ICCJ. Decizia nr. 773/2014. Penal. Omorul deosebit de grav (art. 176 C.p.). Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 773/2014
Dosar nr. 1866/121/2013
Şedinţa publică din 4 martie 2014
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 269 din 11 iunie 2013 Tribunalul Galaţi în baza art. 174 alin. (1) raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul L.N., zis "B.V.", la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav în stare de recidivă postexecutorie (faptă comisăla 30/31 decembrie 2012).
În baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul L.M., zis "B.", la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav (faptă comisă la 30/31 decembrie 2012).
În temeiul dispoziţiile art. 65 C. pen. a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani.
În conformitate cu dispoziţiile art. 71 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpaţilor pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul dispoziţiile art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor L.M. şi L.N. şi, în conformitate cu dispoziţiile art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii aplicată fiecărui inculpat perioada executată în stare de reţinere şi arest preventiv începând cu 31 decembrie 2012 la zi.
A constatat că numitul B.V. (reprezentantul victimei B.M.) nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii L.N. şi L.M. după rămânerea definitivă a prezentei, în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J.
În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetărilor să fie păstrate la instanţa de judecată până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 189 C. proc. pen.suma de 600 lei, reprezentând onorariu de apărător desemnat din oficiu în cauză, s-a dispus a fi avansată Baroului Galaţi din fondul M.J.
În temeiul dispoziţiile art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a fost obligat, fiecare inculpat, la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 1925 lei.
S-a reţinut printre altele că prin rechizitoriul cu nr. 954/P/2012 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului L.N., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 176 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., precum şi a inculpatului L.M., pentru săvârşirea aceleiaşi infracţiuni de omor deosebit de grav, prevăzută de dispoziţiile art. 174 alin. (1) C. pen. în referire la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că în noaptea de 30/31 decembrie 2012, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi al unui conflict spontan care a avut loc în locuinţa martorului C.I. din comuna Matca, jud. Galaţi, cei doi inculpaţi, împreună, au aplicat mai multe lovituri cu un cuţit şi alte mijloace contondente victimei B.M. până când aceasta şi-a pierdut cunoştinţa, au imobilizat-o, legându-i mâinile şi picioarele cu sârmă, au transportat-o pe câmp în punctul "C.", unde au incendiat-o, cauzându-i suferinţe fizice îndelungate, victima fiind în viaţă, activitate ce a avut ca urmare moartea victimei.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului instanţa a reţinut aceeaşi situaţie faptică potrivit căreia a rezultat că inculpaţii L.N. zis „B.V.", L.M. zis „B.", victima B.M. şi martorii P.C. zis „V." şi C.I. zis „O.", sunt consăteni şi amici. începând cu data de 27 decembrie 2012, victima B.M. a fost găzduită de martorul P.C. zis „V.", urmând să-l ajute pe acesta din urmă la învelit solarele.
La data de 30 decembrie 2012, în jurul orelor 1700, după ce şi-au terminat treburile în gospodărie, victima B.M. şi martorul P.C. zis „V." au mers la locuinţa inculpatului L.M. zis „B.", cu căruţa martorului. De aici, toţi trei, cu căruţa, s-au deplasat la locuinţa inculpatului L.N. zis „B.V." unde au rămas şi au consumat băuturi alcoolice. în jurul orelor 2100, au hotărât cu toţii să meargă la locuinţa martorului C.I. zis „O." Au ajuns la locuinţa martorului C.I. zis „O." în jurul orelor 21, trezindu-l pe acesta din somn. Martorul P.C. zis „V." a coborât din căruţă şi a propus martorului C.I. zis „O." să intre cu toţii în casă şi să consume vin, propunere cu care martorul a fost de acord. Iniţial, martorul C.I. zis „O." a spus martorului P.C. zis „V." că ar prefera să nu vină şi victima B.M., cu care nu se afla în relaţii bune. Până să se lămurească cu privire la acest aspect, inculpaţii şi victima au intrat în curtea şi apoi în locuinţa martorilor, fără a fi invitaţi.
