ICCJ. Decizia nr. 89/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 89/2014
Dosar nr. 36/91/2009*
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2014
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 38/ D din 12 februarie 2013 a Tribunalului Bacău s-a dispus condamnarea inculpatului S.C., pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:
- de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare;
- de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II - a), lit. b), c) C. pen.;
- art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.;
- art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 11 lit. b) din Legea nr. 87/1994 cu ref. la Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) şi c) C. pen.
- art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 cu ref. la Legea nr. 241/2005, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) comb. cu art. 34 lit. b) C. pen., s-au - contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai, grea de 10 (zece) ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
Pedeapsa de executat: 10 (zece) ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a -II- a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pentru infracţiunile prev. de art. 290 C. pen., art. 292 C. pen., faptele fiind prescrise.
S-au interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata arestării preventive a inculpatului de la 17 aprilie 2006 - 27 octombrie 2006.
S-a desfiinţat înscrisul sub semnătură privată, chitanţă din 29 iulie 2004; desfiinţează, în parte declaraţiile autentificate din 15 martie 2005 la B.N.P. - D.G., din 16 martie 2005 la B.N.P. - N.E., în ceea ce priveşte menţiunea „Declar de asemenea că imobilul nu este ipotecat, urmărit pentru debite datorate persoanelor fizice sau juridice şi nu este promis spre vânzare la terţe persoane”. A fost obligat inculpatul la plata următoarelor sume;
- către partea civilă Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P. Vrancea, la plata sumei de 231.421,28 lei care reprezintă TVA de plata = 219.330,38 RON, dobânzi pentru neplata TVA = 9.830,7 RON, penalităţi pentru neplata TVA = 2.260,2, lei reactualizate.
- către partea civilă SC U.P. SRL Focşani, - f. 153, prin administrator T.S. la suma de 161.477,21 lei - fila 75 II
- către partea civilă SC P.L.R. SRL Voluntari la suma de 7.224, 55 lei.
- către M.V. la suma de 252.452 lei.
- către R.I. la suma de 231.000 lei.
S-a luat act că persoanele vătămate H.I. - f.108, SC H. SRL Focşani - f.151, SC M.A. SRL Focşani - f.152, G.C. - f.196, Ş.A. - f. 18 II, S.V. - f.195, şi C.M.M.B. - prin lichidator - f. 46, nu s-au constituit părţi civile;
S-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor sume de bani:
- 300.000.000 ROL p. v. SC M.A. SRL Focşani;
- 1.746.000.000 ROL p. v. G.C.;
- 930.000.000 ROL p. v. S.V.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea dispozitivului la O.R.C. Vrancea.
S-a constatat că inculpatul are apărător ales.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare în care s-a inclus şi onorariu expert.
În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.400 lei către partea civilă H.I. reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut:
Prin Sentinţa penală nr. 296 din 21 octombrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 36/91/2009 al Tribunalului Vrancea, s-a dispus condamnarea inculpatului S.C., după cum urmează:
- la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea;
- infracţiunii de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1)-(4) C. pen.
- la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;
- la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen., pentru art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
- la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. şi ped. de art. 290 C. pen.
- la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. şi. ped. de art. 290 C. pen.;
- la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea, infracţiunii de fals în declaraţii prev. şi ped de art. 292 C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. ptr. săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, după schimbarea încadrării juridice.
- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, după schimbarea încadrării juridice.
În baza art. 33 lit. a) comb. cu art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului în cea mai grea dintre ele - 10 (zece) ani închisoare; în baza art. 35 alin. (2) C. pen. a contopit pedepsele complementare, pedeapsa complementară rezultantă fiind 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.
S-a stabilit că pedeapsa de executat este de 10 (zece) ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.
S-a interzis exerciţiul drepturilor inculpatului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
S-a scăzut din pedeapsa de executat durata arestării preventive a inculpatului de la 12 aprilie 2006 - 27 octombrie 2006 în baza art. 88 alin. (1) C. pen.
S-a desfiinţat înscrisul sub semnătură privată „chitanţă din 29 iulie 2004”; s-a desfiinţat în parte declaraţiile autentificate din 15 martie 2005 la B.N.P. - D.G., din 16 martie 2005 la B.N.P. - N.E., în ceea ce priveşte menţiunea „Declar de asemenea că imobilul nu este ipotecat, urmărit pentru debite datorate persoanelor fizice sau juridice şi nu este promis spre vânzare la terţe persoane”.
S-au admis în parte acţiunile intentate de părţile civile Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P. Vrancea, R.I. şi M.V. şi în consecinţă;
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 99.670 lei către partea civilă Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P. Vrancea, a sumei de 56.000 lei către partea civilă R.I. şi a sumei de 252.452 lei către partea civilă M.V. cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.
S-a luat act că persoanele vătămate T.S., SC H. SRL Focşani, SC M.A. SRL Focşani, SC P.L.R. SRL, SC U.P. SRL, G.C., Ş.A., S.V. şi C.M.M.B., nu s-au constituit părţi civile; prejudiciile fiind recuperate integral numai de SC H. SRL Focşani şi SC M.A. SRL Focşani iar de G.C. numai parţial şi anume 230.000 lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 lei către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.
Prin încheierea din data de 14 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, având în vedere încheierea nr. 988 din 08 iunie 2010 a Î.C.C.J. s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei, aflată în apel pe rolul Curţii de Apel Galaţi, şi înaintarea dosarului Curţii de Apel Bacău.
Prin decizia penală nr. 109 din 29 septembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, în baza art. 379, pct. 2, lit. b) C. proc. pen., s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, apelantele - părţi civile A.N.A.F., C.M.M.B., prin M.I.I. Focşani şi R.I., precum şi apelantul-inculpat S.C., împotriva Sentinţei penale nr. 296/D din 21 octombrie 2010 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în Dosarul nr. 36/91/2009 s-a desfiinţat sentinţa penala apelata şi s-a trimis spre rejudecare la prima instanţă, Tribunalul Bacău.
