul M.A. şi de la persoane din anturajul acestuia, care îl ajută în activitatea infracţională, printr-o singură acţiune sau mai multe.

În data de 16 februarie 2011, în baza aceleiaşi ordonanţe de autorizare, investigatorul acoperit cu nume de cod I.C. a procurat de la inculpatul P.N., în schimbul sumei de 30 RON, un pliculeţ sigilat de culoare neagră, inscripţionat „Flower Magic Kristal” care conţinea o cantitate de substanţă pulverulentă.

Substanţa cumpărată a fost supusă unei constatări tehnico-ştiinţifice, raportul din 24 februarie 2011 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. concluzionând că substanţa pulverulentă expertizată, în cantitate totală de 0,22 g., conţine etcatinonă, substanţă aflată pe Tabelul anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Cantitatea de 0,18 g. substanţă care conţine etcatinonă rămasă după efectuarea analizelor de laborator a fost ambalată, sigilată şi predată organelor de cercetare penală, fiind depusă, la data de 11 martie 2011, la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R.

În data de 21 februarie 2011, în baza aceleiaşi ordonanţe de autorizare, investigatorul acoperit cu nume de cod I.C. a procurat de la inculpatul P.N., în schimbul sumei de 60 RON, două pliculeţe sigilate de culoare neagră, inscripţionate „Flower Magic Kristal+”, care conţineau fiecare o cantitate de substanţă pulverulentă.

Substanţele cumpărate au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice, raportul din 24 februarie 2011 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. concluzionând că substanţa pulverulentă expertizată, în cantitate totală de 0,46 g., conţine etcatinonă, substanţă aflată pe Tabelul anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare .

Cantitatea de 0,44 g. pulbere care conţine etcatinonă, rămasă după efectuarea analizelor de laborator a fost ambalată, sigilată şi predată organelor de cercetare penală, fiind depusă, la data de 03 mai 2011, la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R.

În data de 03 martie 2011, în baza aceleiaşi ordonanţe de autorizare, investigatorul acoperit cu nume de cod I.C. a procurat de la inculpatul Ş.E.C., în schimbul sumei de 30 RON, un pliculeţ sigilat de culoare neagră, inscripţionat „Flower Magic Kristal+”, care conţinea o cantitate de substanţă pulverulentă.

Substanţa cumpărată a fost supusă unei constatări tehnico-ştiinţifice, raportul din 10 martie 2011 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. concluzionând că substanţa pulverulentă expertizată, în cantitate totală de 0,23 g., conţine etcatinonă, substanţă aflată pe Tabelul anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În data de 04 martie 2011, în baza aceleiaşi ordonanţe de autorizare, investigatorul acoperit cu nume de cod I.C. a procurat de la numitul Ş.E.C., în schimbul sumei de 30 RON, un pliculeţ sigilat de culoare neagră, inscripţionat „Flower Magic Kristal+”, care conţinea o cantitate de substanţă pulverulentă.

Substanţa cumpărată a fost supusă unei constatări tehnico-ştiinţifice, raportul din 10 martie 2011 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R. concluzionând că substanţa pulverulentă expertizată, în cantitate totală de 0,21 g., conţine etcatinonă, substanţă aflată pe Tabelul anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În data de 06 martie 2011, în baza aceleiaşi ordonanţe de autorizare, investigatorul acoperit cu nume de cod I.C., a procurat de la inculpatul G.A., în schimbul sumei de 30 RON, un pliculeţ sigilat de culoare neagră, inscripţionat „Flower Magic Kristal” care conţinea o cantitate de substanţă pulverulentă.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

S-a stabilit că G.A., P.N. şi Ş.E.C. făceau parte din anturajul inculpaţilor A.I.C., J.S.I. şi numitului M.A. şi îi ajutau pe aceştia în desfăşurarea activităţilor de trafic de droguri pe raza municipiului Ploieşti, judeţul Prahova, având calitatea de vânzători.

În urma activităţilor de investigaţii desfăşurate în cauză a rezultat că, în activitatea de procurare, transport, depozitare şi vânzare a drogurilor, A.I.C. şi J.S.I. erau ajutaţi de A.A.G.

Totodată, s-a stabilit că inculpatul A.I.C. utiliza, în desfăşurarea tranzacţiilor cu droguri postul telefonic cu nr. Y, de unde purta discuţii cu persoanele de la care se aprovizionau cu droguri, precum şi cu vânzătorii cărora le încredinţa spre comercializare astfel de substanţe.

La data de 28 februarie 2011, D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti a emis ordonanţa cu nr. 250/D/P/2010 prin care s-a dispus interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi SMS, cu titlu provizoriu, pentru o perioadă de 48 de ore, începând cu data de 28 februarie 2011, orele 09.00, până la data de 02 martie 2011, orele 09.00, de la postul telefonic cu nr. de apel Y, utilizat de A.I.C., deoarece întârzierea provocată de timpul material necesar obţinerii autorizaţiei prev. de art. 91¹ C. proc. pen. putea aduce grave prejudicii activităţii de urmărire penală.

În urma exploatării acestei ordonanţe, a rezultat faptul că în data de 28 februarie 2011, la orele 19:06:57, a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul A.I.C., aflat la postul telefonic cu nr. Y, care a contactat o persoană de sex masculin, identificată ca fiind inculpatul B.C.M., ocazie cu care acesta din urmă îi spunea: „Am înţeles... (neinteligibil)... te-am sunat pe tine să-mi spui, aveţi o factură la mine care cred că o să-ţi cam trebuie. Este pe «White Sensation» şi pe... şi pe alb? De la omu’ acela, de la acesta...”; „E a voastră! Ştii, c-am luat ultima oară.”; „Când am luat noi «White Sensation»!”.

În data de 28 februarie 2011, la orele 21:27:20, a fost interceptată o convorbire telefonică între A.I.C., aflat la postul telefonic cu nr. Y, care a contactat o persoană de sex feminin, identificată ca fiind martora P.N., ocazie cu care aceasta din urmă i-a spus: „Da, şi vrea şi... (neinteligibil)... da, că lipsă traducere limba română pe nu ştiu câte plicuri care nu erau, adică nu erau băgate în casă! Erau în plasa din...”, iar A.I.C. i-a răspuns „Nu, aia n-am treabă io cu ea. Aşa.”

Totodată, în data de 01 martie 2011, la orele 10:31:08, a fost interceptată o convorbire telefonică între A.I.C., aflat la postul telefonic cu nr. Y, care a fost contactat de o persoană de sex masculin, identificată ca fiind inculpatul G.M.A., ocazie cu care aceasta din urmă i-a spus: „Uite ce vroiam io să-ţi zic! Să-i zici Iu ăla cu «Dieselu» că, deci, trimite din ce în ce mai multe beţe. La modu cel mai serios!”, iar A.I.C. i-a răspuns „Da mă!... (neinteligibil)... le dai prin râşniţă! Ce vrei să-ţi fac acuma?”. În continuare, G.M.A. i-a spus lui A.I.C. „Dacă le arunc se duc o grămadă de zeci de grame! În fine, asta vroiam să-ţi zic”.

La data de 03 martie 2011, a fost confirmată ordonanţa provizorie nr. 250/D/P/2010 emisă la data de 28 februarie 2010, orele 09.00, privind interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi SMS, cu titlu provizoriu, pe o perioadă de 48 de ore, începând cu data de 28 februarie 2011, orele 09.00, până la data de 02 martie 2011, orele 09.00, de la postul telefonic cu nr. Y, utilizat de inculpatul A.I.C., prin încheierea cu nr. 81 din 03 martie 2011 emisă de Tribunalul Prahova în Dosarul cu nr. 1754/105/2011.

De asemenea, prin aceeaşi încheiere, a fost emisă de către Tribunalul Prahova, autorizaţia pentru interceptarea şi înregistrarea de convorbiri ori comunicări/imagini, conform art. 91¹, art. 91⁴şi art. 91⁵ C. proc. pen., pentru postul telefonic cu nr. Y, utilizat de inculpatul A.I.C., pe o perioadă de 28 de zile, respectiv de la data de 03 martie 2011 până la data de 30 martie 2011 inclusiv.

În urma exploatării autorizaţiei de interceptare din 03 martie 2011 a rezultat că cercul persoanelor de la care se aproviziona cu droguri A.I.C. sau care îl ajutau în activitatea de trafic de droguri desfăşurată era mai mare, motiv pentru care s-a impus prelungirea autorizaţiei de interceptare pentru postul telefonic utilizat de acesta, activitatea de interceptare fiind necesară pentru identificarea acestora şi stabilirea întregului grup infracţional.

Astfel, la data de 30 martie 2011 a fost emisă de către Tribunalul Prahova, autorizaţia pentru prelungirea interceptării şi înregistrării de convorbiri ori comunicări/imagini, conform art. 91¹, art. 91⁴ şi art. 91⁵ C. proc. pen., de la postul telefonic cu nr. Y, utilizat de inculpatul A.I.C., pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la data de 31 martie 2011 până la data de 29 aprilie 2011 inclusiv.

În urma exploatării celor două autorizaţii de interceptare şi înregistrare de convorbiri ori comunicări/imagini au rezultat probe necesare şi utile cauzei, care au simplificat investigaţiile, dintre acestea cele mai relevante procese-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice fiind:

- în data de 05 martie 2011, la ora 12:43:55, a fost interceptată o convorbire telefonică între inculpatul A.I.C., care a apelat de la numărul Y, o persoană de sex masculin, identificată ca fiind inculpatul G.M.A., ocazie cu care s-a purtat următoarea discuţie:

A.I.C.: - A, da ? A venit B.?

G.M.A.: - A venit, a venit!

A.I.C.: - Am înţeles, la dă-mi-l şi mie la telefon. Asta vroiam să te întreb. Dă marfă, dă alea, dacă ai...

G.M.A.: Stai o secundă!...

Din aceste discuţii au reieşit cantităţile impresionante de produse etnobotanice care erau tranzacţionate între inculpaţi şi sumele importante de bani folosite de aceştia în tranzacţii.

În acelaşi sens se poate observa colaborarea strânsă dintre aceştia în realizarea aceluiaşi scop, comerţul cu produse etnobotanice indiferent de tip şi conţinut.

La data de 28 februarie 2011, ofiţerii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Ploieşti, împreună cu lucrători din cadrul I.P.J. Prahova - Serviciul de Investigare a Fraudelor, Direcţiei Agricole Prahova şi din cadrul Comisariatului Gărzii Financiare Prahova, au efectuat un control la punctul de lucru al SC G.E.W.P. S.R.L. din municipiul Ploieşti, judeţul Prahova.

Cu ocazia efectuării controlului, martora P.N., având calitatea de vânzător al societăţii comerciale sus-menţionate, a predat organelor de poliţie următoarele produse de tip etnobotanic, care se aflau la vânzare:

- 2 pliculeţe din staniol inscripţionate „Pure by Magic”, care conţin o substanţă pulverulentă de culoare albă - proba nr. 1;

- 2 pliculeţe din staniol inscripţionate „Flower Magic Kristal+”, care conţin o substanţă pulverulentă de culoare albă - proba nr. 2;

- 2 pliculeţe din staniol inscripţionate „Chocolate” care conţin o substanţă cu aspect de rezină - proba nr. 3;

- 2 pliculeţe din carton inscripţionate „M6” care conţin fragmente vegetale mărunţite - proba nr. 4;

- 2 pliculeţe din carton inscripţionate „Boom” care conţin fragmente vegetale mărunţite - proba nr. 5;

- 2 pliculeţe din carton inscripţionate „Diesel Power”, care conţin fragmente vegetale mărunţite - proba nr. 6.

Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 16 martie 2011 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., s-a concluzionat faptul că proba nr. 1 este constituită din 2 pliculeţe „Pure by Magic” cu 0,46 g. pulbere care conţine etcatinonă, respectiv proba nr. 2 este constituită din 2 pliculeţe „Flower Magic Kristal+” cu 0,38 g. pulbere care conţine etcatinonă, substanţă aflată pe Tabelul anexă nr. 3 al Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În probele nr. 3 (0,89 g. rezină), nr. 4 (0,35 g. fragmente vegetale), nr. 5 (0,35 g. fragmente vegetale) şi nr. 6 (0,41 g. fragmente vegetale), înaintate în aceeaşi cauză, nu s-au pus în evidenţă substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului conform Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

P.N. a declarat faptul că de aprovizionarea punctului de lucru al SC G.E.W.P. SRL din Ploieşti se ocupă A.I.C., împreună cu fratele său, A.A.G.

Totodată, P.N. a mai declarat că la punctul de lucru menţionat anterior mai sunt vânzători G.A. şi Ş.E.C., din cursul lunii decembrie 2010.

P.N., A.I.C., A.A.G., G.A. şi Ş.E.C., au fost cercetaţi în dosarul penal cu nr. 68/D/P/2011, dosar conexat la data de 06 aprilie 2011 la dosarul penal cu nr. 250/D/P/2010.

Prin adresa din 07 aprilie 2011, D.C.C.O. - B.C.C.O. Ploieşti a solicitat autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire cu nume de cod M.H., în vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunilor şi identificării persoanelor faţă de care există presupunerea că le-ar fi săvârşit, în acest sens fiind emisă ordonanţa cu nr. 250/D/P/2010 din 08 aprilie 2011 ce cuprinde autorizaţia din aceeaşi dată.

În baza acestei ordonanţe, în data de 08 aprilie 2011, investigatorul sub acoperire cu nume de cod M.H., a procurat de la B.G., în schimbul sumei de 30 RON, un pliculeţ din material plastic transparent, ambalat într-un carton de culoare albă, inscripţionat „Special Gold Original New Bath Salt 100% Legal”, care conţinea o cantitate de substanţă pulverulentă de culoare albă.

Tranzacţia a avut loc în Bucureşti, sector 6, la punctul de lucru al SC Z.L. SRL.

Substanţa procurată a fost supusă unei constatări tehnico-ştiinţifice, raportul din 13 aprilie 2011 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. concluzionând că proba înaintată, reprezentată de un pliculeţ inscripţionat „Special Gold Original New Bath Salt 100% Legal”, este constituită din 0,20 g. substanţă pulverulentă albă, în care nu s-au pus în evidenţă substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului, conform Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

De asemenea, s-a stabilit faptul că B.G. făcea parte din anturajul inculpatului J.S.I. şi îl ajuta pe acesta în activitatea de trafic de droguri de risc desfăşurată în calitate de vânzător.

În baza aceleiaşi ordonanţe, în data de 08 aprilie 2011, investigatorul sub acoperire cu nume de cod M.H., a procurat de la Ţ.M.A., în schimbul sumei de 100 RON, 4 pliculeţe sigilate din material plastic de culoare neagră, inscripţionate „Flower Magic Powder Limited Edition”, care conţin substanţă pulverulentă.

Tranzacţia a avut loc în Bucureşti, sector 6, la punctul de lucru al SC G.E.W.P. SRL.

Substanţele procurate au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice, raportul din 15 aprilie 2011 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. concluzionând că proba înaintată, reprezentată de 4 pliculeţe de culoare neagră, inscripţionate „Flower Magic Powder Limited Edition”, este constituită din 0,96 g. pulbere care conţine etcatinonă, substanţă aflată pe Tabelul nr. III al Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Cantitatea de 0,81 g. pulbere care conţine etcatinonă, rămasă după efectuarea analizelor de laborator a fost ambalată, sigilată şi predată organelor de cercetare penală, fiind depusă, la data de 03 mai 2011, la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R.

De asemenea, s-a stabilit faptul că Ţ.M.A. făcea parte din anturajul inculpatului J.S.I. şi îl ajuta pe acesta în activitatea de trafic de droguri de risc desfăşurată, în calitate de vânzător.

