ICCJ. Decizia nr. 433/2015. SECŢIA PENALĂ

Decizii penale ICCJ 2015

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 433/A/2015

Dosar nr. 1725/2/2013

Şedinţa publică din 25 noiembrie 2015

Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., părţile civile I.N.G. B. N.V. prin I.N.G. B. N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti şi SC O.M.V.P. SA, inculpaţii F.E., B.S.F., A.L., C.M.A. şi V.C. împotriva sentinţei penale nr. 4/F din 15 ianuarie 2015 a Curţii de Bucureşti, secţia I penală, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentinţa penală nr. 4/F din 15 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală. s-a disjuns cauza cu privire la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată rap. la art. 289 V.C.P., reţinută prin rechizitoriul nr. 472/P/2010 din 04 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, în sarcina inculpatului A.L., urmând ca dosarul nou format, să fie înaintat în vederea discutării reunirii, conform art. 43 N.C.P.P., cu Dosarul nr. 4243/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu termen de judecată la data de 20 ianuarie 2015.

În baza art. 386 N.C.P.P. s-a respins ca neîntemeiată cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 20 V.C.P. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) V.C.P. reţinută în sarcina inculpaţilor A.L., C.M.A., F.E. şi B.S.F., faptă din perioada 2010-2012, parte vătămată I.N.G. B., în trei astfel de infracţiuni.

S-a făcut aplicarea disp. art. 5 N.C.P., astfel cum a fost interpretat prin Decizia Curţii. Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, şi în consecinţă:

S-a constatat că în cauză, legea penală mai favorabilă pentru toţi cei cinci inculpaţi A.L., C.M.A., F.E., B.S.F., V.C., este legea nouă şi astfel:

În baza art. 367 alin. (1) N.C.P. a fost condamnat inculpatul F.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare, faptă din perioada 2009-2012.

În baza art. 66 N.C.P. rap. la art. 367 alin. (1) teza finală N.C.P. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) N.C.P., pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) N.C.P.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 65 alin. (1) N.C.P. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) N.C.P., pedeapsă ce se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) N.C.P.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a fost condamnat inculpatul F.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, parte vătămată SC U.S.G. SA, faptă din cursul anului 2009.

În baza art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a fost condamnat inculpatul F.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, parte vătămată I.N.G. B., faptă din perioada 2010-2012.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) N.C.P. s-au contopit pedepsele de 2 ani, 4 ani şi 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte două pedepse, respectiv, 1 an şi 4 luni închisoare, în final, 5 ani şi 4 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1) şi (5) N.C.P. inculpatul va executa alături de pedeapsa principală de mai sus şi pedeapsa complementară, precum şi pedeapsa accesorie aplicate anterior.

În baza art. 72 N.C.P., s-a dedus reţinerea inculpatului din data de 11 octombrie 2012.

2. În baza art. 367 alin. (1) N.C.P. a fost condamnat inculpatul B.S.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare, faptă din perioada 2009-2012.

În baza art. 66 N.C.P. rap. la art. 367 alin. (1) teza finală N.C.P. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), N.C.P., pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) N.C.P.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 65 alin. (1) N.C.P. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), N.C.P., pedeapsă ce se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) N.C.P.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a fost condamnat inculpatul B.S.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, parte vătămată SC U.S.G. SA, faptă din cursul anului 2009.

În baza art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a fost condamnat inculpatul B.S.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, parte vătămată I.N.G. B., faptă din perioada 2010-2012.

În baza art. 45 alin. (1) şi (5) N.C.P. inculpatul va executa alături de pedeapsa principală de mai sus şi pedeapsa complementară, precum şi pedeapsa accesorie aplicate anterior.

În baza art. 72 N.C.P., s-a dedus reţinerea inculpatului din data de 11 octombrie 2012.

3. În baza art. 367 alin. (1) N.C.P. a fost condamnat inculpatul C.M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, faptă din perioada 2009-2012.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a fost condamnat inculpatul C.M.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, parte vătămată SC U.S.G. SA, faptă din cursul anului 2009.

În baza art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a fost condamnat inculpatul C.M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, parte vătămată I.N.G. B., faptă din perioada 2010-2012.

În baza art. 45 alin. (1) şi (5) N.C.P. inculpatul va executa alături de pedeapsa principală de mai sus şi pedeapsa complementară, precum şi pedeapsa accesorie aplicate anterior.

În baza art. 72 N.C.P., s-a dedus reţinerea inculpatului din data de 11 octombrie 2012.

4. În baza art. 367 alin. (1) N.C.P. a fost condamnat inculpatul A.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare, faptă din perioada 2009-2012.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a fost condamnat inculpatul A.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, parte vătămată SC U.S.G. SA, faptă din cursul anului 2009.

În baza art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a fost condamnat inculpatul A.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, parte vătămată I.N.G. B., faptă din perioada 2010-2012.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) N.C.P. s-au contopit pedepsele de 2 ani, 4 ani, 2 ani şi 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte două pedepse, respectiv, 2 ani închisoare, în final, 6 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1) şi (5) N.C.P. inculpatul va executa alături de pedeapsa principală de mai sus şi pedeapsa complementară, precum şi pedeapsa accesorie aplicate anterior.