În rejudecare, Tribunalul Bacău a reţinut următoarele:
- prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, a fost trimis în judecată inculpatul S.C., în vederea tragerii la răspunderea penală cu privire la săvârşirea infracţiunilor următoare: înşelăciune prin file CEC, înşelăciune, delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privata, fals în declaraţii şi evaziune fiscală, fapte prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen, art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen, art. 290 C. pen şi art. 292 C pen, art. 11 lit. b) şi c) din Legea nr. 87/1994 cu referire la Legea nr. 241/2005, pentru toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În sarcina inculpatului s-a reţinut prin actul de sesizare, în esenţă, că în calitate de preşedinte al C.M.M.B. Focşani a emis o filă CEC în valoare de 45.000 RON în favoarea SC H.C. SRL, ştiind că este în interdicţie bancară, a vândut spaţii ale C.M.M.B. de mai multe ori mai multor persoane, valoarea acestora fiind de 1.355.954 RON” şi-a însuşit din gestiune suma de 723.767 RON şi s-a sustras de la plata TVA şi impozit pe profit în valoare de 282.930 RON făcând totodată declaraţii, false şi modificând chitanţa din 29 iulie 2004.
Inculpatul S.C. în calitate de administrator al C.M.M.B. a încheiat antecontracte de vânzare-cumpărare cu persoanele vătămate cu privire la două bunuri imobile proprietatea C.M.M.B. pe care o administra situate în Focşani, Bd. Unirii, respectiv str. Republicii, pentru care a încasat cu titlu de avans diferite sume de bani pe care le vom detalia mai jos.
1. Astfel, inculpatul, în calitatea de administrator al C.M.M.B. a primit cu titlu de avans de la partea vătămată R.I. suma de 150.000 lei, respectiv 21.000 lei pentru care a emis facturile fiscale din 01 noiembrie 2004 şi 24 noiembrie 2004, precum şi chitanţele olografe pe care a aplicat ştampila cooperativei cu următoarele valori: 25.000 lei: 5.000 lei: 10.000 lei: 10.000 lei din 24 decembrie 2005: 14 ianuarie 2004: 31 ianuarie 2005: 17 februarie 2005, respectiv chitanţa fiscală din 27 ianuarie 2005 în valoare de 6.000 lei.
Ulterior inculpatul a vândut bunul imobil către SC R.I.E. SRL Focşani - suma totală de 187.000 lei.
Partea vătămată R.I., în rejudecare, a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 2-370.000.000 rol, conform memoriului şi declaraţiei de la fila 107 vol. I.
2. La data de 16 august 2004 inculpatul prin aceeaşi metodă a obţinut de la numitul S.V. suma de 212.452 RON a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare pentru imobilul din str. Republicii Focşani, sens în care a preconstituit ţi înscrisul autentificat din 09 martie 2004 la B.N.P. - P.C. Ulterior inculpatul nu a mai încheiat contract de vânzare-cumpărare pentru a finaliza transferul de proprietate asupra imobilului: în total inculpatul a încasat de la partea vătămată suma de 293.000 lei, sens în care a emis dispoziţiile de încasare din 09 februarie 2005 şi din 15 februarie 2005.
După ce partea vătămată a constatat că inculpatul a vândut imobilul altor persoane a solicitat restituirea sumelor plătite în avans inculpatul emiţând în acest sens filele CEC din 26 septembrie 2005 în valoare de 63.000 lei, respectiv din 16 noiembrie 2005 în valoare de 230.000 lei pentru care nu a avut acoperire bancară, fiind refuzate la plată de B.T. - Sucursala Focşani pentru lipsă de disponibil în cont.
În declaraţia dată în rejudecare S.V. - fila 195, t a arătat că nu s-a perfectat această vânzare, că a achitat suma menţionată care nu a fost restituită, însă nu s-a constituit parte civilă în cauză.
3. Inculpatul continuându-şi activitatea ilicit-penală prin aceleaşi metode a încheiat în martie 2004 cu T.S. administrator la SC U.P. SRL Focşani,un antecontract de vânzare-cumpărare prin care se obliga să vândă bunul imobil situat în Focşani, Bd. Republicii, plata urmând a se face de partea vătămată anticipat sub formă de avans în mai multe tranşe.
Astfel, inculpatul a încasat de la partea vătămată T.S. sume de 155.578 lei, sens în care a emis facturi fiscale şi chitanţe fiscale care să ateste această operaţiune.
Ulterior acest imobil a fost cumpărat la licitaţie publică într-o procedură de executare silită de un terţ creditor al C.M.M.B. administrată de inculpat a cărei creanţă a fost stabilită prin Sentinţa civilă nr. 186/2005, a Judecătoriei Focşani.
T.S. în calitate de administrator la SC U.P. SRL Focşani, în rejudecare, fila 153, a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 1,6 miliarde ROL.
4. Inculpatul a încheiat din nou antecontracte de vânzare-cumpărare pentru aceleaşi imobile proprietatea cooperativei meşteşugăreşti pe care o administra, situate în Focşani, str. Republicii, respectiv Bd. Unirii, cu partea - vătămată G.C. pentru suma de 202.300 lei fiecare; pentru sumele încasate în avans a emis facturile fiscale din 14 decembrie 2004, respectiv din 14 decembrie 2009 şi chitanţele fiscale din 14 decembrie 2004 şi a preconstituit înscrisuri autentificate din 15 decembrie 2004 la B.N.P. - P.C. din Focşani.
În declaraţia dată în rejudecare G.C. fila 196, a arătat că din suma totală sus menţionată nu s-a recuperat suma de 1.746.000.000 ROL, însă nu s-a constituit, parte civilă în cauză cu această diferenţă.
5. Inculpatul şi-a continuat activitatea pe aceiaşi linie încheind şi cu SC M.A. SRL Focşani antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul situat în Focşani, Bd. Unirii, pentru care a încasat în avans suma de 173.000 lei pentru care a emis factura fiscală din 21 septembrie 2004.
E.N. în calitate de administrator al SC M.A. SRL Focşani - fila 152 - a arătat că din suma totală de 1,73 miliarde rol a rămas nerecuperată suma de 300.000.000 lei cu care apare în evidenţele contabile ale SC M.B. SRL, însă nu s-a constituit parte civilă pentru această sumă.
