ICCJ. Decizia nr. 701/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs

Comentarii

0



R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 701/2014

Dosar nr. 2733/3/2013

Şedinţa publică din 27 februarie 2014

Cu privire la recursurile formulate constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 411 din 16 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală,

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 39 alin. (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.Ş.A., zis "F.R.", "R.", sau "P.", la pedeapsa închisorii de 13 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., timp de patru ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 13 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 39 alin. (4) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.Ş.A. la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., timp de doi ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta în sarcina inculpatului P.Ş.A. în pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea pentru inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., timp de patru ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante de 13 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante de 13 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 13 decembrie 2012 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive luate faţă de inculpat.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata M.A., zisă "N.", la pedeapsa închisorii de 8 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., timp de trei ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 71 C pen. i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale de 8 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 13 decembrie 2012, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive luate faţă de inculpată.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul P.Ş.A. suma de 500 RON.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpata M.A. suma de 500 RON.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpata M.A. şi de la inculpatul P.Ş.A., cantitatea de 0,18 grame, rămasă în urma analizelor de laborator, din cantitatea de 0,26 grame pulbere care conţine heroină, cumpărată în data de 18 septembrie 2012 de la inculpaţii P.Ş.A. şi M.A.

S-a luat act că proba constând în 0,16 grame de substanţă care conţine heroină, în amestec cu cofeină, Paracetamol, Levomepromazin şi Griseofulvin, cumpărată în data de 08 septembrie 2012 de la inculpata M.A., a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

S-a luat act că proba constând în 0,25 grame de substanţă care conţine heroină, în amestec cu cofeină şi Paracetamol, cumpărată în data de 11 septembrie 2012 de la inculpatul P.Ş.A., a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

S-a luat act că proba constând în 0,58 grame de substanţă în care s-a pus în evidenţă Diazepam, cumpărată în data de 15 septembrie 2012 de la inculpatul P.Ş.A. a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti în dosarul nr. 2504/D/P/2012 în data de 24 ianuarie 2013, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a următorilor inculpaţi:

- P.Ş.A. zis "F.R.", pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. şi de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- M.A. zisă "N.", sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanţa de fond a constatat că la data de 11 septembrie 2012, inculpatul P.Ş.A. zis "F.R.", sau "R.", sau "P." a vândut cu suma de 250 RON cantitatea de 0,25 grame de substanţă conţinând heroină colaboratorului "D.C.", tranzacţia desfăşurându-se în incinta imobilului situat la adresa Str. I., sector 2, Bucureşti, unde locuia fără forme legale inculpata M.A.

Din analiza coroborată a procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de 11 septembrie 2012, a procesului-verbal întocmit de procuror în data de 11 septembrie 2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declaraţia investigatorului sub acoperire "P.V.", a procesului-verbal din data de 11 septembrie 2012, întocmit de procuror, în cuprinsul căruia se consemnează declaraţia colaboratorului cu nume de cod "D.C.", dar şi a declaraţiei date de investigatorul sub acoperire "P.V." în faza judecăţii, la termenul din 10 mai 2013, rezultă faptul că în data de 11 septembrie 2013, colaboratorul "D.C." a intrat în imobilul în cauză după ce a primit de la investigatorul sub acoperire suma de 250 RON, fără a avea asupra sa droguri, şi a ieşit având asupra sa două punguţe din material plastic, răsucite şi lipite la un capăt prin topire, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maronie, despre care colaboratorul a spus că reprezintă dozele de heroină pe care le-a cumpărat de la "R.", la preţul de 250 RON.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2159108 din 19 septembrie 2012 a confirmat faptul că în interiorul celor două punguţe din material plastic, răsucite şi lipite la un capăt prin topire, se aflau 0,25 grame de substanţă pulverulentă ce conţinea, pe lângă Cofeină şi Paracetamol, şi heroină, substanţă ce face parte din categoria drogurilor de mare risc, enumerate, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000 în Tabelul nr. 1, anexă la Legea sus-menţionată.

Faptul că inculpatul P.Ş.A. este cel care i-a vândut colaboratorului cele două doze conţinând heroină, rezultă atât din declaraţiile colaboratorului, consemnate în procesul-verbal întocmit de procuror, dar şi din înregistrările audio-video în mediu ambiental efectuate în timpul tranzacţiei cu ajutorul aparaturii montate de către investigator pe corpul colaboratorului. Transcrierea replicilor relevante pentru cauză s-a realizat în conţinutul procesului-verbal aflat la dosar, înregistrarea audio-video fiind stocată pe suportul optic ataşat la dosarul de urmărire penală.

S-a constatat, analizând declaraţia inculpatului de la termenul din 15 februarie 2013, că acesta nu contestă faptul că în data de 11 septembrie 2012 ar fi vândut colaboratorului două doze, dar afirmă că acestea ar fi conţinut nu heroină, ci o combinaţie de ceai şi cafea instant, recunoscând că numitul "D.C." avea convingerea că i se vinde heroină ("Acesta a crezut că ceea ce eu îi vând este heroină"). În cadrul aceleiaşi declaraţii, inculpatul afirmase că, probabil din cauză că acest colaborator consuma etnobotanice, nu şi-a putut da seama de conţinutul real al acestor doze.

Pe de altă parte, cu ocazia aceleiaşi audieri, atrăgându-i-se atenţia asupra faptului că "D.C." a fost supus unor percheziţii corporale atât la intrarea cât şi la ieşirea din imobil, inculpatul a insinuat că acesta ar fi putut să schimbe dozele primite cu substanţe pe care să le fi avut asupra sa, arătând că "nu este foarte dificil să se ascundă, şi nu neapărat în zone intime, obiecte de dimensiuni mai mari decât cele ale unor doze de droguri". Tribunalul a constatat că este ilogic ca "D.C." să fi schimbat cu doze de heroină pe care le-ar fi avut asupra lui, dozele pe care le-a primit de la inculpat, despre care, potrivit afirmaţiilor pe care chiar acesta din urmă le-a făcut, colaboratorul avea impresia că ar conţine heroină.

