ICCJ. Decizia nr. 725/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 725/2014
Dosar nr. 4810/1/2013
Şedinţa publică din 28 februarie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 164 din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secţia penală şi pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmboviţa şi de către inculpata O.C.M., împotriva Sentinţei penale nr. 358 din 09 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa.
A desfiinţat în parte în latură penală şi civilă sentinţa penală mai sus menţionată şi în consecinţă;
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.A., în pedepsele componente.
A majorat pedeapsa principală aplicată acestui inculpat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 41, 42 C. pen. şi art. 74 lit. a) - 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 3 ani de închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului M.A. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, cu aplic. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului S.F., în pedepsele componente.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) şi 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.F., la o pedeapsă principală de 2 ani şi 6 luni închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului S.F. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
A aplicat prevederile disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) C. pen. teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A înlăturat disp. art. 81, 82 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului.
A reţinut la încadrarea juridică a fiecărei infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul C.I.B., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, disp. art. 37 lit. b) C. pen.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.C.F., în pedepsele componente.
În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. 74 lit. a), 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de 1 an şi 3 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului M.C.F. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 3 luni închisoare.
A menţinut dispoziţiile art. 81, art. 82 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante, dar a redus termenul de încercare la 3 ani şi 3 luni. A aplicat disp. art. 83 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului N.I., în pedepsele componente.
În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) şi 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul N.I., la o pedeapsă principală de 2 ani şi 6 luni închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului N.I. urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
A aplicat prevederile disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) C. pen. teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A înlăturat disp. art. 81, 82 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante aplicate inculpatului.
A înlăturat dispoziţia privind confiscarea de la inculpaţi în temeiul disp. art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen. a sumelor de bani obţinute prin săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 348 C. proc. pen. a dispus desfiinţarea totală a înscrisurilor folosite de inculpaţi la săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi anume: adeverinţele de salariu emise de SC F.E.C. SRL; nr. 62 şi 81 emise de SC F.P.T. SRL; nr. 47 şi 104 emise de SC K.S.G. SRL; nr. 29 şi 117, emise de SC F.E.M. SRL; nr. 79 şi 93 emise de SC T.V. SRL ; nr. 22 şi 24 emise de SC A.D.C. SRL; nr. 26 emisă de SC P.D.V.P.C. SRL; nr. 34 emisă de SC M.A.S. SRL; contractele individuale de muncă nr. 9510; 1129; 1016; 1860; 1850; 1980; 9010; 8135; 1986; 1981; 8150; 3891; 9575; 2159; 5403; biletul numerotat cu cifra 3 cu menţiunea „dulceag ” , listele nominale numerotate 1 şi 2, agenda cu coperte de culoare neagră, precum şi a contractelor de credit încheiate de către inculpaţi cu partea civilă C.E.C.B., respectiv: din data de 20 august 2007 pe numele inculpatului S.I.; din data de 30 iulie 2007 pe numele inculpatului I.F.; din data de 05 septembrie 2007 pe numele inculpatei D.M.C.; din data de 07 septembrie 2007 pe numele inculpatei C.A.; din data de 27 iulie 2007 pe numele inculpatului N.I.; din data de 20 august 2007 pe numele inculpatului U.D.; din data de 04 iunie 2007 pe numele inculpatului M.D.; din data de 20 iunie 2007 pe numele inculpatului A.M.; din data de 12 iulie 2007 pe numele inculpatului C.I.B.; din data de 09 iulie 2007 pe numele inculpatei S.M.; din data de 06 septembrie 2007 pe numele inculpatei T.M.; din data de 20 august 2007 pe numele inculpatului S.F.; din data de 07 august 2007 pe numele inculpatului D.M. şi din data de 04 septembrie 2007 pe numele inculpatei S.B.V.
A respins apelurile declarate de către inculpaţii B.D., B.C., N.M., M.A., C.M., N.I., I.F., S.B.V. şi C.I.B., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, ca nefondate.
În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive din durata pedepselor aplicate, de la data de 12 mai 2009 la data de 06 septembrie 2010 inclusiv pentru inculpatul B.D.; de la data de 06 iunie 2009 la data de 06 septembrie 2010 inclusiv pentru inculpata O.C.M.; de la data de 12 mai 2009 la data de 06 septembrie 2010 inclusiv pentru inculpatul N.M.; de la data de 12 mai 2009 la data de 06 septembrie 2010 inclusiv pentru inculpatul B.C.; de la data de 23 aprilie 2010 la data de 09 iulie 2010 inclusiv pentru inculpatul S.F.; de la data de 12 mai 2009 la data de 15 mai 2009 inclusiv pentru inculpatul S.I. şi de la data de 15 februarie 2010 la data de 18 martie 2010 inclusiv pentru inculpata S.B.V.
În baza art. 381 alin. (2) C. proc. pen. a luat act că inculpatul C.I.B. este arestat în altă cauză.
La data de 19 decembrie 2012, în Dosarul nr. 3013/120/2009/a1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a soluţionat recursurile declarate împotriva deciziei susmenţionate, prin Decizia penală nr. 4208, dispunând următoarele:
A admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva Deciziei penale nr. 164 din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A casat în parte decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 358 din 9 noiembrie 2010 a Tribunalului Dâmboviţa şi rejudecând:
A înlăturat în privinţa inculpatului C.I.B. dispoziţiile art. 81-82 C. pen. privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare şi ale art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal faţă de inculpata S.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 290 C. pen. şi art. 291 C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
A constatat că inculpatul C.I.B. este arestat în altă cauză.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului M.A., durata arestării preventive de la 16 octombrie 2012 la 19 decembrie 2012.
A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M. şi N.I. şi intimaţii inculpaţi S.B.V. şi S.F. împotriva aceleiaşi decizii penale.
A obligat recurenţii inculpaţi S.B.V., B.D., N.M., S.F., la plata sumei de câte 900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, C.I.B., S.I., S.M., D.M.C., T.M., C.A., D.M., A.M., U.D., M.D., N.I., M.C.F. şi I.F., în sumă de 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
A obligat recurenţii inculpaţi B.C., O.C.M., M.A., C.M. şi N.I. la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
La data de 26 septembrie 2013, inculpatul S.F. a mai formulat un recurs împotriva Deciziei penale nr. 164 din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploiești, secţia penală şi pentru cauze cu minori și de familie.
Recursul este inadmisibil şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secţiunile I şi II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, limitând calea de atac menţionată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicităţii acesteia, în raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
În cauză, se constată că recurentul a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs declarat neîntrunind cerinţele textului de lege menţionat, încălcând principiul unicităţii acestei căi de atac şi, ca atare, nefiind admisibil.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se că, în cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri pronunţate în soluţionarea unui recurs, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca inadmisibil, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva Deciziei penale nr. 164 din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploiești, secţia penală şi pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 februarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 735/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.).... | ICCJ. Decizia nr. 635/2014. Penal → |
|---|
