ICCJ. Decizia nr. 850/2014. Penal. Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Contestaţie(NCPP)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 850/2014
Dosar nr. 738/2/2014
Şedinţa publică din 7 martie 2014
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 738/2/2014, formulată de Comisia de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului Giurgiu, privind pe inculpatul K.K.F., aflat în executarea sentinţei penale nr. 183/F din 18 aprilie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 964/2/2013, prin care a fost condamnat Ia pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004, prev. de art. 32 alin. (4) şi (5) raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 176 alin. (1) lit. f) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, hotărâre ce a rămas definitivă prin decizia penală nr. 3423 din 06 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
S-a arătat, în acest sens, că prin sentinţa penală nr. 183/F din 18 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 964/2/2013, definitivă prin decizia penală nr. 3423 din 06 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, inculpatul K.K.F., în prezent deţinut în Penitenciarul Giurgiu, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi cea de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004, prev. de art. 32 alin. (4) şi (5) raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 176 alin. (1) lit. f) şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
În baza sentinţei penale menţionate s-a emis mandatul de executare a pedepsei cu închisoarea nr. 204/2013 din 06 noiembrie 2013 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 - 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. şi expulzarea inculpatului din România, conform art. 117 C. pen.
S-a dedus perioada executată de la 13 decembrie 2011 la zi.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 6 C. pen., art. 592 alin. (1), (2) C. proc. pen., art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
La dosarul cauzei s-a depus o copie a sentinţei penale menţionate, copie după mandatul de executare a pedepsei închisorii, data şi modalitatea rămânerii definitive, fişa de evaluare a inculpatului.
Curtea de Apel Bucureşti, analizând actele, a reţinut că prin intrarea în vigoare a noului C. pen., la data de 01 februarie 2014, a fost dezîncriminată fapta prevăzută de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, întrucât la art. 372 C. proc. pen. sunt enumerate toate locurile în care se poate săvârşi infracţiunea, portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, fără a fi menţionată şi strada printre aceste locuri, situaţie în care, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 lit. b) C. proc. pen.
În raport de aceste considerente, instanţa a admis contestaţia la executare, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen.
A dispus descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentinţa penală nr. 183/F din 18 aprilie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, şi a repus în invidualitatea lor pedepsele componente.
În baza art. 396 alin. (6) C. pen. rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 şi a înlăturat aplicarea pedepsei aplicate de 1 an închisoare şi s-a menţinut pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în baza art. 32 alin. (4) şi (5) rap. la art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen. şi art. 74 alin. (2) şi art. 76 lit. a) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 decembrie 2012 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare emis anterior şi s-a emis un nou mandat de executare, privind pedeapsa de 4 ani.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorul a formulat contestaţie, solicitând admiterea ei întrucât fapta sa, raportat la împrejurările concrete în care a avut loc a fost dezîncriminată şi, conform noului C. pen. nu mai poate fi reţinută încadrarea de tentativă la omor deosebit de grav în condiţiile Legii nr. 535/2004, ci aceea de ultraj.
Examinând contestaţia prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 595 alin. 81) C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară decât cea care se execută sau urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a disp. art. 4 şi 6 C. pen.
Revenind la speţa de faţă, se reţine că prin contestaţia formulată se solicită a se lua act că infracţiunea pentru care contestatorul a fost condamnat, respectiv cea de tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav a fost dezîncriminată, instanţa urmând a dispune în consecinţă.
În cauză nu sunt îndeplinite niciuna dintre ipotezele prev. de art. 595 C. proc. pen., având în vedere că prin Legea nr. 286/2009 nu a fost dezîncriminată tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav săvârşită în condiţiile Legii nr. 535/2004.
Se observă însă, că prin cererea formulată, condamnatul solicită, în mod indirect, schimbarea încadrării juridice dată faptei într-una mai uşoară şi anume aceea de ultraj. Cum încadrarea juridică a faptei se face exclusiv în cursul judecăţii, este inadmisibil ca în cursul executării hotărârilor să se încalce autoritatea lucrului judecat cu privire la încadrarea juridică a faptei, atâta timp cât prevederile art. 595 C. proc. pen. care se referă numai la situaţii expres şi limitativ prevăzute de lege, şi anume dezîncriminarea faptei, respectiv modificarea pedepsei definitive.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) lit. b) C. proc. pen., contestaţia declarată de condamnatul K.K.F. împotriva sentinţei penale nr. 88/F din data de 10 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, va fi respinsă ca nefondată. Contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul K.K.F. împotriva sentinţei penale nr. 88/F din data da 10 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Onorariul interpretului de limbă arabă se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 798/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 996/2014. Penal → |
|---|