Nu există nicio probă în sensul că "D.C." ar fi pătruns în imobilul unde se afla inculpatul având asupra sa heroină pe care ar fi substituit-o dozelor primite de la inculpat. Astfel, rezultatul percheziţiei corporale efectuate asupra colaboratorului anterior intrării în imobilul în cauză nu permite a se concluziona că "D.C." ar fi avut asupra sa o cantitate de heroină pe care ar fi substituit-o substanţelor cu totul nenocive pe care inculpatul a pretins că i le-a vândut în realitate acestuia. Afirmaţiile inculpatului P.Ş.A. în acest sens nu se coroborează cu niciun mijloc de probă, neexistând niciun motiv pentru care instanţa să pună la îndoială priceperea investigatorului de a efectua corespunzător o percheziţie corporală.

Instanţa de fond a constatat că nu există probe că "D.C." şi-ar fi însuşit cu ocazia acestei tranzacţii, ca de altfel, şi cu ocazia celorlalte două tranzacţii la care a participat inculpatul P., suma de 50 de RON din cei 250 primiţi de la investigator anterior intrării în imobil. Inculpatul a menţionat, ca argument al caracterului relativ al constatărilor de la percheziţia corporală, că "D.C." a ascuns la fiecare tranzacţie o bancnotă de 50 de RON. Or, din analiza procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de 11 septembrie 2012, şi a procesului-verbal întocmit de procuror în data de 11 septembrie 2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declaraţia investigatorului sub acoperire "P.V.", rezultă că nu s-a remis colaboratorului nicio bancnotă de 50 de RON, ci două bancnote în valoare de 100 de RON, şi 5 bancnote în valoare de 10 RON. Oricât de abil susţine inculpatul că s-ar fi putut dovedi colaboratorul în ascunderea unor obiecte astfel încât acestea să nu fie detectate, la percheziţie, nu credem că ar .fi. scăpat observaţiei investigatorului prezenţa asupra colaboratorului a unui număr de 5 bancnote în valoare de 10 RON.

În condiţiile în care, cu ocazia percheziţiei corporale amănunţite efectuate asupra colaboratorului la ieşirea din imobilul de pe Str. I., nu a fost găsită nicio sumă de bani, nu există argumente pentru a pune la îndoială susţinerea colaboratorului în sensul că a remis inculpatului, cu titlu de preţ, întreaga sumă de 250 de RON primită de la investigator la intrarea în imobil (faptul remiterii unei sume de bani rezultă din înregistrare). Se observă că inculpatul P.Ş.A. nu a menţionat ce anume ar fi făcut în concret colaboratorul cu suma de 50 de RON, afirmând că nu a văzut dacă acest colaborator mai avea asupra sa suma de 50 de RON, limitându-se doar la a specula cu privire la posibilitatea ascunderii acesteia astfel încât să scape vigilenţei organului de urmărire penală.

În data de 15 septembrie 2012, inculpatul P.Ş.A. zis "F.R.", sau "R.", sau "P." a vândut cu suma de 250 RON cantitatea de 0,58 grame substanţă conţinând Diazepam colaboratorului "D.C.", tranzacţia desfăşurându-se tot în incinta imobilului situat la adresa Str. I. nr. 111, sector 2, Bucureşti.

Din analiza coroborată a procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de 15 septembrie 2012, a procesului-verbal întocmit de procuror în data de 15 septembrie 2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declaraţia investigatorului sub acoperire "P.V.", a procesului-verbal din data de 15 septembrie 2012, întocmit de procuror, în cuprinsul căruia se consemnează declaraţia colaboratorului cu nume de cod "D.C."", dar şi a declaraţiei date de investigatorul sub acoperire "P.V." în faza judecăţii, la termenul din 10 mai 2013, rezultă faptul că în data de 15 septembrie 2013, colaboratorul "D.C." a intrat în imobilul în cauză după ce a primit de la investigatorul sub acoperire suma de 250 RON, fără a avea asupra sa droguri, şi a ieşit având asupra sa două punguţe din material plastic, tip bilă, răsucite şi lipite la un capăt prin topire, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maronie, despre care colaboratorul a spus că reprezintă dozele de heroină pe care le-a cumpărat de la "R.", la preţul de 250 RON.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2159154 din 19 septembrie 2012 a concluzionat, în sensul că în interiorul celor două punguţe din material plastic, lipite la un capăt prin ardere, se aflau 0,58 grame de substanţă pulverulentă de culoare bej în care nu s-a pus în evidenţă heroină, ci Diazepam, substanţă ce face parte din categoria drogurilor de risc, enumerate, potrivit art. 1 lit. d) din Legea nr. 143/2000 în Tabelul nr. 3, anexă la Legea sus-menţionată.

Faptul că inculpatul P.Ş.A. este cel care i-a vândut colaboratorului cele două doze conţinând Diazepam, rezultă atât din declaraţia colaboratorului consemnată în procesul-verbal întocmit de procuror, dar şi din înregistrarea audio-video în mediu ambiental efectuată în timpul tranzacţiei cu ajutorul aparaturii montate de către investigator pe corpul colaboratorului. Transcrierea replicilor relevante pentru cauză s-a realizat în conţinutul procesului-verbal aflat la dosar, înregistrarea audio-video fiind stocată pe suportul optic ataşat la dosarul de urmărire penală.

Ca şi în cazul tranzacţiei precedente, inculpatul a recunoscut că i-a vândut colaboratorului 2 doze dar conţinând ceai şi cafea, şi a primit de la acesta, cu titlu de preţ, suma de 200 de RON.

Argumentele avute în vedere de instanţă pentru tranzacţia din data de 11 septembrie 1012, pentru a nu reţine ca fiind conformă cu realitatea aceste susţineri referitoare la natura substanţelor, vândute, şi la preţ, sunt valabile şi în acest caz. Afirmaţia inculpatului potrivit căreia "D.C." ar fi cumpărat mai întâi o doză, pe care ar fi consumat-o pe loc, după care ar mai fi cumpărat o doză, nu se coroborează cu niciun alt mijloc de proba, şi este contrazisă de faptul predării la ieşirea din imobil, de către colaborator, a unui număr de două doze.

În data de 18 septembrie 2012, inculpatul P.Ş.A. zis "F.R.", sau "R.", sau "P.", împreună cu inculpata M.A., zisă "N.", a vândut cu suma de 250 RON cantitatea de 0,26 grame de substanţă conţinând heroină colaboratorului "D.C.", tranzacţia desfăşurându-se tot în incinta imobilului situat la adresa Str. I. nr. 111, sector 2, Bucureşti.

