ICCJ. Decizia nr. 930/2014. Penal

Decizii penale ICCJ 2014

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 930/2014

Dosar nr. 7365/105/2012

Şedinţa publică din 14 martie 2014

Deliberând asupra recursului penal de faţă, reţine următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 113 din 02 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Prahova, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul B.S.G. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul B.S.G. (fără antecedente penale), după cum urmează:

- în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., tentativă la infracţiunea de omor calificat, faptă din 14 iulie 2012, parte vătămată P.Ş., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

- în baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen., infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.

- în baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 lit. a), c) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de port ilegal de cuţit în locurile publice, faptă din 14 iulie 2012.

S-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 (trei) ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii, din datele de 15 iulie 2012 şi 08 august 2012 şi perioada arestării preventive de la 09 august 2012 şi până la data de 13 august 2012.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 1357 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, împotriva inculpatului. A fost obligat inculpatul să plătească suma de 1213,96 RON la care s-a adăugat dobânda legală calculată până la data plăţii efective.

S-a admis în parte acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată P.Ş. şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 2.000 euro, la cursul de schimb al BNR de la data plăţii efective, cu titlu de daune morale.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a cuţitului tip briceag cu lama în lungime de 7 cm şi mâner din plastic de culoare roşie în lungime de 9 cm, folosit la comiterea infracţiunii şi aflat la Camera de corpuri delicte din cadrul Poliţiei mun. Ploieşti, potrivit dovezii seria H nr. 0018440 din 25 iulie 2012.

În baza art. 3, art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul nr. 862/P/2012 din 05 octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului B.S.G., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi port ilegal de cuţit în loc public, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpatului că în data de 14 iulie 2012, în jurul orelor 20:15, în timp ce se afla pe str. A., Ploieşti, jud. Prahova, în apropierea staţiei de autobuz, având un conflict spontan în cadrul căruia a proferat injurii şi insulte grave, a aplicat cu intenţie trei lovituri de cuţit în regiunea deltopectorală stânga, regiunea deltopectorală dreapta şi regiunea medio-claviculară spaţiul VII intercostal a părţii vătămate P.Ş., manifestări şi acţiuni prin care s-a tulburat liniştea şi ordinea publică din zonă.

Situaţia de fapt arătată mai sus a fost reţinută de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova pe baza următoarelor probatorii: proces-verbal de cercetare a locului săvârşirii infracţiunii întocmit în data de 14 iulie 2012, declaraţiile părţii vătămate P.Ş., declaraţiile martorilor M.V.S., S.G.A., O.N.V., buletin alcooltest nr. 02559 din 14 iulie 2012, raport de expertiză medico-legală nr. 636 din 16 iulie 2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ploieşti, înscrisuri, declaraţiile inculpatului.

În faza de cercetare judecătorească, partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti a depus la dosar adresă prin care a comunicat că înţelege să exercite acţiune civilă în cadrul procesului penal pentru suma de 1213,96 RON, reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părţii vătămate P.Ş., în perioada 14 iulie - 20 iulie 2012, la care s-a adăugat dobânda legală. S-a anexat, la cerere, fişa de decont.

De asemenea, s-a procedat la audierea părţii vătămate P.Ş., care a declarat că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 20.000 euro daune morale, reprezentând suferinţa care a avut-o ca urmare a săvârşirii faptei şi prejudiciul de ordin estetic pe care l-a suferit.

Totodată, instanţa a procedat la audierea inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, cu menţiunea că nu a fost tentativă la infracţiunea de omor calificat, întrucât nu a avut intenţia de ucidere a părţii vătămate.

S-a procedat la audierea martorilor din acte M.V.S., S.G.A., B.C.A. şi O.N.V.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut că în data de 14 iulie 2012, în jurul orelor 20:15, în timp ce se afla pe str. A. din Ploieşti, în staţia de autobuz a, întrucât îi era sete, pe un ton răstit, inculpatul B.S.G. aflat în stare evidentă de ebrietate (conform buletinului nr. 02559 din 14 iulie 2012, la orele 20:48, inculpatul avea alcoolemia de 0,79 mg/l de alcool pur în aerul expirat), i-a solicitat părţii vătămate P.Ş., care se afla în curtea locuinţei sale, situata pe str. A., în apropierea staţiei de autobuz, la aproximativ 10 - 15 m, un bidon cu apă.

