ICCJ. Decizia nr. 68/2014. Penal. Conflict de interese (art. 253 ind 1 C.p.). Apel
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 68/A/2014
Dosar nr. 390/42/2013
Şedinţa publică din 27 martie 2014
Deliberând asupra apelului penal de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 111 din 14 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost condamnată inculpata O.V., cetăţean român, studii superioare, medic primar în cadrul DGASPC Prahova, căsătorită, cu antecedente penale, domiciliată în Ploieşti, în prezent aflată în Arestul IPJ Buzău, după cum urmează:
- pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., faptă din data de 19 iunie 2008, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare;
- pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese, prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., faptă din data de 30 iulie 2008, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 (opt) luni închisoare.
S-a dispus ca inculpata să fie lipsită de drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 8 luni.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni sau în cazul neexecutării obligaţiilor civile.
S-a luat act că inculpata este arestată în altă cauză.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata să plătească statului suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru, a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 289/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei O.V., cetăţean român, studii superioare, medic primar în cadrul DGASPC Prahova, căsătorită, domiciliată în Ploieşti, în prezent aflată în Arestul IPJ Buzău, pentru săvârşirea a două infracţiunii de conflict de interese aflate în concurs real, prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că inculpata, în calitate de funcţionar public, preşedinte al Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Prahova, aflată în subordinea Consiliului Judeţean Prahova, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în datele de 19 iunie 2008 şi 30 iulie 2008 a participat la luarea deciziei privind încadrarea în grad de handicap pentru B.R.B. şi B.D., soţul şi respectiv fiul acesteia, semnând certificatele de încadrare în grad de handicap şi documentarele de evaluare medicală, iar prin încadrarea lor în grad de handicap aceştia au beneficiat de drepturile şi accesibilităţile prevăzute de Legea nr. 448/2006, respectiv de indemnizaţie lunară şi buget complementar.
La primul termen de judecată, respectiv la data de 13 iunie 2013, instanţa a constatat regularitatea actului de sesizare, în temeiul art. 300 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere susţinerile reprezentantului Ministerului Public şi pe cele ale apărătorului ales al inculpatei, care au arătat că nu au obiecţiuni cu privire la acest aspect.
Cu aceeaşi ocazie, Curtea a adus la cunoştinţă inculpatei O.V. motivul pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv săvârşirea a două infracţiuni de conflict de interese aflate în concurs real, prevăzute de art. 2531 alin. (1) C. pen., aşa cum acestea au fost expuse mai sus, dar şi faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., inculpata poate declara personal că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa în actul de sesizare al instanţei şi că poate solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi şi le însuşeşte.
După consultarea cu apărătorul ales, inculpata a declarat că înţelege să uzeze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., motiv pentru care s-a procedat la audierea sa în acest sens.
În aceste condiţii, Curtea a constatat că probele administrate în faza de urmărire penală sunt suficiente pentru a stabili dacă fapta există, dacă constituie infracţiune şi dacă a fost săvârşită de inculpată. De asemenea, a constatat că inculpata a declarat că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu a solicitat decât administrarea de probe în circumstanţiere, respectiv înscrisuri, astfel că cererea acesteia a fost admisă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:
Inculpata O.V. a fost angajată cu contract individual de muncă în cadrul Consiliului Judeţean Prahova, începând, cu data de 01 ianuarie 2005.
Prin Hotărârea nr. 176 din 12 decembrie 2005 a Consiliului Judeţean Prahova, a fost înfiinţată Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Prahova, aflată în subordinea Consiliului Judeţean Prahova, inculpata fiind numită preşedinte al acestei comisii. Prin aceeaşi hotărâre a fost adoptat şi regulamentul de organizare şi funcţionare a comisiei, reaprobat apoi prin Hotărârea nr. 82 din 25 iulie 2008 a Consiliului Judeţean Prahova, în temeiul H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea şi funcţionarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
La data de 19 iunie 2008, inculpata a participat la luarea deciziei privind încadrarea în grad de handicap pentru B.R.B., care este soţul său, semnând Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 6394 din 19 iunie 2008 şi documentarele de evaluare medicală.
La data de 30 iulie 2008, aceeaşi inculpată a participat la luarea deciziei privind încadrarea în grad de handicap pentru B.D., care este fiul său, semnând certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 8129 din 30 iulie 2008 şi documentarele de evaluare medicală.