6 Inculpatul la 15 martie 2005 a încheiat antecontract de vânzare-cumpărare cu A.Ş. prin care se obliga să încheie până la 15 martie 2005 contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în Odobeşti, str. Mareşal Ion Antonescu, pentru suma de 142.080 lei încasată în avans după cum rezultă din factura fiscală şi chitanţa fiscală (din 15 martie 2005); în acest sens a preconstituit înscrisul autentificat la B.N.P. - D.G. Focşani.
Inculpatul a făcut promisiunea de vânzare-cumpărare a. aceluiaşi imobil şi faţă de numitul B.V.V.
În declaraţia dată în rejudecare Ş.A. - fila 18 II, a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, deoarece şi-a recuperat suma de 2.570.000.000 ROL.
S-a constatat că inculpatul a indus în eroare părţile vătămate, prin încheierea repetată de antecontracte de vânzare-cumpărare pentru imobile aflate în proprietatea C.M.M.B. pe care o administra, spre a-i determina pe aceştia să-i plătească cu titlu de avans sumele precizate mai sus preconstituind fie înscrisuri autentificate, fie emiţând facturi fiscale sau chitanţe fiscale astfel că a spoliat părţile vătămate de sume totalizând 1.355.954 lei.
Observând că inculpatul în calitate de administrator al C.M.M.B. avea drept de reprezentare a acesteia în relaţiile cu terţii dar putea să o angajeze civil sau comercial numai în limitele fixate de hotărârile adunării generale şi a reglementărilor în vigoare, după cum rezultă din statutul acestei persoane juridice, instanţa a conchis că activitatea inculpatului a fost orientată numai spre spolierea părţilor vătămate prin inducerea lor în eroare.
Ori, în conformitate cu prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., constituie infracţiune „Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine nu pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă? se constată că dincolo de orice îndoială rezonabilă ca activitate a inculpatul cadrează, pe textul incriminator atât la nivel de concept, cât şi la nivel de conţinut constitutiv.
Ori, instanţa a constatat că activitatea inculpatului se pliază pe ideea care a impus incriminarea adică amăgirea frauduloasă a părţilor vătămate, iar în privinţa conţinutului constitutiv a constatat în discuţie că inculpatul a indus în eroare părţile vătămate prin ascunderea situaţiei juridice reale a imobilelor promise spre vânzare, atât din perspectiva faptului că erau angajate altui antecontract de vânzare-cumpărare, cât şi prin faptul că nu avea puteri de reprezentare depline pentru a finaliza acte de dispoziţie, în lipsa unei hotărâri a adunării generale care să-l abiliteze. Prin aceste manopere frauduloase a provocat inducerea în eroare a părţilor vătămate şi a obţinut foloase materiale pentru sine şi pentru cooperativa pe care o administra reprezentate de sumele încasate cu titlu de plată în avans. Mai mult aceste sume de bani se constituie şi în pagube încercate de părţile vătămate.
Toate activităţile ilicite raportate la fiecare parte vătămată s-au găsit sub semnul aceleiaşi rezoluţii subiective a inculpatului ceea ce face ca ele să se găsească sub semnul unui liant juridic de tip obiectiv, dar şi subiectiv care să le eterogenizeze într-o unitate legală de infracţiuni de tipul infracţiune continuată prev. la art. 41 alin. (2) C. pen.
În consecinţă instanţa a constatat realizate sub aspect obiectiv în fapta inculpatului, cerinţele de conţinut ale infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1)-(3), (5) C. pen., iar sub aspect subiectiv a reţinut că fapta a fost comisă de inculpat cu intenţie directă şi calificată prin scop în sensul art. 19 alin. (1) lit. a) C. pen.
Vinovăţia inculpatului pentru comiterea acestei infracţiuni a fost dovedită prin probele administrate în cauză, dincolo de " orice îndoială rezonabilă.
Instanţa a reţinut că inculpatul prin promisiuni repetate de, vânzare-cumpărare pentru aceleaşi imobile cu încasarea în avans a unor sume de la părţile vătămate şi preconstituind înscrisuri sub semnătură privată şi altele autentificate a creat aparenţa de seriozitate a operaţiunii juridice iniţiată, astfel realizând amăgirea părţilor vătămate şi spolierea acestora de suma 1.355.954 lei.
În consecinţă, instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
7. Inculpatul a emis 2 file CEC în favoarea părţii vătămate SC H.C. SRL Focşani fără a avea în cont disponibil şi mai mult în timp ce se afla în interdicţie bancară.
Pe linia deciziei de desfiinţare cu trimitere instanţa a audiat administratora părţii vătămate care a precizat că CEC-urile au fost emise cu titlu de mijloc de plată, depoziţie care se coroborează şi cu menţiunile din facturile fiscale emise unde se precizează că modalitatea de plată „se achită cu fila CEC”. Dacă s-a avut în vedere că din depoziţia menţionată plata cu filă CEC era uzuală în relaţiile comerciale dintre partea vătămată şi cooperativa meşteşugărească administrată de inculpat s-a concluzionat că fapta inculpatului de emitere a 2 file CEC fără a avea disponibil în cont, a avut rol de mijloc de spoliere a părţii vătămate de suma de 45.000 lei. Inculpatul a acţionat cu intenţie directă rezultată din faptul că făcea operaţiuni regulate de plată cu astfel de instrumente şi la momentul emiterii celor două file CEC se afla în interdicţie bancară şi nu avea nici disponibil în cont, nu poate induce decât concluzia dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a urmărit păgubirea părţii vătămate pe care a obţinut-o prin folosirea unui mijloc de plată cu regim juridic special.
În declaraţia dată în rejudecare Branişte Angela - în calitate de administrator la SC H.C. SRL Focşani - fila 151 a confirmat afirmaţiile menţionate mai sus, a arătat că a fost introdusă la plată fila cec sus menţionată care a fost iniţial refuzată la plată, a arătat că s-a reuşit după mult timp recuperarea sumei fapt pentru care societatea nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Faţă de aceste aspecte s-a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (4) C. pen.
8. S-a reţinut din actele dosarului că inculpatul nu a înregistrat în evidenţele contabile sumele încasate cu titlu de avans pentru imobilele promise spre vânzare părţilor vătămate, după cum a rezultat din actul de control efectuat de D.G.F.P. Vrancea.