În baza art. 15 din Legea nr. 302/2004 republicată, art. 72 N.C.P., art. 73 alin. (1) N.C.P., art. 399 alin. (9) N.C.P.P. şi art. 404 alin. (4) lit. a) N.C.P.P., s-a dedus detenţia preventivă a inculpatului de la data de 17 martie 2014, până la data de 28 august 2014, inclusiv, precum şi durata măsurii preventive a arestului la domiciliu de la data 29 august 2014, la zi.

În baza art. 399 alin. (1) teza întâi N.C.P.P. rap. la art. 404 alin. (4) lit. b) N.C.P.P. s-a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul A.L.

5. În baza art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a fost condamnat inculpatul V.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, parte vătămată SC O.M.V. P. SA, faptă din perioada 2007-2012.

În baza art. 91 N.C.P. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 N.C.P.

Pe perioada termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a)-e) N.C.P.:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte cinci zile;

d) să comunice orice schimbare a locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite, controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (3) N.C.P. s-a impus inculpatului obligaţia de a desfăşura pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, al cărei conţinut, precum şi instituţia la care va fi prestată munca, vor fi stabilite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

În baza art. 91 alin. (4) N.C.P. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 şi 97 N.C.P.

În baza art. 25 alin. (3) teza I s-a respins ca neîntemeiată cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, de anulare a înscrisurilor emise de inculpaţii A.L. şi C.M., enumerate la filele 98-100 din Rechizitoriul nr. 472/P/2010 din 04 martie 2013.

În baza art. 397 alin. (1) N.C.P.P. rap. la art. 25 alin. (1) N.C.P.P. s-au respins ca neîntemeiate acţiunile civile exercitate de partea civilă SC O.M.V. P. SA împotriva inculpaţilor A.L. şi V.C., precum şi de partea civilă I.N.G. B., împotriva inculpaţilor A.L., C.M.A., B.S.F. şi F.E.

În baza art. 397 alin. (1) N.C.P.P. rap. la art. 25 alin. (1) N.C.P.P. rap. la art. 1349 alin. (1) şi (2) N.C.C. şi art. 1369 alin. (1) N.C.C., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC U.S.G. SA şi în consecinţă au fost obligaţi în solidar inculpaţii A.L., C.M.A., B.S.F. şi F.E., la plata sumei de 2.036.797,09 lei, despăgubiri civile către această parte civilă.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) N.C.P.P. s-a menţinut, până la concurenţa sumei de 2.036.797,09 lei, măsurile asigurătorii luate prin Ordonanţa nr. 472/P/2010 din 17 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, cu referire la bunurile inculpaţilor F.E. şi A.L., prin Ordonanţa nr. 472/P/2010 din 31 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, cu referire la bunurile inculpatului F.E., precum şi prin Ordonanţa nr. 472/P/2010 din 31 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, de instituire a popririi asupra conturilor inculpaţilor A.L., C.M.A., B.S.F. şi F.E.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) N.C.P.P. au fost obligaţi fiecare din inculpaţii A.L., C.M.A., B.S.F. şi F.E., la câte 10.000 lei, cheltuielile judiciare către stat, iar pe inculpatul V.C., l-a obligat la 2.000 lei, cu acelaşi titlu.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor din oficiu ai inculpaţilor C.M.A., B.S.F., F.E., V.C., în sumă totală de 800 lei, câte 200 lei fiecare, s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei, ca şi onorariul integral al apărătorului din oficiu al inculpatului A.L., în sumă de 400 lei.

S-a reţinut caprin rechizitoriul nr. 472/P/2010 din data de 04 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

1. F.E., cu domiciliul în mun. Piteşti, jud. Argeş, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.,

- înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

- tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

2. B.S.F., cu domiciliul în Mun. Rîmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.

- înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

- tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

3. A.L., cu domiciliul în mun. Alexandria, jud. Teleorman, arestat preventiv în lipsă, pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen. (pct. 1.1 din rechizitoriu),

-înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. (pct. 1.2 din rechizitoriu),

- tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. (pct. 1.3 din rechizitoriu),

- tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. (pct. 1.4 din rechizitoriu),

- fals intelectual prev. de art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată rap. la art. 289 C. pen. (pct. 1.5 din rechizitoriu), toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

4. C.M.A., cu domiciliul în sat. Valea Mare-Podgoria (oraş Ştefăneşti/Ag), pentru săvârşirea infracţiunilor de:

- asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.

- înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

- tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

5. V.C., domiciliat în com. Stăneşti, jud. Giurgiu, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune faptă prev. şi ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (5) din C.P. (faptă săvârşită în dauna SC P. SA).

Prin acelaşi rechizitoriu s-a mai dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul F.E. pentru săvârşirea infracţiunilor de neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen. şi faţă de numitul S.I.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. (1) C. pen., precum şi disjungerea materialului probator şi continuarea urmăririi penale faţă de A.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 3 şi art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi faţă de înv. P.A., T.C.C. şi P.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen.