Prin încadrarea în grad de handicap, fiul şi soţul inculpatei au beneficiat de drepturile şi accesibilităţile prevăzute de Legea nr. 448/2006, respectiv indemnizaţii lunare şi buget complementar. Sumele încasate de cei doi de la data încadrării în grad de handicap şi până în luna mai 2013 sunt de 13.704 RON pentru B.R.B. şi de 13.487 RON pentru B.D.
Potrivit dispoziţiilor art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu, care are relaţii cu caracter patrimonial;
b) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ său rudă de gradul I;
c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.
Alineatele (2) şi (4) ale aceluiaşi articol stabilesc că în cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct, încălcarea acestor dispoziţii putând atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă ori penală.
În cauza de faţă, Curtea a constatat că inculpata a ignorat aceste dispoziţii legale şi a participat la luarea deciziilor privind încadrarea în grad de handicap pentru fiul şi soţul său, care au beneficiat de drepturile şi accesibilităţile prevăzute de Legea nr. 448/2006, respectiv indemnizaţii lunare şi buget complementar.
S-a arătat că faptele reţinute mai sus sunt dovedite cu probele administrate în timpul urmăririi penale, respectiv declaraţiile inculpatei, copiile actelor emise de Consiliul Judeţean Prahova şi cele ale actelor emise de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Prahova arătate mai sus, copia contractului individual de muncă al inculpatei nr. 1650 din 01 ianuarie 2005 şi cele ale actelor adiţionale la acest contract, fişa postului inculpatei şi declaraţia martorei N.G., din cuprinsul căreia mai rezultă că inculpata i-a cerut să fie discretă atunci când a efectuat ancheta socială cu privire la soţul inculpatei, martora necomunicând aceste aspecte altor persoane.
Toate aceste probe au fost însuşite de inculpată, aşa cum s-a arătat mai sus.
Curtea a reţinut că, în drept, faptele inculpatei O.V., care în calitate de funcţionar public, preşedinte al Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Prahova, aflată în subordinea Consiliului Judeţean Prahova, în exercitarea atribuţiilor de serviciu a participat la luarea deciziilor privind încadrarea în grad de handicap pentru B.R.B., soţul său, semnând Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 6394 din 19 iunie 2008 şi documentarele de evaluare medicală, şi pentru B.D., fiul său, semnând Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 8129 din 30 iulie 2008 şi documentarele de evaluare medicală, cele două persoane încasând până în luna mai 2013 sumele de 13.704 RON şi respectiv 13.487 RON, fapte săvârşite în datele de 19 iunie 2008 şi 30 iulie 2008, fiecare în parte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen.
Susţinerile inculpatei ori ale apărătorului acesteia, potrivit cărora inculpata nu a ştiut că nu avea voie să facă parte din comisie şi că nu a făcut decât să respecte legea, fiul şi soţul său neputând solicita eliberarea certificatului de handicap în alt judeţ, nu pot fi avute în vedere, întrucât prin numirea în funcţia deţinută inculpata era obligată să cunoască toate situaţiile în care un funcţionar public are obligaţia de a se abţine de la anumite acte şi să cunoască toate situaţiile de incompatibilitate. Curtea apreciază însă că inculpata cunoştea dispoziţiile legale, deci şi faptul că era obligată să se abţină, având în vedere că i-a spus martorei N.G. să fie discretă pentru a nu afla şi alte persoane că ancheta socială efectuată de această martoră îl privea pe soţul său.
Prin urmare, Curtea, a apreciat că vinovăţia inculpatei este dovedită în cauză şi nu există vreun dubiu cu privire la acest aspect.
Curtea a mai reţinut, pentru considerentele arătate anterior, că şi gradul de pericol social al faptelor săvârşite este unul ridicat, specific unei infracţiuni, iar aceste fapte nu sunt lipsite în mod vădit de importanţă, pentru a se putea dispune achitarea inculpatei în temeiul art. 10 lit. b1) C. proc. pen., aşa cum a solicitat apărătorul său.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate pentru fiecare dintre infracţiuni, Curtea a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv persoana inculpatei, care are antecedente penale, însă pentru pedeapsa care i-a fost aplicată anterior a intervenit reabilitarea de drept (Decizia penală nr. 296 din 10 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, prin care a fost condamnată la 4 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. şi art. 1 din Legea nr. 543/2002 - pedeapsă graţiată), gradul de pericol social concret al faptei şi consecinţele acesteia, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care după aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. vor fi cuprinse între 4 luni - 3 ani şi 4 luni, astfel că îi va aplica inculpatei pedepse de câte 8 luni închisoare.