S-a reţinut că, toţi cinci au început să consume din vinul adus de martorul P.C. zis „V.", în condiţiile în care inculpaţii şi victima erau deja sub influenţa băuturilor alcoolice. După aproximativ 20-30 minute, inculpatul L.N. zis „B.V.", pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a înjurat-o pe victima B.M., împrejurare care a fost de natură să o enerveze pe aceasta. S-au luat la ceartă, s-au înjurat şi ameninţat reciproc, în cearta dintre ei intervenind inculpatul L.M. zis „B." în fapt, inculpatul nu a intervenit pentru a aplana conflictul, ci a intervenit prin a o ameninţa cu bătaia pe victimă.
În aceste condiţii, victima B.M. a luat de pe marginea sobei un cui de dimensiuni mai mari (piron) şi a strigat către inculpaţii L.N. zis „B.V." şi L.M. zis „B.": „mă, vă bag cuiul în gât, vă scot ochii!". Victima nu s-a mişcat din loc, în schimb, în timp ce-i înjura pe cei doi inculpaţi, agita pironul prin faţa inculpaţilor. Inculpatul L.N. zis „B.V." a luat de pe sobă un cuţit cu mânerul rupt iar inculpatul L.M. zis „B." a luat de" lângă sobă o bucată de lemn, un căprior cu o lungime de aproximativ 50 cm s-au repezit la victima B.M. şi au lovit-o cu obiectele cu care se înarmaseră. Inculpatul L.N. zis „B.V." a lovit-o primul pe victimă, cu cuţitul în zona gâtului, iar inculpatul L.M. zis „B." a lovit-o cu bucata de lemn în zona capului. Loviturile au fost aplicate simultan şi au fost de natură să înfrângă rezistenţa victimei. Aceasta a căzut pe podea, lângă pat, împrejurare în care ambii inculpaţi au continuat să o lovească cu pumnii şi picioarele - inculpatul L.N. zis „B.V." şi, respectiv cu bucata de lemn - inculpatul L.M. zis „B." Martorii P.C. zis „V." şi C.I. zis „O." au intervenit în primă fază doar verbal însă, după ce victima a căzut pe podea, martorul C.I. zis „O." a reuşit să smulgă din mâna inculpatului L.M. zis „B." bucata de lemn. în situaţia dată, martorii P.C. zis „V." şi C.I. zis „O." au ales să plece din locuinţă şi, respectiv din zonă, cu autoturismul celui din urmă, lăsând căruţa martorului P.C. zis „V." îndrum pentru a cumpăra vin şi ţigări.
După plecarea martorilor, inculpaţii au hotărât să o lege pe victimă şi să o ducă undeva în câmp pentru a-i da foc. Au legat victima la mâini şi la picioare cu câte o bucată de sârmă găsită în locuinţa martorului C.I. zis „O.", au învelit-o cu o pătură şi au urcat-o în căruţa martorului P.I. zis „V." Din anexele locuinţei respective, inculpatul L.M. zis „B." A luat un bidon cu gazolină, după care au urcat-o pe victimă în coşul căruţei. Au urcat apoi şi inculpaţii şi s-au deplasat pe raza comunei Corod, pe câmp. Au oprit într-un loc cunoscut cu denumirea populară de „V.C." Au dat-o jos din căruţă pe victima B.M. care începuse să se zbată. Inculpatul L.M. zis „B." a acoperit-o pe victimă cu pătura, a stropit pătura cu gazolină iar inculpatul L.N. zis „B.V." a dat foc unui colţ al păturii cu ajutorul unei brichete. Victima a luat şi ea foc şi, în timpul combustiei, zbiera şi se zbătea. Inculpaţii au abandonat victima pe câmp şi au plecat cu căruţa la locuinţa martorului P.C. zis „V.", unde i-au regăsit pe cei doi martori cărora le-au povestit ce au făcut cu victima B.M. Datorită stării de ebrietate şi lipsei de educaţie, martorii nu au dat crezare celor povestite.
În continuare, martorul C.I. zis „O." a mers la locuinţa sa iar inculpaţii au rămas să doarmă la locuinţa martorului P.C. zis „V."