În concret, inculpatul nu a înregistrat în evidenţele contabile sumele încasate în perioada 01 iulie 2004 - 31 decembrie 2004 şi ca avans pentru vânzarea imobilelor din Str. Republicii şi Bd. Unirii şi nici nu a depus declaraţiile fiscale privind taxa pe valoarea adăugată aferentă acestor operaţiuni comerciale.
Din art. 134 alin. (5) lit. b) din C. fisc. „Exigibilitatea T.V.A. este anticipată faptului generator şi intervine:b. la data încasării avansului, în cazul în care se încasează avansuri înaintea livrării de bunuri. Prin avansuri se înţelege încasarea parţială sau integrală a contravalorii bunurilor.”.
Prin urmare, inculpatul prin neevidenţierea în contabilitate a facturilor fiscale emise pentru încasarea cu titlu de avans a sumelor achitate de părţile vătămate pentru cumpărarea imobilelor promise spre vânzare-cumpărare şi nedepunerea declaraţiilor fiscale privind TVA a cauzat bugetului consolidat o pagubă de 231.421,28 lei după cum rezultă din raportul de expertiză contabilă M. efectuată în rejudecare.
Întrucât nu s-au finalizat operaţiunile de transfer de proprietate pentru ca sumele încasate de inculpat cu titlu de preţ a imobilelor să devină venituri ale cooperativei administrată de acesta generatoare de creanţă fiscală aşa cum se stabileşte prin pct. 59 alin. (3) privind aplicarea art. 155 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004. Potrivit acestui text normativ în cazul vânzării de bunuri imobile „data la care se emite factura fiscală este considerată data la care toate formalităţile impuse de lege sunt îndeplinite pentru a se face transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător.
Orice facturare efectuată înainte de îndeplinirea formalităţilor impuse de lege pentru a se face transferul de proprietate de la vânzător la cumpărător se consideră facturare de avans, urmând a se regulariza prin stornarea facturilor de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integrală a bunului imobil vândut.
Cum inculpatul nu a finalizat operaţiunile juridice de vânzare-cumpărare iniţiate pentru care a încheiat antecontracte, de vânzare-cumpărare şi a încasat sumele cu titlu de avans de la părţile vătămate în mod nejustificat organele de control fiscal, a reţinut că datorează la buget consolidat şi impozit pe profit.
În consecinţă, instanţa a reţinut că inculpatul prin fapta sa a determinat sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale reprezentând TVA în valoare de 231.421,28 lei aferent facturilor fiscale neînregistrate în contabilitate precizate în detaliu în raportul de expertiză contabilă, sumă de altfel acceptată şi de partea civilă Ministerul Finanţelor prin declaraţia de constituire.
Instanţa în aceste condiţii a constatat că inculpatul nu a pus la dispoziţia lichidatorului judiciar facturile fiscale întocmite pentru vânzarea imobilelor şi încasarea de avansuri de la părţile vătămate ceea ce se constituie în ascunderea sursei impozabile în sensul art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005, prin schimbarea de încadrare juridică aşa cum s-a procedat la termenul din data de 08 ianuarie 2013.
De asemenea, instanţa a reţinut că omisiunea inculpatului de înregistra în evidenţele contabile ale C.M.M.B. pe care o administra, a facturilor fiscale în valoare de 624.231 lei precizate în raportul de expertiză contabilă realizează elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 prin schimbarea de încadrare juridică aşa cum s-a procedat la termenul din data de 08 ianuarie 2013.
9. Inculpatul a susţinut că a efectuat din contul C.M.M.B. plăţi în contul debitelor C.M.M.M. înainte şi după fuziunea cu aceasta, după cum rezultă din înscrisurile de la filele 420-432 - dosar urmărire penală. Expertiza contabilă efectuată în cauză a relevat contrariul, mai mult în arhiva C.M.M.B. s-a găsit numai un proiect de fuziune din 2004 cu C.M.M.M. Odobeşti, fără a exista actul juridic de fuziune şi protocolul de predare-primire a patrimoniului ca urmare a fuziunii şi nu s-au putut evidenţia debite ale C.M.M.M. preluate de C.M.M.B. (fila 431 supliment raport expertiză).
În data de 10 noiembrie 2004 inculpatul a încheiat un contract de împrumut între C.M.M.B. şi persoana fizică H.I. pentru suma de 91.000 euro echivalentul a 378.969 lei la cursul B.N.R. de la data menţionată cu garanţie imobiliară şi anume ipotecă de rangul I pe imobilul situat în Focşani, str. Republicii, proprietatea C.M.M.B. Inculpatul a ridicat suma împrumutată şi însuşită şi a folosit-o în interes personal, după cum rezultă din depoziţiile sale (fila 388 dosar urmărire penală).
În declaraţia dată în rejudecare H.I. - fila 108, a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, deoarece şi-a recuperat suma de 91.000 euro prin scoaterea la vânzare a bunului adus drept gaj.
De asemenea, inculpatul a însuşit şi folosit în interes personal şi suma virată în contul C.M.M.B. de către SC M.A. SRL Jariştea în valoare de 90.000 lei după cum rezultă din raportul de expertiză (fila 408 dosar urmărire penală).
10. La data de 29 iulie 2004 inculpatul a ridicat din casieria C.M.M.B. suma de 33.500 lei deşi înscrierea la licitaţie pentru cumpărarea unei staţii de betoane de la C.C. Focşani era în realitate de 3.500 lei; inculpatul a achitat 3.500 lei taxa de înscriere, iar suma de 30.000 lei şi i-a însuşit.
De asemenea, la 18 octombrie 2005 inculpatul a contractat în numele şi pe seama C.M.M.B. un împrumut în valoare de 234.799 lei echivalentul a 65.000 Euro la cursul B.N.R. din data menţionată; această sumă inculpatul nu a înregistrat-o în contabilitatea C.M.M.B., ci a folosit-o, după cum susţine în declaraţiile din cursul procesului, pentru plata unor datorii fără a le putea individualiza şi dovedi.
Raportând cele ce preced la dispoziţiile normei de încriminare prev. de art. 2151 alin. (1) şi (2) C. pen. potrivit căreia constituie infracţiunea de delapidare „însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează”.