Întrucât partea vătămată a refuzat, solicitându-i inculpatului să-l lase în pace, acesta din urma a proferat mai multe injurii la adresa sa, context în care cei doi au început să-şi adreseze reciproc injurii. În timpul acelor discuţii în contradictoriu, partea vătămată a ieşit în faţa porţii sale şi, aproape imediat, inculpatul s-a repezit către partea vătămată, a scos din buzunarul pantalonilor un briceag şi cu o mişcare circulară, a încercat să o taie în zona toraco-abdominală.

Sesizând prezenţa părţii vătămate în stradă, inculpatul, care între timp se îndepărtase 5 - 6 m, s-a îndreptat din nou către victimă şi între cei doi a existat o scurtă luptă, inculpatul reuşind să deposedeze victima de ranga metalică.

Ulterior, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor briceagul pe care îl folosise anterior, s-a apropiat de partea vătămată şi i-a aplicat acesteia trei lovituri în zona toracică, după care a fugit, fiind ulterior prins şi deposedat de briceag de martorii audiaţi în cauză.

Din cauza loviturilor resimţite şi a rănilor sângerânde, victima s-a întins pe asfalt, fiind preluată de o ambulanţă şi transportată la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti, unde a rămas internata până în data de 20 iulie 2012, cu diagnosticul de "plăgi multiple înjunghiate în regiunea deltopectorală stânga, regiunea deltopectorală dreapta şi regiunea medio-claviculară spaţiul VII inter costal".

Prin Raportul medico-legal nr. 636 din 16 iulie 2012 emis de SML Ploieşti s-a stabilit că partea vătămată P.Ş. a prezentat la data de 14 iulie 2012, diagnosticul de "plăgi multiple înjunghiate în regiunea deltopectorală stânga cu secţiunea musculo-aponevrotică, regiunea deltopectorală dreapta şi regiunea anterioara hemitorace stâng linia medio-claviculară spaţiul VII intercostal", leziuni ce ar fi putut fi produse prin lovire cu un corp dur ascuţit, tăietor - înţepător (cuţit ori alt obiect asemănător). S-a precizat că aceste leziuni pot data din data de 14 iulie 2012 şi necesită 8 - 9 zile îngrijiri medicale de la data producerii, în lipsa complicaţiilor, concluzionându-se că aceste leziuni traumatice nu au fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei.

Situaţia de fapt, astfel cum a fost expusă mai sus, rezultă fără putinţa de tăgadă din probatoriile administrate în cauză, respectiv: proces-verbal de cercetare a locului săvârşirii infracţiunii întocmit în data de 14 iulie 2012, declaraţiile părţii vătămate P.Ş., declaraţiile martorilor M.V.S., S.G.A., O.N.V., buletin alcooltest nr. 02559 din 14 iulie 2012, raport de expertiză medico-legală nr. 636 din 16 iulie 2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Ploieşti, înscrisuri, declaraţiile inculpatului.