În fapt, s-a reţinut că în cursul anului 2009, inculpaţii A.L., C.M.A., F.E. şi B.S.F., în baza unui plan bine stabilit şi având roluri determinate, au dobândit, prin manopere dolosive, prin inducerea în eroare a U.S.G. Govora, suma de 2.036.797,09 lei în cadrul procedurii executării silite pornite în cadrul Dosarului nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E., deşi creditorul B.S.F. nu a avansat aceste cheltuieli, iar în perioada 2010 - 2012, aceiaşi inculpaţi în baza unui plan bine stabilit şi având roluri determinate, au încercat să inducă în eroare unităţile bancare I.N.G., C.B. şi B.N.R., prin manopere dolosive, în scopul obţinerii pe nedrept a sumei de 24.400.000 lei în cadrul procedurii executării silite pornite în Dosarul nr. 1136/2010 al B.I.E.J., F.E., deşi creditorul B.S.F. nu a avansat aceste cheltuieli.

De asemenea s-a mai reţinut că inculpatul A.L., în perioada 2007-2012, împreună cu inculpatul V.C., în baza unui plan bine stabilit şi având roluri determinate, au încercat să inducă în eroare, prin manopere dolosive, instanţele de judecată şi SC O.M.V.P. SA în scopul obţinerii pe nedrept a sumei de 350.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în cadrul Dosarului civil nr. 1273/299/2008 al Judecătoriei sector 1 Bucureşti, deşi inculpatul V.C. nu a avansat aceste cheltuieli.

Nu în ultimul rând s-a mai reţinut că inculpatul A.L. începând cu anul 2007, cu ştiinţă a omis să efectueze înregistrările în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea elementelor de pasiv şi de activ care se reflectă în bilanţ.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: înscrisurile aflate în Dosarele de executare silită nr. 1044/2009 şi nr. 1136/2010, declaraţiile inculpaţilor, depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, procesele-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor şi comunicărilor telefonice, înscrisuri.

În faza de cercetare judecătorească au fost reaudiaţi inculpaţii, o parte din martorii din acte şi a fost administrată proba cu acte, iar la data de 08 ianuarie 2015, s-a procedat la ascultarea în şedinţă publică a înregistrării ce se regăseşte pe suportul digital, Original 91³-Probă digitală".

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Începând cu anul 2007, directorul executiv al SC U.S.G. SA-SC C.C.G. SA, inculpatul B.S.F., a demarat în numele societăţii o colaborare cu Cabinetul de avocatură „L.A." din cadrul Baroului Teleorman, încheind mai multe contracte de consultanţă juridică, deşi societatea avea în structura acesteia un departament juridic, fiind reprezentată de consilieri juridici.

În acest mod, B.S.F. a angajat societatea în raport cu A.L. pentru sume exorbitante în raport cu serviciile contractate.

Constatând o încălcare a raporturilor de muncă cu consecinţe asupra patrimoniului societăţii, prin Decizia nr. 2 din 26 aprilie 2007 a Consiliului de Administraţie al SC U.S.G. SA-SC C.C.G. SA, s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al inc. B.S.F., cu consecinţa încetării oricărui raport de muncă cu societatea comercială respectivă.

După desfacerea contractului de muncă, inculpatul B.S.F. asistat de av. A.L. şi av. C.M.A. a declanşat mai multe procese împotriva SC U.S.G. G. SA, SC C.C.G. SA, atacând decizia de desfacere a contractului de muncă, precum şi Decizia de reintegrare în muncă nr. 2 din 07 iulie 2008, obţinând mai multe titluri executorii privind plata unor drepturi băneşti cu titlu de cheltuieli de judecată, printre care sentinţa civilă nr. 437 din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 316/90/2009 şi sentinţa civilă nr. 3258 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1518/R din 02 decembrie 2008 a Tribunalului Vâlcea.

Pentru punerea în executare a acestor titluri executorii s-a format Dosarul de executare silită nr. 1044/2009 al B.E.J., F.E. în cadrul căruia a fost executată şi distribuită suma de 2.036.603,09 lei, din care 2.000.000 cheltuieli de executare, prin poprirea conturilor SC U.S.G. G. SA - SC C.C.G. SA, deşi executarea silită era suspendată provizoriu, executorul judecătoresc neţinând cont de dispoziţiile instanţei de judecată.

În cadrul declanşării acestor litigii civile s-a încercat şi reuşit executarea silită a sumei de peste 2.000.000 lei în cadrul Dosarului de executare silită nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E., aşa cum se va arăta în continuare:

La data de 30 iulie 2009, inculpatul B.S.F. a solicitat executorului judecătoresc F.E. din Piteşti declanşarea executării silite prin poprire pentru recuperarea debitului în sumă de 5.194 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, conform sentinţei civile nr. 3258 din 28 mai 2008 pronunţată de Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, a debitului în cuantum de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată conform Deciziei civile nr. 1518/R din 02 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, şi a debitului în cuantum de 15.000 lei reprezentând daune morale şi 5.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată conform sentinţei civile nr. 437 din 16 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi cheltuielile ce se vor determina în faza de executare.