Inculpatul are calitatea de subiect al infracţiunii menţionate, întrucât prin calitatea sa de preşedinte al C.M.M. Berlina calitate în care potrivit art. 33 din Statutul acestei cooperative „administratorul este şi preşedintele cooperative fiind răspunzător de prejudiciile aduse în situaţia în care activitatea sa nu corespunde reglementărilor în vigoare”.
Prin urmare, funcţia ocupată de inculpat îi conferă calitatea de funcţionar în sensul dat acestui termen de art. 147 alin. (2) C. pen. „ orice persoană care exercită o însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prev. de art. 145 C. pen.”.
În aceste condiţii însuşindu-şi suma de 723.767 lei din împrumuturile contractate pentru C.M.M. Berlina pe care le-a folosit în interes personal realizează elementele constitutive ale - infracţiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Instanţa a reţinut forma calificată a infracţiunii de delapidare dat fiind faptul că paguba produsă cumulată depăşeşte suma de 200.000 lei fixată de art. 146 teza II C. pen. ca reper determinativ pentru sintagma „consecinţe deosebit de grave” ca element calificat al faptei ilicit penale reţinută în sarcina inculpatului.
De asemenea, instanţa a reţinut ca actele materiale descrise mai sus au fost comise sub semnul aceleiaşi rezoluţii infracţionale ceea ce rezultă din maniera identică de acţiune a inculpatului, din scopul însuşirii sumelor de bani, precum şi din intervalele relativ reduse de timp în care au avut loc; se" realizează astfel cerinţele de text prev. de art. 41 alin. (2) C. pen. „Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni”.
În consecinţă, instanţa a constatat că inculpatul se face vinovat pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare prev. şi ped. de art. 2151 alin. (1),2 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
11. Inculpatul a prezentat contabilei C.M.M.B. chitanţa fiscală din 29 iulie 2004 emisă de C.C. Focşani în valoare de 33.500 lei pe care în prealabil o falsificase prin adăugarea cifrei „3” înaintea sumei înscrisă de emitent care era numai de 3.500 lei, fapt dovedit prin înscrisul de la dosar - fila 316 şi copia de pe registrul de casă poziţia 204 (fila 318 dosar urmărire penală).
În aceste condiţii, instanţa raportând cele ce preced la disp. art. 290 C. pen. „Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin modurile arătate la art. 288 - contrafacerea scrierii prin subscrieri sau prin alterarea lui în orice mod dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire în vederea producerii unei consecinţe juridice”.
12. Inculpatul a „contrafăcut scrierea” prin adăugarea cifrei „3” la suma înscrisă în factura fiscală şi a folosit înscrisul pentru ridicarea sumei „majorate fraudulos” din casieria C.M.M.B. prin urmare, a produs consecinţa juridică eliberarea sumei de 33.500 lei şi folosirea parţială în scop personal.
De asemenea, instanţa a reţinut că inculpatul a declarat în faţa notarului public, în fals că „imobilul nu este ipotecat, urmărit pentru debite datorate persoanelor fizice sau juridice şi nu este promis spre vânzare la terţe persoane”, sens în care au fost autentificate înscrisurile din 15 martie 2005, la B.N.P. - D.G., din 16 august 2005, la B.N.P. - N.E. Că declaraţiile inculpatului nu corespund realităţii, rezultă din faptul că acesta a încheiat mai multe antecontracte de vânzare-cumpărare cu persoanele vătămate menţionate în prima parte a considerentelor (în motivarea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen.).
Dacă cu privire la sarcinile imobilului situat în Focşani, str. Republicii, ipotecat în favoarea numitului H.I. sau cu privire la eventualele executări silite aflate în derulare cumpărătorii puteau să consulte Cartea Funciară a imobilului cu privire la promisiunile de vânzare-cumpărare închiriate de inculpat cu terţe persoane declaraţia acestuia pe propria răspundere este esenţială.
Astfel observând cele ce preced din perspectiva disp. art. 292 C. pen., potrivit căruia constituie infracţiunea de fals în declaraţii „Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unui organ sau instituţii de stat ori unei alte unităţi dintre cele de la art. 145 C. pen., în vederea producerii de consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când potrivit legii ori împrejurărilor declaraţia făcută serveşte pentru producerea acelei consecinţe”, instanţa a constatat că declaraţiile inculpatului pe aspectele menţionate mai sus încadrează eficient pe norme de incriminare în discuţie.
Având în vedere însă data comiterii celor două fapte, prev. de art. 290 si 292 - la 20 iulie 2004, respectiv 15 martie 2005 s-a constatat că răspunderea penală pentru aceste fapte este prescrisă.
Pe latură civilă, instanţa de rejudecare a avut în vedere şi criticile aduse prin decizia de casare cu privire la neconcordanţele existente între cele două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, fapt pentru care a dispus efectuarea unei noi expertize.
Instanţa, faţă de deciziile de casare prin care s-au menţinut actele procedurale cât şi faţă de expertizele efectuate, a dispus următoarele:
A obligat inculpatul la plata următoarele sume: către partea civilă Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P. Vrancea, la plata sumei de 231.421,28 lei care reprezintă TVA de plata = 219.330,38 RON, dobânzi pentru neplata TVA = 9.830,7 RON, penalităţi pentru neplata TVA = 2.260,2 lei, întrucât inculpatul s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale prin neevidenţierea în contabilitate a operaţiunilor comerciale efectuate şi anume a T.V.A., nu şi a impozitului pe profit cum a reţinut organele fiscale deoarece nu au fost finalizate actele juridice privind transferul de proprietate, cu respectarea procedurilor fiscale prevăzute în Codul Fiscal şi Normele Metodologice de aplicare aprobate prin H.G. nr. 40/2004.
către partea civila SC U.P. SRL Focşani, - f. 153, prin administrator T.S. LA suma de 161.477,21 lei - fila 7511 către partea civile SC P.L.R. SRL Voluntari la suma de 7224, 55 lei - f. 36 II către M.V. suma de 252. 452 lei - f. 19 II către R.I. suma de 231.000 lei - f. 107.