De asemenea, s-a stabilit faptul că, în activitatea de trafic de droguri de risc desfăşurată, inculpaţii A.I.C. şi J.S.I. sunt ajutaţi de către B.C.M.

Inculpatul B.C.M. a fost cercetat în dosarul penal cu nr. 95/D/P/2011, dosar conexat la data de 06 aprilie 2011 la dosarul penal cu nr. 250/D/P/2010.

La data de 09 martie 2011, P.C. şi R.G.M. au fost depistaţi de către o patrulă din cadrul U.M. X Ploieşti, în incinta magazinului W.O. Ploieşti, în timp ce deţineau în vederea consumului personal, o cantitate de materie vegetală uscată, pe care au procurat-o de la magazinul de produse etnobotanice din municipiu, în schimbul sumei de 15 RON.

Conform analizelor de laborator, prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 28 aprilie 2011, proba înaintată în cauza privind pe numitul P.C. este constituită din 0,61 g. cannabis şi tutun.

În probă s-a pus în evidenţă Tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. Cannabis face parte din Tabelul anexă nr. III al Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

A fost întocmit dosar penal care a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi înregistrat cu nr. 147/D/P/2011, dosar care a fost conexat la data de 02 iunie 2011 la dosarul penal cu nr. 248/D/P/2011.

La data de 29 octombrie 2010, lucrători de poliţie din cadrul B.C.C.O. Bucureşti - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 6, au efectuat un control la punctul de lucru al SC G.E.W.P. SRL, situat în municipiul Bucureşti, sector 6, ocazie cu care au fost ridicate mai multe produse expuse la vânzare, cu privire la care existau suspiciuni că ar conţine substanţe stupefiante sau psihotrope supuse dispoziţiilor Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Substanţele ridicate au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice, raportul din 12 noiembrie 2010 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. concluzionând că proba nr. 1, reprezentată de un pliculeţ din material plastic de culoare neagră inscripţionat „Flower Magic Powder”, este constituită din 0,5 g. substanţă care conţine etcatinonă, substanţă aflată pe Tabelul nr. III al Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

La data de 19 noiembrie 2010, lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Bucureşti - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 6 s-au deplasat la punctul de lucru al SC G.E.W.P. SRL, situat în municipiul Bucureşti, sector 6, ocazie cu care au adus la cunoştinţă administratorului societăţii comerciale în cauză, respectiv J.S.I. şi vânzătorului G.M.A., faptul că, în urma expertizei de laborator, produsul „Fower Magic Powder” de 0,5 g. conţine etcatinonă.

Celor două persoane li s-a pus în vedere să nu mai comercializeze acest gen de produse.

De asemenea, J.S.I. şi G.M.A. au predat organelor de poliţie 5 plicuri din material plastic, cu inscripţia „Flower Magic Powder 0,50 g.”.

Substanţele ridicate au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice, raportul din 24 noiembrie 2010 al Laboratorului Central de Analiză şi Profil al Drogurilor din cadrul D.C.C.O. concluzionând că proba înaintată, reprezentată de 5 plicuri din material plastic, inscripţionate „Flower Magic Powder”, este constituită din 2,50 g. substanţă care conţine etcatinonă, substanţă aflată pe Tabelul nr. III al Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Cantitatea de 1,50 g. substanţă care conţine etcatinonă, rămasă neconsumată în urma expertizei de laborator, a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R.

Cei doi asociaţi ai SC G.E.W.P. SRL, respectiv J.S.I. şi A.I.C. au declarat în scris că li s-a adus la cunoştinţă faptul că produsul „Flower Magic Powder” conţine etcatinonă.

Aceştia şi-au luat angajamentul că nu vor mai comercializa „Flower Magic Powder” şi că vor aduce la cunoştinţă vânzătorilor că acest produs conţine etcatinonă, substanţă aflată pe Tabelul nr. III al Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Nu şi-au respectat acest angajament, introducând pe piaţa drogurilor substanţe din aceeaşi gamă, dar cu alte denumiri sau gramaje.

A fost întocmit dosar penal care a fost declinat la D.I.I.COT. - Serviciul Teritorial Bucureşti şi înregistrat cu nr. 2259/D/P/2010, dosar care, prin ordonanţa cu acelaşi număr din data de 28 martie 2011, a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi înregistrat cu nr. 155/D/P/2011.

Inculpaţii J.S.I., A.A.G. şi G.M.A. au fost cercetaţi în dosarul penal cu nr. 155/D/P/2011, dosar conexat la data de 15 aprilie 2011 la dosarul penal cu nr. 250/D/P/2010.

La data de 06 aprilie 2011, lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul B.C.C.O. Ploieşti - Serviciul Antidrog, s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că H.C.M. desfăşoară activităţi de trafic de droguri de risc - etcatinonă, pe raza judeţului Prahova, dosarul fiind înaintat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi înregistrat cu nr. 156/D/P/2011.

H.C.M. a fost cercetat în dosarul penal cu nr. 156/D/P/2011, dosar conexat la data de 15 aprilie 2011 la dosarul penal cu nr. 250/D/P/2010.

S-a stabilit faptul că J.S.I. vindea pe raza municipiului Bucureşti droguri de risc sub formă de materie vegetală mărunţită şi sub formă de substanţă pulverulentă, atât în mod direct, cât şi prin intermediul unor persoane din anturajul acestuia.

Totodată, inculpatul J.S.I. vindea droguri de risc sub formă de materie vegetală mărunţită şi sub formă de substanţă pulverulentă şi prin intermediul punctului de lucru (magazin de produse de tip etnobotanic) al SC Z.L. SRL din Bucureşti, sector 6.

La datele de 03 august 2010, 17 august 2010 şi 07 octombrie 2010, lucrători de poliţie din cadrul B.C.C.O. Bucureşti - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 2, au efectuat controale la punctul de lucru ale SC G.E.W.P. SRL, situat în Bucureşti, sector 2, ocazie cu care au fost ridicate mai multe produse expuse la vânzare, cu privire la care existau suspiciuni că ar conţine substanţe stupefiante sau psihotrope supuse dispoziţiilor Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Substanţele ridicate cu ocazia controlului din data de 03 august 2010 au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice, raportul din 09 august 2010 concluzionând că în probele cu nr. 3 (constituită din fragmente vegetale mărunţite, de culoare gri-verde, ambalate într-un plic din carton inscripţionate „Pepper, Ultra Strong, 0,2 g.”), nr. 5 (constituită din fragmente vegetale mărunţite, de culoare gri-verde, ambalate în 40 de plicuri din carton inscripţionate „Samurai, Ultra Strong, 0,2 g.”), nr. 6 (constituită din fragmente vegetale mărunţite, de culoare gri-verde, ambalate în 14 plicuri din carton inscripţionate „Samurai, Ultra Strong, 0,5 g.”) s-a pus în evidenţă JWH-018 metadonă, substanţă aflată pe Tabelul anexă nr. I al Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Cantităţile de 6 g. fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă JWH-018 metadonă (proba nr. 5) şi 3,50 grame fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă JWH-018 metadonă (proba nr. 6), rămase după efectuarea analizelor de laborator, au fost ambalate, sigilate şi predate organelor de cercetare penală.

Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

La data de 27 septembrie 2010, organele de cercetare penală au depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. cantităţile de 6 g. fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă JWH-018 metadonă (proba nr. 5) şi 3,50 g. fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă JWH-018 metadonă (proba nr. 6), rămase după efectuarea analizelor de laborator.

Substanţele ridicate cu ocazia controlului din data de 17 august 2010 au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice, raportul din 27 august 2010, concluzionând că în proba cu nr. 7a (constituită dintr-un pliculeţ din carton inscripţionat „Pepper, Ultra Strong”, care conţine fragmente vegetale mărunţite, în cantitate de 0,15 g.) s-a pus în evidenţă JWH-018, substanţă aflată pe Tabelul anexă nr. I al Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În probele nr. 1, 2, 3a, 3b, 4, 5, 6 şi 7b înaintate în aceeaşi cauză, nu s-au pus în evidenţă substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului conform Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare.

Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

Substanţele ridicate cu ocazia controlului din data de 07 octombrie 2010 au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice, raportul din 20 octombrie 2010 concluzionând că în proba cu nr. 4 (constituită din 2 pliculeţe inscripţionate „Flower Magic Kristal+, 0,3 g.”, care conţin o substanţă pulverulentă de culoare albă) s-a pus în evidenţă 4-metoxinietcatinona (metedronă), substanţă aflată pe Tabelul anexă nr. I al Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

În celelalte probe nu s-au pus în evidenţă substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului conform Legii nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare.

Probele au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

Inculpatul A.I.C. a declarat în scris faptul că produsele etnobotanice au fost procurate de la inculpatul B.C.M., aspect confirmat ulterior de acesta din urmă.

A fost întocmit dosar penal care a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti şi înregistrat cu nr. 1669/D/P/2010, dosar care, prin ordonanţa cu acelaşi număr din data de 23 februarie 2011, a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală şi înregistrat cu nr. 77/D/P/2011.

Ulterior, la data de 27 aprilie 2011, dosarul penal cu nr. 77/D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi înregistrat cu nr. 201/D/P/2011.

Dosar penal cu nr. 201/D/P/2011 a fost conexat la data de 10 mai 2011 la dosarul penal cu nr. 250/D/P/2010.

În data de 23 mai 2011 a fost audiat în calitate de martor numitul D.C., fost vânzător la punctul de lucru al SC G.E.W.P. SRL din Bucureşti, sector 2, ocazie cu care acesta a declarat faptul că de aprovizionarea punctului de lucru sus-menţionat se ocupau inculpaţii A.I.C., A.A.G. şi R.F.L.

La data de 04 aprilie 2011 lucrătorii de poliţie judiciară din cadrul I.G.P.R. - D.C.C.O. - Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu în legătură cu faptul că un cetăţean român, identificat ulterior ca fiind H.C.M., intenţionează să introducă din Spania în România o cantitate de droguri de mare risc din categoria produselor de tip „etnobotanic”.

A fost întocmit dosar penal care a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală şi înregistrat cu nr. 127/D/P/2011, dosar care, prin ordonanţa cu acelaşi număr din data de 10 mai 2011, a fost declinat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi înregistrat cu nr. 218/D/P/2011.

Dosar penal cu nr. 218/D/P/2011 a fost conexat la data de 18 mai 2011 la dosarul penal cu nr. 250/D/P/2010.

La domiciliul inculpaţilor şi la punctele de lucru ale societăţilor deţinute de aceştia au fost efectuate percheziţii domiciliare, ocazie cu care au fost ridicate mai multe sume de bani şi mai multe echipamente informatice pentru care ulterior, Tribunalul Prahova a autorizat efectuarea percheziţiei informatice, nefiind insa depistate probe concludente pentru soluţionarea cauzei.

În faza de cercetare judecătorească inculpaţii s-au apărat menţionând că nu aveau cunoştinţă de conţinutul stupefiant al unora dintre produsele pe care le aprovizionau în vederea comercializării, din întregul material probator reiese că aceştia cunoşteau că existau anumite probleme cu privire la unele dintre produsele comercializate, fapt confirmat de declaraţii scrise ale acestora atunci când organele de urmărire penale le-au adus la cunoştinţă că unele dintre produsele comercializate conţin substanţe interzise.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.C.M., cu toate că acesta a susţinut ca nu se face vinovat de infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, având un dosar similar la Tribunalul Bucureşti, acest fapt este infirmat de împrejurarea că în rechizitoriul nr. 10/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T. Bucureşti este învinuit pentru fapte din perioada august 2010 - aprilie 2011, ca urmare a comercializării de substanţe interzise prin societatea SC P.D. SRL, fapte care însă nu au legătură cu infracţiunile săvârşite cu inculpaţii din prezenta cauză.

A mai reţinut prima instanţă că din declaraţiile inculpaţilor J.S.I. şi R.F.L., G.M.A. şi A.I.C. reiese că aceştia cunoşteau faptul că produsele vândute nu sunt utilizate în scopurile pentru care au fost aduse, ci erau fumate sau prizate de către clienţii magazinelor prin care vindeau produsele etnobotanice.

Astfel, a reţinut instanţa că în declaraţia dată în faza de urmărire penală inculpatul G.M.A. a declarat ca ştia la 19 octombrie 2010 că nu are voie să comercializeze produsul „Flower Magic”, produs pe care însă l-au schimbat cu „Flower Magic Powder Limited Edition” şi menţionează că în unele cazuri greutatea produsului înscrisă pe ambalaj nu coincidea cu greutatea reală a acestuia, arătând totodată că la solicitarea inculpatului A.A.G. uneori ambala produse aduse vrac, cu toate că în permanenţă inculpaţii au susţinut că nu cunosc conţinutul produselor comercializate, întrucât acestea erau deja ambalate.

În acelaşi sens, inculpatul R.F.L., în declaraţia sa, asociat împreuna cu J.S.I., la SC Z.L. SRL Bucureşti menţionează ca ştia că produsele comercializate, sunt folosite în alte scopuri de clienţii magazinelor, arătând chiar că produsul „diesel” era primit vrac şi era porţionat şi etichetat de inculpatul J.S.I.

Faptul că inculpatul B.C.M. s-a ocupat de aprovizionarea prin intermediul magazinelor sale a celorlalţi inculpaţi este confirmat chiar de către acesta, care a arătat că în perioada august - septembrie 2010 i-a dat lui J.S.I. produse „Samuray” şi „Paper” pentru aprovizionarea magazinului său aparţinând SC G.E. SRL, societate la care era asociat şi A.I.C. de aprovizionarea magazinului din Ploieşti ocupându-se şi A.A.G.

Aşa cum s-a menţionat, produsele achiziţionate de către J.S.I. de la B.C.M. în perioada august - septembrie 2010 conţineau substanţe interzise, fapt confirmat de rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate cu ocazia ridicării produselor.

De altfel, în procesul-verbal de confruntare inculpatul A. menţionează ca marfa venea de la B.C.M. aprovizionarea magazinului din Ploieşti fiind făcută de la magazinele inculpatului J.S.I.

În declaraţia dată de G.A., unul dintre vânzătorii magazinului din Ploieşti arată că uneori se aduceau şi produse fără documente de intrare în gestiune, atunci când se epuizau anumite stocuri de produse din magazin.

Aşa cum s-a menţionat, cu toate că inculpaţii au declarat că produsele erau întotdeauna însoţite de toate documentele cerute de dispoziţiile legale pentru comercializare, este evidentă intenţia acestora de a obţine profit indiferent de pericolul reprezentat de produsele pe care le comercializau.

Acestă împrejurare este demonstrată de altfel de faptul că inculpaţii cunoşteau că produsele etnobotanice comercializate nu sunt folosite în scopul menţionat pe ambalaje, fiind fumate sau prizate de către clienţi, iar pe de altă parte, era de notorietate că produsele comercializate pot avea efecte extrem de dăunătoare asupra sănătăţii celor care le cumpărau.

În mod evident, nu s-a reţinut apărarea inculpaţilor în sensul că a existat avertizarea conform căreia produsele nu erau destinate consumului uman, în condiţiile în care ştiau că acestea sunt consumate în mod direct prin inhalare de către clienţi.

Totodată s-a stabilit că inculpaţii nu au urmărit nici o clipă să comercializeze produse etnobotanice către consumatori minori aşa cum rezultă atât din declaraţiile lor, cât şi din declaraţiile angajaţilor societăţilor comerciale pe care le administrau.

Mai mult decât atât, pentru a face dovada că au realizat pericolul social al faptelor lor infracţionale, inculpaţi au închis toate punctele de lucru cu profil „Spice” din Bucureşti şi Ploieşti ale societăţilor comerciale pe care le administrau.