Inculpatul a anexat cererii sale titlurile executorii menţionate mai sus.

Cererea a fost înregistrată pe rolul B.I.E.J., F.E. sub numărul 1044/2009.

Prin încheierea din data de 26 august 2009 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul civil nr. 10.525/280/2009 s-a dispus încuviinţarea executării silite sub forma popririi privind titlurile executorii constând în sentinţa civilă nr. 3258 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Vâlcea, definitivă prin Decizia civilă nr. 1518/R din 02 decembrie 2008 a Tribunalului Vâlcea şi sentinţa civilă nr. 437 din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Vâlcea, la care se adaugă şi cheltuielile de executare.

La data de 01 septembrie 2009 inculpatul B.S.F. a încheiat un contract de asistenţă juridică cu Cabinetul de avocatură L.A. privind „asistenţă juridică, consultanţă şi reprezentare creditor la B.E.J., F.E. în Dosarul de executare nr. 1044/2009" (vol. 3 d.u.p., fila 26)

Onorariul stabilit în contract se ridică la suma de 2.000.000 lei.

În aceeaşi dată, inculpatul A.L. a emis chitanţa în care atesta primirea sumei de 2.000.000 lei de la B.S.F. cu titlu de „onorariu avocat conform contract din 2009".(vol.3 d.u.p., fila 25).

Inculpatul A.L. a emis la data de 01 septembrie 2009 şi o împuternicire avocaţială în baza contractului din 01 septembrie 2009 pe care a depus-o la dosarul de executare silită. (vol. 3 d.u.p., fila 24).

Totodată, inculpatul B.S.F. a depus la dosarul de executare silită un contract de prestări servicii nr. 1 din 03 mai 2009 încheiat cu SC H.B. SRL, prin administrator B.D. (vol. 3 d.u.p., filele 27-29).

În cuprinsul contractului se prevăd obligaţii pentru prestator, SC H.B. SRL, privind executarea titlurilor executorii, fără identificarea acestora, împotriva debitorului U.S.G., SC C.C.G. SA, în schimbul sumei de 2.000.000 lei.

De remarcat este faptul că obligaţiile prevăzute în contract sunt, în principiu, obligaţii care revin executorului judecătoresc în cadrul procedurii executării silite.

Deşi în cuprinsul contractului se prevede că SC H.B. SRL a fost reprezentată prin administrator, numita B.D., în declaraţiile date în faţa organelor de urmărire penală, se arată că, la aproximativ două săptămâni de la înfiinţarea societăţii comerciale, l-a împuternicit pe C.M.A. „asupra activităţii ce avea să urmeze a fi desfăşurată", înmânându-i totodată şi ştampila societăţii. Martora declară că nu a desfăşurat nicio activitate comercială prin intermediul SC H.B. SRL, nu a semnat nici un contract sau vreo factură pentru această societate comercială şi nu îi cunoaşte pe B.S. şi nici pe A.L. (vol. 12 d.u.p., fila 35)

SC H.B. SRL, din 2009 a fost înfiinţată prin cererea asociatului unic C.M.A. la data de 11 martie 2009, a avut sediul social la domiciliul inculpatului C.M. situat în sat Valea Mare-Podgoria (oraş Ştefâneşti/Ag.), jud. Argeş, nu a avut angajaţi în perioada de funcţionare şi a fost radiată din registrul comerţului ca urmare a solicitării asociatului unic în data de 14 mai 2010. (vol. 17d.u.p., filele 336-340)

Administrator de fapt al acestei societăţi, astfel cum rezultă din actele dosarului, a fost inculpatul C.M.A.

Practic, singura activitate comercială desfăşurată de această societate a fost reprezentată de contractul de prestări servicii din 03 mai 2009 cu inculpatul B.S.F., acesta fiind şi motivul pentru care a fost înfiinţată.

Societatea comercială a avut ca obiect principal de activitate „Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management" cod C.A.E.N., iar printre activităţile secundare se regăsesc activităţi cum ar fi „cultivarea legumelor şi a pepenilor, a rădăcinoaselor şi tuberculilor - cod C.A.E.N., creşterea bovinelor de lapte - cod C.A.E.N., etc.

Cu toate acestea, martora B.D. a declarat că inculpatul C.M. i-a spus că societatea va desfăşura activităţi de „recuperare a creanţelor", ceea ce denotă că inculpaţii au urmărit prin înfiinţarea acestei societăţi crearea cadrului juridic pentru emiterea de facturi şi alte documente contabile în vederea executării silite în dosarele de executare deschise de inc. B.S.F.

În baza contractului din 03 mai 2009, SC H.B. SRL a emis factura fiscală din 27 august 2009 către B.S.F. pentru suma de 2.000.000 lei, factura fiind depusă la dosarul de executare silită, (vol. 3 d.u.p., fila 30).

Teoretic, în acest moment, pentru recuperarea creanţei iniţiale B.S.F. a încheiat două contracte, atât cu avocatul A.L., cât şi cu SC H.B. SRL, prin C.M.A., în cuantum de 2.000.000 lei fiecare.