Astfel, din analiza coroborată a procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de 18 septembrie 2012, a procesului-verbal întocmit de procuror în data de 18 septembrie 2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declaraţia investigatorului sub acoperire "P.V.", a procesului-verbal din data de 18 septembrie 2012, întocmit de procuror, în cuprinsul căruia se consemnează declaraţia colaboratorului cu nume de cod "D. C.", dar şi a declaraţiei date de investigatorul sub acoperire "P.V." în faza judecăţii, la termenul din 10 mai 2013, rezultă faptul că în data de 18 septembrie 2013, colaboratorul "D.C." a intrat în imobilul în cauză după ce a primit de la investigatorul sub acoperire suma de 250 RON, fără a avea asupra sa droguri, şi a ieşit având asupra sa două punguţe-din material plastic, răsucite şi lipite la un capăt prin topire, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maronie, despre care colaboratorul a spus că reprezintă dozele de heroină pe care le-a cumpărat de la "R.", la preţul de 250 RON, preţ pe care i l-a remis inculpatei M.A., anterior primirii celor două doze.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifica nr. 2159215 din 19 septembrie 2012 a confirmat că în interiorul celor două punguţe din material plastic, lipite la un capăt prin ardere, se aflau 0,26 grame de substanţă pulverulentă de culoare bej care conţinea heroină, substanţă ce face parte din categoria drogurilor de mare risc, enumerate, potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, în Tabelul nr. 1, anexă la Legea sus-menţionată.

Faptul că inculpatul P.Ş.A. este cel care i-a vândut colaboratorului cele două doze conţinând Diazepam, rezultă atât din declaraţia colaboratorului consemnată în procesul-verbal întocmit de procuror, dar şi din înregistrarea audio-video în mediu ambiental efectuată în timpul tranzacţiei cu ajutorul aparaturii montate" de către investigator pe corpul colaboratorului. Transcrierea replicilor relevante pentru cauză s-a realizat în conţinutul procesului-verbal aflat la dosar, înregistrarea audio-video fiind stocată pe suportul optic ataşat la dosarul de urmărire penală. S-a constatat că inculpatul şi colaboratorul menţionează numărul obiectelor despre a căror remitere este vorba ca fiind două, şi discută şi despre calitatea acestora, colaboratorul cerându-i inculpatului să-i aleagă şi lui "mai ca lumea", la final întrebându-l pe acesta dacă i-a dat şi lui "mai ca lumea". Discuţii cu privire la calitatea substanţelor remise au avut loc şi cu ocazia celor două tranzacţii precedente. Pentru a reţine această situaţie de fapt, Tribunalul a avut în vedere, în parte, şi declaraţia inculpatului P.Ş.A. de la termenul din 15 februarie 2013, când acesta a recunoscut că în data de 8 septembrie 2012 a vândut colaboratorului 2 doze, dar acesta a susţinut că, în realitate, aceste doze ar fi conţinut, ca şi în cazurile precedente, ceai şi cafea, şi că preţul plătit ar fi fost de 200 de RON, nu de 250 lei. Argumentele avute în vedere de instanţă pentru, tranzacţiile, din data de 11 septembrie 1012 şi 15 septembrie 2012, pentru a nu reţine ca fiind conformă cu realitatea aceste susţineri referitoare la natura substanţelor vândute şi la preţ, sunt valabile şi în acest caz.

Tribunalul a constatat nesinceritatea totală a inculpatei M.A., care, chiar şi după ce i s-a amintit ce faptă s-a reţinut prin rechizitoriu că ar fi fost comisă în data de 18 septembrie 2012, inclusiv care ar fi fost implicarea sa şi a coinculpatului, şi după ce i s-a dat citire transcrierii convorbirii înregistrate în mediu ambiental cu ocazia tranzacţiei respective, a contestat realitatea acestei situaţii de fapt şi a susţinut că la o anumită dată, care nu îşi aminteşte dacă a fost 18 septembrie 2012 ea, nu coinculpatul, este cea care a remis colaboratorului o doză, nu două, care credea că ar conţine Ecolan şi etnobotanice, nu heroină, şi că nu a primit nicio sumă de bani cu ocazia respectivă. Această din urmă afirmaţie a inculpatei este contrazisă nu doar de colaborator, ci chiar de către coinculpat, care a afirmat că în această a treia ocazie, preţul (este adevărat, de 200 RON, potrivit susţinerilor inculpatului, nu de 250 RON, cum s-a reţinut prin rechizitoriu, şi cum se reţine şi de către-instanţă) a fost încasat direct de către inculpata M.A. Inculpatul a adăugat că datora suma respectivă coinculpatei, fiind vorba despre o sumă pe care o împrumutase de la aceasta. Acest aspect nu este probat şi, indiferent dacă ar fi conform cu realitatea, nu este de natură să schimbe faptul, esenţial pentru reţinerea în sarcina acesteia a infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, că a fost nu doar prezentă la remiterea, drogurilor, ci a fost chiar parte la tranzacţie, primind nemijlocit de la cumpărător suma de bani reprezentând preţul stupefiantelor. În ceea ce priveşte tranzacţia avută în vedere de inculpată, s-a apreciat că este cea din 18 septembrie 2012, pentru că aceasta nu recunoaşte existenţa şi a mai mult de două ocazii în care ar fi remis doze unor persoane.

La data de 08 septembrie 2012, inculpata M.A. zisă "N." a vândut, pentru suma de 250 RON, cantitatea de 0,16 grame heroină în amestec cu Cofeină, Paracetamol, Levomepromazin şi Griseofulvin colaboratorul sub acoperire "D.C.".