În drept, prima instanţă a apreciat că faptele inculpatului B.S.G., care în data 14 iulie 2012, în jurul orelor 20:15, în timp ce se afla pe str. A., Ploieşti, jud. Prahova, în apropierea staţiei de autobuz, având la bază un conflict spontan în cadrul căruia a proferat injurii şi insulte grave, a aplicat, cu intenţie, trei lovituri de cuţit în regiunea deltopectorală stânga, regiunea deltopectorală dreapta şi regiunea medio-claviculară spaţiul VII intercostal a părţii vătămate P.Ş., manifestări şi acţiuni prin care s-a tulburat liniştea şi ordinea publică din zonă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă la omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice şi port ilegal de cuţit în loc public, prev.de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 321 alin. (1) C. pen. şi art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Instanţa de fond a mai reţinut că, deşi inculpatul B.S.G. a arătat că nu se face vinovat de tentativă la infracţiunea de omor calificat, apărătorul solicitând şi o schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de lovire şi alte violente prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., atât în literatură, cât şi în practica judiciară s-a arătat că poziţia psihică a făptuitorului trebuie stabilită în fiecare caz în raport cu împrejurările concrete şi de instrumentul folosit de făptuitor (instrument apt sau nu de a produce moartea), regiunea corpului lovită (o zonă vitală sau nu), numărul şi intensitatea loviturilor (o singură lovitură sau mai multe lovituri aplicate cu mare intensitate), atitudinea infractorului după săvârşirea faptei (a încercat să dea un prim ajutor victimei sau a lăsat-o în starea în care a adus-o).

În prezenta cauză, la stabilirea încadrării juridice a faptei, instanţa de fond a avut în vedere că inculpatul a folosit la săvârşirea faptei un briceag cu lamă în lungime de 7 cm, apt să producă decesul victimei, a aplicat 3 lovituri în zona toracică, cu intensitate (lama briceagului a pătruns aproape perpendicular pe sistemul osos toracic), iar după aplicarea loviturilor a părăsit locul în fugă, fiind prins ulterior de martorii oculari.

Chiar dacă în raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză se concluzionează că leziunile produse nu au fost de natură să pună în pericol viaţa victimei, în raport de cele arătate mai sus, tribunalul a apreciat că fapta constituie tentativă la infracţiunea de omor calificat, iar nu de lovire sau alte violenţe.

În consecinţă, tribunalul a respins cererea inculpatului formulată conform art. 334 C. proc. pen., de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat, în infracţiunea de lovire sau alte violenţe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Instanţa de fond a reţinut comiterea de către inculpat a infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., într-o stare de puternică tulburare determinată de activitatea persoanei vătămate, care, după finalizarea primei etape a incidentului, a ieşit din nou din curtea imobilului înarmat cu o rangă metalică cu o lungime de aprox. 50 - 70 cm, cu intenţia vădită de a lovi inculpatul, astfel că a reţinut la încadrarea juridica şi disp. art. 73 lit. b) C. pen.

În temeiul textelor de lege arătate mai sus, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului, la individualizarea pedepselor având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social ridicat al faptelor, împrejurările comiterii acestora, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut un comportament corespunzător, recunoscând comiterea faptelor şi prezentându-se în faţa instanţei.

În raport de criteriile arătate şi reţinând în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., instanţa de fond a aplicat inculpatului pedepse cu închisoare sub minimul special prevăzut de lege şi a apreciat că scopul preventiv-educativ şi sancţionator al pedepsei, poate fi atins în acest mod.

Întrucât inculpatul a săvârşit infracţiunile înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, instanţa a făcut aplicarea în cauza a disp. art. 33 lit. a) C. pen. privind concursul real de infracţiuni, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., instanţa de fond a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., instanţa a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea pedepsei.

Conform art. 88 C. pen., instanţa a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii din datele de 15 iulie 2012 şi 08 august 2012 şi perioada arestării preventive de la 09 august 2012 şi până la data de 13 august 2012.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de fond, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti şi a obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 1213,96 RON, la care a adăugat dobânda legală calculată până la data plăţii efective, sume reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părţii vătămate, conform fişei de decont aflată la dosar.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea civilă P.Ş., prima instanţă a reţinut că, din actele aflate la dosar, rezultă în mod evident că leziunile produse acestuia au fost de natură să-i cauzeze suferinţe fizice şi psihice susceptibile de a fi acoperite bănesc prin acordarea unor despăgubiri morale, astfel că în baza art. 14, 15 C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă şi a obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 2.000 euro cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi inculpatul B.S.G..