În raport de aceste considerente, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpaţilor faţă de infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi a dispus condamnarea acestora, iar în raport de gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpaţilor, care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, de modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, instanţa de fond a făcut aplicarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74, 76 C. pen. reducând pedepsele aplicate conform dispoziţiilor legale, la fiecare dintre infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată.

Având în vedere că faptele au fost săvârşite în concurs real, prima instanţă a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 71 C. pen.. s-au interzis drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, pe perioada executării pedepsei.

Faţă de gradul de pericol social al faptelor, de modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, de persoana inculpaţilor, de perioada relativ scurtă de desfăşurare a activităţii infracţionale, instanţa de fond a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie, motiv pentru care, în baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate inculpaţilor sub supraveghere.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a fiecăruia dintre inculpaţi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 118 alin. (1) lit. f) C. pen. au fost confiscate cantităţile de substanţa etcatinonă, rămasă în urma analizelor de laborator, după cum urmează:

- 0,62 g. de la inculpatul A.A.G.;

- 2,31 g. de la inculpatul A.I.C.;

- 9,50 g. fragmente vegetale în care s-a pus în evidenţă JWH-018.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-au distrus cantităţile de substanţă etcatinonă şi a fragmentelor vegetale ridicate în vederea confiscării.

În ceea ce priveşte sumele de bani reţinute de organele de urmărire penală cu ocazia percheziţiei efectuate la inculpaţi, instanţa de fond a apreciat că nu se poate dispune confiscarea acestora în condiţiile în care nu s-a putut face dovada că aceste sume de bani provin din săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

În acelaşi sens, nu s-a dispus confiscarea sumei de 424.465 RON ca beneficiu din infracţiune, în condiţiile în care această sumă reprezintă întreaga cantitate de produse etnobotanice comercializată de inculpaţi, iar organele de urmărire penală nu au putut face dovada că această marfă în integralitatea sa a conţinut substanţe interzise de dispoziţiile legale.

În raport de aceste considerente, instanţa de fond a confiscat, în baza art. 118 lit. e) C. pen., de la inculpaţi suma de 7.765 RON provenită din vânzările efectuate de SC G.E. SRL, consemnată la C. Bank cu recipisa din 02 mai 2011 şi chitanţa din aceeaşi dată, ca beneficiu obţinut în urma săvârşirii infracţiunii.

S-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse în faza de urmărire penală.

Având în vedere încheierea procesului penal, în condiţiile în care nu s-a obţinut date relevante după efectuarea percheziţiilor informatice asupra dispozitivelor ridicate de la inculpaţi, instanţa, în baza art. 348 C. proc. pen., a dispus restituirea către:

A. Inculpatul A.A.G. a dispozitivelor ridicate şi indicate în rechizitoriu, respectiv:

- 1 hard disk marca W.D., capacitate 320 GB;

- 1 memory stick T.M., de culoare neagră;

- 1 memory stick M.A., de culoare gri;

- 46 suporţi optici tip CD şi DVD;

- 1 laptop marca D. de culoare neagră, cu încărcător şi adaptor;

- 1 telefon mobil marca N., cu acumulator, având încorporat un card de memorie, capacitate 2 GB şi o cartelă tip SIM;

- 1 telefon marca A. având încorporată o cartelă tip, aferentă postului telefonic cu nr. X;

B. Inculpatul R.F.L. a dispozitivelor ridicate şi indicate în rechizitoriu, respectiv:

- 1 laptop marca S., de culoare neagră, cu încărcător aferent;

- 1 laptop marca S., de culoare gri;

- 1 laptop marca F., de culoare gri, şi încărcător aferent;

- hard disk de laptop marca S., capacitate 250 GB;

- hard disk de laptop marca W.D., capacitate 160 GB;

- un număr de 36 suporţi optici tip CD şi 16 suporţi optici tip DVD;

- 2 cartele telefonice tip SIM;

- 1 telefon mobil marca N., de culoare neagră, cu cartelă tip SIM încorporată;

- 1 telefon mobil marca N., de culoare argintie.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la cate 3.000 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care 10.000 RON cheltuieli efectuate în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apeluri, în termenul legal, Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, precum şi inculpaţii A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L. şi G.M.A.

În calea de atac promovată de Ministerul Public au fost formulate critici în ceea ce priveşte următoarele aspecte:

Într-un prim motiv de apel, au fost formulate critici în sensul nelegalitatăţii hotărârii instanţei de fond cu privire la faptul că nu au fost indicate circumstanţele atenuante ce au fost reţinute de instanţă la individualizarea pedepsei aplicate inculpaţilor A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A., după cum prevăd disp. art. 79 C. pen.

Din acest punct de vedere s-a susţinut că instanţa de fond nu a indicat în concret care sunt împrejurările ce au fost reţinute ca circumstanţe atenuante şi nici nu a motivat reţinerea acestora, iar actele dosarului de fond nu justifică reţinerea tuturor circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Astfel, s-a arătat că circumstanţele atenuante constituie potrivit art. 76 C. pen. împrejurări care atenuează răspunderea penală, iar împrejurările care pot constitui circumstanţe atenuante sunt prevăzute de art. 74 C. pen., iar potrivit art. 79 C. pen., orice împrejurare reţinută ca circumstanţă atenuantă trebuie arătată în hotărâre.

Obligaţia instituită prin art. 79 C. pen. îşi are raţiunea în caracterul de excepţie al unor astfel de împrejurări, ce au ca efect reducerea obligatorie a pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de textul încriminator al faptei.

În sensul art. 79 C. pen. s-a arătat în hotărâre împrejurările reţinute ca circumstanţe atenuante impune instanţei atât indicarea expresă a textului de lege care prevede respectiva circumstanţă atenuantă, după caz, art. 74 alin. (1) lit. a), b) sau c) C. pen., cât şi menţionarea expresă a împrejurării respective şi motivarea acesteia prin trimitere la probele, actele şi lucrările dosarului.

Exprimările generale şi neîncadrarea acestora în textul de lege în care se regăsesc s-a arătat că nu sunt de natură a răspunde exigenţelor art. 79 C. pen., iar în lipsa unei argumentări bazate pe dispoziţiile legale, care să depăşească limita unei simple afirmaţii, este fără temei legal reţinerea circumstanţelor atenuante.

În cel de-al doilea motiv de apel s-a invocat nelegalitatea hotărârii instanţei de fond în ceea ce priveşte cuantumul sumei confiscate de la inculpaţi ca beneficiu obţinut în urma săvârşirii infracţiunii, a modalităţii de obligare, cât şi a temeiului de drept în baza căruia s-a dispus măsura confiscării.

Din acest punct de vedere s-a arătat că prin rechizitoriu s-a solicitat ca instanţa de judecată să se pronunţe în legătură cu confiscarea în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a sumei de 424.465 RON, reprezentând beneficiu din infracţiune, echivalentul unei cantităţi estimate prin analiza fişelor de vânzări, de către inculpaţi, după cum rezultă:

- 7.256 plicuri de „Flower Magic Kristal+, 0,25 g.” vândute la preţul mediu de 25 RON/plic - total 181.400 RON (care au conţinut etcatinonă),

- 248 plicuri de „Flower Magic Kristal+, 0,3 g.” vândute la preţul mediu de 30 RON/plic - total 7.440 RON (care au conţinut metedronă),

- 41 plicuri de „Flower Magic Kristal+, 0,5 g.” vândute la preţul mediu de 50 RON/plic - total 2.050 RON (care au conţinut etcatinonă),

- 9.003 plicuri de „Pure by Magic 0,25 g.” vândute la preţul mediu de 25 RON/plic - total 225.075 RON (care au conţinut etcatinonă),

- 88 plicuri de „Pure by Magic 0,5 g” vândute la preţul mediu de 50 RON/plic - total 4.400 RON (care au conţinut etcatinonă),

- 26 plicuri de „Pepper, Ultra Strong, 0,2 g.” vândute la preţul mediu de 30 RON/plic - total 780 RON (care au conţinut JWH-018),

- 28 plicuri de „Pepper, Ultra Strong, 0,5 g.” vândute la preţul mediu de 50 RON/plic - total 1.400 RON (care au conţinut JWH-018),

- 14 plicuri de „Samurai, Ultra Strong, 0,2 g.” vândute la preţul mediu de 30 RON/plic - total 420 RON (care au conţinut JWH-018),

- 30 plicuri de „Samurai, Ultra Strong 0,5 g.” vândute la preţul mediu de 50 RON/plic - total 1.500 RON (care au conţinut JWH-018).

În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că în cursul urmăririi penale s-a stabilit că de cele mai multe ori produsele erau cumpărate în comun de către inculpaţi şi distribuite prin magazinele din Bucureşti şi Ploieşti, iar o mare parte din drogurile comercializate depăşeşte cu mult valoarea facturilor înregistrate în contabilităţile societăţilor comerciale, fapt dovedit şi de împrejurarea că, în general, produsele vrac erau achiziţionate pe persoană fizică şi nu pe societate comercială fără a fi astfel înregistrată în evidenţa contabilă, uneori acestea fiind trimise pe numele unor angajaţi, respectiv G.M.A.

Existenţa diferenţelor între produsele achiziţionate şi cele revândute, demonstrează că produsele comercializate au o provenienţă incertă, inculpaţii procedând la porţionarea şi ambalarea produselor pe care, ulterior, le introduceau în circuitul economic.

În urma verificării conţinutului plicurilor vândute sub denumirea „Flower Magic Kristal”, „Pure by Magic”, „Pepper, Ultra Strong”, „Samurai, Ultra Strong” s-a stabilit că acestea conţin droguri de risc, respectiv droguri de mare risc.

S-a mai arătat că modalitatea de calcul a beneficiului infracţiunii a constat în verificarea fişelor de vânzări ale SC G.E. SRL din perioada infracţională, la care asociaţi erau persoanele fizice A.I.C. şi J.S.I., respectiv SC Z.L. SRL, asociaţi fiind la această din urmă societate J.S.I. şi R.F.L., avându-se totodată în vedere şi faptul că în activitatea de procurare, depozitare şi transport şi vânzare a drogurilor, inculpaţii A.I.C., J.S.I. erau ajutaţi de inculpaţii A.A.G. şi B.C.M.

Având în vedere cele prezentate anterior, s-a susţinut că în speţă se impune confiscarea de la inculpaţi a sumelor de bani dobândite de inculpaţi din valorificarea drogurilor inscripţionate „Flower Magic Kristal”, „Pure by Magic”, „Pepper, Ultra Strong”, „Samurai, Ultra Strong”, respectiv a sumei de 424.465 RON, calculată conform fişelor de vânzări ale celor două societăţi comerciale învederate anterior, care trebuiau raportate la evidenţa întocmită de fiecare vânzător al celor două societăţi comerciale, ce au fost ridicate de către organul de urmărire penală, cantităţi importante de droguri fiind comercializate de către inculpaţi fără a fi evidenţiate în contabilitatea societăţilor.

Instanţa de fond a dispus în mod greşit confiscarea in temeiul disp. art. 118 lit. e) C. pen. de la inculpaţi doar a sumei de 7.765 RON, consemnată la C. Bank, cu titlu de beneficiu obţinut în urma săvârşirii infracţiunii, confiscarea specială prevăzută în cuprinsul unei legi speciale, trebuind a fi efectuată în temeiul acelui act normativ, respectiv în temeiul disp. art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi nu în baza art. 118 C. pen.

Totodată, se mai arată în dezvoltarea motivelor de apel că întrucât confiscarea are caracterul unei sancţiuni de drept penal exclude posibilitatea unei obligării solidare. Astfel, inculpaţii nu pot fi obligaţi în solidar la plata sumelor reprezentând valorile confiscate, ci fiecare va fi obligat la restituirea bunurilor corespunzătoare părţii care i-a revenit, instanţa de fond având obligaţia, în baza rolului activ, de a determina sumele obţinute ilicit de fiecare inculpat.

În fine, ultimul motiv de apel, priveşte netemeinicia hotărârii instanţei de fond cu referire la pedeapsa aplicată inculpaţilor A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A. în sensul unei greşite individualizări efectuată de instanţa de fond cu privire la cuantumurile pedepselor aplicate inculpaţilor, dar şi în raport cu greşita modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei aplicate tuturor inculpaţilor.

Din acest punct de vedere s-a arătat că instanţa a aplicat pedepse cu închisoarea situate la un nivel mult prea scăzut, în raport cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., şi că, totodată, a ales o greşită modalitate de executare a pedepselor, respectiv cu suspendare sub supraveghere conform art. 86¹ C. pen., respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei în ceea ce priveşte pe inculpaţii R.F.L. şi G.M.A., fiind evident că în speţă se impunea executarea pedepselor în regim privativ de libertate.

S-a susţinut că în speţă s-a ignorat faptul că infracţiunea de trafic de droguri, astfel cum este reglementată în art. 2 din Legea nr. 143/2000, prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social. Aceste infracţiuni, de o amploare deosebită, s-a arătat că aduc atingere relaţiilor sociale, privitoare la sănătatea publică a căror existenţă şi normală derulare depind de respectarea strictă de către toţi destinatarii legii penale a dispoziţiilor legale care reglementează regimul drogurilor, precum şi relaţiilor sociale referitoare la sănătatea persoanelor care consumă droguri în mod ilicit. S-a observat astfel, că în cazul acestor infracţiuni, pe lângă sănătatea publică, obiect juridic principal,legea penală ocroteşte şi sănătatea fizică şi mintală a consumatorului de droguri (obiect juridic adiacent).

Din aceasta perspectivă, s-a arătat că era necesar ca instanţa să ţină seama de circumstanţele reale în care au fost săvârşite aceste infracţiuni, respectiv pe o durată mai mare de timp, fapt care a presupus existenta mai multor acte materiale ce intră în conţinutul unor infracţiuni continuate, că s-au comis mai multe infracţiuni în concurs real cu privire la inculpaţii A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., precum şi aspectul constând în aceea că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi a fost stopată ca urmare a intervenţiei organelor de cercetare penală, aspecte ce evidenţiază perseverenţa pe calea infracţională şi subliniază necesitatea aplicării unor pedepse apte să conducă la atingerea scopului preventiv şi educativ al pedepsei.

Numărul mare de acte materiale, respectiv de vânzări-cumpărări de droguri realizate, precum şi cantităţile de droguri vehiculate cu aceste ocazii, ca şi intervalul de timp în care au fost realizate, s-a susţinut că pun în lumină faptul că inculpaţii nu s-au ocupat doar în mod ocazional cu acest tip de activităţi, ci într-un mod obişnuit, pentru procurarea unor surse constante de venituri.

S-a arătat că se mai poate aprecia că instanţa nu a luat în seamă la aplicarea pedepselor nici caracterul continuat al infracţiunilor comise prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. atât timp cât în speţă a aplicat pedepse situate cu puţin peste minimul special redus ca efect al aplicării disp. art. 76 C. pen.

Totodată, inculpaţii A.I.C., A.A.G., J.S.I. şi B.C.M. au săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina lor în concurs real, fără ca instanţa să aprecieze că se impunea aplicarea unui spor.

Aplicarea sporului de pedeapsă, în baza art. 34 C. pen., s-a arătat că poate fi justificată de multitudinea faptelor săvârşite şi de perseverenţa infracţională a inculpaţilor (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 6456 din 15 noiembrie 2005).

Şi din această perspectivă s-a arătat că se poate considera că era necesar ca instanţa să dea o eficientă mai mare circumstanţelor agravante legale şi stărilor de agravare existente în cauză, şi în consecinţă să aplice pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai ridicat şi cu executare în regim privativ de libertate.

În concluzie s-a arătat că gradul ridicat de pericol social pe care îl prezintă infracţiunile săvârşite de inculpaţi, pledează pentru aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai ridicat şi cu executare în regim privativ de libertate.