Din analiza coroborată a procesului-verbal de cumpărare autorizată din data de 08 septembrie 2012, a procesului-verbal întocmit de procuror în data de 08 septembrie 2012, în cuprinsul căruia a fost consemnată declaraţia investigatorului sub acoperire "P.V.", a procesului-verbal din data de 08 septembrie 2012, întocmit de procuror în cuprinsul căruia se consemnează declaraţia colaboratorului cu nume de cod "D.C.", dar şi a declaraţiei date de investigatorul sub acoperire "P.V." în faza judecăţii, la termenul din 10 mai 2013, rezultă faptul că în data de 08 septembrie 2013, colaboratorul "D.C." a intrat în imobilul în cauză după ce a primit de la investigatorul sub acoperire suma de 250 RON, fără a avea asupra sa droguri, şi a ieşit având asupra sa două punguţe din material plastic, răsucite şi lipite la un capăt prin topire, ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare maronie, despre care colaboratorul a spus că reprezintă dozele de heroină pe care le-a cumpărat de la "N.", mama naturală a lui "F.B." la preţul de 250 RON.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 2159087 din 27 septembrie 2012 a confirmat că în interiorul celor două punguţe din material plastic, lipite la un capăt prin ardere, se aflau 0,16 grame de substanţă pulverulentă de culoare bej care conţinea, printre altele (Cofeină, Paracetamol, Levomepromazin şi Griseofulvin), şi heroină, substanţă ce face parte din categoria drogurilor de mare risc, enumerate, potrivit art 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000, în Tabelul nr. 1, anexă la Legea sus-menţionată.

Faptul că inculpata M.A. este cea care i-a vândut colaboratorului cele două doze conţinând heroină, rezultă atât din declaraţia colaboratorului consemnată în procesul-verbal întocmit de procuror, dar şi din înregistrarea audio-video în mediu ambiental efectuată în timpul tranzacţiei cu ajutorul aparaturii montate de către investigator-pe corpul colaboratorului, precum şi din unele dintre declaraţiile inculpatei. Transcrierea replicilor relevante pentru cauză s-a realizat în conţinutul procesului-verbal aflat la dosar, înregistrarea audio-video fiind stocată pe suportul optic ataşat la dosarul de urmărire penală. Se constată că inculpata şi colaboratorul menţionează numărul obiectelor despre a căror remitere este vorba ca fiind două (Colaboratorul: "Ia dă-mi două!"; Inculpata: "Păi două am."). Pentru a reţine această situaţie de fapt, Tribunalul a avut în vedere şi declaraţia inculpatei M.A. dată în faza urmăririi penale în data de 03 ianuarie 2013, care recunoaşte că a dat heroină unor cetăţeni, cu precizarea că drogurile îi aparţineau coinculpatului, şi, în parte, declaraţia acesteia din faza judecăţii, prin care recunoaşte remiterea unei doze unui bărbat care venise de mai multe ori să se drogheze cu fiul său. În ceea ce priveşte primirea unei sume de bani, aceasta a menţionat că nu îşi aminteşte dacă a primit de la colaborator suma de 200 de RON, sau dacă nu cumva a primit această sumă de bani de la colaborator care îi datora această sumă de bani. Inculpata a insistat că a fost vorba despre o singură doză şi despre suma de 200 de RON, chiar şi după ce i s-a amintit că, potrivit actului de sesizare (cu al cărui conţinut îşi exprimase acordul solicitând judecarea în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen.), aceasta vânduse în data de 08 septembrie 2012, colaboratorului 2 doze pentru care a primit suma de 250 RON, şi după ce i s-a dat citire transcrierii conţinutului convorbirii înregistrate în mediu ambiental cu ocazia tranzacţiei respective. În plus, a menţionat că nu a cunoscut că doza respectivă conţine heroină, ea crezând că ar conţine pastile pisate şi etnobotanice. Tribunalul a apreciat ca fiind evident nesincere afirmaţiile inculpatei, faţă de conţinutul neechivoc al convorbirii purtate cu colaboratorul în data de 08 septembrie 2012, aşa cum a fost aceasta transcrisă în conţinutul procesului-verbal aflat la dosar, care se coroborează cu declaraţia colaboratorului. În plus, Tribunalul a avut în vedere şi faptul că la momentul percheziţionăm sale, înainte de a intra în locuinţa inculpatei, potrivit mijloacelor de probă prezentate mai sus, colaboratorul nu avea asupra sa droguri, iar la ieşirea din locuinţa inculpatei, acesta a înmânat investigatorului sub acoperire 2 doze care s-a dovedit că au în conţinut şi heroină. în ceea ce priveşte suma de bani remisă cu titlu de preţ, Tribunalul a apreciat că ea este de 250 RON, aşa cum s-a reţinut prin rechizitoriu, în condiţiile în care, întrucât cu ocazia percheziţiei corporale amănunţite efectuate asupra colaboratorului la ieşirea din imobilul de pe Strada I., nu a fost găsită nicio urmă de bani, nu există argumente pentru a pune la îndoială susţinerea colaboratorului în sensul că a remis inculpatei, cu titlu de preţ, întreaga sumă de 250 de RON primită de la investigator la intrarea în imobil. Se observă că inculpata nu menţionează că "D.C." ar fi făcut în concret ceva anume cu diferenţa de 50 de RON.

Susţinerile inculpatei de la termenul din 15 februarie 2013 cu privire la tranzacţia din 08 septembrie 2013, potrivit cărora doza pe care i-ar fi remis-o în data respectivă colaboratorului ar fi fost primită de la coinculpat, care îi comunicase că persoana căreia îi va remite doza va veni apoi să se drogheze cu coinculpatul şi cu fiul inculpatei, concordă cu declaraţia inculpatului P.Ş.A. de la acelaşi termen, care, întrebat fiind dacă i-a dat coinculpatei droguri să le vândă, a menţionat că a făcut acest lucru într-o singură ocazie, cu o singură doză, justificând că a plecat la muncă şi nu avea certitudinea că va fi acasă când respectivul va veni după doză. Inculpatul a precizat că inculpata M.A. nu a primit nicio sumă de bani pentru această doză, pentru că era vorba despre o doză pe care o cumpărase împreună cu fiul acesteia şi cu persoana care a venit să o ia, şi urma să o consume în seara respectivă. Faţă de aceste afirmaţii, întrebat fiind de ce, în aceste condiţii, i-a mai remis respectivului, prin intermediul inculpatei "M.A. doza respectivă, inculpatul a menţionat că exista temerea ca unul dintre noi, intrat în posesia dozei, să o consume sigur. Se observă caracterul ilogic al acestei explicaţii: astfel, dacă exista riscul ca oricare dintre cei trei, deci, inclusiv colaboratorul, să consume singur doza respectivă, nu se explică de ce inculpatul a ales să i-o remită, totuşi, acestuia, spre păstrare. Acesta ar fi putut lăsa doza în păstrarea unui neconsumator, cum ar fi, spre exemplu, coinculpata, care prezenta un risc minim de a consuma doza respectivă. Instanţa explică această declaraţie prin dorinţa inculpatului de a convinge că nu s-a primit o sumă de bani pentru cantitatea de substanţă remisă, şi de a nu contrazice, pe cât posibil, declaraţia coinculpatei de la aceIaşi termen, la audierea căreia, aşa cum rezultă din conţinutul încheierii de şedinţă, inculpatul a fost de faţă.