La fixarea acestui cuantum peste minimul special, Curtea a avut în vedere faptul că inculpata a săvârşit faptele în calitate de preşedinte al Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Prahova, funcţie ce se bucură sau ar trebui să se bucure de un anumit prestigiu şi al cărei ocupant trebuie să dovedească seriozitate şi integritate, dar a şi încercat să ascundă celorlalţi membri ai comisiei situaţia reală, spunându-i martorei N.G. să fie discretă atunci când a efectuat ancheta socială cu privire la soţul său pentru a nu afla şi alte persoane.
Întrucât cele două infracţiuni sunt concurente, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a contopit pedepsele stabilite pentru fiecare dintre acestea urmând ca inculpata să execute pedeapsa.cea mai grea, respectiv 8 luni închisoare.
Având în vedere cuantumul pedepsei rezultante şi dispoziţiile art. 65 C. pen., pedeapsa complementară nu a fost aplicată.
Instanţa a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., inculpata fiind nedemnă să mai ocupe o funcţie de natura celei de care s-a folosit la săvârşirea celor două infracţiuni.
Cu privire la modalitatea de executare, Curtea a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins şi fără executarea efectivă, astfel că, în temeiul art 81 şi art. 82 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare care a fost stabilit potrivit art. 82 C. pen., respectiv 2 ani şi 8 luni.
La alegerea acestei modalităţi de executare, Curtea a avut în vedere vârsta inculpatei, starea de sănătate a acesteia, rezultată din actele medicale depuse la dosar (suferă de hipertensiune, steatoză hepatică, noduli pe glanda tiroidiană ş.a., cu recomandarea unei medicamentaţii corespunzătoare şi a un regim alimentar adecvat), atitudinea sa procesuală sinceră, dar şi faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) şi (2) C. pen., iar pronunţarea unei condamnări la pedeapsa închisorii reprezintă un avertisment serios la adresa inculpatei pentru ca aceasta să-şi corecteze comportamentul şi nu mai săvârşească alte fapte penale în viitor.
În consecinţă, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., şi executarea pedepsei accesorii a fost suspendată pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen., inculpatei i s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C. pen., privind revocarea suspendării condiţionate în cazul săvârşirii unei alte infracţiuni sau în cazul neexecutării obligaţiilor civile.
Întrucât inculpata se află arestată în altă cauză, s-a lua act în acest sens.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată să plătească statului suma de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata O.V. la data de 8 iulie 2013, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 iulie 2013, primul termen de judecată fiind fixat la data de 16 ianuarie 2014.
Prin motivele de recurs invocate, inculpata a criticat hotărârea atacată cu privire la individualizarea pedepsei, solicitând în principal achitarea în baza art. 10 lit. b1) C. proc. pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni sau achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu a ştiut că se află în stare de incompatibilitate, iar în subsidiar, reducerea pedepsei şi aplicarea unei sancţiuni cu avertisment.
Întrucât la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare noul C. proc. pen., în baza art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, Înalta Curte a recalificat calea de atac exercitată de inculpată în aceea de apel.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept astfel cum prevăd dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Inculpata O.V. a fost trimisă în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni de conflict de interese prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. (1969), reţinându-se în sarcina sa că, în calitate de funcţionar, public, preşedinte al Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Prahova, aflată în subordinea Consiliului Judeţean Prahova, în exercitarea atribuţiilor de serviciu a participat la luarea deciziilor privind încadrarea în grad de handicap pentru B.R.B., soţul său, semnând certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 6394 din 19 iunie 2008 şi documentarele de evaluare medicală, şi pentru B.D., fiul său, semnând certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 8129 din 30 iulie 2008 şi documentarele de evaluare medicală, cele două persoane încasând până în luna mai 2013 sumele de 13.704 RON şi respectiv 13,487 RON, fapte săvârşite în datele de 19 iunie 2008 şi 30 iulie 2008.
Sub aspectul situaţiei de fapt, Înalta Curte constată că în faţa primei instanţe, inculpata O.V. a uzat de procedura simplificată prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., recunoscând săvârşirea faptelor imputate prin rechizitoriu şi nesolicitând alte probe.