În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit circumstanţa atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probatoriul administrat în cauză nu rezultă vreo provocare din partea părţii vătămate. Astfel, la 14 iulie 2012, ora 20.00, aflându-se în staţia de autobuz de pe strada A. din Ploieşti, fiind în stare evidentă de ebrietate, întrucât îi era sete, pe un ton răstit, inculpatul i-a cerut părţii vătămate, care se afla în curtea locuinţei sale, la aproximativ 10 - 15 m de staţia de autobuz, un bidon cu apă.

Partea vătămată i-a solicitat să îl lase în pace, întrucât l-a văzut că era băut şi nu îl cunoştea, iar inculpatul a proferat injurii la adresa sa. Atunci partea vătămată a ieşit în faţa porţii sale, inculpatul îndreptându-se cu paşi repezi către aceasta, scoţând din buzunarul pantalonilor un briceag, cu care a încercat să o taie pe partea vătămată în zona toraco-abdominală. Speriată, victima s-a retras în curte, de unde a luat o bară de fier având lungimea de circa 50 - 70 cm şi a revenit în faţa porţii, sperând că astfel îl va îndepărta din zonă pe inculpat.

Inculpatul s-a întors către partea vătămată, între cei doi s-a desfăşurat o luptă, inculpatul deposedând pe partea vătămată de ranga de fier pe care a aruncat-o, iar cu briceagul pe care-l avea asupra sa a lovit partea vătămată de 3 ori în zona toracică, după care a fugit.

Faţă de această situaţie nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 44 C. pen., în sensul că din probele administrate nu rezultă existenţa unui atac material direct, imediat şi injust îndreptat împotriva inculpatului, ci dimpotrivă agresiunea iniţială a aparţinut inculpatului.

Aşa cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în practica sa (Decizia penală nr. 4038/2005), pentru a se reţine circumstanţa atenuantă a provocării nu este suficient ca persoana vătămată să aibă o comportare injurioasă sau ameninţătoare; pentru incidenţa art. 73 lit. b) C. pen. se cere ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoţie, încât să nu fie în stare să se abţină de la o ripostă prin săvârşirea de infracţiuni.

Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existenţa unei puternice tulburări sau emoţii se presupune ca faptele celor în cauză să aibă o apropiată semnificaţie.

Or, în cauza de faţă, potrivit martorului O.N.V. care a asistat la eveniment, partea vătămată a ieşit din curte cu bara metalică şi, fără să apuce să lovească sau să ridice bara asupra inculpatului, acesta a scos briceagul şi a lovit-o.

Activitatea inculpatului care a insultat partea vătămată şi apoi l-a agresat cu cuţitul nu atrage incidenţa art. 73 lit. b) C. pen., întrucât probatoriul evidenţiază că incidentul dintre părţi a fost provocat chiar de inculpat, el fiind cel care a insultat şi lovit partea vătămată. Astfel, nu poate fi primită apărarea inculpatului în sensul reţinerii în favoarea sa a circumstanţei legale a provocării.

O altă critică adusă sentinţei pronunţate de Tribunalul Prahova se referă la greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului şi reţinerea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen.

În cauza de faţă, dată fiind insuficienta corelare şi aplicare a criteriilor de individualizare, instanţa de judecată a condamnat inculpatul la o pedeapsă nejustificat de blândă. În cadrul infracţiunilor contra vieţii, omorul ocupă sub raportul gravităţii primul loc, iar riposta organelor judiciare trebuie să fie pe măsură, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de tentativă la omor calificat fiind între 7 ani şi 6 luni şi 12 ani şi 6 luni închisoare. Astfel, faţă de pericolul social al infracţiunii de tentativă la omor calificat, pedeapsa de 3 ani închisoare, sub minimul special prevăzut de lege, este mult prea blândă.

Instanţa de fond în mod greşit a reţinut circumstanţa prev. de art. 74 lit. c) C. pen., având în vedere atitudinea inculpatului după săvârşirea infracţiunii, care a abandonat victima ce a căzut pe asfalt în urma loviturilor primite, fiind preluată de o ambulanţă chemată de martorii care au asistat la eveniment şi care, consternaţi de agresivitatea inculpatului, care continua să ţină briceagul în mână şi să aibă o atitudine ameninţătoare, din cauza temerii l-au lăsat să plece, însă ulterior l-au urmărit cu un taxi şi l-au imobilizat.