Dacă ar fi adevărate susţinerile inculpatei de la termenul din 15 februarie 2013, potrivit cărora în niciuna dintre cele două ocazii nu a cunoscut că dozele vândute ar conţine heroină, nu se înţelege de ce, audiată fiind în prezenta cauză, la data de 03 ianuarie 2013, cu privire la comiterea unor faptei ce îi fuseseră aduse la cunoştinţă, a făcut menţiunea că a vândut heroină unor persoane.

În drept, faptele inculpatului P.Ş.A., care la data de 11 septembrie 2012, a vândut pentru suma de 250 RON cantitatea de 0,25 grame substanţă conţinând heroină colaboratorului "D.C.", iar la data de 18 septembrie 2012, împreună cu inculpata M.A. zisă "N.", a vândut pentru suma de 250 RON cantitatea de 0,26 grame de substanţă conţinând heroină aceluiaşi colaborator, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. Similitudinile existente între cele două acţiuni (vânzările au avut loc în incinta aceluiaşi imobil, către un acelaşi cumpărător, au avut drept obiect acelaşi tip de stupefiant), precum şi intervalul scurt, de doar o săptămână, dintre cele două tranzacţii, justifică a se concluziona că ambele acţiuni care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, au fost săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

Tribunalul a reţinut în încadrarea juridică şi dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., referitoare la recidiva postexecutorie, infracţiunea fiind săvârşită după considerarea ca executată a unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 320 din 17 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin neapelare (inculpatul fiind liberat din executarea acestei pedepse în data de 16 iunie 2011, cu un rest neexecutat de 78 de zile), dar înainte de împlinirea termenului reabilitării judecătoreşti de 5 ani şi 6 luni, determinat potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen.

La individualizarea. pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere natura infracţiunii pentru care inculpatul a fost condamnat, care presupune specularea dependenţei terţilor de consumul substanţelor stupefiante, fără nicio preocupare pentru efectul nociv, putând merge până la deces, pe care acest consum l-ar putea avea asupra sănătăţii acestora. Inculpatul s-a dovedit perseverent, comiţând la un interval scurt de timp, fapte apreciate de legiuitor ca fiind de o gravitate deosebită, gravitate reflectată în pedeapsa prevăzută pentru această infracţiune, închisoarea de la 10 la 20 de ani, egală cu cea prevăzută pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen.

Pentru a concluziona în sensul perseverenţei, dar şi a specializării infracţionale a inculpatului, Tribunalul a avut în vedere nu doar comiterea celor două acte materiale care intră în conţinutul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc deduse judecăţii, ci şi condamnarea anterioară, atât pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, cât şi pentru o infracţiune aflată în strânsă legătură cu aceasta, şi anume, infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fără drept. Inculpatul, liberat condiţionat din executarea pedepsei rezultante, deosebit de blânde, de doar 3 ani închisoare, aplicate pentru aceste două infracţiuni, în loc să adopte un comportament care să dovedească modificarea radicală a poziţiei sale faţă de normele de convieţuire socială, a ales să reia acelaşi tip de activitate infracţională, fapt cu atât mai grav cu cât, de data aceasta, avea experienţa vieţii carcerale, şi, prin urmare, cunoştea care este riscul la care se expune, risc pe care l-a acceptat. De altfel, s-a constatat că faptele ce fac obiectul acestui dosar nu sunt primele încălcări ale legii penale după momentul liberării, din analiza fişei de cazier judiciar rezultând că între momentul liberării condiţionate şi cel al săvârşirii faptelor ce fac obiectul prezentului dosar, inculpatul a mai comis, două fapte care întruneau, sub aspectul laturii subiective şi obiective, elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fără drept, dar cu privire la care, manifestând o clemenţă deosebită (dată fiind existenţa unei condamnări definitive pentru infracţiuni din aceeaşi categorie), procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală, şi aplicarea unor amenzi administrative, apreciind că acestea nu prezintă pericolul unor infracţiuni. Prin urmare, nici aceste incidente, care ar fi trebuit să fie privite de inculpat ca veritabile avertismente, nu l-au determinat pe inculpat să adopte o conduită corectă.

Aceste antecedente penale, dar şi atitudinea profund şi constant nesinceră pe care inculpatul a avut-o pe parcursul procesului penal, împiedică reţinerea în beneficiul său a unor circumstanţe atenuante. Doar cantitatea de drog care este una destul de redusă va determina instanţa să aplice inculpatului o pedeapsă de 13 ani închisoare, cuprinsă între minimul şi mediul prevăzut de lege, în condiţiile reţinerii a două cauze de agravare a pedepsei (forma continuată şi starea de recidivă), şi a unei atitudini procesuale întru totul necorespunzătoare. O pedeapsă mai redusă nu ar constitui o sancţionare adecvată a perseverenţei şi specializării infracţionale a inculpatului, şi ar fi inaptă să îşi îndeplinească funcţia de prevenţie specială, aşa cum s-a întâmplat în cazul celei dintâi condamnări suferite de inculpat, dar funcţia de prevenţie generală, conduite similare din partea unor terţi fiind descurajate de perspectiva aplicării unei pedepse într-un astfel de cuantum.

Tribunalul a avut în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea art. 3 al Protocolului 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, că o interzicere a dreptului de a alege, în cazul de faţă, ar constitui o măsură disproporţionată. Astfel, în cuprinsul hotărârii pronunţate în cauza Hirst c. Regatului Unit al Marii Britanii, s-a apreciat ca proporţională o astfel de interdicţie, în" situaţiile în care persoana în cauză a abuzat în mod grav de o funcţie publică deţinută, când conduita infractorului a pus în pericol statul de drept, bazele democraţiei, ceea ce nu se poate reţine în cauza de faţă.

