ICCJ. Decizia nr. 875/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 875/2014
Dosar nr. 1965/84/2012
Şedinţa publică din 11 martie 2014
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 30 din 20 martie 2013, Tribunalul Sălaj în Dosarul nr. 1965/84/2012, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul L.A.T. pentru comiterea a două infracţiuni prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.D.R.F. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi s-a lăsat nesoluţionată latura civilă a cauzei.
Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut că inculpatul L.A.T., în calitate de administrator la SC A. SRL Gârbou în perioada 2008-2010 s-a aprovizionat cu ţigări de provenienţă Ucraina pe care le-a comercializat prin magazinul sau din localitatea Barsaul Mare, ascunzând sursa impozabilă sau taxabilă pentru a se sustrage de la plata obligaţiunilor fiscale datorate bugetului de stat, iar în perioada 01 ianuarie 2008 - 30 iulie 2008 a realizat din comercializarea de ţigări de provenienţă Ucraina venituri totale îa sumă de 3.982 RON ascunzând sursa impozabilă sau taxabilă pentru a se sustrage de la plata obligaţiunilor fiscale datorate bugetului de stat.
Ga situaţie de fapt, s-a reţinut că în perioada 2008-2010 inculpatul L.A.T. în calitate de administrator la SC A. SRL s-a aprovizionat cu ţigări de provenienţă Ucraina din municipiul Baia Mare, ţigări pe care le-a comercializat prin magazinul pe care-l deţinea. Angajata magazinului, numita B.D.R.F. în calitate de vânzătoare a comercializat diferite tipuri de ţigări de provenienţă Ucraina aduse de către administratorul societăţii. Aceasta nota într-o agendă, în partea din faţă persoanele care cumpărau astfel de ţigări, deoarece plata către furnizor se făcea în funcţie de vânzările din magazin.
Din procesul-verbal de control încheiat de către Garda Financiară Sălaj a rezultat că în perioada 2008-2010 inculpaţii au achiziţionat şi comercializat 2.267 cartuşe de ţigări de provenienţă Ucraina, cu preţuri cuprinse între 30-70 RON cartuşul. Pentru comercializarea acestor ţigări societatea datora statului impozit pe profit, TVA, accize şi taxe vamale. Prejudiciul total cauzat bugetului de stat s-a ridicat la suma de 148.450 RON.
De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul L.A.T. în perioada 01 ianuarie 2008 - 30 iulie 2008 nu a evidenţiat veniturile obţinute din vânzarea a 561 cartuşe de ţigări de provenienţă Ucraina, realizând venituri în cuantum de 3.982 RON, neevidenţiate.
Raportat la această stare de fapt inculpatul L.A.T. a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi o infracţiune tot de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar inculpata B.D.R.F. pentru complicitate la o infracţiune de evaziune fiscală prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Evaziunea fiscală constă în sustragerea contribuabililor prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor şi/sau oricăror alte sume datorate bugetului general consolidat. În legătură cu aceasta definiţie, se impun o serie de precizări. În primul rând, în accepţiunea Legii nr. 241/2005, termenul de buget general consolidat desemnează ansamblul bugetelor publice, componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg. În al doilea rând, prin contribuabil, actul normativ mai sus arătat înţelege orice persoană fizică ori juridică (sau altă entitate fără personalitate juridică), română sau străină, care obţine venituri sau deţine bunuri pentru care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume bugetului general consolidat, venituri obţinute în mod legal.
Infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în ascunderea bunului său a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, având ca premisă existenţa unei obligaţii legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activităţi prestate sau bunuri deţinute. Or, în prezenţa cauză inculpatul a obţinut venituri în mod ilegal, prin comercializarea ilegală a unor mărfuri.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară o activitate de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute în alin. (2), iar potrivit alin. (2) activităţile economice cuprind activităţile producătorilor, comercianţilor sau prestatorilor de servicii inclusiv activităţile agricole, activităţile profesiilor liberale sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate. Veniturile obţinute de către inculpat prin comercializarea de ţigări prin magazinul pe care-l deţine, nu se circumscrie acestor tipuri de venituri. Prin activitatea de comercializare a ţigărilor netimbrate inculpatul a încălcat prevederile art. 12 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 12/1990 modificată, efectuând acte de comerţ ilicite.
De asemenea, constituie activitate ilicită orice acţiune ori inacţiune a unei persoane fizice, sau juridice, prin care se încalcă o normă de conduită obligatorie, care se poate prezenta sub forma comisivă sau omisivă.
