ICCJ. Decizia nr. 798/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 798/2014
Dosar nr. 3342/104/2011
Şedinţa publică din 5 martie 2014
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 90 din 14 mai 2012 a Tribunalului Olt a fost condamnat inculpatul B.Z. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; în baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.; în baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare, din care 2 ani pedeapsa şi 2 ani interval de timp; în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii; în baza art. 359 C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi dispoziţiile art. 84 C. pen. privind revocarea în cazul neexecutării obligaţiilor civile.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., s-a admis cererea şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 47.302 RON despăgubiri civile (16.967 RON - TVA + 14.288 RON - impozit pe profit şi 16.047 RON majorări de întârziere) către partea civilă A.N.A.F. Bucureşti, prin D.G.F.P. Olt - Slatina şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii, până la achitarea integrală a debitului.
S-a instituit sechestru asigurător pe bunurile imobile ale inculpatului, respectiv o casă de locuit din lemn în suprafaţă de 60 m.p. şi suprafaţa de 900 m.p. teren intravilan situate localitatea Potcoava, judeţul Olt, potrivit dispoziţiilor art. 163 alin. (2) şi art. 165 C. proc. pen.; în baza art. 17 din Legea nr. 26/1990, modificată prin Legea nr. 161/2003, copie de pe hotărâre s-a dispus a fi comunicată Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Olt, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii; în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, copie de pe dispozitivul hotărârii s-a dispus a se comunica Oficiului Naţional al Registrului Comerţului Bucureşti, după rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de 100 RON onorariu avocat oficiu, s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei, în contul Baroului de Avocaţi Olt.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 107/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a fost trimis în judecată - în stare de libertate - inculpatul B.Z. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, inculpatul - administrator al SC C.A. SRL Potcoava (firmă înfiinţată în anul 1999) -, cu ocazia unui control fiscal efectuat de către D.G.F.P. Olt la data de 31 august 2010 (care a vizat perioada 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2010), s-a descoperit că a dedus în mod ilegal cheltuieli nedeductibile în valoare de 106.267 RON, din care TVA 16.967 RON, concluziile fiind inserate în raportul de inspecţie fiscală.
A fost verificată în acest context, relaţia comercială a SC C.A. SRL Potcoava cu SC L.C.I. SRL Slatina, constând în aceea că în perioada 04 noiembrie 2008 - 10 decembrie 2008, inculpatul a aprovizionat de la SC L.C.I. SRL copertine stadion şi prelucrări prin aşchiere, în baza a 22 facturi emise în acea perioadă, facturi cuprinse între 04 noiembrie 2008 şi 10 decembrie 2008.
Organul de control fiscal a stabilit că SC L.C.I. SRL nu are capacităţi tehnice de realizare a produselor cuprinse în facturile menţionate.
Ulterior, firma SC C.A. SRL Potcoava - administrată de inculpat - a vândut acele produse către SC C.A. SRL Potcoava, conform unui număr de 23 facturi, înscris în contabilitate.
SC L.C.I. SRL, având ca asociat unic pe numitul R.L., a intrat în stare de insolvenţă începând cu data de 09 martie 2009 şi în stare de faliment începând cu 16 noiembrie 2009, iar administratorul firmei a precizat personal că nu a desfăşurat nici o relaţie cu firma inculpatului, iar că facturile şi ştampila folosite nu ştie dacă aparţin firmei, deoarece nu a întrebuinţat niciodată asemenea facturi; pe de altă parte, reprezentanta firmei SC C.A. Potcoava, numita B.E.M., a precizat că, într-adevăr, firma sa a achiziţionat copertine de stadion şi a beneficiat de prelucrări mecanice prin aşchiere de la SC C.A. SA Potcoava, pentru care a plătit.
Astfel, a rezultat că inculpatul nu avea cum să se aprovizioneze de la firma SC L.C.I. SRL Slatina, deoarece - aşa cum a afirmat reprezentantul acestei firme - nu a avut relaţii comerciale cu inculpatul.
Cercetările nu au putut stabili de unde au fost procurate cele 22 facturi în care la rubrica „furnizor” apare SC L.C.I. SRL, dar este de notorietate publică faptul că asemenea facturi pot fi procurate din păcate cu uşurinţă.
Din coroborarea probelor administrate, a rezultat că în perioada 04 noiembrie - 10 decembrie 2008, SC C.A. SRL Potcoava a înregistrat cheltuieli deductibile fiscal, respectiv taxa pe valoarea adăugată de la SC L.C.I. SRL, cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, cu consecinţa evidenţierii unor cheltuieli fictive şi implicit diminuarea impozitului pe profit şi deducerea nelegală a TVA.