Fapta inculpatului care la data de 15 septembrie 2012 a vândut pentru suma de 250 RON, cantitatea de 0,58 grame substanţă conţinând Diazepam colaboratorului "D.C." întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Diazepamul încadrându-se în categoria drogurilor de risc, aşa cum acestea sunt definite de art. 1 lit. d) din Legea nr. 143/2000.

Au fost reţinute de instanţa de fond şi dispoziţiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., referitoare la recidiva postexecutorie, infracţiunea fiind săvârşită după considerarea ca executată a unei pedepse rezultante de 3 ani închisoare, aplicate prin Sentinţa penală nr. 320 din 17 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, definitivă prin neapelare (inculpatul fiind liberat din executarea acestei pedepse în data de 16 iunie 2011, cu un rest neexecutat de 78 de zile), dar înainte de împlinirea termenului reabilitării judecătoreşti de 5 ani şi 6 luni, determinat potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere argumentele expuse şi în cazul infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, mai puţin pe cele referitoare la forma continuată a infracţiunii, concluzionând că o pedeapsă de 5 ani închisoare este adecvată având- în vedere natura faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, perseverenţa infracţională rezultând din reţinerea recidivei postexecutorii, celelalte antecedente penale, specializarea infracţională, atitudinea procesuală constant nesinceră a inculpatului, dar şi cantitatea relativ redusă de drog.

Faptele inculpatei M.A., care la data de 08 septembrie 2012 a vândut, pentru suma de 250 RON, cantitatea de 0,16 grame heroină în amestec cu Cofeină, Paracetamol, Levomepromazin şi Griseofulvin colaboratorul "D.C.", şi la data de 18 septembrie 2012 a vândut împreună cu inculpatul P.Ş.A. cantitatea de 0,26 grame substanţă conţinând heroină aceluiaşi colaborator, pentru suma de 250 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., heroina făcând parte din categoria drogurilor de mare risc, aşa cum sunt acestea definite de art. 1 lit. c) din Legea nr. 143/2000. Similitudinile existente între cele două acţiuni (vânzările au avut loc în incinta aceluiaşi imobil, către un aceIaşi cumpărător, au avut drept obiect acelaşi tip de stupefiant), precum şi intervalul scurt, de doar o săptămână, dintre cele două tranzacţii, justifică a se concluziona că ambele acţiuni care întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, au fost săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale.

La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere natura infracţiunii pentru care inculpata va fi condamnată prin prezenta, care presupune specularea dependenţei terţilor de consumul substanţelor stupefiante, fără nicio preocupare pentru efectul nociv, putând merge până la deces, pe care acest consum 1-ar putea avea asupra sănătăţii acestora. Inculpata s-a dovedit perseverentă, comiţând la un interval scurt de timp, fapte apreciate de legiuitor ca fiind de o gravitate deosebită, gravitate reflectată în pedeapsa prevăzută pentru această infracţiune, închisoarea de la 10 la 20 de ani, egală cu cea prevăzută pentru infracţiunea de omor, prev. de art. 174 C. pen.

Au fost avute în vedere şi antecedentele penale ale inculpatei, aşa cum sunt ele reflectate de copia de pe cazierul judiciar aflată la dosarul de urmărire penală care, deşi nu probează specializarea inculpatei în a comite infracţiuni prev. de Legea nr. 143/2000, ca în cazul coinculpatului, atestă perseverenţa infracţională a acesteia, disponibilitatea sa de a încălca normele de drept penal. Astfel, a suferit două condamnări, de 1 an şi, respectiv, 2 ani închisoare, pentru prima, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, intervenind graţierea, cea de-a doua fiind executată începând cu data de 09 mai 2000, până în data de 26 septembrie 2001, când a fost liberată condiţionat cu un rest neexecutat de 224 de zile. Mai recent, prin Ordonanţa nr. 3111 din 26 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, aceasta a fost sancţionată administrativ pentru comiterea unei fapte care, deşi întrunea sub aspect obiectiv şi subiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, s-a apreciat de către procuror că nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni.

De asemenea, a fost avută în vedere şi atitudinea procesuală oscilantă a inculpatei, care a culminat cu o poziţie nesinceră cu ocazia audierii în faza judecăţii la termenul din 15 februarie 2013. Astfel, dacă în data de 13 decembrie 2012, aceasta a declarat în faţa procurorului, că nu a vândut niciodată heroină, respectiv, droguri, nerecunoscând faptele nici în faţa instanţei învestite cu soluţionarea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, în data de 03 ianuarie 2013, după arestarea sa preventivă, a declarat că a dat heroină unor cetăţeni, dar că drogurile aparţineau lui F.R., căruia îi dădea şi banii primiţi. În faza judecăţii, deşi a învederat că doreşte să se judece în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen., a declarat într-un mod fundamental diferit de situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu şi, în cele din urmă, de instanţă, contestând inclusiv anumite aspecte pe care însuşi inculpatul P. le-a relatat în privinţa activităţii acesteia.

De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere şi faptul săvârşirii acţiunii de vânzare de droguri de mare risc din data de 08 septembrie 2012 în prezenţa unui copil având o vârstă fragedă, copil care apare şi în înregistrarea tranzacţiei, aşa cum a fost aceasta stocată pe suportul optic ataşat la dosar, fapt care demonstrează lipsa oricărei preocupări din partea inculpatei pentru efectul nociv pe care l-ar putea avea asupra evoluţiei minorului, sub aspect moral şi al stării de sănătate, asistarea acestuia la astfel de activităţi, perceperea lor ca încadrându-se în limitele normalităţii. în locul unei atitudini îndreptate înspre protejarea minorului, aceasta nu doar că a permis desfăşurarea în incinta imobilului în care minorul locuia, a unor activităţi de trafic şi consum de droguri, dar a desfăşurat ea însăşi activităţi de trafic de droguri, una dintre ele în mod cert în prezenţa minorului, neasigurându-i acestuia un climat favorabil unei dezvoltări morale adecvate.