Referitor la infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, care constă în fapta inculpatului de a nu conduce evidenţa contabilă în partida simplă şi nu a declarat veniturile realizate la organul fiscal din vânzarea de ţigări netimbrate ca persoană fizică, pe care l-a rândul său le-a cumpărat de la o altă persoană, s-a reţinut că potrivit art. 48 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente sunt obligaţi să organizeze şi să conducă evidenţa contabilă în partida simplă, cu respectarea reglementarilor în vigoare privind evidenţa contabilă, şi să completeze Registrul-jurnal de încasări şi plăţi, Registrul-inventar şi alte documente contabile prevăzute de legislaţia în materie.
De asemenea, orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în evidenţă contabilă în partida simplă, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, A.N.A.F. - D.G.F.P. Sălaj şi inculpaţii L.A.T. şi B.D.R.F.
Parchetul de pe lângă Tributului Sălaj a învederat faptul că, în cauză există suficiente probe care să-i incrimineze pe inculpaţi, iar în cauză s-a făcut dovada existenţei unei activităţi comerciale ilicite, inculpaţii obţinând profit în urma vânzării unor ţigări de provenienţă ucraineană, acestea fiind produse de contrabandă introduse ilegal în ţară, adică prin evitarea achitării taxelor aferente, astfel că se impunea schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpaţilor.
D.G.F.P. Sălaj a învederat faptul că instanţa de fond în mod greşit a omis obligarea inculpaţilor la plata despăgubirilor civile solicitate în sumă de 12.222 RON, cu toate că acestea au fost dovedite.
Inculpaţii L.A.T. şi B.D.R.F. au arătat că în mod greşit s-a reţinut că aceştia ar fi vândut ţigări de contrabandă din moment ce nu există probe în acest sens, iar prejudiciu constatat de către partea civilă nu este cert şi că se impune achitarea acestora în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., în sensul că fapta nu există.
Prin decizia nr. 112/A din 23 mai 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, împotriva sentinţei penale nr. 408 din 15 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, care a fost desfiinţată, în parte, şi rejudecând îa baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj şi A.N.A.F. - D.G.F.P. Sălaj şi a făcut aplicarea art. 12 C. proc. pen., sesizând organul competent conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990, Garda Financiară Maramureş în vederea aplicării sancţiunilor contravenţionale.
Au fost respinse ca nefondate apelurile inculpaţilor L.A.T. şi B.D.R.F. împotriva aceleaşi hotărâri şi au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârii atacate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a constatat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea, bazată pe probele legal administrate în cauză.
Astfel, s-a constatat că soluţia pronunţată este corectă, faptele inculpaţilor fiind, contravenţii potrivit art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, şi anume fapte ilicite de comerţ, întrucât contrabanda în forma vânzării produselor ilegal introduse în ţară a fost incriminată abia în luna iulie 2010. Alin. (3) al art. 270 din Legea nr. 86/2006 a fost introdus de pct. 2 al art. IX din O.U.G. nr. 54 din 23 iunie 2010, publicată în M. Of. nr. 421/23.06.2010.
În ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală reţinută în sarcina inculpaţilor prin actul de sesizare a instanţei şi schimbarea de încadrare juridică pusă în discuţia părţilor, Curtea şi-a însuşit întrutotul argumentaţia detaliată şi pertinentă a primei instanţe, potrivit căreia infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 constă în ascunderea bunului său a sursei impozabile sau taxabile în scopul sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale, având ca premisă existenţa unei obligaţii legale de a plăti taxe sau impozite pentru anumite activităţi prestate sau bunuri deţinute. Or, în prezenţa cauză inculpatul a obţinut venituri în mod ilegal, prin comercializarea ilegală a unor mărfuri.
De asemenea, orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în evidenţă contabilă în partida simplă, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Împotriva deciziei nr. 112/A din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi rejudecând, condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile deduse judecăţii.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la data de 23 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, situaţie în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat, dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se regăseşte în speţă.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat, o nouă limitare a devoluţiei recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanţial, intenţia clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Reprezentantul Ministerului Public a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., criticând decizia sub aspectul calificării greşite dată faptelor deduse judecăţii.
În ce priveşte cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de reprezentantul Ministerului Public, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menţinut şi nu a suferit nicio modificare sub aspectul conţinutului prin Legea nr. 2/2013.
Încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalităţi principale, respectiv neaplicarea de către instanţa de fond şi/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greşită a dispoziţiei legale care trebuia aplicată.
Trebuie precizat că, în temeiul art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., instanţa de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenţei elementelor faptice reţinute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracţiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situaţiei de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.
Faţă de cele reţinute, constatând că nu sunt incidente nici celelalte cazuri de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 112/A din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
În temeiul art. 275 pct. 3 C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată B.D.R.F., în sumă de 200 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 112/A din 23 mai 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, privind pe intimaţii inculpaţi L.A.T. şi B.D.R.F.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată B.D.R.F., în sumă de 200 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 martie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 896/2014. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 877/2014. Penal. Infracţiuni de evaziune... → |
|---|