Apelanţii inculpaţi au formulat cu toţii critici privind nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei, sub aspectul greşitei lor condamnări susţinându-se, în esenţă că, în mod greşit au fost interpretate mijloacele de probă la nivelul primului grad de jurisdicţie, aceste mijloace de probă fiind de altfel insuficiente, impunându-se achitarea lor.

Astfel, apelantul inculpat J.S.I., a solicitat în temeiul art. 379 pct. 2 C. proc. pen., admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate de Tribunalul Prahova, iar pe fond achitarea inculpatului J.S.I., în temeiul art. 11 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pe motiv că lipseşte intenţia acestuia în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

S-a susţinut, în dezvoltarea motivelor de apel, că nu există probe certe de vinovăţie a inculpatului, câtă vreme toate activităţile au fost efectuate cu respectarea cerinţelor legale şi avizelor necesare, iar vânzările s-au făcut în baza bonului fiscal, iar plicurile au fost ambalate şi sigilate, lipsind intenţia inculpatului în comiterea faptelor, deoarece activitatea societăţii a fost suspendată începând cu 15 noiembrie 2010, astfel cum a rezultat din declaraţiile martorilor audiaţi, iar în urma controalelor efectuate nu s-a dispus închiderea magazinelor, ci doar necomercializarea produselor „Pepper” şi „Samurai”, nu şi a altor produse. Şi în ceea ce priveşte metedrona, aceasta nu a mai fost vândută, după încunoştinţarea inculpaţilor de către organele de urmărire penală şi de asemenea, nici JWH-18 nu a mai fost comercializată, după ce în conţinutul acesteia s-au identificat substanţe interzise. Însă a solicitat a se constata de către instanţa de apel faptul că după o perioadă de 3 luni de la data ridicării produselor s-a adus la cunoştinţă inculpaţilor că acestea ar conţine substanţe interzise.

În latură civilă, s-a solicitat a se avea în vedere că suma la care a fost obligat inculpatul J.S.I. nu a fost calculată corect, întrucât prejudiciul trebuie să fie unul cert şi nu incert, cum este în speţa de faţă şi nu există certitudine în cauză, pe motiv că nu s-a stabilit că toate produsele au conţinut substanţe interzise, suma la care a fost obligat inculpatul fiind excesivă.

Apelantul-inculpat B.C.M. a susţinut în primul motiv de apel că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, prin reţinerea eronată a situaţiei de fapt.

Astfel, s-a arătat că rechizitoriul Parchetului se referă la două situaţii de fapt, pentru care inculpatul ar trebui să răspundă penal, şi anume:

Prima se referă la convorbirea telefonică dintre inculpatul A.I.C. şi clientul său, ocazie cu care cel din urmă îi spune „am înţeles că aveţi o factură la mine, care cred că o să-şi cam trebuiască, fără a face vreo referire despre conţinutul ambalajelor respective, cât şi despre o eventuală vânzare sau aprovizionare, iar cea de-a doua se referă la mesajul timp SMS primit de inculpatul A.I.C. în care se menţionează „să nu uite G. să îmi trimită facturile alea ştampilate”, însă un asemenea mesaj s-a arătat că se referă la împrejurarea că inculpatul B.C.M., conform facturilor depuse la dosar, a comandat produsele prin intermediul inculpatului A.I.C. şi l-a atenţionat pe acesta ca o dată cu marfa să-i trimită şi factura.

Mai mult, din toate probele administrate în cauză (declaraţii de martori, de inculpaţi) nu au rezultat dovezi privind ambalarea, porţionarea produselor, această situaţie fiind o poveste a procurorului, motiv pentru care sub acest aspect, s-a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neexistând nici o faptă penală.

Cel de-al doilea motiv de apel s-a referit la faptul că instanţa de fond a pronunţat o soluţie de condamnare a inculpatului, ignorând existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei.

Această susţinere a sa s-a bazat pe faptul că, inculpatul B.C.M. s-a aflat într-o eroare de fapt asupra conţinutului produselor, necunoscând împrejurarea că acestea ar conţine substanţe interzise, necunoscând această situaţie nici parchetul şi nici poliţia, iar în urma analizelor de laborator s-a constatat acest lucru, în speţă fiind aşadar incidente dispoziţiile art. 51 C. pen.

Astfel, s-a arătat că până la data de 15 octombrie 2010 inculpatul B.C.M. nu a cunoscut şi nu a avut posibilitatea să cunoască conţinutul celor două produse,iar de la momentul înştiinţării sale nu a mai comercializat astfel de produse, nici un furnizor nu a fost urmărit penal, iar răspunderea pentru conţinutul produsului le aparţine acestora şi nicidecum vânzătorilor.

Apelantul-inculpat a mai invocat şi existenţa pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, a unei alte cauze în care este trimis în judecată pentru aceleaşi fapte existând posibilitatea pronunţării asupra aceloraşi fapte atât de instanţele din Bucureşti, cât şi la instanţele din Ploieşti.

Nu în ultimul rând, s-a solicitat a se avea în vedere de către instanţa de apel faptul că produsele au avut certificat de calitate, că acestea ar fi fost testate la un laborator din Ungaria, iar aceste produse au intrat în ţară nu din cauza inculpaţilor, ci din cauza distribuitorilor, care nu sunt cercetaţi pentru nicio faptă penală, au fost verificaţi la intrarea în ţară de către vameşi, inculpatul B.C.M. nu era administratorul societăţii, argumente în raport de care s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar pe fond achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. e) C. proc. pen., existând o cauză care înlătură caracterul penal al cauzei.

Un ultim motiv de apel s-a referit la latura subiectivă a infracţiunii, pe motiv că nu există intenţia directă a inculpatului în comiterea faptelor.

În dovedirea acestor susţineri ale sale,s-a solicitat a se avea în vedere dispoziţiile art. 28 alin. (2) C. pen., care prevăd că o faptă poate constitui o infracţiune numai în ipoteza în care inculpatul ar fi cunoscut realitatea, ceea ce nu s-a întâmplat şi în cauza de faţă, aceasta deoarece inculpatul B.C.M. nu cunoştea ce conţin pliculeţele.

În fine, şi sub acest aspect, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate de Tribunalul Prahova şi achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Apelantul inculpat R.F.L. a criticat de asemenea hotărârea în raport de greşita sa condamnare, susţinându-se că instanţa de fond a ignorat dovezile potrivit cărora comercializarea acestor substanţe se făcea printr-o societate comercială, care îşi achita obligaţiile către stat, prin evidenţe contabile şi funcţiona în mod legal, putând fi controlată periodic.

Că lucrurile stăteau aşa a rezultat din probatoriul administrat, prin care s-a demonstrat că activitatea societăţii era acela cu produse nealimentare, respectiv îngrăşăminte şi plante aromatizante, conform certificatelor de calitate şi conformitate, aceste îngrăşăminte erau destinate dezvoltării plantelor, iar plantele aromatizante erau folosite în mediul ambiental. Tot din probele dosarului a rezultat că toate produsele ce se comercializau în cadrul societăţii administrate de către apelant aveau certificate de calitate şi totodată, exista obligaţia furnizorului de a garanta calitatea produsului ce făcea obiectul tranzacţiilor comerciale.

Apelantul inculpat a mai susţinut că în toată perioada cât şi-a desfăşurat activitatea în cadrul societăţii, au fost efectuate controale ale organelor de specialitate ale poliţiei, inclusiv D.I.I.C.O.T., şi de fiecare dată marfa ridicată era supusă verificării, însă niciodată nu a fost informat în sensul că produsele ar conţine substanţe interzise, iar din probele dosarului a rezultat că niciodată nu au existat probleme în ceea ce priveşte modul de desfăşurare al activităţii comerciale, cât şi cu privire la produsele ce se comercializau.

De asemenea, s-a mai arătat că societatea administrată de inculpat a fost înfiinţată în octombrie 2010, iar în luna aprilie 2011, după ce inculpatului i s-a adus la cunoştinţă natura substanţelor, aceasta şi-a încetat activitatea, existând o diferenţă esenţială între beneficiu şi prejudiciu, neexistând nici o bază probatorie cu privire la producerea unui prejudiciu, astfel încât toată activitatea societăţii din perioada octombrie 2010 - aprilie 2011 nu este o activitate infracţională, ci una comercială.

Sub acest aspect, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar pe fond achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Apelantul inculpat A.I.C. a susţinut de asemenea că nu există nicio dovadă, în sensul că ar fi săvârşit faptele reţinute în sarcina sa, activitatea s-a derulat prin magazine înregistrate în mod legal, cu respectarea regulilor vizând desfăşurarea muncii, marfa a fost vândută prin bon fiscal, cu evidenţă contabilă, fiind supus la 86 de controale, în urma cărora nu s-a dispus şi nu s-a recomandat în nici o situaţie închiderea societăţilor. A mai susţinut inculpatul că nu există dovezi în sensul că i s-a adus la cunoştinţă că produsele comercializate conţin substanţe interzise în urma ridicărilor din lunile august şi noiembrie, neputând deci pune problema vinovăţiei inculpatului A.I.C., în situaţia în care, după ce a fost avizat că un produs conţine o substanţă interzisă, acesta nu a mai comercializat produsul respectiv.

Referitor la vânzările derulate la Ploieşti, care au început în perioada octombrie 2010 - aprilie 2011, s-a arătat că inculpatul nu a fost încunoştinţat niciodată că produsele comercializate ar conţine substanţe interzise, fapt dovedit prin aceea că împotriva tuturor vânzătorilor s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, iar împotriva apelantului s-a dispus atât trimiterea în judecată, cât şi condamnarea de către instanţa de fond.

S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar pe fond achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. b) rap. la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Inculpatul apelant A.A.G. a criticat, de asemenea, hotărârea prin prisma greşitei sale condamnări, susţinând că nu a făcut altceva decât să ajute la transportul produselor, ajutându-l pe fratele său A.C.I. la derularea activităţii în cadrul societăţii, instanţa de fond ignorând acest aspect, dar mai ales împrejurarea că furnizorii de produse nu au fost urmăriţi penal, singura implicare a inculpatului fiind aceea că transporta aceste produse cu toate documentele însoţitoare cerute de lege.

S-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate de Tribunalul Prahova, iar pe fond în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpatului.

Apelantul-inculpat G.M.A. a susţinut de asemenea că în speţă nu există mijloace de probă certe care să facă dovada vinovăţiei şi a intenţiei sale în săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus condamnarea, solicitând a se dispune admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate de Tribunalul Prahova, iar pe fond în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea sa.

Apelanţii inculpaţi au solicitat completarea probatoriilor în apel, în sensul administrării probelor cu expertiză tehnico-ştiinţifică chimică pentru a se stabili respectarea procedurilor şi standardelor în cursul efectuării constatărilor tehnico-ştiinţifice de la urmărirea penală, susţinându-se că în cursul urmăririi penale au fost încălcate dispoziţiile ce reglementează dreptul la un proces echitabil şi principiul egalităţii de arme, consacrate inclusiv de jurisprudenţa europeană.

Din acest punct de vedere s-a arătat că rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică chimică conţin rezultate incerte deoarece s-a efectuat un raport de expertiză tehnică extrajudiciară de către un expert tehnic farmacist care a analizat toate constatările tehnico-ştiinţifice efectuate la urmărirea penală, stabilind că laboratorul ce a efectuat constatările nu aplică o procedură standard în efectuarea analizelor, aceasta ducând la rezultate interpretabile, că laboratorul foloseşte o metodă neacreditată de RENAR şi nici nu o raportează în mod precis, clar şi fără ambiguitate, putând fi încălcate o serie de cerinţe imperative ale standardelor de calitate.

S-a solicitatat efectuarea aceastei expertize tehnico ştiinţifică chimică cu următoarele obiective: să se stabilească dacă constatările tehnico-ştiinţifice efectuate în cauză au respectat procedura standard de efectuare, dacă s-au folosit metode acreditate RENAR şi dacă s-au respectat cerinţele ISO/CEI/2005, dacă inculpaţi aveau posibilitatea să testeze în mod privat subprodusele achiziţionate ce ar fi evidenţiat, eventual, substanţe interzise, la un organism abilitat legal, în afara cadrului procesual, să se stabilească dacă produsele puse la dispoziţie conţin substanţe interzise dintre cele prevăzute de Legea nr. 143/2000 şi care este cantitatea de substanţă interzisă din fiecare probă rămasă, precum şi cantitatea de substanţă din probele deja analizate, precum şi să se stabilească modalitatea în care a fost făcută eşantionarea probelor luate în lucru, cerinţă expresă prevăzută de standardul ISO/CEI/2005.

De asemenea, s-a mai solicitat şi efectuarea unei expertize judiciare contabile având ca obiectiv stabilirea valorii produselor supuse confiscării, neputându-se stabili ca prejudiciu întreaga sumă rezultată din vânzările desfăşurate de inculpaţi, atâta vreme cât inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru comiterea unor fapte faţă de care s-a reţinut un anume prejudiciu, iar prin motivele de apel s-a solicitat a se confisca o sumă mult mai mare faţă de cea dispusă la primul grad de jurisdicţie.

De asemenea, s-a mai solicitat a se dispune reaudierea inculpaţilor B.C.M., A.I.C. şi R.F.L. şi J.S.I.

La termenul de judecată din 01 aprilie 2013, Curtea a dispus, ţinând seama de motivul 2 al apelului promovat de către Ministerul Public, efectuarea unei adrese la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti pentru a se efectua clarificări cu privire la persoanele faţă de care s-a solicitat confiscarea sumei de 424.465 RON, pentru a se stabili defalcarea sumei raportat la fiecare inculpat şi de a se preciza mecanismul şi modul de calcul al acestei sume, precum şi înscrisul pe baza căruia se solicită confiscarea.

Prin înscrisul aflat la dosar apel, Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti a comunicat răspunsul solicitat, care a fost completat ulterior prin înscrisul aflat la dosar apel.

La termenul de judecată din 24 mai 2013, Curtea, deliberând asupra probelor solicitate a fi completate în calea devolutivă de atac, a încuviinţat reaudierea inculpaţilor B.C.M., A.I.C. şi R.F.L., respingând cererea de reaudiere a inculpatului J.S.I. faţă de manifestarea de voinţă a acestuia care a arătat că nu înţelege să dea noi declaraţii în apel.

Cu privire la efectuarea expertizei tehnico-ştiinţifică chimică:

Având în vedere obiectivele expertizei tehnico-ştiinţifică chimică solicitată şi verificând rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică întocmite la urmărirea penală, contestate de inculpaţi, a respins ca nefiind utilă cauzei cererea de administrare a acestei probe în faza devolutivă a apelului, pentru următoarele considerente:

1. Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică sunt lămuritoare asupra cantităţii substanţelor ridicate şi naturii substanţei identificate ca fiind interzisă de dispoziţiile legale, fără a exista îndoieli asupra conţinutului substanţei, raportat la dispoziţiile legale în vigoare ce reglementează regimul şi circulaţia drogurilor.

Nu există îndoieli asupra respectivelor proceduri, atât timp cât probele ce au fost ridicate cu fost sigilate cu sigiliul organelor de urmărire penală ce a efectuat această măsură, de fiecare dată fiind aplicat sigiliul şi în unele situaţii fiind depuse şi contraprobe.

Inutilitatea expertizei este confirmată de împrejurarea că, printr-un număr de 4 rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică s-a concluzionat că nu există substanţe interzise la deţinere, aşadar nu se poate vorbi despre lipsa de obiectivitate şi imparţialitate a laboratorului ce a întocmit constatările.