Instanţa de fond a ţinut seama şi de circumstanţa atenuantă judiciară, conform art. 74 alin. (2) C. pen., vârsta inculpate starea precară a sănătăţii acesteia precum şi cantitatea relativ redusă de drog, astfel că a coborât pedeapsa sub minimul special de 10 ani închisoare, urmând a aplica o pedeapsă de 8 ani închisoare, care respectă plafonul minim prev. de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., dar care reflectă şi numeroasele aspecte în defavoarea inculpatei prezentate mai sus.

A fost avută în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului dezvoltată pe marginea art. 3 al Protocolului 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, că o interzicere a dreptului de a alege, în cazul de faţă, ar constitui o măsură disproporţionată. Astfel, în cuprinsul hotărârii pronunţate în cauza Hirst c. Regatului Unit al Marii Britanii, s-a apreciat ca proporţională o astfel de interdicţie, în situaţiile în care persoana în cauză a abuzat în mod grav de o funcţie publică deţinută, când conduita infractorului a pus în pericol statul de drept, bazele democraţiei, ceea ce nu se poate reţine în cauza de faţă, în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Tribunalul a dispus confiscarea de la inculpaţii P.Ş.A. a sumei de 500 RON, reprezentând totalul sumelor de câte 250 de RON primite de la colaborator cu titlu de preţ în datele de 11 şi, respectiv, 15 septembrie 2012 şi M.A. a sumei de 500 RON, reprezentând totalul sumelor de câte 250 de RON primite de la colaborator cu titlu de preţ în datele de 8 şi, respectiv, 18 septembrie 2012.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Tribunalul a confiscat de la inculpata M.A. şi de la inculpatul P.Ş.A. cantitatea de 0,18 grame, rămasă în urma analizelor de laborator, din cantitatea de 0,26 grame pulbere, care conţine heroină, cumpărată în data de 18 septembrie 2012 de la inculpaţii P.Ş.A. şi M.A.

Instanţa de fond a luat act că proba constând în 0,16 grame de substanţă care conţine heroină, în amestec cu cofeină, Paracetamol, Levomepromazin şi Griseofulvin, cumpărată în data de 08 septembrie 2012 de la inculpata M.A., a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Tribunalul a luat act că proba constând în 0,25 grame de substanţă care conţine heroină, în amestec cu Cofeină şi Paracetamol, cumpărată în data de 11 septembrie 2012 de la inculpatul P.Ş.A., a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Tribunalul a luat act că proba constând în 0,58 grame de substanţă în care s-a pus în evidenţă Diazepam, cumpărată în data de 15 septembrie 2012 de la inculpatul P.Ş.A., a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii P.Ş.A. şi M.A., criticând-o ca fiind netemeinică, motivând că pedepsele aplicate sunt prea mari în raport de poziţia lor sinceră pe parcursul cercetării judecătoreşti şi faţă de cantităţile foarte reduse de droguri pe care le-au valorificat şi au solicitat reducerea cuantumului acestora.

Instanţa de apel examinând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată dar şi din oficiu conform dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat fondate apelurile.

S-a reţinut că instanţa de fond a manifestat rol activ în cauză pentru aflarea adevărului, a stabilit corect situaţia de fapt, a făcut o legală încadrare juridică a faptelor comise de inculpaţi şi a reţinut judicios vinovăţia acestora, dovedită pe deplin prin întreg materialul probator administrat în. cauză în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti.

În faţa instanţei de fond inculpaţii M.A. şi P.Ş.A. deşi au arătat că au vândut droguri unui colaborator de mai multe ori, activitatea lor nu s-a desfăşurat în circumstanţele arătate în actul de inculpare, împrejurări faţă de care prima instanţă, în mod legal nu a soluţionat cauza penală de faţă prin aplicarea dispoziţiilor, art. 320¹ C. proc. pen. faţă de cei doi inculpaţi care au adoptat o poziţie sinceră în faţa instanţei de apel.

În raport de cantităţile de droguri vândute de inculpaţi, de circumstanţele reale în care aceştia au comis faptele reţinute în sarcina lor, de antecedentele lor penale şi starea de sănătate, instanţa de apel a apreciat că pedepsele aplicate sunt prea mari şi pentru a se realiza scopul pedepsei, aşa cum acesta este circumscris în art. 52 C. pen. se impune reducerea cuantumului acestora, avându-se în vedere şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina celor doi inculpaţi.

Pentru aceste considerente s-a admis apelurile declarate de inculpaţi, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi s-a desfiinţat în parte sentinţa penală sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor principale.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.Ş.A. în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, înlăturând aplicarea art. 33, 34 C. pen.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatului P.Ş.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 39 alin. (4) C. pen., la 11 ani închisoare, fiind redusă pedeapsa aplicată inculpatului P.Ş.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37, alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 39 alin. (4) C. pen., la 4 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost recontopite pedepsele astfel reduse în pedeapsa cea mai grea, de 11 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată inculpatei M.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., 74 alin. (2) C. pen., 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare.

Împotriva Deciziei penale nr. 214/A din 13 august 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală, au declarat recurs de inculpaţii P.Ş. şi M.A.

Preparator, Înalta Curte constată că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs, situaţie incidenţă în prezenta speţă.

Cu titlu prealabil Înalta Curte reaminteşte faptul că potrivit dispoziţiilor art. 385¹⁰ C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385⁹ alin. (3), se iau în din oficiu:

Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situaţie ar fi fost menţionată expres în textul de lege, aşa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menţionate nu poate fi luată în considerare de către instanţa de recurs.

În consecinţă, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 385¹ C. proc. pen. atrage sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecinţa că instanţa de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

De asemenea se constată faptul că recursul vizează o decizie ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, astfel încât sunt avute în vedere cazurile de casare limitativ prevăzute în art. 385⁹ C. proc. pen., prin această lege.

În prima parte a motivării vor fi avute în vedere motivele de recurs formulate inculpaţi în timp ce partea a doua va viza aplicarea legii penale mai favorabile având în vedere că până la judecarea definitivă a prezentei cauze, la data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 289/2009 privind Codul penal.

Inculpata M.A. a depus motivele de recurs în data de 04 decembrie 2013 în condiţiile în care primul termen stabilit pentru judecarea recursului a fost stabilit pentru data de 30 ianuarie 2014.