În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă care a stabilit că prejudiciul produs bugetului de stat este de 31.255 RON, cuprinzând: 14.288 RON, impozit pe profit aferent achiziţiilor de la SC L.C.I. SRL şi 16.967 RON TVA.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că inculpatul nu avea cum să se aprovizioneze de la firma SC L.C.I. SRL Slatina, deoarece aşa cum s-a arătat şi cum a afirmat reprezentantul acesteia, nu a avut relaţii comerciale cu inculpatul, iar fapta acestuia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în varianta prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 261/2005 în formă continuată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fiind emise facturi în perioada 04 noiembrie - 10 decembrie 2008, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prima instanţă a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 şi 52 C. pen., respectiv: limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite prin care s-a adus atingere bugetului consolidat al statului, împrejurările reale ale săvârşirii acesteia, constând în aceea că a înregistrat în contabilitate documente fictive pentru a micşora obligaţiile datorate bugetului de stat şi circumstanţele personale ale acestuia care deşi a mai fost sancţionat administrativ pentru acelaşi gen de fapte, iar pe parcursul urmăririi penale şi a judecăţii a avut o comportare oscilantă, este tânăr, iar în familie şi societate a avut o comportare corespunzătoare, elemente în raport de care s-a aplicat că prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, cu suspendarea condiţionată a executării, al cărei cuantum să se situeze la minimul special prevăzut de lege, se va contribui la atingerea scopului preventiv-educativ urmărit de legiuitor, datele pozitive ce caracterizează persoana inculpatului constituind indicii că acesta îşi va schimba comportamentul şi fără executarea pedepsei.
Având în vedere că, în speţă, s-a dispus condamnarea inculpatului, instanţa de fond i-a aplicat acestuia şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi c) C. pen., pe o durată situată de asemenea la minimul special prevăzut de lege, iar în baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen., i s-a aplicat şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 şi urm. C. civ., instanţa de fond a admis cererea părţii civile A.N.A.F. Bucureşti - prin D.G.F.P. Slatina, dispunând în consecinţă obligarea inculpatului la plata sumei de 47.302 RON despăgubiri civile (16.967 RON - TVA + 14.288 RON - impozit pe profit şi 16.047 RON majorări de întârziere), precum şi la plata obligaţiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii, până la achitarea integrală a debitului, potrivit adresei din 24 octombrie 2011 cu care A.N.A.F. s-a constituit parte civilă în cauză.
Întrucât partea civilă a solicitat să se instituie sechestru asigurător pe bunurile imobile ale inculpatului (respectiv o casă de locuit din lemn în suprafaţă de 60 m.p. şi suprafaţa de 900 m.p. teren intravilan, situate localitatea Potcoava, judeţul Olt), potrivit dispoziţiilor art. 163 alin. (2) şi art. 165 C. proc. pen. şi văzând şi adresa din 23 noiembrie 2011 emisă de Primăria Potcoava, judeţul Olt, instanţa de fond a admis cererea şi a instituit sechestru asupra bunurilor enumerate anterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.Z. - în nume personal şi în calitate de reprezentant, ca asociat unic, în cadrul părţii responsabile civilmente SC C.A. SRL Potcoava, judeţul Olt - solicitând desfiinţarea sentinţei şi în rejudecare achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând că operaţiunile comerciale îndeplinite de inculpat sunt conforme realităţii, au fost înregistrate în evidenţa contabilă, marfa fiind aprovizionată în mod real de la SC L.C.I. SRL, iar pentru profitul şi TVA-ul colectat, inculpatul a plătit obligaţiile fiscale datorate statului. Sub aspect civil, s-a solicitat respingerea acţiunii civile promovată de partea civilă D.G.F.P. Olt, argumentându-se că achiziţia mărfurilor fiind reală, iar preţul de achiziţie regăsindu-se în cheltuielile pentru obţinerea produselor comercializate prin societatea inculpatului, este legală deducerea cheltuielilor de producţie, fără a se fi produs în mod real un prejudiciu în dauna bugetului de stat.