Analizând solicitarea inculpatei.de a se constata că faptele sale sunt lipsite în mod vădit de importanţă şi că nu a avut cunoştinţa că se află în conflict de interese, din ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv declaraţiile inculpatei, copiile actelor emise de Consiliul Judeţean Prahova actelor emise de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Prahova, copia contractului individual de muncă al inculpatei nr. 1650 din 01 ianuarie 2005 şi cele ale actelor adiţionale la acest contract, fişa postului inculpatei şi declaraţia martorei N.G., rezultă că inculpata, în calitate de preşedinte al Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi Prahova, avea cunoştinţă de obligaţiile ce-i reveneau în această calitate, acelea de a se abţine de la luarea deciziilor privind încadrarea în grad de handicap ale soţului şi ale fiului său.
Semnarea certificatelor de încadrare în grad de handicap şi documentele de evaluare medicală pentru soţul şi fiul său, a fost făcută de inculpată în cunoştinţă de cauză şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 79 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.
Gradul de pericol social al infracţiunilor săvârşite rezultă, din împrejurările în care s-au săvârşit şi din calitatea inculpatei, aceea de preşedinte al Comisiei de evaluare a persoanelor, cu handicap pentru adulţi Prahova, funcţie în care ar fi trebuit să dea dovadă de seriozitate, astfel că faptele nu sunt lipsite în mod vădit de importanţă pentru a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei în condiţiile prevăzute de art. 80 alin. (1) lit. a) din noul C. pen.
În drept, faptele săvârşite de inculpată întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 2531 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepselor de câte 8 luni închisoare, instanţa de fond a avut în vedere împrejurările în care s-au comis faptele, gravitatea deosebită a acestora, circumstanţele personale ale inculpatei, care a dat dovadă de sinceritate dar şi faptul că a mai fost condamnată anterior şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care după aplicarea art. 3201 C. proc. pen. sunt cuprinse între 4 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare. Astfel pedepsele de câte 8 luni închisoare aplicate inculpatei sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege, fiind just individualizate.
Examinând hotărârea atacată şi prin prisma dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen., Înalta Curte apreciază că acestea trebuie interpretate şi aplicate în sensul aprecierii globale a legii penale mai favorabile, ceea ce presupune o comparare a prevederilor din ambele coduri şi stabilirea aceleia care este mai favorabilă în ansamblul ei, întrucât combinarea de prevederi mai favorabile din legi penale succesive, ar conduce la crezarea unei lex tertia, ceea ce contravine art. 61 din Constituţia României care stabileşte că Parlamentul este singura autoritate legiuitoare a ţării.
Astfel, infracţiunea prev. de art. 2531 C. pen. (1969) se regăseşte în dispoziţiile art. 301 din noul C. pen.
Limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea prev. de art. 2531 C. pen. (1969) sunt cuprinse între 6 luni şi 5 ani închisoare, iar limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prev. de art. 301 C. pen. sunt cuprinse între 1 an şi 5 ani închisoare.
Prin aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., limitele de pedeapsă infracţiunea prev. de art. 2531 alin. (1) C. pen. (1969) se reduc cu o treime, fiind cuprinse între 4 luni închisoare şi 3 ani şi 4 luni închisoare, iar pentru infracţiunea prev. de art. 301 alin. (1) din noul C. pen. limitele de pedeapsă, reduse în aceeaşi proporţie, sunt cuprinse între 8 luni închisoare şi 3 ani şi 4 luni închisoare.
Având în vedere pedepsele de câte 8 luni închisoare aplicate inculpatei, se constată că acestea corespund criteriilor de individualizare prev. de art. 74 C. pen. (1969) referitor la limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al infracţiunilor, persoana inculpatei şi împrejurările cauzei, reprezentând limita minimă prevăzută de noile dispoziţii.
De asemenea, având în vedere normele legale privitoare la concursul de infracţiuni prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) din Noul C. pen., care prevede aplicarea unui nou spor de o treime din totalul pedepselor stabilite cât şi împrejurarea că dispoziţiile art. 81 C. pen. (1969) de care inculpata a beneficiat în baza vechilor dispoziţii, nu se mai regăsesc în noile reglementări, Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă inculpatei.
Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că apelul declarat de inculpată este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Se va lua act că inculpata este arestată în altă cauză.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată apelanta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata. O.V. împotriva Sentinţei penale nr. 111 din 14 iunie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Constată că apelanta inculpată O.V. este arestată în altă cauză.
Obligă apelanta inculpată la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 27 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 642/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 701/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... → |
|---|