Cu toate acestea, în data de 04 mai 2009, SC H.B. SRL, reprezentată de B.D., a încheiat contractul de asistenţă juridică cu Cabinetul de avocatură A.L., obiectul contractului fiind reprezentat de „consultanţă privind executarea contractului de prestări servicii din 03 mai 2009 cu beneficiarul B.S.F.."(vol. 17 d.u.p., fila 159).

În baza acestui contract, Cabinetul de avocatură A.L. a emis factura fiscală din 27 august 2009. (vol. 17 d.u.p., fila 164).

În data de 03 septembrie 2009, inculpatul F.E. a întocmit un proces-verbal privind cheltuielile ocazionate de executarea silită în care a constatat faptul că, pentru punerea în executare a titlului executor, recuperarea debitului din titlul executor, se stabileşte onorariu şi cheltuieli de executare silită în cuantum de 2.006.603,09 lei (vol. 3 d.u.p., fila 44), cheltuielile ocazionate de executarea silită fiind detaliate într-un alt proces-verbal din aceeaşi dată, după cum urmează:

- taxă timbru 10,00 lei onorariu executor 3.593,09 lei.

- cheltuieli conform art. 371⁷ C. proc. civ. - Ordin nr. 2550 din 14 noiembrie 2006, publicat în M.O., Partea I nr. 936 din 20 noiembrie 2006 şi Hotărârea nr. 2/2007 din 17 februarie 2007 publicată în M.O., Partea I nr. 164 din 07 martie 2007-2.000 lei onorariu avocat 1.000 lei.

- contract prestări servicii din 03 mai 2009 în sumă de 2.000.000 lei (vol. 3 d.u.p., fila 79).

Astfel, deşi la dosarul de executare silită nu există nicio dovadă privind avansarea unor sume cu titlu de cheltuieli de executare de către inculpatul B.S.F. în cadrul contractului de prestări servicii din 03 mai 2009 încheiat cu SC H.B. SRL, ci numai o factură fiscală, inculpatul F.E. a cuprins în cadrul procesului-verbal din 03 septembrie 2009 şi suma de 2.000.000 lei prevăzută în contract.

Cu toate acestea, inculpatul F.E. nu a cuprins în cadrul cheltuielilor şi suma de 2.000.000 lei prevăzută în chitanţa din data de 01 septembrie 2009 emisă de A.L. către B.S.F. Executorul judecătoresc a constatat însă ca „efectuată" o cheltuială în cuantum de 1.000 lei cu titlu de „onorariu avocat", sumă pentru care nu se regăsesc dovezi în dosar.

În declaraţia din data de 11 octombrie 2012 dată în faţa procurorului în calitate de inculpat, B.S.F. a recunoscut că nu a plătit nicio sumă de bani nici avocatului A.L., nici SC H.B. SRL în Dosarul de executare silită nr. 1044/2009 al B.J.E.J, F.E. în care a fost executată suma de peste 2.000.000 lei.(vol. 1 d.u.p., filele 179 - 183).

Declaraţia inculpatului B.S.F. se coroborează şi cu adresa Direcţiei M.F.P. Vâlcea din care rezultă că aceasta nu înregistra venituri impozabile care să îi permită plata acestor sume.(vol.l9 d.u.p. fila 122).

Ulterior, cu ocazia audierii din data de 11 decembrie 2012, inculpatul B.S.F. a revenit asupra declaraţiei şi a arătat că a plătit avocatului A.L. suma de 2.000.000 lei pentru a fi asistat în Dosarul nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E.. Inculpatul nu a putut da o explicaţie plauzibilă privind achitarea acestei sume de bani în numerar şi nici pentru a justifica schimbarea declaraţiei.

În baza acestor procese-verbale de stabilire a cheltuielilor, inculpatul F.E. a dispus în cursul aceleiaşi zile, înfiinţarea popririi asupra sumelor deţinute de C.E.C. B. -Sucursala Râmnicu-Vâlcea, C.B. - Sucursala Sibiu, C.E.C. B. Sucursala Sibiu, I.N.G. -Sucursala Argeş, B.R.D. - Sucursala Argeş, P.B. - Piteşti, B.C.R. - Sucursala Argeş, R.B. - Sucursala Argeş, C.E.C. - Sucursala Piteşti, P.B. - Rm-Vâlcea, A.B. - Rm. Vâlcea, B.T. - Rm. Vâlcea, O.T.P. -Rm. Vâlcea, B.C.R. - Rm.-Vâlcea, B.R.D. - Rm. Vâlcea, B.R. - Rm. Vâlcea pentru U.S.G. SC C.C.G. SA în vederea recuperării sumelor menţionate mai sus.(vol. 3 d.u.p., filele 50 - 78, 152-207).

Prin adresa din data de 09 septembrie 2009 I.N.G. B. a comunicat B.I.E.J., F.E. faptul că, urmare a dispoziţiei B.I.E.J., F.E. din data de 03 septembrie 2009, a procedat la indisponibilizarea sumei de 1.217.400 lei, sumă care se afla în conturile debitoarei.