Inculpatul, P.Ş. a depus motivele de recurs în data de 16 ianuarie 2014.

Inculpata M.A. invocând disp. art 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, precum şi dispoziţiile art. 5 C. pen., a. solicitat, admiterea recursului, considerând că instanţele de fond şi apel nu au aplicat corect dispoziţiile art. 72 - 76 C. pen. anterior.

În acest context inculpata a precizat că doreşte ca instanţa de recurs să procedeze la reindividualizarea pedepsei.

Inculpatul, P.Ş. invocând disp. art 385⁹ pct. 17² C. proc. pen. anterior, a solicitat în esenţă acelaşi lucru respectiv reindividualizarea pedepsei, apreciind că pedeapsa primită este "prea aspră".

Analizând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ce se vor cenzura prin prisma dispoziţiilor art. 385⁹ C. proc. pen. anterior, dar şi din oficiu, conform alin. (3) al aceluiaşi articol invocat anterior, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse.

În primul rând, Înalta Curte constată că recursul a fost motivat cu respectarea termenului de cinci zile prevăzut de art 385¹⁰ alin. (2) din C. proc. pen. anterior.

Trebuie reamintit că instanţa de recurs, în limitele învestirii potrivit art. 385⁹ C. proc. pen., nu este abilitată să reanalizeze situaţia de fapt, ci, pe baza situaţiei de fapt stabilită de instanţa de fond şi de apel, urmează să verifice legalitatea hotărârilor din perspectiva procedurii desfăşurată-la prima instanţă, şi în apel.

Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 la data de 15 februarie 2013, unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate sau incluse în sfera de aplicare a art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., intenţia legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale de atac, doar la chestiuni de drept.

În acest context Înalta Curte apreciază că aspectul invocat de inculpaţi referitor la reindividualizarea pedepsei, nefiind o chestiune de drept, nu poate fi analizat prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen.

Aplicarea legii penale mai favorabile.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă inculpaţilor.

Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază că beneficiul legii mai blânde poate fi invocat şi, implicit, analizat, şi din oficiu, în orice stare a procesului, inclusiv, direct, şi în faţa instanţei de recurs, fiind vorba de un motiv de ordine publică. Situaţia particulară a speţei constând în intervenirea unei legi penale mai favorabile inculpaţilor în cursul soluţionării căii de atac a recursului nu poate conduce la o altă concluzie decât cea prevăzută expres în art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 15 alin. (2) din Constituţia României. În consecinţă, în caz de situaţie tranzitorie, legal şi constituţional, raportul juridic de drept penal va fi soluţionat în raport de legea penală mai favorabilă, care va fi stabilită în funcţie de instituţiile penale incidente.

În ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază trebuie respectat principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile şi nu principiul aplicării pe instituţii autonome.

Înalta Curte consideră că prin combinarea dispoziţiilor penale din mai multe legi succesive s-ar crea, pe cale judiciară, o a treia lege, care neagă raţiunea de politică penală concepută de legiuitor.

Numai interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate fi considerată viabilă.

La data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare dispoziţiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Legea nr. 187/2012 de aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, la art. 81 prevede inclusiv modificarea limitelor pentru infracţiunile de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, infracţiuni pentru care a fost condamnat inculpatul P.Ş.

Astfel noile limite pentru infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sunt închisoarea de la 2 la 7 ani spre deosebire de legea veche în care limitele erau de la 3 la 15 de ani închisoare, inculpatul P.Ş. fiind condamnat pentru această infracţiune la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare, cu reţinerea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Pentru infracţiunea trafic de droguri prev. de art. 2 alin. (1) şi (2), din Legea nr. 143/2000, noile limite sunt închisoarea de la 5 la 12 ani spre deosebire de legea veche în care limitele erau de la 10 la 20 de ani închisoare, inculpatul P.Ş. fiind condamnat pentru această infracţiune la pedeapsa de 11 închisoare cu reţinerea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Constatăm că inculpatului i s-a reţinut forma continuată a faptei conform legii penale vechi lucru care nu mai este posibil dacă se aplică noile prevederi legale.

Astfel conform dispoziţiilor C. pen. în vigoare nu mai avem infracţiunea continuată în situaţia în care nu avem identitate de subiect pasiv, cazul în speţă.

Astfel dacă s-ar reţine legea nouă ca fiind mai favorabilă, cu consecinţa aplicării dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., ar trebui aplicate acest dispoziţii penale noi, care reglementează concursul de infracţiuni. Aceste dispoziţii prevăd adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, la pedeapsa cea mai grea, condiţii în care s-ar agrava situaţia inculpatului.

În ceea ce o priveşte pe inculpata M.A., Înalta Curte constată că a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare.

Considerentele cu privire la aplicarea legii mai favorabile în condiţiile reţinerii art. 41 alin. (2) C. pen. anterior sunt valabile şi în ceea ce o priveşte pe inculpata M.A.

În plus, Înalta Curte constată că circumstanţele prev de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, de care a beneficiat inculpata M.A., nu mai au corespondent în dispoziţiile din noul C. pen.

În situaţia în care s-ar constata că legea penală nouă e mai favorabilă inculpatei, instanţa de recurs nu va putea reţine în favoarea acesteia circumstanţele prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

Ţinând cont de aceste considerente se constată că legea veche este mai favorabilă inculpaţilor.

Pentru considerentele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, va respinge recursurile declarate de inculpaţii P.Ş. şi M.A.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.Ş.A. şi M.A. împotriva Deciziei penale nr. 214/A din 13 august 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurenţilor inculpaţi, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 13 decembrie 2012 la 27 februarie 2014.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 februarie 2014.

← ICCJ. Decizia nr. 68/2014. Penal. Conflict de interese (art. 253...		ICCJ. Decizia nr. 634/2014. Penal. Traficul de droguri (Legea... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 639/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 641/2014. Penal ICCJ. Decizia nr. 642/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 68/2014. Penal. Conflict de interese (art. 253 ind 1 C.p.). Apel ICCJ. Decizia nr. 725/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 735/2014. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Revizuire - Recurs ICCJ. Decizia nr. 736/2014. Penal. Falsificarea de monede sau alte valori (art.282 C.p.). Revizuire - Recurs