S-a luat act că persoanele vătămate H.I. - f. 108, SC H. SRL Focşani - f. 151 SC M.A. SRL Focşani - f. 152, G.C. - f. 196, Ş.A. f. 18 II, S.V. f. 195, şi C.M.M.B. - prin lichidator - f. 46, nu s-au constituit părţi civile;
În art. 118 lit. e) C. pen. s-a arătat că sunt supuse confiscării speciale: bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
Având în vedere declaraţiile părţilor civile din care rezultă că nu şi-au recuperat sumele de bani date inculpatului dar nu au pretenţii civile, în baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a următoarelor sume de bani: 300.000.000 ROL pentru partea vătămată SC M.A. SRL Focşani; 1.746.000.000 ROL pentru partea vătămată G.C.; 930.000.000 ROL pentru partea vătămată S.V.
Împotriva sentinţei penale mai sus menţionată au declarat apel în termen legal apelantul inculpatul S.C. şi partea civilă C.M.M.B. prin lichidator judiciar C.B.V., fost M.I.I.P.U.R.L, pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând respingerea greşită a cererii privind aplicarea dispoziţiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen. şi consecinţă acesteia, nulitatea actului de sesizare a instanţei, omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de delapidare, prev. de art. 2151 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., greşita apreciere a probelor care au avut ca urmare condamnarea nedreaptă pentru comiterea faptei în dauna părţilor vătămate SC H.C. SRL Focşani, S.V., A.Ş., G.C., R.I., SC U.P. SRL Focşani, SC M.A. SRL Focşani, condamnarea greşită în baza unor dispoziţii legale care nu se aflau în vigoare la data săvârşirii faptelor reţinute în actul de inculpare, soluţionarea greşită a cererii de constituire de parte civilă a apelantei părţi civile C.M.M.B., greşita obligare a inculpatului la plata despăgubirilor civile şi confiscarea nelegală a diferitelor sume de bani.
Curtea de apel a apreciat ca nefondat apelul declarat de inculpate.
Cu referire la prima critică a reţinut că, în baza art. 300 C. proc. pen., instanţa este datoare să verifice din oficiu la prima înfăţişare regularitatea actului de sesizare, iar când constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii şi neregularitatea nu poate fi înlăturată, dosarul se restituie organului de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare.
Potrivit dispoziţiilor procedurale, nulitatea nu este o excepţie, ci o sancţiune procedurală care intervine în cazul, încălcării dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal, (art. 197 C. proc. pen.), iar în doctrină şi jurisprudenţă se apreciază că nerespectarea dispoziţiilor legale privitoare la sesizarea instanţei, (aspect de nelegalitate ridicat prin apelul declarat de inculpat) are în vedere, încălcarea dispoziţiilor privitoare la „sesizarea primară” X (sesizarea prin rechizitoriu), „sesizarea suplimentară” (extinderea acţiunii penale, extinderea procesului penal) şi „sesizarea de trimitere” (casarea cu trimitere, declinarea competenţei, regulatorul de competenţă, strămutarea).
În aceste condiţii s-a reţinut că verificările instanţei conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la verificarea sesizării instanţei privesc strict regularitatea actului de sesizare sub aspectul respectării dispoziţiilor art. 264 alin. (3) C. proc. pen.
Inculpatul a invocat nelegalitatea actului de sesizare a instanţei şi în faţa primei instanţe şi a solicitat restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale în temeiul art. 332 alin. (2) din C. proc. pen., pentru motive care exced cadrului legal impus de textul de lege mai sus analizat şi care privesc aspecte de temeinicie a hotărârii pronunţate.
Astfel, din examinarea rechizitoriului instanţa de apel a constatat inexistenţa unor temeiuri certe care să conducă la concluzia justificată că nu au fost respectate dispoziţiile art. 262, art. 263 şi art. 264 C. proc. pen., condiţii de formă şi de conţinut, întrucât în expozitivul actului de inculpare au fost descrise în detaliu, complet, actele materiale ce compun latura obiectivă a infracţiunilor comise, împrejurările de loc şi de timp în care au fost săvârşite, persoanele în dauna cărora au fost comise infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, aspecte, detaliate inclusiv în expozitivul hotărârii primei instanţe la-termenul de judecată din data de 08 mai 2012 şi care conferă acesteia legalitate şi temeinicie.
În ceea ce priveşte aprecierea greşită a probelor privind temeinicia acuzaţiei de înşelăciune în dauna părţii vătămate SC H.C. SRL Focşani, instanţa de apel a constatat că prima instanţă a făcut o corectă apreciere a probelor administrate pe parcursul cercetărilor penale în cursul urmăririi penale dar şi nemijlocit pe parcursul judecării cauzei şi a reţinut întemeiat că inculpatul a indus în eroare reprezentantul părţii civile SC H. SRL, emiţându-i acestuia o filă cec pentru o sumă considerabilă, de 45.000 lei, deşi se afla în interdicţie bancară şi cunoştea că nu îşi va putea onora obligaţia pecuniară.
Reaua credinţă în efectuarea actelor de comerţ şi modalitatea de inducere în eroare a partenerului de afaceri prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii mincinoase cu scopul vădit de a încheia un act pe care reprezentantul societăţii păgubite nu l-ar fi încheiat în condiţiile stipulate dacă ar fi cunoscut această eroare, respectiv existenţa interdicţiei bancare în care se afla inculpatul la data perfectării convenţiei, a demonstrat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă atunci când a comis fapta de înşelăciune.
Nu a fost primită ca întemeiată nici cea de a treia critică adusă hotărârii primei instanţe, aspect de netemeinicie care priveşte greşita condamnare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., săvârşită în dauna părţilor vătămate, S.V., A.Ş., G.C., R.I., SC U.P. SRL Focşani, SC M.A. SRL Focşani, întrucât probele administrate în cauză au făcut dovada temeiniciei soluţiei de condamnare dispusă de instanţa de fond. Dovada că inculpatul S.C. în calitate de administrator al C.M.M.B. a indus în eroare aceste părţi (S.V., A.Ş., G.C., R.I., SC U.P. SRL Focşani, SC M.A. SRL Focşani) cu ocazia perfectării antecontractelor de vânzare cumpărare, convenţii pe care nu le-a respectat deşi a încasat sume importante de bani pentru bunurile imobiliare înstrăinate, imobile aflate în proprietatea cooperativei pe care o administra şi pe care ulterior le-a revândut, a rezultat din declaraţiile redactate în fals privind situaţia juridică a bunurilor înstrăinate, chitanţele întocmite în aceste împrejurări, facturile fiscale nominalizate în hotărârea primei instanţe şi care s-au regăsit în dosarul de urmărire penală, facturi redactate personal de inculpat şi care au atestat primirea sumelor de bani de la persoanele fizice şi juridice induse în eroare, facturile şi chitanţele întocmite în fals pentru a acoperi operaţiuni comerciale.