A doua zi dimineaţa, 31 decembrie 2012, inculpaţii au observat că aveau pete de sânge pe pantaloni. S-au dezbrăcat şi au ars articolele de îmbrăcăminte într-un butoi de tablă aflat în curtea locuinţei martorului.
În aceeaşi dimineaţă, martorul C.I. zis „O." s-a deplasat la magazinul martorului L.A. şi a făcut cunoscut acestuia cele povestite de inculpaţi. în acelaşi loc, au venit şi inculpaţii L.N. zis „B.V." şi L.M. zis „B.", însoţiţi de martorul P.C. zis „V." Cei doi inculpaţi căutau un hârleţ, spunând că vor să meargă să o îngroape pe victimă. S-au deplasat toţi patru din nou la locuinţa martorului P.C. zis „V.", loc în care au fost depistaţi de către lucrătorii de poliţie din cadrul Postului de Poliţie Matca.
Martorul L.A. a sesizat lucrătorii de poliţie, după ce martorul C.I. zis „O." i-a povestit cele cunoscute, şi, a văzut că inculpatul L.M. zis „B." avea sânge pe cizmă şi mirosea a „carne arsă", situaţie în care a realizat că ar putea fi reale cele povestite de martor.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, victima B.M. a fost găsită decedată, în câmp, în zona denumită popular „V.C."
Situaţia faptică mai sus descrisă a fost dovedită în cauză cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de sesizare (fila 2 dosar urm. pen.), procesul verbal de cercetare la faţa locului încheiat la aceeaşi dată-31 decembrie 2012-şi planşa fotografică aferentă (filele 3-43 dosar urm. pen.), concluziile provizorii privind decesul victimei B.M., declaraţiile martorilor C.I., P.C. şi L.A., audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, raportul de necropsie medico-legală din 1 ianuarie 2013 şi planşele fotografice cu aspecte de la necropsia cadavrului (filele 47-62 dosar urm. pen.) concluzionând următoarele:
- moartea s-a datorat şocului mixt combustional, consecutiv arsurilor gr. II-I.T.I. întinse pe circa din 40% suprafaţa corporală şi hipotermic, consecutiv rămânerii victimei în frig; la instalarea stării de şoc a putut contribui şi hemoragia externă produsă de sângerarea plăgilor tăiate şi confuze;
- leziunile constatate la necropsie au putut fi produse:
- arsurile au fost produse prin flacăra, consecutiv aprinderii hainelor victimei;
- plăgile de la nivelul feţei şi fractura piramidei nazale, posibil produse prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente (plaga suprasprâncenară stânga posibil prin lovire cu corp contondent alungit);
- plăgile de la nivelul mâinilor, prin loviri cu corp tăietor (mecanism de apărare pasivă), iar plaga laterocervicală stânga, prin lovire cu corp tăietor-înţepător, cu lăţimea lamei de maxim 1,8 cm;
- echimozele epicraniene, infiltratele hemoragice din muşchii toracici şi fisurile costale drepte C2-C3, prin loviri cu corpuri sau mijloace contondente;
- excoriaţiile circulare de la nivelul pumnului drept, posibil prin legarea victimei cu sârmă sau cablu, cu lăţime de circa 0,4 cm;
- excoriaţiile de la nivelul gambelor şi gleznei drepte ca şi cele de la nivelul degetelor mâinii drepte, posibil prin lovire de corpuri dure;
- leziunile traumatice ale capului şi membrelor au putut fi produse prin lovirea victimei aflate în ortostatism, de către autori situaţi în faţa acesteia; leziunile toracice au putut fi produse prin lovirea din faţă a victimei aflate în ortostatism sau în clinostatism iar arsurile au fost provocate prin incendierea hainelor victimei căzute şi legate, aflate cu faţa în sus;
- prezenţa funinginei în căile respiratorii inferioare indică faptul că victima trăia în momentul provocării arsurilor; concentraţia mică de carboxihemoglobina se datorează faptului că incendierea victimei a avut loc în spaţiu deschis; culoarea roşie a lividităţilor şi plămânilor arată că victima trăia când a fost supusă acţiunii frigului;