Din expertiza extrajudiciară rezultă că laboratorul deţine şi utilizează standardele şi certificările necesare pentru a fi inclus în reţeaua internaţională de cooperare criminalistică a laboratoarelor acreditate, iar expertul extrajudiciar face referire doar la unele neconcordanţe strecurate în rapoartele de constatare fără a se constata încălcări ale standardelor internaţionale, mai ales să se arată că nu sunt disponibile standarde internaţionale pentru toate substanţele.

În raportul de expertiză tehnică extrajudiciară eliberat de Dr. Farm. M.I. se precizează că laboratorul ce a întocmit raportul de constatare tehnico-ştiinţifică este acreditat pentru efectuarea lucrărilor, neexistând îndoieli asupra existenţei şi acreditării şi nici asupra respectării procedurilor.

De asemenea, a respins şi proba privind efectuarea unei expertize contabile, apreciind ca lămuritoare precizările depuse de D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti cu adresa din 21 mai 2013 şi înregistrate la această instanţă sub nr. 11062 din 22 mai 2013.

Curtea, examinând sentinţa apelată, în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., şi în limitele impuse de art. 372 şi art. 373 C. proc. pen. a constatat că apelurile sunt nefondate, după cum se va arăta în continuare.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care apelanţii au fost trimişi în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţie, în forma cerută de lege, de către inculpaţi.

Au fost avute astfel în vedere: procesele-verbale de sesizare din oficiu, ordonanţă de autorizare a investigatorului sub acoperire şi de procurare de droguri, procese-verbale investigator acoperit 26 ianuarie 2011, procesul-verbal investigator acoperit, planşele foto, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 18 februarie 2011, procesul-verbal predare, cântărire şi primire probă, bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL, copie bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 februarie 2011, procesele-verbale de predare, cântărire şi primire probe, dovada din 11 martie 2011, bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL, proces-verbal investigator acoperit, copie bon fiscal emis de SC G.E.W.P. SRL, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 februarie 2011, procese-verbale de predare, cântărire şi primire probe, dovada din 11 martie 2011, file reprezentând pagini internet reprezentând produsele comercializate de SC G.E.W.P. SRL, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, proces-verbal de redare rezumativă, autorizaţii de interceptare şi înregistrare a convorbirilor telefonice dintre inculpaţi, procese-verbale şi autorizaţii de percheziţie la domiciliul inculpaţilor, proces-verbal de percheziţie informatică din 23 mai 2011, autorizaţie de percheziţie informatică din 23 mai 2011, declaraţiile martorilor M.A., D.C.A., P.I.A., R.G.M., P.N., Ş.E.C., N.A., T.M.A., S.I., B.G., E.F., P.C., D.M.I., B.A., I.A.D., C.A., H.C.M., D.A., S.F.S., A.B.G., D.C., declaraţiile inculpaţilor B.C.M., A.A.G., J.S.I., R.F.L., G.M.A., A.I.C., fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor, înscrisurile depuse de către inculpaţi.

Pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a reţinut şi a rezultat că în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile inculpaţii A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M. şi de la începutul anului 2010 şi până în luna octombrie 2010, au comercializat droguri de risc, mai exact etcatinonă prin intermediul operaţiunilor derulate în cadrul societăţii comerciale SC G.E.W.P. SRL (societate comercială ai cărei asociaţi sunt inculpaţii A.I.C. şi J.S.I.), cu punct de lucru în municipiul Bucureşti, sector 6, şi în cadrul punctului de lucru din Ploieşti, judeţ Prahova, precum şi substanţe conţinând droguri de mare risc, respectiv metadonă şi JWH-018, prin intermediul aceleiaşi societăţi comerciale cu punct de lucru în Bucureşti, sector 2, ultimele două substanţe fiind conţinute în produse procurate de la inculpatul B.C.M., care a vândut astfel de substanţe pe raza localităţilor Bucureşti şi Ploieşti.

A mai rezultat, de asemenea, că inculpatul R.F.L., în calitate de asociat şi administrator al SC Z.L. SRL, de la începutul anului 2010 şi până în luna octombrie 2010 a comercializat droguri de risc (etcatinonă) pe raza municipiului Bucureşti, prin intermediul societăţii comerciale SC Z.L. SRL cu punct de lucru în Bucureşti, sector 6, aprovizionând totodată şi punctele de lucru din Bucureşti şi Ploieşti ale SC G.E.W.P. SRL sau asigurând din surse financiare proprii contravaloarea drogurilor aprovizionate.

A mai rezultat că inculpatul G.M.A., în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi a unei înţelegeri prealabile cu A.I.C., A.A.G. şi J.S.I., în calitate de vânzător al SC G.E.W.P. SRL, începând cu anul 2010 a comercializat droguri de risc (etcatinonă) pe raza municipiului Bucureşti prin intermediul punctelor de lucru din Bucureşti, sector 6, şi în Ploieşti, fiind la curent cu rezultatul controalelor efectuate de organele abilitate şi ambalând droguri pentru inculpaţi.

Examinând apelurle inculpaţilor, Curtea a reţinut că apărările acestora privind lipsa lor de vinovăţie ca urmare a invocării existenţei tuturor documentelor legale vizând activitatea societăţilor comerciale implicate şi a necunoaşterii caracterului interzis de lege al produselor comercializate, au fost apreciate de instanţa de control judiciar ca nefondate, aceste apărări fiind de altfel în mod just înlăturate la primul grad de jurisdicţie, în raport de următoarele elemente:

În primul rând, s-a reţinut că este de observat că inculpaţii nu sunt deduşi judecăţii pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi fraudă fiscală, astfel încât să se poată susţine că existenţa unei evidenţe contabile şi respectarea tuturor dispoziţiilor legale privind înregistrările societăţilor comerciale şi evidenţele raporturilor de muncă, ar prezenta relevanţă prin prisma obiectului judecăţii, care este reprezentat, dimpotrivă, de infracţiuni privitoare la regimul circulaţiei fără drept al drogurilor.

În aceste condiţii, apărările inculpaţilor potrivit cărora au desfăşurat o activitate comercială licită, fără a se putea reţine încălcarea dispoziţiilor legii penale, s-a reţinut că sunt în mod evident incompatibile cu natura şi conţinutul acuzaţiilor, deoarece în chiar partea expozitivă a actului de sesizare se reţine că după momentul aderării României la Uniunea Europeană, circulaţia mărfurilor devenind nerestricţionată, a permis pătrunderea în ţară a unor produse, ulterior, cunoscute sub denumirea largă de produse etnobotanice, care erau reprezentate de materie vegetală mărunţită, dar care, în realitate, era tratată cu substanţe halucinogene, producând efecte specifice drogurilor de risc sau mare risc, după caz. Tocmai împrejurarea că, iniţial, listele anexe ale Legii nr. 143/2000 nu conţineau printre substanţele interzise şi aceste substanţe, pătrunse în România, în marea lor majoritate de pe piaţa asiatică, a fost speculată de o serie de persoane care şi-au constituit o aparenţă de legalitate din înregistrarea unor societăţi comerciale, urmată de derularea unor operaţiuni de vânzare a acestor substanţe, tot sub aparenţa legalităţii, sub pretinsa comercializare ca plante aromatizate ori destinate cultivării în agricultură, însă având reprezentarea conţinutului stupefiant ori halucinogen al produselor, atâta timp cât nu s-a putut invoca şi nici dovedi comercializarea acestor substanţe în alte scopuri decât pentru consum în calitate de drog, nefiind dovedită vreo altă acţiune terapeutică sau de alt gen a acestor substanţe, a căror justificare a comercializării, în absenţa celei de utilizare ca drog, nu a putut fi identificată.

Aşa fiind, s-a reţinut că este evident că nu pot fi valorificate apărările inculpaţilor în sensul că respectiva activitate s-ar fi derulat prin intermediul unor societăţi comerciale înregistrate în mod legal, cu plata eventual a taxelor şi a obligaţiilor fiscale către bugetul de stat, atâta timp cât, pe de o parte, plata obligaţiilor fiscale şi respectarea regulilor privind circulaţia documentelor şi contribuţiile la constituirea bugetului de stat, nu reprezintă obiectul judecăţii în prezenta cauză, iar pe de altă parte, aceasta nu ar putea dobândi, în nici un caz, caracterul de cauză exoneratoare de răspundere penală, în sensul existenţei erorii de fapt, aşa cum s-a invocat în prezenta cauză de către apelantul-inculpat B.C.M., aceasta constituind în realitate tocmai o aparenţă de legalitate în spatele căreia s-au derulat operaţiunile de comercializare pe scară largă a produselor producând efecte psihotrope şi halucinogene.

În această ordine de idei, Curtea a constatat că aserţiunea de mai sus este confirmată în mod cert de convorbirea telefonică legal interceptată la 28 februarie 2011 între apelantul-inculpat A.I.C. şi martora P.N., vânzătoarea magazinului, în cadrul căreia vânzătoarea îi aduce la cunoştinţă apelantului, în calitate de asociat al societăţii comerciale, controlul la care a fost supus magazinul din partea unui echipaj constituit din lucrători ai Serviciului Antidrog, ai Gărzii Financiare, ai Direcţiei Agricole, ai Direcţiei de Sănătate Publică şi ai Oficiului Protecţiei Consumatorului, din conţinutul convorbirii telefonice reieşind că societatea a fost supusă unei ample verificări referitoare la „inventarul faptic al produselor etnobotanice oferite spre vânzare”, punându-i-se în vedere inculpatului, ca reprezentant la societăţii, să se prezinte la instituţiile ce au derulat controlul, iar apelantul, prin maniera de răspuns şi de discuţie cu martora dovedind în mod cert dezinteres faţă de conţinutul şi rezultatele controlului, ceea ce denotă cunoaşterea caracterului ilicit la produselor comercializate.

Tot în acest sens, la 28 februarie 2011 a fost legal interceptată o convorbire telefonică purtată tot de apelantul-inculpat A.I.C. cu altă persoană căreia, apelantul îi aduce la cunoştinţă că „sunt sub proces la judecătorie. Sunt amenzile la ăştia la primărie că vând stupefiante lângă şcoli. Bine mă că vând stupefiante”.

În altă ordine de idei, după sesizarea organelor cu atribuţii în domeniul combaterii traficului de droguri, s-a stabilit că inculpaţii comercializau materie vegetală mărunţită, ori sub formă de substanţă pulverulentă, cu denumirea generică de produse etnobotanice, aşa cum reiese din procesul-verbal de sesizare aflat la dosar urmărire penală, observându-se că persoana care a fost supusă iniţial verificării, C.G.G., s-a retras din SC G.E.W.P. SRL, astfel cum reiese din M. Of., Partea a IV-a din 17 august 2010, această societate rămânând constituită în continuare de către inculpaţii A.I.C. şi J.S.I.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.C.M., la rândul său, s-a retras din cadrul SC S.P. SRL Bucureşti, potrivit hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor din 28 august 2008, cesionând părţile sale sociale către un cetăţean bulgar, devenind asociat în cadrul SC P.D. SRL, potrivit hotărârii Adunării Generale a Asociaţilor din 03 decembrie 2010, prin cesionarea părţilor sociale de către soţia sa, B.N.

În speţa de faţă, cercetările specifice, derulate de organele de urmărire penală cu atribuţii pe linia combaterii traficului de droguri au evidenţiat împrejurarea că inculpatul B.C.M. a comercializat o parte din produsele în care au fost identificate droguri de risc către ceilalţi inculpaţi, iar susţinerile inculpaţilor în sensul că aprovizionarea magazinelor având punctele de lucru menţionate mai sus s-ar fi realizat în comun doar pentru beneficierea de un discount de preţ din partea vânzătorului, nu poate înlătura răspunderea lor penală cu privire la conţinutul stupefiant al produselor comercializate.

S-a reţinut că este indubitabil că cele 18 rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în cauză au fost realizate cu respectarea dispoziţiilor legale, şi nu s-a putut susţine că laboratorul ce a efectuat analiza ar fi avut vreo cauză temeinică de absenţă a imparţialităţii, cu atât mai mult cu cât se observă că din cele 18 constatări efectuate, un număr de 5 constatări nu au pus în evidenţă substanţe interzise de dispoziţiile legale, însă celelalte 13 constatări efectuate punând în evidenţă, în probele şi contraprobele ridicate, prezenţa a 3 substanţe, şi anume etcatinonă, metedronă şi JWH-018.

Pe de altă parte, cu ocazia audierilor la prima instanţă de judecată, inculpaţii au admis că Ie-a fost adus la cunoştinţă conţinutul interzis de lege al substanţelor comercializate, în acest sens s-a observat declaraţia dată de inculpatul G.M.A. din care reiese că inculpatului i-a fost adus la cunoştinţă, în urma unui control, conţinutul în etcatinonă al produsului comercializat, dând o declaraţie în sensul că nu va mai comercializa produsul respectiv, în acelaşi sens fiind şi declaraţia inculpatului A.I.C., dată la primul grad de jurisdicţie, din care a reieşit că inculpatului i s-a adus la cunoştinţă că la o parte din produsele comercializate au fost descoperite substanţe interzise, mai exact JWH-018, la unele dintre mostrele ridicate pentru expertiză.

Or, încriminarea penală a operaţiunilor vizând circulaţia drogurilor, astfel cum aceasta este realizată de dispoziţia legală ce constituie obiectul judecăţii în prezenta cauză, are în vedere, aşa cum a reieşit din art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 „cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept” care se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, fără a fi condiţionată de cantitatea sau ponderea substanţei psihotrope în cadrul produsului comercializat.

Cu alte cuvinte, atâta timp cât dispoziţia legală nu include, în cadrul ipotezei sale, cerinţa ca toate aceste operaţiuni să vizeze o anumită cantitate de substanţă, s-a reţinut că este evident că nu pot fi valorificate apărările inculpaţilor în sensul că prezenţa substanţelor interzise doar în cantităţi infime şi doar la unele dintre substanţele comercializate, constituie o cauză de exonerare de răspundere penală, cu atât mai puţin ar putea fi întrunite condiţiile erorii de fapt drept cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei.

În această ordine de idei, în legătură cu apărarea formulată de o parte dintre inculpaţi, inclusiv de către inculpatul B.C.M., privind existenţa erorii de fapt, Curtea a constatat că se impune înlăturarea acestei teze susţinute de inculpaţi în apărare, atât timp cât, potrivit art. 51 alin. (3) şi (4) C. pen., nu se poate invoca necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale şi nici nu se poate invoca o stare, situaţie sau împrejurare de care depinde caraterul penal al faptei, dar care ar fi ea însăşi rezultatul culpei făptuitorului.

Or, neefectuarea unor analize asupra conţinutului produselor comercializate şi procurate, la rândul lor, dintr-o sursă a cărei provenienţă de import din zona asiatică, inculpaţii o cunoşteau, s-a reţinut că nu poate constitui decât o acceptare a consecinţelor eventuale ale încălcării legii, neputându-se invoca împrejurarea că o astfel de analiză ar fi fost efectuată într-o altă ţară, Ungaria, atât timp cât comercializarea se realiza în România şi nu în Ungaria, legislaţia europeană permiţând însă încriminarea distinctă a operaţiunilor legate de circulaţia anumitor categorii de produse, separat, în fiecare ţară membră a spaţiului european.

Pe de alt parte, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, inculpaţii au cunoscut, aşa cum reiese din convorbirile telefonice legal interceptate, adevăratul conţinut la substanţelor comercializate, acceptând posibilitatea încălcării dispoziţiilor legii penale, astfel încât nu pot fi întrunite cerinţele legale vizând eroarea de fapt drept cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, aceeaşi argumentaţie fiind valabilă şi în ceea ce priveşte apărările inculpaţilor vizând lipsa intenţiei de încălcare a legii penale.