Prin cererea de apel formulată, inculpatul, prin apărător, a invocat printre altele, condamnarea greşită a inculpatului pentru fapte comise în perioada ianuarie - septembrie 2005, aspect nereal rezultat atât din conţinutul actului de inculpare cât şi din considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Inculpatul S.C. a fost cercetat şi condamnat pentru neînregistrarea în evidenţele contabile a tuturor veniturilor obţinute, taxa pe valoare adăugată aferentă facturilor emise şi a tranzacţiilor imobiliare efectuate pe parcursul perioadei 01 iulie 2004-31 decembrie 2004, cauzând Ministerului Finanţelor prin D.G.F.P. Vrancea, conform concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit de expert B.R., un prejudiciu în cuantum de 231.421,24 lei, defalcat în 219.330,38 lei, pentru neplata TVA, 9.830,7 lei, dobânzi pentru neplata TVA şi suma de 2.260,2 lei penalităţi pentru neplata la termen a TVA, sumă de bani ce nu a fost contestată de inculpat şi care se regăseşte şi în dispozitivul hotărârii atacate. Aşadar, instanţa de fond nu a reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea altor infracţiuni decât cele pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, au fost respectate prevederile art. 317 C. proc. pen., iar prejudiciu la a cărui acoperire a fost obligat inculpatul, s-a rezumat la consecinţa neevidenţierii în contabilitate a operaţiunilor comerciale efectuate în perioada 01 iulie 2004-31 decembrie 2004 şi pentru care au fost emise facturi, facturi care au reprezentat avans pentru vânzări de bunuri imobile şi care impun aplicarea dispoziţiilor art. 134 alin. (5) lit. a) şi b) din C. fisc., care au stipulat expres exigibilitatea taxei pe valoare adăugată. TVA a fost anticipat faptului generator v ; şi a intervenit la data când a fost emisă o factură fiscală, înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii sau de la data încasării avansului, în cazul în care s-au încasat avansuri înaintea livrării de bunuri sau a prestării de servicii, situaţie incidenţă activităţii infracţionale desfăşurate de inculpat în perioada menţionată, iulie - decembrie 2004.
În ceea ce priveşte apelul declarat de partea civilă C.M.M.B. prin lichidator judiciar B.V., fost M.I.I.P.U.R.L, instanţa de apel a constatat că pretenţiile civile ridicate în cauză izvorăsc din raporturile proprii interne generate de dreptul de administrare al societăţii păgubite de inculpat, iar, actele şi faptele de comerţ au fost exercitate în virtutea aceluiaşi drept de administrare, astfel că apelanta nu are calitate procesuală de parte vătămată, ci de parte responsabilă civilmente.
În aceste condiţii, C.M.M.B. are alte căi procedurale separate prin care să-şi valorifice pretenţiile civile solicitate, care exced prezentului cadru procesual.
În baza acestor considerente, Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie, prin Decizia penală nr. 89 din 17 ianuarie 2013, a respins, ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat S.C., împotriva Sentinţei penale nr. 38/D din 12 februarie 2013 a Tribunalului Bacău.
În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de partea civilă C.M.M.B. prin lichidator judiciar B.V., fost M.I.I.P.U.R.L împotriva aceleiaşi sentinţe penale. A casat în parte sentinţa penală doar sub aspectul soluţionării laturii civile în ceea ce priveşte apelanta parte civilă şi, rejudecând:
A respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de partea civilă C.M.M.B. prin lichidator judiciar B.V., fost M.I.I.P.U.R.L.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul S.C. şi partea civilă C.M.M.B. prin lichidator judiciar B.V., fost M.I.I.P.U.R.L.
Inculpatul, prin motivele de recurs depuse la data de 05 noiembrie 2013, a solicitat achitarea pentru infracţiunea de înşelăciune, arătând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, lipsind latura subiectivă, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. Cu caracter subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. La data de 09 ianuarie 2014 a depus la dosar o completare a motivelor de recurs, solicitând, pe lângă achitarea pentru infracţiunea de înşelăciune, schimbarea încadrării juridice cu referire la infracţiunea de delapidare, motivând că nu poate fi reţinută decât pentru o sumă mai mica, de 30.000 lei, ceea ce conduce la încadrarea din art. 2151 alin. (1) C. pen. (nu art. 2151 alin. (1) şi (2)). În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, de asemenea, s-a invocat o schimbare de încadrare juridică, despre care se învederează că s-a solicitat şi în apel, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra acesteia. Criticile sunt raportate la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Partea civilă a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., arătând că în mod nelegal instanţa de apel a reţinut că nu are în cauză calitatea de parte civilă, în condiţiile în care inculpatul a fost condamnat pentru infracţiunea de delapidare. Solicită admiterea cererii sale şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor prin anularea contractului de împrumut cu garanţie imobiliară încheiat de inculpat cu H.I., precum şi anularea facturilor de vânzare a spaţiilor menţionate în rechizitoriu.
Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenţi, cât şi conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică, ambele recursuri fiind nefondate.
Înalta Curte constată, în prealabil, că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bacău la data de 17 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prev. de art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, dorindu-se, astfel cum rezultă şi din expunerea de motive, pe lângă scopul principal de degrevare a instanţelor şi o introducere anticipată a filozofiei N.C.P.P., aceea de impunere a unei singure căi de atac în materie penală, aspect ce se conformează atât cerinţelor constituţionale de acces la justiţie, cât şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi de consolidare a caracterului de excepţie a căilor extraordinare de atac.
În aceste condiţii, prin Legea nr. 2/2013 au fost eliminate anumite motive de casare în recurs, avându-se în vedere că aceste motive sunt analizate în cadrul căii de atac a apelului.