- leziunile de violenţă pot data din noaptea de 30/31 decembrie 2012, când s-a produs şi decesul;
- între leziunile provocate de factorii fizici (flăcări, frig) şi deces există legătură directă de cauzalitate;
Instanţa de fond a constatat că fapta penală dedusă judecăţii a fost asumată invariabil de către inculpatul L.M. care, audiat pe parcursul cercetării judecătoreşti, a adus anumite nuanţări relative participaţiei inculpatului L.N. despre care a arătat că nu a participat la transportarea şi incendierea victimei părăsind locuinţa martorului C.; susţinerile inculpatului L.M., care a încercat să îşi asume întreaga răspundere penală pentru uciderea victimei au fost acceptate şi de inculpatul L.N. care, audiat în cauză, a arătat că nu s-a implicat în altercaţia dintre celălalt inculpat şi victimă, doar le-a recomandat să se potolească şi a plecat spre domiciliul lui P.C. Pentru acest considerent inculpatul L.N. a solicitat achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. c) rap. la art. 2 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
Susţinerile inculpaţilor au fost, însă, infirmate prin declaraţiile necontradictorii ale martorilor martorilor P.C. şi C.I., martori direcţi la desfăşurarea primei etape a conflictului, martori care au arătat în mod clar că cei doi inculpaţi au bătut-o pe victimă cu un capăt de lemn, respectiv cu un cuţit cu care a înţepat-o în zona gâtului inculpatul L.N., că agresiunea a durat circa 10-15 minute şi că, la momentul la care s-au întors de la cumpărături, lipseau ambii inculpaţi, victima dar şi căruţa martorului Pricope şi un bidon cu material incendiar, despre conţinutul căruia L.M. avea cunoştinţă, întrucât îl confundase cu o sticlă de bere. Instanţa de fond a constatat că în prima declaraţie dată de inculpatul L.N. imediat după comiterea faptei acesta a recunoscut contribuţia infracţională: „eu împreună cu L.M. am luat hotărârea să îl legăm cu o sârmă de mâini şi de picioare, ceea ce am şi făcut, după care l-am învelit într-o pătură, l-am urcat în căruţă şi ne-am propus să îl transportăm în câmp şi să îi dăm foc. In continuare L.M. a luat din locuinţa lui C.I. un bidon cu gazolină şi împreună am urcat în căruţă şi ne-am deplasat pe raza comunei Corod, în câmp, în punctul numit „ V.C." Aici l-am dat jos în căruţă pe B.M. care se zbătea, L.M. a luat o pătură cu care l-a acoperit pe acesta, a sfropit cu gazolină pătura ce acoperea victima, iar eu i-am dat foc cu bricheta. Menţionez că victima se zbătea şi striga de durere, rămânând legată în continuare. Ulterior am părăsit locul faptei, abandonând victima şi ne-am deplasat cu căruţa la locuinţa martorului P.C."
S-a reţinut că toate aceste aspecte nu sunt de natură a contura o soluţie de achitare în privinţa inculpatului L.N., existând probe certe că ambii inculpaţi au luat hotărârea de a ucide victima în baza unei reflecţii temeinice, chibzuind la rece, pentru ca, mai apoi, să treacă la activitatea infracţională.
S-a reţinut în drept, că activitatea inculpaţilor mai sus descrisă întruneşte, în privinţa inculpatului L.M., elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de dispoziţiile art. 174 alin. (1) raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., iar în privinţa inculpatului L.N. elementele constitutive ale aceleiaşi infracţiuni prevăzute de dispoziţiile art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-a menţionat că asupra inculpatului L.N. planează starea de recidivă postexecutorie (art. 37 lit. b) C. pen.) atrasă de condamnarea pronunţată prin sentinţa penală nr. 98/2009 a Judecătoriei Vaslui, aşa cum evidenţiază fişa de cazier judiciar-fila 70 dosar-care relevă de asemenea o condamnare pentru infracţiunea de omor (sentinţa penală nr. 73/1988 a Tribunalului Judeţean Galaţi).
Împotriva sentinţei penale menţionate au declarat apeluri inculpaţii L.N. şi L.M.