Sub acest ultim aspect, al pretinsei inexistenţe a laturii subiective infracţionale, Curtea a apreciat ca lipsite de relevanţă apărările inculpaţilor potrivit cărora s-ar fi încălcat principiul egalităţii de tratament juridic între ei şi ceilalţi martori din cauză, care au avut calitatea de vânzători în cadrul magazinelor, atâta vreme cât premisa de bază a acestui principiu este plasarea în situaţii juridice identice, premisă care nu este îndeplinită în speţă, câtă vreme martorii au avut simpla calitate de executanţi ai dispoziţiilor primite de la inculpaţi, aceştia din urmă fiind cei care aveau răspunderea faptică şi de drept asupra conţinutului şi caracterului produselor comercializate prin intermediul societăţilor comerciale constituite exclusiv în acest scop, acest lucru rezultând, aşa cum am arătat, din convorbirile telefonice leal interceptate, în baza autorizaţiilor emise de instanţa de judecată.

În fine, nici motivul de apel invocat de către apelantul inculpat B.C.M., care a vizat identitatea de obiect între prezenta cauză şi o altă cauză penală aflată actualmente pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, în cadrul căreia figurează tot în calitate de inculpat, nu a putut fi primit, atât timp cât, pe de o parte, respectiva cauză se află tot în curs de judecată, astfel cum reiese din înscrisurile aflate la dosar apel (Curtea de Apel Bucureşti fiind sesizată cu apelurile îndreptate împotriva soluţiei pronunţată în primă instanţă de Tribunalul Bucureşti, sentinţa penală nr. 647 din 17 iulie 2012), astfel încât nu au putut fi analizate condiţiile identităţii de părţi, obiect şi cauză, în absenţa pronunţării unei hotărâri definitive, iar eventuala încălcare a acestor dispoziţii putând fi valorificată de inculpat în cadrul unei căi extraordinare de atac.

Pe de altă parte, din copia rechizitoriului depus la dosar, la primul grad de jurisdicţie, mai exact rechizitoriul nr. 10/D/P/2010 emis de D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, a reieşit că inculpatul B.C.M. a fost dedus judecăţii pentru fapte având aceeaşi încadrare juridică, însă comise în alte condiţii de loc, timp şi mod, respectiv în calitate de asociat şi administrator de drept al SC P.D. SRL Bucureşti, în perioada decembrie 2010 - aprilie 2011, dar şi în calitate de administrator de fapt a aceleiaşi societăţi comerciale în perioada august 2010 - decembrie 2010, când, împreună cu inculpatul G.E.G. şi învinuita B.N. au oferit spre vânzare, a vândut şi a deţinut în vederea vânzării, substanţe psihotrope şi stupefiante în cadrul punctului de lucru al acestei societăţi comerciale aflat în Bucureşti.

Cum din datele reţinute în acest act de sesizare a rezultat, cel puţin până la acest moment procesual, că nu ar putea fi realizate condiţiile triplei identităţi despre care s-a făcut vorbire mai sus, s-a apreciat că acest motiv de apel este nefondat, putând fi inclus, aşa cum s-a arătat mai sus, în cadrul condiţiilor de promovare a unei eventuale căi extraordinare de atac.

În ceea ce priveşte celelalte motive de apel promovate în cauză, Curtea a constatat că sunt nefondate criticile aduse hotărârii pronunţate la primul grad de jurisdicţie în raport de următoarele considerente:

Cu privire la primul motiv al apelului promovat de Ministerul Public, Curtea a constatat că hotărârea pronunţată nu este afectată de nelegalitate deoarece instanţa de fond a indicat împrejurările pe care Ie-a reţinut cu titlu de circumstanţe atenuante ce au operat la momentul individualizării judiciare a pedepselor, precizând în mod expres că „ţinând seama de gradul de pericol social al faptelor.de persoana inculpaţilor care nu au antecedente penale, de modalitatea de săvârşirea infracţiunilor” se impune a se face aplicarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 şi 76 C. pen. prin reducerea pedepselor aplicate conform dispoziţiilor legale, menţiune care se regăseşte în ceea ce priveşte pe fiecare dintre inculpaţii deduşi judecăţii.

În atare situaţie, nu s-a putut pune problema existenţei motivului de nelegalitate invocat, atâta timp cât la primul grad de jurisdicţie au fost indicate în concret împrejurările cărora instanţa de fond Ie-a conferit valenţă sub forma circumstanţelor atenuante facultative judiciare, neimpunându-se reformarea hotărârii sub acest aspect.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel invocat de Ministerul Public, Curtea a constatat că este nefondat în raport de împrejurarea că, astfel cum s-a susţinut chiar în dezvoltarea motivelor de apel, măsura confiscării speciale are caracterul unei sancţiuni de drept penal, ceea ce exclude posibilitatea unei obligaţii solidare.

Cu alte cuvinte, deşi s-a precizat în mod expres că nu se poate ignora caracterul de sancţiune de drept penal al confiscării speciale, cu toate acestea s-a solicitat confiscarea globală de la inculpaţi a sumei de 424.465 RON, susţinându-se că aceasta este suma dobândită de inculpaţi din valorificarea drogurilor, calculată conform fişelor de vânzări ale celor două societăţi comerciale, deoarece cantităţi importante de droguri au fost comercializate de către inculpaţi fără a fi evidenţiate în contabilitatea societăţilor.

Or, atâta timp cât confiscarea specială face parte din sancţiunile de drept penal în legislaţia penală română actuală, s-a apreciat că este evident că această măsură de siguranţă este supusă tuturor principiilor de bază ce guvernează sancţiunile aplicabile dreptului penal, între care principiul personalităţii, care presupune răsfrângerea sancţiunii numai asupra celuia care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală, ţinând seama de principiul personalităţii răspunderii penale a persoanei fizice.

Or, s-a reţinut este incontestabil că, în speţă, nu s-a putut defalca pe fiecare inculpat suma faţă de care se solicită a fi aplicată măsura de siguranţă a confiscării speciale, atâta timp cât chiar în dezvoltarea motivelor de apel promovate de Ministerul Public se admite că inculpaţii nu pot fi obligaţi în solidar la plata sumelor reprezentând valorile confiscate, ci fiecare va fi obligat la restituirea bunurilor corespunzătoare părţii care i-a revenit, făcându-se menţiunea expresă că în baza rolului activ revine instanţei obligaţia de a determina sumele obţinute ilicit de fiecare inculpat.

Însă, tocmai în exercitarea rolului activ instanţa de control judiciar a dispus emiterea unei adrese în cursul judecăţii căii devolutive de atac, la emitentul actului de sesizare, pentru a se preciza clarificări cu privire la acest motiv de apel, iar prin răspunsurile formulate s-a precizat că acest calcul a fost realizat prin estimarea cantităţilor de tipuri de produse etnobotanice comercializate de către inculpaţi, conform bonurilor de vânzări şi a facturilor descoperite cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare.

În această situaţie, Curtea a constatat că se află în imposibilitate de stabilire obiectivă a sumelor de bani ce ar trebui supuse măsurii de siguranţă a confiscării speciale conform art. 118 lit. e) C. pen., atâta vreme cât răspunsurile formulate precizează în mod cert faptul că această sumă a fost stabilită prin estimarea cantităţilor de produse etnobotanice comercializate de inculpaţi, însă nu s-a putut, nici măcar în ceea ce priveşte emitentul actului de sesizare, defalca în mod cert suma ce se impune a fi confiscată raportat la fiecare inculpat.

Ţinând seama de obiectul judecăţii, aşa cum acesta este reglementat de art. 317 C. proc. pen., Curtea a constatat că dispoziţiile speciale incluse în Legea nr. 143/2000 privind traficul şi consumul ilicit de droguri nu prevăd posibilitatea aplicării unei măsuri de siguranţă globale şi nu individualizate, raportat la persoana fiecărui inculpat.

Astfel, conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 „Drogurile şi alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor prevăzute la art. 2 - 10 se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Într-adevăr, potrivit art. 17 alin. (2) din acelaşi act normativ „Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor şi a altor bunuri prevăzute la alin. (1)”.

Din reglementarea acestei măsuri de siguranţă în cadrul actului normativ special ce reglementează traficul şi consumul de droguri, Curtea a constatat că, nu se instituie dispoziţii derogatorii de la regimul confiscării ca măsură de siguranţă, aşa cum acesta este prevăzut în C. pen., ceea ce conduce la consecinţa logică a imposibilităţii aplicării globale a acestei măsuri de siguranţă, ci doar a individualizării ei, potrivit principiului personalităţii, aspect care nu a putut fi realizat în speţă nici măcar de emitentul actului de sesizare.

Cum rolul activ al instanţei de judecată, invocat în cadrul motivelor de apel, nu poate semnifica şi nici avea drept consecinţă abolirea rolului ce revine organului de urmărire penală în decelarea anumitor aspecte specifice urmăririi penale, iar obiectul judecăţii nu este acela la săvârşirii unor infracţiuni având ca rezultat producerea unui prejudiciu, ci doar al unor infracţiuni de pericol faţă de care sunt aplicabile măsuri de siguranţă care au ca scop, conform art. 111 alin. (1) C. pen., înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală, Curtea a constatat că nu se poate dispune o confiscare estimativă a sumelor de bani obţinute de inculpaţi, chiar dacă la momentul efectuării percheziţiilor domiciliare au fost cuantificate bonuri de vânzări şi facturi care nu au fost evidenţiate în contabilitate.

S-a reţinut că în speţă nu se regăseseşte câmpul de aplicare al dispoziţiilor legale ce reglementează evaziunea ori frauda fiscală, ci în câmpul de aplicare al dispoziţiilor legale ce reglementează circulaţia produselor ce conţin droguri şi substanţe stupefiante, s-a reţinut că este evident că nu se poate pune problema analizării existenţei unei evidenţe contabile dulbe ori incomplete, cu consecinţele ce decurg din aceasta, regimul juridic al confiscării speciale fiind numai cel prevăzut de C. pen., raportat la probele certe privind beneficiul obţinut din săvârşirea faptei prevăzută de legea penală.

Or, în speţă, aşa cum s-a reţinut în mod just la primul grad de jurisdicţie, nu se poate dispune confiscarea sumei de 424.465 RON, prima instanţă motivând în acest sens în mod clar şi explicit că „această sumă reprezintă întreaga cantitate de produse etnobotanice comercializată de inculpaţi, iar organele de urmărire penală nu au putut face dovada că această marfă în integralitatea sa a conţinut substanţe interzise de dispoziţiile legale”.

În consecinţă, Curtea a constatat că la primul grad de jurisdicţie au fost în mod judicios interpretate şi aplicate dispoziţiile ce reglementează măsura de siguranţă a confiscării speciale ca sancţiune de drept penal, prin confiscarea numai a sumei ridicată şi consemnată la C. Bank, potrivit recipisei din 02 mai 2011 şi a chitanţei purtând aceeaşi dată, cu titlu de beneficiu obţinut în urma săvârşirii infracţiunii.

În ceea ce priveşte cel de-al treilea motiv de apel din cadrul căii de atac promovat de Ministerul Public, care a vizat greşita individualizare a pedepselor atât ca întindere, cât şi ca modalitate de executare, Curtea a constatat de asemenea că nici acesta nu este fondat, în condiţiile în care la primul grad de jurisdicţie au fost avute în vedere atât circumstanţele reale ale comiterii faptelor, cât şi persoana fiecărui inculpat, iar pedeapsa a fost proporţionalizată pentru fiecare dintre inculpaţii deduşi judecăţii, în mod corespunzător, atât sub aspectul duratei, cât şi al modalităţii de executare.

Reevaluând coordonatele care guvernează procesul de individualizare a pedepsei, Curtea a constatat că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt cele optime în vederea atingerii scopurilor şi funcţiilor pedepsei, care pot fi în mod eficient şi efectiv atinse în cuantumul şi modalitatea de executare non privativă de libertate stabilită de prima instanţă.

În acest sens, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen., text de lege care stipulează criteriile generale de individualizare a pedepselor,la stabilirea şi aplicarea acestora se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în textul încriminator, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Raportat la aceste prevederi, s-a reţinut că un rol primordial în aprecierea stabiliri şi aplicării pedepsei îl are pericolul social al faptelor, sens în care valorile ocrotite de legea penală trebuie evidenţiate atât pentru restabilirea ordinii de drept, cât şi pentru reeducarea inculpatului. Pentru ca pedeapsa să-şi realizeze funcţiile şi scopul definite de legiuitor în cuprinsul art. 52 C. pen., aceasta trebuie să corespundă sub aspectul duratei şi naturii sale, gravităţii faptei comise, potenţialului de pericol social, pe care, în mod real îl prezintă persoana inculpatului, precum şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa sancţiunii.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte similare.

Operaţiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei şi autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Ţinând seama de aceste criterii, Curtea a constatat că, în speţă, deşi apelanţii inculpaţi au contestat vinovăţia lor, împrejurare ce nu le poate fi imputabilă prin prisma dreptului de a nu contribui la propria încriminare, cu toate acestea s-a reţinut că sunt persoane lipsite de antecedente penale, unii dintre aceştia au desfăşurat actualmente activităţi utile, aducătoare de venituri licite, iar activitatea societăţilor comerciale prin intermediul cărora s-a derulat activitatea infracţională a fost stopată încă de la momentul intervenţiei organelor de urmărire penală.

În această situaţie, s-a reţinut că este evident că pedepsele stabilite la primul grad de jurisdicţie au aptitudinea concretă de a atinge scopul preventiv educativ şi sancţionator vizat de legiuitor prin dispoziţiile legale evocate mai sus, fără a se impune nici majorarea duratei pedepselor şi nici executarea acestora într-un mediu privativ de libertate, măsurile de supraveghere dispuse la primul grad de jurisdicţie putând constitui, în opinia Curţii, elemente în raport de care să se prevină săvârşirea de noi infracţiuni de către inculpaţi.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, Curtea a constatat că sentinţa atacată este legală şi temeinică, nefiind identificate motive de reformare a acesteia, astfel încât apelurile au fost respinse ca nefondate, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 110 din 31 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti a invocat invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, în sensul că s-a făcut o aplicare greşită a legii, vizând modul în care atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au aplicat circumstanţele atenuante în favoarea celor şase inculpaţi, în sensul că au reţinut global disp. art. 74 C. pen. anterior, nesocotind în acest fel prevederile exprese ale art. 79 din vechiul C. pen.

Al doilea motiv de casare invocat de Parchet a vizat atât temeiul de drept care a fost reţinut de instanţa de fond şi de apel cu privire la aplicarea măsurii confiscării, cât şi cuantumul acestei sume reţinut de instanţă.

Cu privire la temeiul de drept, reprezentantul Parchetului a apreciat că în mod greşit ambele instanţe au reţinut disp. art. 118 lit. e) din vechiul C. pen., deşi - din moment ce inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi în temeiul unei legi speciale (respectiv Legea nr. 143/2000) - se impunea ca instanţa să dispună confiscarea în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, reprezentantul parchetului a arătat că atât confiscarea din vechiul art. 118 lit. e) C. pen., dar şi confiscarea prev. în art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 au un caracter individual şi nu pot fi aplicate în mod global astfel cum a făcut instanţa de fond. De asemenea, s-a solicitat a fi avut în vedere şi caracterul eronat al sumei care a fost confiscată de la inculpaţi, în sensul că deşi din fişele de vânzări ale societăţilor administrate de inculpaţi a rezultat în mod indubitabil suma de 424.465 RON, instanţa în mod greşit a dispus confiscarea globală a sumei de 7.765 RON, cu motivarea că nu se poate face o analiză clară a sumei obţinute cu titlu de beneficiu ilegal de către fiecare inculpat. Reprezentantul Parchetului a învederat însă că suma asupra căreia trebuia să opereze confiscarea specială de la inculpaţi era de 424.465 RON, fişele de vânzări făcând dovada expresă a beneficiilor încasate de inculpaţi. De asemenea, confiscarea trebuia aplicată individual, iar sumele trebuiau împărţite cu divizare egală; având în vedere contribuţia inculpaţilor, pentru că nu exista o „fişă a postului” infracţională, prin împărţirea la numărul inculpaţilor, era posibilă aplicarea acestei măsuri.