Nu se justifică nici reţinerea circumstanţelor prev. de art. 74 lit. a) C. pen., întrucât lipsa antecedentelor penale este starea de normalitate, iar reducerea pedepsei sub minimul special, fără a se avea în vedere în suficientă măsură gradul de pericol social al faptei, acordându-se prioritate circumstanţelor personale ale inculpatului în raport cu cele reale ale comiterii faptei, nu se justifică.

Deşi inculpatul are o vârstă înaintată, acest aspect nu poate conduce la aplicarea unei pedepse rezultante de numai 3 ani închisoare, în condiţiile în care a înjunghiat partea vătămată cu cuţitul, producându-i plăgi multiple. Doar intervenţia rapidă a personalului medical specializat a făcut ca urmările faptei să fie diminuate.

Inculpatul nu a recunoscut că a iniţiat acţiunea violentă asupra părţii vătămate, susţinând că doar s-a apărat şi nu a avut intenţia de a-l ucide, astfel încercând să-şi creeze o situaţie favorabilă, nesusţinută însă de declaraţiile martorilor oculari, ce au descris situaţia de fapt în versiunea redată în rechizitoriu.

Avea posibilitatea de a cumpăra apă de la magazinul din apropiere, din care tocmai ieşise, având asupra sa o cutie cu bere.

Inculpatul nu a avut nicio reţinere în aplicarea celor trei lovituri în scurt timp, deşi în apropiere se aflau şi alte persoane în staţia de autobuz.

Pentru aceste considerente, se impune înlăturarea dispoziţiilor art. 73 lit. d) C. pen. şi redozarea pedepselor aplicate pentru fiecare din infracţiunile concurente reţinute în sarcina inculpatului, dându-se o mai mare eficienţă circumstanţelor comiterii faptelor.

Inculpatul B.S.G. a arătat, în motivarea apelului, că situaţia în care se află nu reprezintă decât un comportament izolat, determinat de atitudinea părţii vătămate.

Este adevărat că în faza de urmărire penală a recunoscut săvârşirea faptei, recunoscând ceea ce s-a întâmplat, însă a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, cu toate că s-a solicitat procurorului schimbarea încadrării juridice, pe motiv că nu a aplicat lovitura respectivă părţii vătămate cu intenţia de a o ucide, iar concluziile raportului de expertiză sunt tot în acest sens, precizându-se că partea vătămată a avut nevoie de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, nefiindu-i pusă în primejdie viaţa.

Loviturile au fost aplicate de inculpat datorită unei tulburări de moment, pentru că partea vătămată intenţiona să-l lovească cu o rangă. Este adevărat şi faptul că se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, având în sânge o alcoolemie de 0,79 mg/l, şi tocmai de aceea loviturile cu briceagul au fost aplicate în disperare de cauză.

A mai arătat că, în seara respectivă, nu avea altceva în mână decât o sacoşă, în care avea o lingură, o furculiţă şi un briceag, obiecte pe care le folosea la servitul mesei, reprezentând toată avuţia sa, întrucât nu mai are o locuinţă, acesta fiind motivul pentru care se afla în posesia briceagului.

Cu privire la loviturile aplicate părţii vătămate, solicită a se avea în vedere faptul că acestea au fost în număr de trei, fiind de suprafaţă, nu i-au pus viaţa în primejdie, astfel că ar fi trebuit reţinută infracţiunea de lovire şi alte violenţe şi nu de tentativă la infracţiunea de omor calificat.

De asemenea, instanţa de fond a dispus obligarea sa la daune morale către partea vătămată, fără însă a avea în vedere declaraţia inculpatului, care coincide cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, şi care au arătat fără niciun interes faptul că apelantul inculpat se afla sub influenţa băuturilor alcoolice la momentul incidentului, că părţile s-au înjurat şi ameninţat reciproc, iar partea vătămată a lovit şi un martor.