Prin adresa din 10 septembrie 2009 emisă de C.B. E. P.L.C. Agenţia Sibiu a comunicat faptul că, urmare a dispoziţiei B.I.E.J., F.E. din data de 03 septembrie 2009, a procedat la indisponibilizarea sumei de 2.036.797,09 lei.(vol.9 d.u.p., fila 103, 265).

Prin adresa din 10 septembrie 2009 U.S.G. Govora - C.C. a solicitat prin consilier juridic, martorul Ş.D., deblocarea sumelor de bani aflate în conturile altor unităţi bancare, în condiţiile în care C.B. - Sucursala Sibiu a indisponibilizat integral suma de 2.036.797,09 lei.

S-a mai arătat în conţinutul adresei, faptul că suma de 30.194 lei datorată creditorului B.S.F. se compensează de drept cu suma de 1.545.000 lei, datorată, la rândul său, de B.S.F. debitoarei U.S.G. Govora - C.C. Totodată, consilierul juridic Ş.D. a depus şi copii ale sentinţei civile nr. 1014 din 11 februarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 9074/288/2008 de către Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, sentinţei civile nr. 7248 din 11 decembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 7526/288/2008 de Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, sentinţei civile nr. 1013 din 11 februarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 8126/288/2008 de către Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, sentinţei civile nr. 7249 din 11 decembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 7342/288/2008 de către Judecătoria Râmnicu-Vâlcea.(vol. 3 d.u.p., filele 106-148).

La data de 18 septembrie 2009, martorul Ş.D. a depus la dosarul de executare silită un certificat de grefă din care rezulta faptul că, prin încheierea din data de 17 septembrie 2009, pronunţată în Dosarul civil nr. 9092/288/2009 s-a admis cererea formulată de SC U.S. C.C. G. SA şi s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite pornite prin poprire în Dosarul de executare nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării formulate în cadrul contestaţiei la executare.

Cu toate acestea, inculpatul F.E. a continuat executarea silită şi, în data de 21 septembrie 2009, a emis o citaţie pe care a trimis-o prin fax, prin care încunoştinţează SC U.S. C.C. G. SA că, în data de 28 septembrie 2009, orele 10.00, va avea loc eliberarea şi distribuirea sumelor rezultate din executare.

În data de 28 septembrie 2009, inculpatul F.E., în prezenţa coinculpaţilor B.S.F., C.M. şi A.L., a procedat la distribuirea sumei de 2.036.797,09 lei, deşi reprezentantul SC U.S. C.C. G. SA a învederat executorului faptul că, anterior, printr-o hotărâre judecătorească s-a dispus suspendarea executării.

Astfel, potrivit „procesului-verbal privind eliberarea şi distribuirea sumelor de bani din Dosarul de executare nr. 1044/2009" întocmit de către executorul judecătoresc F.E. în data de 28 septembrie 2010, orele 10.00, suma de 5.593,09 lei a fost distribuită în contul B.I.E.J., F.E., reprezentând onorariu plus cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, iar suma de 2.031.204 lei, reprezentând creanţă plus cheltuieli efectuate cu ocazia executării silite, a fost distribuită în contul arătat de B.S.F..(vol. 3 d.u.p., filele 240-241).

Prin adresa din data 12 octombrie 2009 B.I.E.J., F.E. a solicitat C.B. E. P.L.C. Agenţia Sibiu transferarea sumei de 2.036.797,09 lei, care fusese anterior indisponibilizată, în contul de consemnaţiuni al executorului judecătoresc, pe seama şi la dispoziţia acestuia.

În cuprinsul adresei s-a arătat faptul că, „potrivit art. 458 C. proc. civ., numai executorul judecătoresc va proceda la eliberarea şi distribuirea sumei de bani consemnate, numai după împlinirea termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a acestei sume".(vol.3 d.u.p., fila 303).

La data de 21 octombrie 2009, inculpatul B.S.F. a introdus o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Piteşti prin care a solicitat, în contradictoriu cu S.C. U.S.G. şi a terţilor popriţi I.N.G. B., C.B. P.L.C. D. - Agenţia Sibiu, C.B. E. P.L.C. D - Sucursala Bucureşti, validarea popririi, respectiv indisponibilizarea sumelor de bani datorate creditorului în limita creanţei de 2.036.797,09 lei, cererea fiind înregistrată sub nr. 15.806/280/2009.

La data de 30 octombrie 2009 a fost încheiat un contract de cesiune de creanţă între SC H.B. SRL, în calitate de cedent, B.S.F., în calitate de debitor cedat, şi Cabinet individual Av. A.L., în calitate de cesionar.

Conform acestui contract de cesiune de creanţă SC H.B. SRL cesiona creanţa de 2.000.000 lei izvorâtă din contractul din 03 mai 2009 către Cabinet de avocatură A.L.

Prin acest contract se sting datoriile de 2.000.000 lei ale lui B.S.F. către SC H.B. SRL şi cea a SC H.B. SRL către Cabinetul de avocatură A.L., în acelaşi cuantum, (vol. 17 d.u.p., fila 160).