În completarea motivelor de recurs, reprezentantul Parchetului a pus concluzii cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, menţionând că dat fiind faptul că circumstanţele atenuante constituie un accesoriu al pedepselor, iar pedepsele sunt un rezultat al încadrării juridice, în mod explicit a solicitat ca art. 5 C. pen. să vizeze aplicarea dispoziţiilor din Legea nr. 143/2000, astfel cum era în forma dinainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 187/2012, având în vedere că la aplicarea acestor circumstanţe atenuante reducerea se face sub minimul special, fără niciun fel de limitare, pe când în noul cod există o limitare la cota de o treime din pedeapsa aplicată. Referitor la măsura confiscării speciale, a arătat că disp. art. 17 din Legea nr. 143/2000 nu au suferit nicio modificare.

Inculpaţii A.I.C. şi A.A.G., prin apărător ales, au invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 teza I C. proc. pen. cu privire la două motive de recurs, cu două finalităţi diferite, ambele subsumate cazului de casare invocat, respectiv neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunilor.

Apărarea a învederat că primul motiv de recurs vizează neîntrunirea elementelor constitutive pe latura obiectivă, arătând în acest sens că produsele comercializate nu prezentau cele trei substanţe interzise din anexa Legii nr. 143/2000. Pentru acest motiv inculpaţii au formulat o cerere, anterior respinsă şi pe care o reiterează, privind administrarea unei probe ştiinţifice, respectiv a unei expertize chimice. În consecinţă, în baza art. 385¹⁵pct. 2 lit. c) alin. ultim, s-a solicitat casarea ambelor hotărâri cu trimitere la instanţa de fond pentru administrarea acestei probe. S-a mai arătat că argumentele pentru care s-a solicitat proba privind expertiza chimică sunt date de un raport de expertiză extrajudiciară întocmit şi depus în cauză cu ocazia judecării apelului. S-a arătat, de asemenea, că se doreşte înlăturarea concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din faza de urmărire penală.

Al doilea motiv de recurs vizează neîntrunirea elementelor constitutive în latura subiectivă, în sensul că lipseşte intenţia. Prin urmare, s-a solicitat casarea celor două hotărâri, reţinerea spre rejudecare şi achitarea inculpaţilor în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. În acest sens, apărătorul a precizat că inculpaţii au condus o activitate comercială perfect licită, cu produse ce aveau certificate de constatare a calităţii şi a conţinutului. Mai mult, ori de câte ori s-au pus în evidenţă substanţe, au predat sau au distrus acele substanţe şi au continuat să comercializeze chiar produse care li s-au restituit de către B.C.C.O., pentru că nu prezentau substanţe interzise. Ca atare, nu poate fi vorba despre o intenţie de a trafica substanţe interzise.

Pe latura civilă, apărarea a solicitat respingerea ca nefondată ca acţiunii civile.

În subsidiar, apărarea a pus concluzii cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile. Astfel, în ceea ce priveşte concursul de infracţiuni, a apreciat că este aplicabil vechiul C. pen., în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012, care reglementează pluralitatea de infracţiuni, deci şi concursul.

Apărătorul a mai precizat că există un termen mai scurt în legea nouă cu privire la suspendarea condiţionată sub supraveghere, la art. 92 C. pen., care este între 2 şi 4 ani. Termenul de supraveghere este între alte limite decât cel din vechiul C. pen., solicitând aplicarea art. 92 pentru termenul de supraveghere din noul C. pen. aplicabil.

Totodată, apărarea a solicitat a se face aplicarea modificărilor prevăzute în art. 81 din Legea nr. 187/2012 cu privire la noile limite speciale ale infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

Inculpatul J.S.I., prin apărător ales, a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. şi a solicitat în principal admiterea recursului, casarea sentinţei şi a deciziei şi achitarea inculpatului având în vedere lipsa intenţiei. A solicitat, de asemenea, înlăturarea măsurii confiscării ca urmare a achitării şi restituirea bunurilor confiscate de la inculpat.

În subsidiar, faţă de incidenţa noilor reglementări, s-a solicitat admiterea recursului, descontopirea pedepselor aplicate pentru cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, repunerea acestora în individualitatea lor, urmând a se face aplicarea legii penale mai favorabile în cazul fiecărei infracţiuni sub aspectul reducerii limitelor de pedeapsă, conform disp. art. 81 din Legea nr. 187/2012. S-a solicitat pe cale de consecinţă casarea sentinţei şi a deciziei şi pronunţarea unei hotărâri cu suspendare condiţionată în ceea ce îl priveşte pe inculpat.

Apărătorea a mai formulat şi o a doua cerere subsidiară, întrucât există discuţii cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012. S-a arătat că acest text de lege prevede că măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate în baza vechiului C. pen. se menţine şi după intrarea în vigoare a noului C. pen., prin urmare acesta este motivul pentru care, chiar dacă această sancţiune nu mai este prevăzută în noul C. pen., apărarea a solicitat ca modalitate de individualizare a pedepsei suspendarea condiţionată. Dacă instanţa de recurs nu va împărtăşi acest punct de vedere, apărarea a solicitat menţinerea suspendării sub supraveghere aplicată de instanţa de fond şi de apel, pentru că noua lege nu este mai favorabilă sub aspectul măsurilor de supraveghere pe care le impune noul text de lege, invocând în acest sens dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012.

Referitor la măsura confiscării sumei de 7.765 RON, dispusă în fond şi în apel, s-a apreciat că nici această sumă nu a fost just individualizată şi calculată de către instanţă, prin urmare nu se impune, mai ales ca urmare a achitării; solicitând înlăturarea măsurii confiscării şi restituirea bunurilor ridicate cu ocazia percheziţiei de la inculpat, respectiv sumele de bani conform procesului-verbal care se regăseşte în dosarul de urmărire penală.

În situaţia în care instanţa de recurs va menţine soluţia instanţei de apel cu privire la confiscarea sumei de 7.765 RON, s-a solicitat ca diferenţa, după ce se va acoperi aşa-zisul prejudiciu, să fie restituită, arătând că nicio instanţă nu a dispus restituirea sumelor de bani către inculpatul J.S.I., care sunt de aproximativ 20.000 RON.

Inculpatul B.C.M., prin apărător ales, a invocat cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen. solicitând achitarea inculpatului conform art. 10 lit. c) C. proc. pen., respectiv fapta, în ipoteza în care există, a fost săvârşită de o altă persoană, menţionând că aceleaşi argumente se suprapun şi pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 12 C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu referire la latura obiectivă a infracţiunii, susţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive sub aspectul laturii obiective, având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada că inculpatul B.C.M. este cel care a vândut către societatea G.E.W.P. produsele în care au fost identificate substanţe interzise. Apărarea a menţionat că în prima factură emisă de firma inculpatului B.C.M. către firma G.E.W.P. din 28 iulie 2010 este menţionat un singur produs, „Ninja Gold”. În rapoartele de constatare efectuate în cauză, în produsul „Ninja Gold” nu s-au identificat substanţe interzise. O a doua factură fiscală, din 15 iulie 2010, conţine 3 produse: „Pepper”, „Chocolate” şi „Samurai”. Din aceste trei produse numai în unul singur rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică chimică identifică substanţe interzise, respectiv în produsul „Samurai”, însă s-a făcut dovada cu înscrisuri în faza cercetării judecătoreşti de la Curtea de Apel Ploieşti a faptului că în aceeaşi perioadă de timp, contemporană momentului în care inculpatul B.C.M. a vândut aceste produse către firma G.E.W.P., aceeaşi societate a cumpărat acelaşi produs de la alte patru societăţi. De asemenea, produsele achiziţionate de la aceste patru societăţi, care nu au legătură cu inculpatul B.C.M., sunt într-o cantitate enormă, mult mai mare decât produsele achiziţionate de la B.C.M.

Ca subsidiar, în raport de incidenţa legii penale mai favorabile, s-a solicitat instanţei de recurs să fie avută în vedere noua încadrare juridică a infracţiunii de trafic de droguri, care prevede limite de pedeapsă mai mici. Totodată, s-a solicitat să fie avute în vedere circumstanţele atenuante aşa cum sunt prevăzute în vechea reglementare.

Cu privire la critica vizând inexistenţa laturii subiective ca element constitutiv al infracţiunii de trafic de droguri, s-a arătat că firmei SC P.D. SRL, administrată de inculpatul B.C.M., nu i s-a efectuat niciun control şi nu există niciun raport de constatare tehnico-ştiinţifică care să vizeze produsele comercializate de SC P.D. SRL, existând numai rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică care analizează produse comercializate de celelalte firme şi în toate situaţiile rezultatele rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică sunt aduse la cunoştinţa inculpaţilor după momentul arestării, menţionând că toate produsele comercializate de inculpatul B.C.M. în special, dar şi de ceilalţi, au fost achiziţionate cu factură, chitanţă, au deţinut certificat de conformitate şi nu există nicio dovadă a faptului că aceste substanţe ar fi fost comercializate în alte condiţii. De asemenea, în cauză nu s-a început urmărirea penală sub aspectul altor infracţiuni, cum ar fi de exemplu evaziunea fiscală.

Prin urmare, apărătorul a solicitat a fi avută în vedere lipsa intenţiei şi achitarea inculpatului şi pe acest aspect.

Inculpatul R.F.L., prin apărător ales, a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17²C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului inculpatului, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru lipsa intenţiei, şi exonerarea inculpatului de plata sumelor imputate pe latura civilă şi restituirea sumele de bani şi bunurile confiscate. În subsidiar, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).

De asemenea, s-a solicitat a se face aplicarea art. 5 din noul C. pen. în ce priveşte limitele de pedepse favorabile inculpatului. În situaţia în care instanţa de recurs va considera că inculpatul este vinovat, apărătorul a apreciat că noul C. pen. este favorabil şi a solicitat a se face aplicarea disp. art. 80 şi 81 C. pen. cu privire la renunţarea la aplicarea pedepsei. S-a solicitat menţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, fiind mai favorabile inculpatului în raport cu noile prevederi din art. 38 din noul C. pen.

Inculpatul G.M.A., prin acelaşi apărător ales, a invocat cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 şi pct. 17² C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului inculpatului, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa intenţiei,şi exonerarea inculpatului de plata sumelor imputate pe latura civilă şi restituirea sumele de bani şi bunurile confiscate. În subsidiar, s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), arătând că sunt comune concluziile cu privire la acest inculpat cu cele formulate pentru inculpatul R., cu menţiunea că ceea ce este particular la acest inculpat este că era doar un vânzător la punctul de lucru al societăţii în care lucra, greşit s-a motivat că era omul de încredere al inculpaţilor din dosar, inculpatul ambala produsele etnobotanice şi s-a concluzionat că în acest mod vindea droguri, ceea ce a reprezentat o afirmaţie total eronată, în opinia apărării.

Analizând recursurile declarate, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate, în raport de criticile formulate, cât şi în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile inculpaţilor şi urmează a fi respinse pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.

În consecinţă, analiza cazurilor de casare se va realiza în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385³, art. 385⁹C. proc. pen. anterior.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 12. C. proc. pen., când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracţiuni sau când instanţa a pronunţat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 334 - 337.

Cazul de casare prevăzut de art. 385⁹pct. 17 ² C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti a arătat că s-a făcut o aplicare greşită a legii, vizând modul în care atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au aplicat circumstanţele atenuante în favoarea celor şase inculpaţi, în sensul că au reţinut global disp. art. 74 C. pen. anterior, nesocotind în acest fel prevederile exprese ale art. 79 din vechiul C. pen. Al doilea motiv de casare invocat de Parchet a vizat atât temeiul de drept care a fost reţinut de instanţa de fond şi de apel cu privire la aplicarea măsurii confiscării, cât şi cuantumul acestei sume reţinut de instanţă.

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, Înalta Curte reţine că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale nefiind afectate de nelegalitate deoarece instanţa de fond a indicat împrejurările pe care Ie-a reţinut cu titlu de circumstanţe atenuante ce au operat la momentul individualizării judiciare a pedepselor, precizând în mod expres că „ţinând seama de gradul de pericol social al faptelor,de persoana inculpaţilor care nu au antecedente penale, de modalitatea de săvârşirea infracţiunilor” se impunea a se face aplicarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 şi 76 C. pen. prin reducerea pedepselor aplicate conform dispoziţiilor legale, menţiune care se regăseşte în ceea ce priveşte pe fiecare dintre inculpaţii din cauză.

Astfel, Înalta Curte reţine că ambele critici au fost invocate şi în faţa primei instanţe de control judiciar şi au fost analizate în mod judicios de către instanţa de apel, astfel că, în deplin acord cu instanţa de apel, Înalta Curte constată că măsura confiscării speciale are caracterul unei sancţiuni de drept penal, ceea ce exclude posibilitatea unei obligaţii solidare.

Astfel, deşi s-a precizat în mod expres că nu se poate ignora caracterul de sancţiune de drept penal al confiscării speciale, cu toate acestea s-a solicitat confiscarea globală de la inculpaţi a sumei de 424.465 RON, susţinându-se în mod eronat că aceasta este suma dobândită de inculpaţi din valorificarea drogurilor, calculată conform fişelor de vânzări ale celor două societăţi comerciale, întrucât cantităţi importante de droguri au fost comercializate de către inculpaţi fără a fi evidenţiate în contabilitatea societăţilor.

Or, confiscarea specială face parte din sancţiunile de drept penal în legislaţia penală română, este evident că această măsură de siguranţă este supusă tuturor principiilor de bază ce guvernează sancţiunile aplicabile dreptului penal, între care principiul personalităţii, care presupune răsfrângerea sancţiunii numai asupra celui care a săvârşit fapta prevăzută de legea penală, ţinând seama de principiul personalităţii răspunderii penale a persoanei fizice. În speţă nu se poate defalca pe fiecare inculpat suma, faţă de care se solicită a fi aplicată măsura de siguranţă a confiscării speciale, atâta timp cât chiar în dezvoltarea motivelor de recurs promovate de Ministerul Public se admite că inculpaţii nu pot fi obligaţi în solidar la plata sumelor reprezentând valorile confiscate, ci fiecare va fi obligat la restituirea bunurilor corespunzătoare părţii care i-a revenit, iar instanţa de apel, în virtutea rolului activ, a dispus emiterea unei adrese în cursul judecăţii apelului, la emitentul actului de sesizare, pentru a se preciza clarificări cu privire la acest motiv, iar prin răspunsurile formulate s-a precizat că acest calcul a fost realizat prin estimarea cantităţilor de tipuri de produse etnobotanice comercializate de către inculpaţi, conform bonurilor de vânzări şi a facturilor descoperite cu ocazia efectuării percheziţiilor domiciliare.

În această situaţie, Curtea a constatat corect că se află în imposibilitate de stabilire obiectivă a sumelor de bani ce ar trebui supuse măsurii de siguranţă a confiscării speciale conform art. 118 lit. e) C. pen., atâta vreme cât răspunsurile formulate au precizat în mod cert faptul că această sumă a fost stabilită prin estimarea cantităţilor de produse etnobotanice comercializate de inculpaţi, însă nu s-a putut, nici măcar în ceea ce priveşte emitentul actului de sesizare, defalca în mod cert suma ce se impune a fi confiscată raportat la fiecare inculpat.