Apreciază că ceea ce s-a întâmplat la data de 14 iulie 2012 s-a datorat atitudinii părţii vătămate P.Ş., care a dorit să-i aplice o corecţie şi regretă ceea ce s-a întâmplat.

Curtea de Apel, examinând hotărârea apelată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile invocate de apelanţi, dar.şi din oficiu sub toate aspectele potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelurile declarate sunt nefondate.

Astfel, Curtea reţine că situaţia de fapt a fost stabilită în mod corect şi complet de prima instanţă pe baza probelor administrate în cauză, atât în timpul urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti de la instanţa de fond.

În ceea ce priveşte criticile formulate de apelanţi, Curtea reţine că încadrarea juridică a faptei ca tentativă la infracţiunea de omor calificat este corectă.

De asemenea, pedepsele aplicate inculpatului pentru fiecare dintre infracţiunile comise au fost corect individualizate, potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen., având în vedere aceleaşi împrejurări de fapt.

Astfel, Curtea reţine că circumstanţele atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. au fost reţinute în mod corect în favoarea inculpatului, întrucât acesta a săvârşit infracţiunea de tentativă la infracţiunea de omor calificat într-o stare de puternică tulburare determinată de activitatea persoanei vătămate, care, după finalizarea primei etape a incidentului dintre părţi, a ieşit din curtea imobilului său înarmată cu o rangă metalică cu o lungime de circa 50 - 70 cm, cu intenţia vădită de a lovi inculpatul. De asemenea, inculpatul se afla într-o stare evidentă de ebrietate, fapt confirmat şi de partea vătămată, astfel că aceasta din urmă putea să evite partea a doua a incidentului şi să rămână în curtea locuinţei sale, fără să mai iasă înarmată cu acea rangă metalică, tocmai pentru că observase starea în care se afla inculpatul.

Această atitudine a părţii vătămate nu înlătură însă vinovăţia inculpatului şi nici nu are influenţă asupra încadrării juridice a faptei, dar constituie o circumstanţă atenuantă în sensul dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Curtea mai reţine, totodată, că inculpatul nu are antecedente penale, iar pe parcursul procesului penal a avut un comportament sincer, a recunoscut comiterea faptelor şi s-a prezentat în faţa instanţei, aspecte care constituie circumstanţe atenuante în sensul dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.

În ceea ce priveşte critica privind neîndeplinirea condiţiilor prev. de art. 44 C. pen., formulată prin motivele de apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, Curtea reţine că şi aceasta este nefondată, întrucât instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului în mod corect, aşa cum s-a arătat mai sus, circumstanţa atenuantă prevăzută de dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. şi nu pe cea prevăzută de dispoziţiile art. 73 lit. a) C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 174 din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în acest sens, în termen legal s-a exercitat calea de ataca recursului de către inculpat.

Prevalat de cazul de casare de la pct. 17² al art. 385⁹ C. proc. pen. recurentul a învederat că, este adevărat că în faza de urmărire penală a recunoscut săvârşirea faptei, recunoscând ceea ce s-a întâmplat, însă a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, cu toate că s-a solicitat procurorului schimbarea încadrării juridice, pe motiv că nu a aplicat lovitura respectivă părţii vătămate cu intenţia de a o ucide, iar concluziile raportului de expertiză sunt tot în acest sens, precizându-se că partea vătămată a avut nevoie de 8 - 9 zile de îngrijiri medicale, nefiindu-i pusă în primejdie viaţa. Aceeaşi solicitare a avut-o şi în faţa instanţelor de judecată însă i-a fost respinsă.

Loviturile au fost aplicate de inculpat datorită unei tulburări de moment, pentru că partea vătămată intenţiona să-l lovească cu o rangă. Cu privire la loviturile aplicate părţii vătămate, solicită a se avea în vedere faptul că acestea au fost în număr de trei, fiind de suprafaţă, nu i-au pus viaţa în primejdie, astfel că ar fi trebuit reţinută infracţiunea de lovire şi alte violenţe şi nu de tentativă la infracţiunea de omor calificat.