Prin decizia penală nr. 180 din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.Z. împotriva sentinţei penale nr. 90 din 14 mai 2012 a Tribunalului Olt.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:
Apelantul inculpat B.Z. - care a îndeplinit funcţia de asociat unic şi administrator la SC C.A. SRL Potcoava, începând cu anul 1999 - a fost dedus judecăţii pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în modalitatea prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 („evidenţierea în actele contabile de cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale”), constând în aceea că, în perioada 04 noiembrie 2008 - 10 decembrie 2008, a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii cheltuieli deductibile, pentru achiziţionarea de prelucrări metalice prin aşchiere, aprovizionate de la SC L.C.I. SRL Slatina, în vederea producerii de copertine, pe care le-a vândut SC C.A. SRL Potcoava, cheltuieli care nu corespund realităţii privitor la preţul de achiziţie şi includerea TVA deductibilă, iar în această modalitate, inculpatul s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale constând în TVA şi impozit pe profitul suplimentar.
În cauză, inculpatul s-a apărat invocând realitatea facturilor şi chitanţelor care, aparent, atestă operaţiunile comerciale de cumpărare de materiale de la SC L.C.I. SRL, în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti în primă instanţă declarând că a cunoscut personal pe reprezentantul societăţii furnizoare, în persoana numitului R.L., care a întocmit facturile din perioada 04 noiembrie 2008 - 10 decembrie 2008, în prezenţa inculpatului, iar mărfurile au fost plătite în numerar, la primire, direct de către inculpat către martorul R.L.
S-a constatat că în faza urmăririi penale, inculpatul a dat declaraţii contradictorii în ceea ce priveşte modul de întocmire a documentelor de evidenţă contabilă primară (facturi şi chitanţe) emise de SC L.C.I. SRL, astfel: în declaraţia din data de 04 aprilie 2011, inculpatul a declarat că facturile au fost semnate şi ştampilate în prezenţa sa, de către R.L.; în declaraţia din 19 aprilie 2011, a declarat că marfa în discuţie nu a fost achiziţionată de la SC L.C.I. SRL Slatina, că nu cunoaşte cine a completat documentele contabile, care i-au fost aduse completate la toate rubricile, cu semnătură şi ştampilă.
În faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă (din data de 13 februarie 2012), inculpatul a arătat că a avut relaţii comerciale cu SC L.C.I. SRL şi că menţine declaraţiile date în faza urmăririi penale, în timp ce, cu ocazia cercetării judecătoreşti din faza de apel (declaraţiile din 11 aprilie 2013 şi 16 martie 2013) a indicat un alt curs al evenimentelor, precizând că martorul B.G. i-a prezentat pe reprezentantul SC L.C.I. SRL, numitul R.L., că s-a înţeles cu acesta să îi livreze prelucrări metalice prin aşchiere, pentru a fi utilizate la producţia de copertine metalice, convenţia fiind ca marfa să fie adusă în funcţie de comanda inculpatului, iar plata realizându-se în numerar, la livrare; inculpatul a menţionat apoi împrejurări total contradictorii, privitor la: - termenii contractului de furnizare mărfuri, în sensul că, iniţial, a solicitat lui R.L. să îi livreze materie primă pentru o singură copertină, la preţul de 4.600 RON, iar nu o înţelegere pe termen de o lună, privitor la livrări succesive de materiale, după care a revenit, menţionând că înţelegerea cu R. a fost în sensul ca acesta să îi furnizeze materia primă pentru producţia a 10-11 copertine, componentele metalice urmând a fi livrate la un interval de 2-3 zile, la valoarea de maxim 5.000 RON; - întocmirea documentelor de evidenţă contabilă (facturi, chitanţe), iniţial inculpatul declarând că factura şi chitanţa erau deja completate, semnate şi ştampilate la prima livrare, pentru valoarea de 4.600 RON, după care a revenit şi a precizat că, în realitate, factura şi chitanţa erau completate în momentul recepţiei materialelor, de către şoferul mijlocului de transport, inculpatul fiind cel care oferea datele pentru identificarea societăţilor şi reprezentanţilor lor, iar mijlocul de transport nu aparţinea SC L.C.I. SRL, ci unei societăţi administrate de un prieten al inculpatului, numitul B.G., care i l-a încredinţat pentru a fi folosit în beneficiul SC C.A. SRL Potcoava.