Apărătorul inculpatului L.M., la termenul din 29 octombrie 2013, a arătat că pedeapsa e nejustificat de mare, o reducere a acesteia asigurând scopul educativ preventiv al sancţiunii. Trebuie să se evalueze faptele concrete şi gradul de vinovăţie, acest inculpat fiind fără antecedente penale.Inculpatul L.N. a depus un memoriu la dosar, precizând printre altele că nu a comis respectiva infracţiune.
Apărătorul inculpatului L.N. a precizat că trebuie să se reanalizeze probele şi să se aprecieze dacă apelul este fondat.
Prin Decizia penală nr. 260/Adin 29 octombrie 2013 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de inculpatul L.M. împotriva sentinţei penale nr. 269 din 11 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 1866/121/2013, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 269 din 11 iunie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi şi, în rejudecare, a fost înlăturată dispoziţia prin care inculpatul L.M. a fost condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat inculpatul L.M. la o pedeapsă de 25 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul L.N. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.
Pentru a decide astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că, în mod corect, prima instanţă a stabilit situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor L.M. şi L.N. pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. în privinţa primului inculpat, respectiv prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. a), c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., faţă de cel de-al doilea inculpat, apreciind că materialul probator este în concordanţă cu starea de fapt reţinută.
Faţă de apărarea construită de inculpaţi, în sensul că inculpatul L.N. nu ar fi participat la transportul victimei B.M. pe câmp şi la incendierea acestuia, lucru care ar fi fost făcut doar de inculpatul L.M., instanţa de apel a constatat că nu există probe la dosar pentru a fi avută în vedere această poziţie procesuală, fiind infirmată de declaraţiile martorilor P.C. şi C.I. care s-au întâlnit cu cei doi inculpaţi aflaţi în căruţă şi au aflat de la aceştia cum au transportat victima pe câmp şi i-au dat foc, aceasta fiind în viaţă. De asemenea, martorul L.A. a aflat de la O.I. că ambii inculpaţi l-ar fi omorât în bătaie pe B.M. cu o seară înainte şi aceştia miroseau a carne arsă.
În acest context, instanţa de prim control judiciar a constatat că sunt probate acuzaţiile de omor deosebit de grav în privinţa ambilor inculpaţi, nefiind întemeiate susţinerile inculpatului L.N. în apel, în sensul că nu a comis respectiva infracţiune. Instanţa de apel a reţinut că pentru ambii inculpaţi este incidenţă împrejurarea constând în comiterea omorului prin cruzimi prev. de art. 176 lit. a) C. pen., victima B.M. fiind lovită cu violenţă, legată de mâini şi de picioare, învelită într-o pătură, după care a fost incendiată în timp ce era în viaţă, aceasta strigând de durere. Totodată mai reţine şi împrejurarea că inculpatul L.N. a mai fost condamnat prin sentinţa penală nr. 73/1988 a Tribunalului jud. Galaţi pentru comiterea infracţiunilor de omor şi tentativă la omor deosebit de grav, astfel încât în sarcina acestuia s-au reţinut şi dispoziţiile art. 176 lit. c) C. pen., precum şi starea de recidivă postexecutorie în raport şi cu celelalte condamnări din antecedente.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa de apel a reţinut că în privinţa inculpatului L.N., pedeapsa principală a detenţiunii pe viaţă şi cea complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani, au fost individualizate corespunzător, în conformitate cu criteriile generale menţionate în art. 72 C. pen. Instanţa a avut în vedere şi faptul că acest inculpat a mai fost condamnat în trecut pentru infracţiuni contra vieţii, fără ca ulterior să înţeleagă gravitatea unor astfel de fapte şi consecinţele juridice ale unor asemenea acţiuni ilicite. Prin urmare, ţinând cont de perseverenţa în încălcarea acestor valori sociale fundamentale, autorităţile judiciare trebuie să manifeste fermitate în acest sens, iar pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi cea complementară menţionată anterior sunt în măsură să asigure atingerea scopului unor astfel de sancţiuni.