întrucât unitatea bancară nu efectua transferul sumelor de bani în contul de consemnaţiuni indicat, existând riscul ca, în cadrul contestaţiei la executare formulate de U.S.G. Govora - C.C., instanţa urmează să dispună suspendarea executării silite, la data de 30 octombrie 2009, inculpatul F.E. a revenit cu adresă la C.B. - România prin care a solicitat virarea „de îndată" a sumei de bani indisponibilizate în contul de consemnaţiuni indicat, pe seama şi la dispoziţia B.I.E.J., F.E..(vol. 3 d.u.p., fila 323).

Prin adresa din 02 noiembrie 2009 trimisă către B.I.E.J., F.E. prin fax în data de 02 noiembrie 2009, ora 14.50, C.B. E. pic, Dublin - Sucursala România a confirmat achitarea integrală a sumei poprite, respectiv suma de 2.036.797,09 lei în contul indicat de executorul judecătoresc.(vol. 3 d.u.p., fila 318)

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 02 noiembrie 2009, ora 14.00, inculpatul B.S.F. a solicitat B.I.E.J., F.E. să efectueze vărsământul sumei rezultate din executarea silită a debitoarei SC U.S.G. C.C. G. SA în contul bancar al Cabinetului de avocatură L.A. deschis la B.R. - Sucursala Alexandria. (vol. 3 d.u.p., fila 326).

Totodată, SC H.B. SRL a solicitat, de asemenea, în aceeaşi dată, ca virarea sumei de bani prevăzută în contractul de prestări servicii din 03 mai 2009 să fie, virată în acelaşi cont bancar.(vol. 3 d.u.p., fila 327).

Cererea SC H.B. SRL este semnată cu o semnătură indescifrabilă şi poartă ştampila societăţii. Având în vederea declaraţia martorei B.D., administratorul de drept al acestei societăţi, potrivit căreia de administrarea firmei s-a ocupat C.M.A., la care s-a aflat şi ştampila societăţii, cererea nu putea fi semnată şi depusă decât de inc. C.M.A.

Sumele de bani au fost virate efectiv, după cum urmează:

- prin ordinul de plată din data de 02 noiembrie 2009 a fost virată suma de 1.030.000 lei din contul B.I.E.J., F.E. în contul Cabinetului de avocat A.L. deschis la R.B. Sucursala Teleorman, reprezentând „plată parţială în Dosar nr. 1044/2009";

- prin ordinul de plată din data de 03 noiembrie 2009 a fost virată suma de 1.001.204 lei din contul B.I.E.J., F.E. în contul Cabinetului de avocat A.L. deschis la R.B. Sucursala Teleorman, reprezentând „diferenţă debit integral în Dosar nr. 1044/2009";

- prin ordinul de plată din data de 03 noiembrie 2009 a fost virată suma de 5.593,09 lei în contul B.I.E.J., F.E., reprezentând „cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite în Dosar nr. 1044/2009"; (vol. 3, filele 377-379).

Astfel, inculpatul F.E., fără a mai aştepta curgerea termenului de 15 zile prevăzut de art. 458 C. proc. civ., a procedat, chiar în aceeaşi zi, 02 noiembrie 2009, la virarea sumelor de bani, în contul Cabinetului de avocatură A.L. indicat de către coinculpaţii B.S.F. şi C.M.A., acesta din urmă, în numele, SC H.B. SRL.

Raţiunea instituirii de către legiuitor a acestui termen de 15 zile rezidă tocmai în a da posibilitatea debitorului urmărit de a se apăra în eventualitatea unui abuz.

Intenţia celor patru inculpaţi de a sustrage din conturile SC U.S.G. G. - SC C.C.G. SA suma de bani poprită la nivelul C.B.E., prin viramentul acestor sume cât mai repede posibil rezultă şi din succesiunea imediată a actelor pe care aceştia le-au efectuat în cadrul dosarului de executare silită. Practic, în ziua în care s-a făcut viramentul sumei de bani în contul B.I.E.J., F.E., acesta a procedat la transferul sumei în contul Cabinetului de avocatură L.A., indicat chiar în aceeaşi zi de către coinculpaţii B.S. şi C.M.

Demersurile ulterioare ale SC U.S.G. G. SA - C.C. S.A. de a contesta modalitatea de efectuare a executării silite în Dosarul nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E. au rămas fără obiect, în condiţiile în care acesta a procedat imediat la distribuirea sumelor de bani.

Astfel, prin memoriul transmis prin fax în data de 04 noiembrie 2009 de către apărătorii debitoarei U.S.G., deci în termenul de 15 zile prev. de art. 458 C. proc. civ., s-a adus la cunoştinţă B.I.E.J., F.E. că a fost introdusă o contestaţie împotriva procesului verbal de eliberare/distribuire a sumelor de bani realizate prin executare silită, cerere care a fost înregistrată la data de 01 octombrie 2009 pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea sub nr. 9756/288/2009, iar potrivit art. 570 alin. (2) C. proc. civ., a operat suspendarea de drept a executării silite.