Cu privire la celelalte infracţiuni reţinute în sarcina sa, solicită aplicarea legii penale mai favorabile.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând hotărârea recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile invocate, dar şi din oficiu sub aspectele juridice ce pot fi abordate astfel, constată următoarele:

Curtea de Apel a reţinut că situaţia de fapt a fost stabilită în mod corect şi complet de prima instanţă pe baza probelor administrate în cauză, atât în timpul urmăririi penale, cât şi în timpul cercetării judecătoreşti de la instanţa de fond.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine de altfel că, hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 174 din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, care cantonează controlul judiciar realizat de instanţa supremă pe calea recursului ordinar la sfera chestiunilor de drept.

Aşadar, exercitarea controlului judiciar cu privire la situaţia de fapt şi stabilirea unei alte situaţii de fapt nu este permis în cadrul unui astfel de recurs, ci numai cu privire la chestiunile de drept.

În ceea ce priveşte criticile principale formulate de recurent, Înalta Curte reţine că încadrarea juridică a faptei ca tentativă la infracţiunea de omor calificat este corectă.

În acest sens se au în vedere împrejurările concrete ale săvârşirii infracţiunii, respectiv instrumentul folosit de inculpat (un briceag cu lamă în lungime de 7 cm, apt să producă decesul victimei), regiunea corpului lovită (zona toracică), numărul şi intensitatea loviturilor (3 lovituri în zona toracică aplicate perpendicular, cu intensitate şi cu pătrundere până la sistemul osos toracic) şi atitudinea inculpatului după săvârşirea faptei (a lăsat victima şi a plecat), chiar dacă în raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză se concluzionează că leziunile produse nu au fost de natură să pună în pericol viaţa victimei.

Abordarea juridică de profunzime pentru inculpatul recurent, derivă din analiza "aplicării legii penale mai favorabile" - art. 5 actual C. pen.

Din această perspectivă, realizând o corespondenţă juridică pe marginea dispoziţiilor vizând infracţiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 alin. (1) rap. la art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., reţinută în sarcina inculpatului recurent, este de constatat că fapta adiacentă era pedepsită, la momentul comiterii sale, cu pedeapsa principală a închisorii de la 15 la 25 de ani, pentru ca, pe parcursul derulării procesului penal să intervină Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a noului C. pen., care pentru aceeaşi faptă, să se prevadă o nouă încadrare juridică, în sensul reţinerii doar dispoziţiilor vizând infracţiunea de tentativă de omor simplu prev. de art. 32 rap. la art. 188 alin. (1) C. pen., atâta vreme cât agravanta "în public" a fost eliminată, să se expliciteze o pedeapsă principală a închisorii redusă, de la 10 la 20 de ani.

Dar, în favoarea inculpatului recurent i-au fost reţinute atât dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. ce au corespondent în legea penală nouă, precum şi circumstanţele prev. de art. 74 lit. a), c) C. pen., ce formal nu mai au corespondent în legea nouă, semnificativ în acest proces de comparare fiind însă cadrul legal vizând "efectele circumstanţelor atenuante", legea penală nouă plasând inculpatul într-un evident dezavantaj sancţionatoriu (chiar reţinându-se limite de pedeapsă legale mai mici) atâta vreme cât implică reducerea limitelor prevăzute de lege pentru infracţiune doar cu o treime, în contextul în care legea penală veche impunea coborârea pedepsei legale sub minimul special.

În acelaşi cadru de abordare se regăseşte şi infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prev. de art. 375 nou C. pen., unde, de asemenea reţinându-se limite legale mai mici, este de evidenţiat reţinerea de circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a), c) vechi C. pen., fără corespondent în legea nouă, cu efectele lor specifice, ce reclamă apelarea tot la cadrul fixat de vechiul C. pen. pentru catalogarea ca fiind în faţa legii penale mai favorabile.

Un cadru juridic aparte este funcţional pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Potrivit dispoziţiilor legale aplicabile la momentele comiterii faptei şi pronunţării condamnării, expunem:

Art. 2 - "Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă, următoarele fapte:

1. portul, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-au putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, pumnalului, şişului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire (...)".