Referitor la inculpatul L.M., aflat la primul impact cu legea penală, în raport cu criteriile generale de individualizare menţionate de art. 72 C. pen., instanţa de apel a apreciat că pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi cea complementară pe durata maximă, nu sunt stabilite în mod just, hotărârea fiind netemeinică sub acest aspect. Instanţa de apel a apreciat că deşi activitatea infracţională a acestui inculpat are un grad ridicat de pericol social, luând în considerare împrejurările care circumstanţiază persoana acestuia, lipsa altor încălcări ale legii penale, vârsta sa, poziţia procesuală, o pedeapsă de 25 ani închisoare, respectiv maximul pedepsei închisorii pentru această faptă şi, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 7 ani, este în măsură să asigure atingerea scopului educativ-preventiv conform art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii L.N. şi L.M., solicitând, fiecare, în esenţă, aplicarea legii penale mai favorabile şi reindividualizarea sancţiunilor.
Examinând recursurile prin prisma dispoziţiilor legale înalta Curte constată că recursurile sunt fondate numai sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile privindpedpesele complementare:
Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, "recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţe şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs". în consecinţă, Înalta Curte, va examina recursurile prin prisma dispoziţiilor C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Verificând îndeplinirea cerinţelor formale prevăzute de art. 38510 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., se apreciază că recurenţii au motivat în termen recursurile, cu respectarea obligaţiilor impuse de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen.
Recurentul inculpat L.N., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. anterior, solicită achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior, fără să indice care anume din elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat, lipseşte, în schimb arată că nu a participat la săvârşirea niciunui act material, aşa cum rezultă din declaraţia inculpatului L.M. care şi-a asumat întreaga răspundere pentru activitatea infracţională.
Această critică însă nu poate fi subsumată cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., având în vedere că prin motivele invocate solicită, în realitate, o reevaluare a situaţiei de fapt reţinută de instanţele anterioare, tinzând chiar la modificarea acesteia, critică ce ar fi putut fi examinată prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., referitoare la eroarea gravă de fapt.
Însă, prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Aşa fiind, se constată că unul dintre cazurile de casare abrogate în mod expres de Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat în art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., situaţie în care critica recurentului L.N. circumscrisă acestor prevederi legale nu mai pot face obiectul examinării de către instanţa de ultim control judiciar, judecata în recurs limitându-se, aşa cum s-a arătat în dezvoltările anterioare, la motivele de casare expres prevăzute de lege şi în care nu se mai regăseşte şi eroarea gravă de fapt.
Recurentul inculpat L.N., invocând cazul de casare prev. art. 3859 pct. 172C. proc. pen., a apreciat că s-a făcut o greşită aplicare a legii în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior. Critica recurentului inculpat vizând individualizarea judiciară a pedepsei ar fi putut fi examinată de instanţa de recurs prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 în varianta anterioară Legii nr. 2/2013.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, incidenţă în cauză, textul anterior menţionat a fost modificat de art. 1 pct. 15 al legii, în sensul că acest caz de casare a devenit incident doar situaţiei când „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", din conţinutul textului fiind înlăturată sintagma referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţă.
Având în vedere natura criticii invocate, anume greşita individualizare a pedepsei aplicate de către instanţe, rezultă cu evidenţă că aceasta nu se mai circumscrie nici cazului de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Recurentul inculpat L.M., invocând cazul de casare prev. art. 3859 pct. 172C. proc. pen., arată că s-a făcut o greşită aplicare a legii penale întrucât nu au fost reţinute circumstanţele atenuante în favoarea sa, solicitând reţinerea circumstanţei prev de art. 75 lit. b) din noul C. pen. raportat la atitudinea pe care a avut-o anterior şi ulterior săvârşirii faptei.
Reţinerea de circumstanţe atenunate cu consecinţa diminuării cuantumului pedepsei aplicate inculpatului înseamnă că instanţa de recurs, în urma reevaluării circumstanţelor reale concrete în care s-a petrecut fapta, precum şi a circumstanţelor personale ale persoanei inculpatului, procedează la o nouă individualizarea judiciară a pedepsei, adică la o nouă analiză concretă a problemelor de fapt şi de drept care au făcut obiectul judecăţii în fond şi în apel. Or, instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. Prin Legea nr. 2/2013 realizându-se nouă limitare a devoluţiei recursului, controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, priveşte doar chestiunile de drept.