Ţinând seama de obiectul judecăţii, aşa cum acesta este reglementat de art. 317 C. proc. pen., Curtea corect a constatat că dispoziţiile speciale incluse în Legea nr. 143/2000 privind traficul şi consumul ilicit de droguri nu prevăd posibilitatea aplicării unei măsuri de siguranţă globale şi individualizate, raportat la persoana fiecărui inculpat. Astfel, conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 „Drogurile şi alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunilor prevăzute la art. 2-10 se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Potrivit art. 17 alin. (2) din acelaşi act normativ „Se confiscă, de asemenea, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor şi a altor bunuri prevăzute la alin. (1)”.

Din reglementarea acestei măsuri de siguranţă în cadrul actului normativ special ce reglementează traficul şi consumul de droguri, se constată că nu se instituie dispoziţii derogatorii de la regimul confiscării ca măsură de siguranţă, aşa cum acesta este prevăzut în C. pen., ceea ce a condus la consecinţa logică a imposibilităţii aplicării globale a acestei măsuri de siguranţă, ci doar a individualizării ei, potrivit principiului personalităţii, aspect care nu a putut fi realizat în speţă nici măcar de emitentul actului de sesizare.

Cum obiectul judecăţii nu este acela al săvârşirii unor infracţiuni având ca rezultat producerea unui prejudiciu, ci doar al unor infracţiuni de pericol faţă de care sunt aplicabile măsuri de siguranţă care au ca scop, conform art. 111 alin. (1) C. pen., înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală, astfel că, în mod legal Curtea a constatat că nu se poate dispune o confiscare estimativă a sumelor de bani obţinute de inculpaţi, chiar dacă la momentul efectuării percheziţiilor domiciliare au fost cuantificate bonuri de vânzări şi facturi care nu au fost evidenţiate în contabilitate, dispoziţiilor legale ce reglementează evaziunea ori frauda fiscală, nu au incidenţă în cauză.

În speţă, aşa cum s-a reţinut în mod just la primul grad de jurisdicţie soluţie menţinută şi în apel, nu se poate dispune confiscarea sumei de 424.465 RON, prima instanţă motivând în acest sens în mod clar şi explicit că „această sumă reprezintă întreaga cantitate de produse etnobotanice comercializate de inculpaţi, iar organele de urmărire penală nu au putut face dovada că această marfă în integralitatea sa a conţinut substanţe interzise de dispoziţiile legale”.

În consecinţă, Înalta Curte constatată că la instanţa de fond şi apel au fost în mod judicios interpretate şi aplicate dispoziţiile ce reglementează măsura de siguranţă a confiscării speciale ca sancţiune de drept penal, prin confiscarea numai a sumei ridicată şi consemnată la C. Bank, potrivit recipisei din 02 mai 2011 şi a chitanţei purtând aceeaşi dată, cu titlu de beneficiu obţinut în urma săvârşirii infracţiunii.

Recurenţii inculpaţi au criticat decizia în principal cu privire la nelegalitatea acesteia, solicitând achitarea, şi rindividualizarea sancţiunilor pe care au apreciat-o ca fiind contrară art. 72 C. pen. anterior, iar în subsidiar cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, solicitând aplicarea unei sancţiuni în limitele prevăzute de codul penal în vigoare.

În ceea ce priveşte criticile referitoare la individualizarea sancţiunii în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, Înalta Curte constată că modificarea adusă cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, în vigoare la data pronunţării apelului exclud posibilitatea analizei criticii formulate.

Astfel, după data de 15 februarie 2013, cazul de casare de la art. 385⁹ pct. 14. C. proc. pen. anterior, permite instanţei să analizeze sancţiunea doar în ceea ce priveşte aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Abrogarea dispoziţiei referitoare la posibilitatea de a examina criteriile de individualizare din art. 72 C. pen. anterior, decurge din limitarea căii de atac a recursului la problema de drept.

În acelaşi sens Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanţei de recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunţate în apel este în consecinţă strict legată de aplicarea legii.

În consecinţă, având în vedere că înlăturarea textului de lege din art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. anterior este echivalentă cu o limitare a cazurilor de casare, instanţa de recurs nu poate examina în cauza de faţă criticile referitoare reaprecierea faptelor şi la individualizarea pedepselor în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 12 şi 17² C. proc. pen. anterior.

Mai mult, în speţă, recurenţii inculpaţi A.I.C., A.A.G., J.S.I. şi R.F.L. nu au depus motivele scrise în termenul stabilit de art. 385¹⁰ alin. (2) C. proc. pen. anterior, acestea fiind depuse doar la datele de 29 ianuarie 2014, 31 ianuarie 2014 şi 04 februarie 2014, deşi primul termen de recurs a fost fixat la data de 11 decembrie 2012, astfel încât nu ar putea fi examinate decât cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu, cu privire la aceşti inculpaţi.

Astfel, cu privire la critica comună a inculpaţilor vizând lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care au fost cercetaţi, se constată că nu este susţinută, întrucât în mod corect instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut că faptele săvârşite de inculpaţi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi de trafic de droguri de mare risc.

Cu privire la recurentul B.C.M., susţinerea formulată, în sensul reţinerii art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior, se constată că excede cazurilor de casare prevăzute în mod expres şi nu poate fi analizat în cadrul cazului de casare prev. de pct. 12 al art. 385⁹ C. proc. pen. Astfel, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, care a fost multiplu criticat, nu este singura probă ce a fost avută în vedere de către instanţe.aceasta se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală şi în faza judecăţii, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a fost realizat cu respectarea cerinţelor prevăzute în vechiul C. proc. pen., şi nu se poate reţine nulitatea acestuia, mai mult, acest raport se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate de procuror şi readministrate în mod nemijlocit de către instanţă, astfel că, în mod legal s-a stabilit vinovăţia inculpaţilor şi s-a dispus condamnarea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce priveşte aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că este în prezenţa situaţiei prevăzute de art. 5 C. pen., şi anume aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Analizând recursurile declarate în cauză, Înalta Curte va reţine că în examinarea legii incidente cu privire la acuzaţia formulată faţă de recurenţii inculpaţi A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A. urmează să analizeze:

1. Influenţa modificărilor legislative cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile succesive şi consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi la data judecării recursului, cu precizarea că se va avea în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

2. Influenţa modificărilor legislative cu privire la limitele maxime de pedeapsă din legile succesive şi consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi la data judecării recursului.

Pentru a compara cele două legi Înalta Curte va analiza consecinţele faptei în legea în vigoare la data săvârşirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu şi sancţiunile ce decurg din încriminare) şi consecinţele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi.

Astfel, pentru a vedea cum este sancţionată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă şi cum anume este încadrată juridic acuzaţia în legea nouă.

Art. 2 din Legea nr 143/2000, forma anterioară

(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Art. 81 din Legea nr. 187/2012 prevede că Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 362/03.08.2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifica după cum urmează:

Art. 2 va avea următorul cuprins:

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Examinarea textelor de lege în vederea stabilirii legii penale mai favorabile se va realiza în raport de consecinţele produse de acuzaţie cu privire la sancţiune la data săvârşirii faptei şi consecinţele la data judecării recursului având în vedere caracterul unitar al dispoziţiilor referitoare la pedeapsă şi circumstanţele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Art. 74 C. pen. anterior

Împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante

Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanţe atenuante:

(...) Împrejurările enumerate în prezentul articol au caracter exemplificativ.

Art. 76 C. pen. anterior

Efectele circumstanţelor atenuante

În cazul în care există circumstanţe atenuante, pedeapsa principală pentru persoana fizică se reduce sau se schimbă, după cum urmează: a) când minimul special al pedepsei închisorii este de 10 ani sau mai mare, pedeapsa se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 3 ani.

Potrivit legii vechi, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante [art. 74, 76 lit. c) C. pen. anterior], inculpaţii A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A. au primit sacţiuni de 1, 2 şi 3 ani închisoare, sub minimul special de 3 ani şi de 10 ani închisoare, cu 2 ani şi cu 8 ani mai mici decât minimul prevăzut, determinat ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante (3-15 ani şi de la 10 ani la 20 ani).

Legea nouă nu este mai favorabilă inculpaţilor A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A., astfel încât nu va retroactiva, întrucât chiar dacă prevede un minim special de 5 ani, cuantumul nu este mai redus decât pedepsele principale aplicate inculpaţilor conform vechii legii ca urmare a efectelor circumstanţelor atenuante (1 an, 2 ani şi 3 ani), iar în legea nouă aceste circumstanţe atenuante nu se mai regăsesc.

Conform art. 12 din Legea nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii şi complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracţiunea comisă, în conţinutul şi condiţiile prevăzute de legea veghe în speţa de faţă, fiind menţinute dispoziţiile instanţelor anteriorare.

Instituţiile autonome în raport de incriminare şi sancţiune decurgând din încriminare, respectiv art. 41 alin. (2), art. 33, 34, 35 C. pen. anterior.

Principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile presupune examinarea în concret a efectelor celor două coduri cu privire la instituţiile autonome.

Examinarea cauzei cu privire la legea incidenţă în cazul unor instituţii diferite de încriminare şi sancţiune este impusă de lege şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Legea nr. 187/2012 stabileşte legea mai favorabilă distinct faţă de cea stabilită în raport de încadrarea juridică şi sancţiune în cazul pluralităţii de infracţiuni (art. 10), suspendarea condiţionată a executării pedepsei (art. 15, 22), măsuri educative (art. 17).

Voinţa legiuitorului este clară şi neechivocă, în aplicarea principiului constituţional al aplicării legii mai favorabile cu privire la situaţia concretă a persoanei acuzate, prin examinarea distinctă a instituţiilor incidente fiecărui caz în parte.

Aplicarea legii penale mai favorabile în raport de instituţiile care funcţionează autonom a fost discutată în doctrină şi practică încă din anul 1936.

Vintilă Dongoroz în Codul penal adnotat din 1936 arăta că „aplicarea legii mai blânde exclude implicit legea mai severă. Nu este deci îngăduit a se îmbina dispoziţiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a se obţine un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicaţiune a unei a treia lege (lex tertia) ceea ce nu este admis. Odată însă fapta stabilită şi pedeapsa fixată conform uneia din legi se poate recurge la instituţiunile cari funcţionează independent din cealaltă lege, dacă ele sunt mai favorabile infractorului”. Aceeaşi idee este regăsită şi în Codul penal comentat şi adnotat - 1969, T. Vasiliu, D. Pavel, etc. şi este dezvoltată de doctrină - George Antoniu, Costică Bulai în Practica judiciară penală, vol. l, pag. 32-41, Constantin Mitrache în Explicaţii preliminare ale noului Cod penal, pag. 76, parag. (1), pag. 77.

Aplicarea legii penale mai favorabile în cadrul fiecărei instituţii autonome nu contravine principiului legalităţii, nu este creată o lex tertia.

Lex tertia apare atunci când sunt preluate condiţiile de existenţă ale unei instituţii dintr-o lege, iar efectele aceleiaşi instituţii sunt preluate dintr-o altă lege.

Lex tertia presupune combinarea dispoziţiilor de favoare în cadrul aceleiaşi instituţii juridice din legi diferite.

Prin lex tertia se au în vedere acele situaţii prin care condiţiile unui fapt juridic sunt separate de efectele aceluiaşi fapt juridic, nu şi aplicarea unor legi diferite cu privire la instituţii juridice diferite (fapte juridice diferite), dar în mod unitar cu privire la condiţiile de existenţă ale unei instituţii (faptul juridic) şi efectele acelei instituţii (faptul juridic).

Art. 33 C. pen. anterior

Concursul de infracţiuni

Concurs de infracţiuni există:

a) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni;

b) când o acţiune sau inacţiune, săvârşită de aceeaşi persoană, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care Ie-a produs, întruneşte elementele mai multor infracţiuni.

Art. 34 C. pen. anterior

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică

În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;

b) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel maxim;

c) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul sau în parte;

d) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziţiei de la lit. b), la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziţiei de la lit. c).

Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşi totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.

Art. 35 C. pen. anterior

Pedeapsa complementară şi măsurile de siguranţă în caz de concurs de infracţiuni

(1) Dacă pentru una dintre infracţiunile concurente s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa închisorii.

(2) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită, sau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa închisorii.

(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, se aplică cea mai grea dintre acestea.

(4) Măsurile de siguranţă de natură diferită sau de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, luate în cazul infracţiunilor concurente, se cumulează.

(5) Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, dar pe durate diferite, se aplică o singură dată măsura de siguranţă cu durata cea mai lungă. în cazul măsurilor de siguranţă de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, luate potrivit art. 118, acestea se cumulează.

Art. 41 C. pen. anterior

Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe

În cazul infracţiunii continuate şi al infracţiunii complexe nu există pluralitate de infracţiuni.

Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni. Infracţiunea este complexă când în conţinutul său intră, ca element sau ca circumstanţă agravantă, o acţiune sau inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală.

Art. 42 C. pen. anterior

Pedeapsa pentru infracţiunea continuată

Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor, potrivit dispoziţiilor art. 34 sau, după caz, art. 40¹alin. (1).

Art. 36 noul C. pen.

Pedeapsa pentru infracţiunea continuată şi infracţiunea complexă

(1) Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.

Art. 38 noul C. pen.

Concursul de infracţiuni

(1) Există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.

(2) Există concurs formal de infracţiuni când o acţiune sau o inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care Ie-a produs, realizează conţinutul mai multor infracţiuni.

Art. 39 noul C. pen.

Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni

(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:

a) când s-au stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii pe viaţă;

b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

c) când s-au stabilit numai pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;

d) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii;

e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe pedepse cu amendă se aplică pedeapsa închisorii conform lit. b), la care se adaugă în întregime pedeapsa amenzii conform lit. c).

(2) Atunci când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea, dacă prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea stabilite s-ar depăşi cu 10 ani sau mai mult maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre infracţiunile concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate aplica pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

Art. 40 noul C. pen.

Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente

(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile art. 39.

(2) Dispoziţiile art. 39 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.

(3) Dacă infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.

(4) Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de infracţiuni se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.

(5) În cazul contopirii pedepselor conform alin. (1) - (4) se ţine seama şi de pedeapsa aplicată printr-o hotărâre de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o infracţiune concurentă, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.

Conform Constituţiei României, legea penală mai favorabilă retroactivează.

În aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub nici un aspect una defavorabilă, pentru că, legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situaţia persoanei acuzate.

În aplicarea acestui principiu, referitor la existenţa concursului de infracţiuni şi a infracţiunii continuate, Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă întrucât aplicarea sporului de pedeapsă este facultativ în timp ce în legea nouă, aplicarea sporului de pedeapsă este obligatorie.

În ceea ce priveşte suspendarea condiţionată a executării pedepsei, modalitate de individualizare fără corespondent în noul C. pen., indiferent cu care dintre instituţiile menite să o înlocuiască ar fi comparată (renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei etc), se poate trage concluzia că dispoziţiile din noul C. pen. sunt mai severe decât cele cuprinse în C. pen. din 1969.

De asemenea, şi cu privire la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, analizând comparativ dispoziţiile corespondente din legile penale succesive, se poate conchide că, de asemenea, C. pen. din 1969 este legea mai blândă, deoarece nu prevede obligaţia prestării unei munci în folosul comunităţii.

Faţă de cele ce preced va respinge ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A., împotriva deciziei penale nr. 110 din 31 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii A.I.C., A.A.G., J.S.I., B.C.M., R.F.L., G.M.A., împotriva deciziei penale nr. 110 din 31 mai 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 05 martie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 675/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 572/2014. Penal. Luare de mită (art. 254... →

ICCJ. Decizia nr. 786/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 786/2014. Penal