Potrivit cadrului penal nou, art. 372 alin. (1) C. pen. are următorul conţinut:

"Fapta de a purta fără drept, la adunări publice, manifestări cultural sportive, în locuri special amenajate şi autorizate pentru distracţie ori agrement sau în mijloace de transport în comun:

a - cuţitul, pumnalul, boxul sau alte asemenea obiecte fabricate sau confecţionate anume pentru tăiere, împungere sau lovire" (...) se pedepseşte (...)".

Aşadar, planul situaţional legal anterior, de port, fără drept, a unor astfel de obiecte era unul vast, general, public, pe când cel legal actual este unul limitat, circumstanţiat.

Transpunând preceptul la situaţia concretă se observă o lipsă de suprapunere a situaţiei factuale peste cea de drept din momentul de faţă:

S-a reţinut că "în data de 14 iulie 2012, în jurul orelor 20:15, în timp ce se afla pe str. A. din Ploieşti, în staţia de autobuz, întrucât îi era sete, pe un ton răstit, inculpatul B.S.G. aflat în stare evidentă de ebrietate, i-a solicitat părţii vătămate P.Ş., care se afla în curtea locuinţei sale, situata pe str. A., în apropierea staţiei de autobuz, la aproximativ 10 - 15 m, un bidon cu apă. Întrucât partea vătămată a refuzat, solicitându-i inculpatului să-l lase în pace, acesta din urma a proferat mai multe injurii la adresa sa, context în care cei doi au început să-şi adreseze reciproc injurii. În timpul acelor discuţii în contradictoriu, partea vătămată a ieşit în faţa porţii sale şi, aproape imediat, inculpatul s-a repezit către partea vătămată, a scos din buzunarul pantalonilor un briceag şi cu o mişcare circulară, a încercat să o taie în zona toraco-abdominală.

Fiind surprins de agresivitatea inculpatului, victima s-a retras în curtea locuinţei sale, între cei doi au continuat injuriile, iar victima, înarmată cu o rangă de fier în lungime de aproximativ 50 - 70 de cm, a revenit în faţa porţii. Ulterior, inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor briceagul pe care îl folosise anterior, s-a apropiat de partea vătămată şi i-a aplicat acesteia trei lovituri în zona toracică, după care a fugit, fiind ulterior prins şi deposedat de briceag de martorii audiaţi în cauză".

Aşadar, portul de cuţit s-a realizat în jurul unei staţii de autobuz şi nu în mijlocul de transport, o suprapunere concretă peste cerinţele textului legal nu există, împrejurări ce reclamă recurgerea la soluţia achitării pentru respectiva învinuire, cu motivarea că fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

În consecinţă, recursul inculpatului este de admis pe considerentele art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea hotărârilor în sensul de a se face aplic. art. 4 C. pen., în forma anterior descrisă, descontopirii rezultantei şi operării achitării pentru motivele explicitate, în final se va face aplicarea concursului real raportat la infracţiunile pentru care subzistă soluţia de condamnare, cu contopirea pedepselor - rezultantă de 3 ani pedeapsă principală şi pedeapsa complementară de executat, cu aplicarea pedepselor accesorii, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ce nu sunt contrare prezentei.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul B.S.G. împotriva Deciziei penale nr. 174 din 25 septembrie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează decizia penală atacată şi în parte Sentinţa penală nr. 113 din 02 aprilie 2013 a Tribunalului Prahova şi, în rejudecare:

Face aplicarea dispoziţiilor art. 4 C. pen. şi art. 5 C. pen. şi în consecinţă:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. cu aplicarea art. 4 C. pen., achită pe inculpatul B.S.G. pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului B.S.G. şi dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în condiţiile prevăzute de art. 67 C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2014.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 914/2014. Penal		ICCJ. Decizia nr. 961/2014. Penal. Alte cereri privind judecata... →

ICCJ. Decizia nr. 930/2014. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 930/2014. Penal