Faţă de aceste contradicţii evidente din declaraţia inculpatului, instanţa de apel a procedat la administrarea de probe testimoniale, audiind pe martorii B.G. şi R.L. (la termenul din 16 mai 2013), care au infirmat apărările inculpatului, după cum urmează: din declaraţia martorului B.G. se reţine că acesta nu a fost prezent la niciuna din tranzacţiile dintre inculpat şi reprezentantul SC L.C.I. SRL, că nu-l cunoaşte pe numitul R.L. şi nu i l-a prezent inculpatului, precum şi că a permis inculpatului să folosească mijlocul de transport aparţinând unei societăţi administrate de martorul B.G. (SC I.P. SRL), deoarece inculpatul intenţiona să cumpere acest autoturism; din declaraţia martorului R.L. se reţine că acesta nu-l cunoaşte pe inculpat şi că nu a întocmit niciun fel de documente în numele SC L.C.I. SRL, în cadrul căreia a îndeplinit funcţia de administrator în toamna-iarna anului 2007, când a preluat părţile sociale de la C.C., la cererea acestuia fiind schimbată şi denumirea societăţii, din SC T. SRL Slatina, în SC L.C.I. SRL.
Totodată, s-a reţinut că a fost reaudiat inculpatul la termenul din 16 mai 2013 privitor la recunoaşterea martorului R.L., dar a declarat că fizionomia martorului nu corespunde imaginii persoanei cu care a încheiat tranzacţia de achiziţionare materii prime, iar în aceste condiţii, Curtea a reţinut inutilitatea administrării unei expertize grafoscopice pentru a se stabili dacă semnăturile din facturile şi chitanţele în litigiu aparţin martorului, despre care inculpatul a declarat că a redactat aceste documente, în prezenţa sa.
În aceste condiţii, Curtea a reţinut că inculpatul B.Z., acţionând în calitate de reprezentant al unei societăţi comerciale cu asociat unic, a achiziţionat componente metalice pentru producţia de copertine, în condiţii oculte, folosindu-se de documente de evidenţă primară emanate de la o societate care nu avea în obiectul de activitate comercializarea de asemenea mărfuri, nu deţinea spaţii de depozitare, mijloace de transport sau angajaţi, livrarea materialelor fiind negociată cu o persoană diferită de aceea a martorului R.L., care este înscris în evidenţele Registrului Comerţului drept singurul administrator al societăţii.
De asemenea, din examinarea facturilor fiscale care justifică cheltuielile deduse de inculpat şi a facturilor fiscale întocmite pentru comercializarea copertinelor metalice către SC C.A. SRL., a arătat că în niciuna din facturile de achiziţie nu apar valorile indicate de inculpat în propriile declaraţii (valoarea de 4.600 RON), iar preţul de vânzare include diferenţe nesemnificative faţă de preţul de achiziţie, profitul rezultat fiind unul modic (facturile din 05 noiembrie 2005, din 06 noiembrie 2008, din 07 noiembrie 2008 şi din 08 noiembrie 2008 indică un preţ de vânzare de 4.938,5 RON, iar preţul de achiziţie a materialelor folosite de societatea inculpatului până la această dată este de 4.760 RON, după cum rezultă din facturi, rezultând un profit de 178,5 RON/tranzacţie).
În aceste condiţii, instanţa de apel a constatat că inculpatul a înregistrat în evidenţa contabilă a SC C.A. SRL Potcoava cheltuieli deductibile cu eludarea prevederilor fiscale în materie, reprezentate de dispoziţiile art. 48 alin. (4) lit. a) C. fisc. aferent anului 2008, conform cărora „pot fi deduse cheltuielile aferente veniturile, dacă acestea au fost efectuate în cadrul activităţii desfăşurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente”, precum şi ale art. 146 din acelaşi cod, conform cărora „pentru exercitarea dreptului de deducere TVA, contribuabilul trebuie să înregistreze TVA ca taxă colectată în decontul aferent perioadei exigibilităţii taxei şi să deţină documentul justificativ, reprezentat de factura întocmită conform art. 155 alin. (5)”.
Ori, în speţă, inculpatul nu administrat dovezi pertinente pentru provenienţa licită a materiei prime şi referitor la activitatea de producţie a copertinelor metalice, din propria declaraţie rezultând că inculpatul nu avea angajaţi, fiind „ajutat” de două persoane pe care le plătea, fără a le fi încheiat contracte individuale de muncă.
În consecinţă, a reţinut că în absenţa unor operaţiuni comerciale care să fie conforme normelor fiscale în ceea ce priveşte deductibilitatea TVA, aferent costului de producţie, evidenţierea unor cheltuieli care să includă TVA colectată, ca parte componentă a preţului de achiziţie a materiilor prime utilizate pentru producerea mărfurilor vândute de contribuabil, iar prin aceasta diminuarea profitului obţinut şi, implicit, a impozitului datorat, constituie infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, care, în speţă, s-a realizat în formă continuată, prin înregistrarea a 22 de facturi de achiziţie, în perioada 04 noiembrie 2008 - 10 decembrie 2008, ceea ce atrage incidenţa art. 41 alin. (2) C. pen.