În aceste condiţii critica recurentului inculpat L.M. nu poate fi cenzurată de instanţa de recurs din perspectiva niciunuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
Înalta Curte consideră însă că recursurile declarate de inculpaţii L.N. şi L.M. sunt admisibile ca efect al intrării în vigoare a noului C. pen., în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 5 C. pen.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 5 C. pen. în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Cum fapta reţinută în sarcina inculpaţilor a fost comisă sub imperiul legii vechi, iar până la rămânerea definitivă a hotărârii a intrat în vigoare noul C. pen., Înalta Curte va supune analizei în mod comparativ influenţa modificărilor legislative privitoare la elementele constitutive ale infracţiunii, regimul sancţionator şi instituţiile autonome în raport cu mcriminarea şi sancţiunea.
Recurenţii inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, respectiv L.M. pentru infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. iar L.N. pentru infracţiunea prev. de art. 174 alin. (1) rap. la art. 176 alin. (1) lit. a), c) C. pen., legiuitorul prevăzând o sancţiune alternativă, respectiv detenţia pe viaţă sau închisoarea de la 15 ani la 25 ani şi interzicerea unor drepturi.
În noul C. pen. infracţiunea de omor deosebit de grav nu mai există ca şi denumire, fiind reglementată ca omor calificat prev. de art. 189 C. pen., încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului L.M. fiind regăsită în dispoziţiile art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen. şi, respectiv art. 189 alin. (1) lit. e) şi h) C. pen. pentru L.N.,însă nu comportă modificări, având acelaşi conţinut ca şi în vechea reglementare, precum şi acelaşi regim sancţionator sub aspectul pedepsei principale.
În ce priveşte pedeapsa complementară, din reglementarea noului C. pen., se constată că are corespondent în legea veche, sub aspectul conţinutului şi a caracterului obligatoriu de aplicare pentru săvârşirea infracţiunii de omor, însă legiuitorul a prevăzut expres limitele de executare a acesteia, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, situaţie în care legea nouă cuprinde dispoziţii mai favorabile.
Potrivit hotărârii de condamnare inculpaţilor li s-a interzis, ca pedeapsă complementară, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 10 ani, după executarea pedepsei principale, iar ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, respectiv:
a) dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Aceste pedepse au corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen. respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.
Aşadar, Înalta Curte va constata că pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 10 ani are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut pentru o perioadă de 5 ani, în condiţiile art. 68 C. pen.
De asemenea pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior are corespondent în art. 66 lit. a) şi b) C. pen., urmând a se executa în acest conţinut, în condiţiile art. 65 C. pen.
Ca atare, se constată că legea penală mai favorabilă este noul C. pen., astfel încât, legea nouă va retroactiva şi, în consecinţă, instanţa de recurs va reduce proporţional pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.
Nu în ultimul rând, având în vedere că inculpatului L.M. i s-a aplicat pedeapsa detenţiunii pe viaţă, nu se mai impune o analiză a recidivei, dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 nefiind aplicabile în cauză.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii L.N. şi L.M. împotriva Deciziei penale nr. 260/A din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va casa decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 269 din 11 iunie 2013 a Tribunalului Galaţi şi, rejudecând:
În baza art. 189 alin. (1) Iit. e) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, va condamna inculpatul L.N. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 raportat la art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., va condamna inculpatul L.M. la o pedeapsă de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Va face aplicarea dispoziţiilor art. 65 raportat la art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 decembrie 2012 la 04 martie 2014.
Onorariilor avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de inculpaţii L.N. şi L.M.împotriva Deciziei penale nr. 260/A din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează decizia penală recurată şi, în parte, sentinţa penală nr. 269 din 11 iunie 2013 a Tribunalului Galaţi şi, rejudecând:
În baza art. 189 alin. (1) lit. e) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, condamnă inculpatul L.N. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 raportat la art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
în baza art. 189 alin. (1) lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnă inculpatul L.M. la o pedeapsă de 25 ani închisoare şi 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 65 raportat la art. 66 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 31 decembrie 2012 la 04 martie 2014.
Onorariilor avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi, în sumă de câte 200 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 04 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 772/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 774/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