În acelaşi timp, conform art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., motivele de recurs se formulează în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţă cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată.
Sancţiunea nerespectării acestui termen este prevăzută de alin. (21) al aceluiaşi articol, în care se arată că instanţa va lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. se iau în considerare din oficiu.
Din perspectiva expusă mai sus, cu referire la recursul declarat de inculpatul S.C., Înalta Curte constată că acesta a depus în termen doar motivele de recurs formulate la data de 05 noiembrie 2013, în condiţiile în care primul termen de judecată fixat în cauză, cu procedura completă, a fost la data de 11 noiembrie 2013, completarea acestora la data de 09 ianuarie 2014 fiind situate cu depăşirea termenului prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen. Cum criticile formulate tardiv nu se încadrează în motivele de recurs ce pot fi analizate din oficiu, ele nu vor fi analizate.
Un prim motiv de recurs invocat în termen de inculpat vizează cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Solicitarea inculpatului de achitare în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru infracţiunea de înşelăciune cu motivarea că lipseşte latura subiectivă a acesteia, formulată, de altfel, şi în apel, nu este fondată, nefiind susţinută de probele administrate în cauză ce dovedesc intenţia inculpatului de a induce în eroare părţile vătămate.
Pentru prima infracţiune de înşelăciune privind reprezentantul părţii civile SC H. SRL, s-a dovedit că inculpatul a emis acestuia o filă cec pentru o sumă considerabilă, de 45.000 lei, deşi se afla în interdicţie bancară şi cunoştea că nu îşi va putea onora obligaţia pecuniară.
Reaua credinţă în efectuarea actelor de comerţ şi modalitatea de inducere în eroare a partenerului de afaceri prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii mincinoase cu scopul vădit de a încheia un act pe care reprezentantul societăţii păgubite nu l-ar fi încheiat în condiţiile stipulate dacă ar fi cunoscut această eroare, respectiv existenţa interdicţiei bancare în care se afla inculpatul la data perfectării convenţiei, demonstrează că inculpatul a acţionat cu intenţie directă atunci când a comis fapta de înşelăciune.
Nu poate fi primită ca întemeiată nici critica adusă greşitei condamnări a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în dauna părţilor vătămate, S.V., A.Ş., G.C., R.I., SC U.P. SRL Focşani, SC M.A. SRL Focşani, întrucât probele administrate în cauză fac dovada temeiniciei soluţiei de condamnare, prin care s-au constatat întrunite, elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Dovada că, inculpatul S.C. în calitate de administrator al C.M.M.B. a indus în eroare aceste părţi (S.V., A.Ş., G.C., R.I., SC U.P. SRL Focşani, SC K.M.A. SRL Focşani) cu ocazia perfectării . antecontractelor de vânzare cumpărare, convenţii pe care nu le-a respectat deşi a încasat sume importante de bani pentru bunurile imobiliare înstrăinate, imobile aflate în proprietatea cooperativei pe care o administra şi pe care ulterior le-a revândut, rezultă din declaraţiile redactate în fals privind situaţia juridică a bunurilor înstrăinate, chitanţele întocmite în aceste împrejurări, facturile fiscale nominalizate în hotărârea primei instanţe şi care se regăsesc în dosarul de urmărire penală, facturi redactate personal de inculpat şi care atestă primirea sumelor de bani de la persoanele fizice şi juridice induse în eroare, facturile şi chitanţele întocmite în fals pentru a acoperi operaţiuni comerciale, acţiuni ce conturează fără dubiu intenţia inculpatului de a înşela.
În ceea ce priveşte critica subsidiară formulată de inculpat, privind individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că, deşi acesta a invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., aceasta nu se încadrează în cazul de casare invocat ci în art. 3859 pct. 14 astfel cum era reglementat anterior Legii nr. 2/2013. Prin abrogarea parţială a cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. prin Legea nr. 2/2013, în recurs nu mai este posibilă examinarea temeiniciei pedepsei.
Examinând recursul părţii civile C.M.M.B. prin lichidator judiciar B.V., fost M.I.I.P.U.R.L., Înalta Curte apreciază că nici acesta nu este întemeiat.
Este adevărat că inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat şi pentru infracţiunea de delapidare, în raport de ; care, într-adevăr, C.M.M.B. are calitate de parte; vătămată.
În cauză, însă, recurenta nu a formulat pretenţii civile pentru infracţiunea de delapidare comisă de inculpat, ci în raport de infracţiunile de înşelăciune, faţă de care, în mod corect s-a reţinut de instanţa de apel, aceasta nu are calitate de parte vătămată ci ar fi putut avea calitatea de parte responsabilă civilmente.
Astfel, aceasta a solicitat restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunilor prin anularea contractului de împrumut cu garanţie imobiliară încheiat de inculpat cu H.I., precum şi anularea facturilor de vânzare a spaţiilor menţionate în rechizitoriu către celelalte părţi vătămate, solicitare în mod corect apreciată ca inadmisibilă.
În lipsa unor dispoziţii special derogatorii, în cauză îşi găseşte aplicarea regula generală, exprimată în art. 14 alin. (3) C. proc. pen., potrivit căreia repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor legii civile.
Acţiunea civilă alăturată acţiunii penale se rezolvă potrivit legii civile, continuând să fie guvernată de principiul disponibilităţii.
Părţile vătămate prin acţiunea de inducere în eroare a inculpatului nu au solicitat anularea actelor încheiate cu acesta.
Aplicând legea civilă care în cazul dolului (corespondentul inducerii în eroare din penal) atrage nulitatea relativă, nu cea absolută, în mod corect solicitarea C.M.M.B. de anulare a actelor încheiate de inculpat şi care au făcut obiectul infracţiunii de înşelăciune, a fost apreciată ca inadmisibilă.
Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, ambele recursuri formulate în cauză, cu obligarea recurenţilor la cheltuieli de judecată către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă C.M.M.B. - prin lichidator judiciar C.I.I. - B.V. (fost M.I.I.P.U.R.L.) şi de inculpatul S.C. împotriva Deciziei penale nr. 89 din 17 mai 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 879/2014. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 834/2014. Penal. Omorul calificat (art. 175... → |
|---|