Faţă de aceste considerente, a constatat că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, reţinând vinovăţia inculpatului la săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, procedând la condamnarea acestuia la o pedeapsă just individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen., inclusiv prin valorificarea împrejurărilor personale favorabile (deduse din lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, integrarea socială), care au condus la suspendarea condiţionată a executării pedepselor, în condiţiile art. 81-83 C. pen.
În ceea ce priveşte rezolvarea laturii civile a cauzei, a constatat că prima instanţă a reţinut corect răspunderea civilă a inculpatului care, în calitate de asociat unic în cadrul unei societăţi cu răspundere limitată, condamnat pentru o infracţiune de evaziune fiscală, răspunde cu propriul patrimoniu pentru obligaţiile fiscale rezultate din această activitate, valoarea prejudiciului fiind just reţinută, în raport de concluziile raportului de expertiză contabilă din 13 mai 2011 întocmit de expert C.A., faţă de care inculpatul nu a formulat obiecţiuni (după cum rezultă din declaraţia din 19 aprilie 2011).
Împotriva deciziei penale nr. 180 din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova în termen legal a declarat recurs inculpatul B.Z., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 întrucât lipseşte latura subiectivă, respectiv intenţia.
Astfel, operaţiunile comerciale desfăşurate de SC C.A. SRL Potcoava au fost reale şi au fost înregistrate în toate actele contabile, fiind raportate ulterior la administraţia financiară în declaraţiile de TVA şi impozit pe profit.
Inculpatul solicită achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respingerea pretenţiilor civile ale D.G.F.P. Olt şi ridicarea sechestrului asigurător.
În drept, inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte va analiza criticile formulate de inculpat prin prisma disp. art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., având în vedere dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., potrivit cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competenţa aceleiaşi instanţei şi se judecă potrivit dispoziţiilor legii vechi privitoare la recurs.
Pe baza probelor administrate atât la urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţele au reţinut corect în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că în perioada 04 noiembrie - 10 decembrie 2008 în calitate de asociat unic al SC C.A. SRL Potcoava a înregistrat în contabilitate cheltuieli deductibile fiscal, respectiv taxa pe valoare adăugată de la SC L.C.I. SRL, cheltuieli care nu corespund realităţii, cu consecinţa diminuării impozitului pe profit şi deducerea nelegală a TVA-ului.
Martorul R.L., asociatul unic al SC L.C.I. SRL, a declarat constant pe parcursul procesului penal că societatea sa nu a avut relaţii comerciale cu societatea inculpatului, nu are cunoştinţă de existenţa societăţii SC C.A. SRL şi nu îl cunoaşte pe inculpat.
Fiindu-i prezentate facturile şi chitanţele fiscale pe care este menţionat CNP-ul său, martorul declară că, deşi CNP-ul îi aparţine, nu recunoaşte niciuna dintre semnături şi nici ştampila aparţinând SC L.C.I. SRL.
Totodată, organul de control fiscal a stabilit că SC L.C.I. SRL nici nu are capacităţi tehnice de realizare a produselor cuprinse în facturile menţionate.
Martorul B.G. a arătat că nu a fost prezent la niciuna din tranzacţiile dintre inculpat şi reprezentantul SC L.C.I. SRL, nu îl cunoaşte pe R.L. şi nu i l-a prezentat inculpatului pe acesta.
Din modalitatea în care s-a derulat activitatea infracţională rezultă că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale şi a urmărit producerea lui prin săvârşirea acelei fapte.
Chiar dacă inculpatul a înregistrat ulterior cele 22 de facturi în jurnalul de casă şi în jurnalele contabile, acesta nu a legalizat astfel operaţiunile comerciale fictive cu consecinţa diminuării impozitului pe profit şi deducerea nelegală a TVA-ului.
Reţinându-se vinovăţia inculpatului în comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, în mod legal s-a dispus obligarea acestuia la despăgubiri civile către D.G.F.P. Olt şi s-a instituit sechestru asigurător pe bunurile imobile ale acestuia în vederea acoperirii prejudiciului cauzat.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.Z. împotriva deciziei penale nr. 180 din 16 mai 2013 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 55/2014. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 850/2014. Penal. Verificare măsuri preventive... → |
|---|