Apărătorii debitoarei au solicitat, totodată, B.I.E.J., F.E. să nu procedeze la eliberarea sau distribuirea sumelor de bani consemnate mai devreme de împlinirea termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a sumei indisponibilizate (termen calculat pe zile libere, conform prevederilor art. 101 C. proc. civ.).

De asemenea, apărătorii debitoarei U.S.G. Govora au înaintat prin fax la data de 05 noiembrie 2009, ora 15:58, la dosarul de executare un certificat de grefa din care rezultă faptul că prin Încheierea nr. 8277 din 05 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul civil nr. 11.364/288/2009 de către Judecătoria Rârnnicu-Vâlcea s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite în Dosarul nr. 144/2009, în ceea ce priveşte adresa emisă de B.E.J. şi comunicată terţului poprit C.B. E. P.L.C. D. - Sucursala Sibiu la data de 30 octombrie 2009 până la soluţionarea capătului de cerere privind suspendarea executării din cadrul contestaţiei la executare înregistrată sub nr. ll.363/288/2009.(vol. 3 d.u.p., fila 326).

Întoarcerea executării silite prin sentinţa civilă nr. 2.333 din 25 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Râmnicu-Vâlcea în Dosarul nr. 12.590/288/2009 rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 98/R din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Vâlcea a găsit un debitor insolvabil în persoana inculpatului B.S.F., potrivit adresei nr. a A.N.A.F. - Direcţia Generală a M.F.P. Vâlcea, acesta şi-a înstrăinat cota parte dintr-un imobil către fiul său în cursul anului 2009, iar în perioada 2010 -2012 nu a înregistrat venituri.(vol. 19 d.u.p., filele 122 -124).

Prin procesul-verbal din data de 02 noiembrie 2009 B.I.E.J., F.E. a constatat încetarea executării silite, întrucât „s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit legii." (vol. 3 d.u.p., fila 330)

În acest context este evident că întreaga activitate a coinculpaţilor desfăşurată de aceştia în direcţia prejudicierii SC U.S.G. SA - SC C.C.G. SA, s-a desfăşurat prin folosirea de documente contabile care nu reprezentau realitatea obiectivă, ca manopere dolosive, folosind o procedură prevăzută de legea procesual civilă pentru executarea pe calea executării silite a unor drepturi civile, doar în scopul îmbogăţirii ilegale prin inducerea în eroare a debitorului SC U.S.G. SA - SC C.C.G. SA.

În cadrul declanşării acestor litigii civile prin care s-a încercat şi reuşit executarea silită a sumei de peste 2.000.000 lei în cadrul Dosarului de executare silită nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E., s-a format şi Dosarul nr. 15.806/280/2009 la nivelul Judecătoriei Piteşti, secţia civilă, care a avut ca obiect validarea popririi instituite asupra conturilor SC U.S.G. SA-Govora SC C.C.G. SA.

Prin sentinţa civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunţată în acest dosar s-a dispus respingerea cererii de validare a popririi ca rămasă fără obiect şi obligarea terţilor popriţi I.N.G. B., C.B. E. P.L.C. D. - Sibiu, C.B. E. P.L.C. D. -Sucursala Bucureşti la plata sumei de 11,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

După obţinerea acestui titlu, a fost constituit Dosarul de executare silită nr. 1136/2010 la nivelul B.E.J., F.E. în cadrul căruia inculpaţii au încercat fără succes să escrocheze I.N.G. B., C.B. E. P.L.C. D. - Sucursala Bucureşti şi B.N.R. cu suma de peste 24.400.000 lei.

Scopul urmărit de inculpaţi nu a fost realizat datorită opoziţiei funcţionarilor bancari.

Inculpatul C.M.A. a înfiinţat SC I.B.A. SRL, al cărei asociat unic era C.M.A.

Prin actul de constituire a societăţii s-a stabilit ca societatea să fie administrată iniţial de martora M.M., iar din data de 17 septembrie 2010 a fost numit administrator B.G.C. cunoştinţă mai veche a inculpatului C.M.A., în cadrul societăţii însă, rolul de administrator de fapt, l-a avut inculpatul C.M.A.

Obiectul principal de activitate al acestei societăţi comerciale a fost ,,activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management" cod C.A.E.N.

Nici obiectul principal de activitate şi nici obiectele secundare de activitate ale acestei societăţi comerciale nu corespund serviciilor care se impun a fi prestate pe parcursul unei executări silite. Astfel, ca obiecte secundare de activitate, societatea a avut, printre altele: activităţi de servicii anexe silviculturii - cod C.A.E.N., prelucrarea şi conservarea peştelui, crustaceelor şi moluştelor - cod C.A.E.N., fabricarea sucurilor de legume şi fructe - cod C.A.E.N., fabricarea berii - cod C.A.E.N., ş.a.

Această societate comercială a avut o singură activitate comercială, care face obiectul dosarului cu nr. de mai sus, după care a fost radiată urmare a hotărârii asociatului unic din data de 21 decembrie 2010.

La data de 27 iulie 2010, inculpatul B.S.F., în baza înţelegerii de mai înainte stabilite, a formulat o cerere la B.I.E.J., F.E. prin care solicită „încuviinţarea executării silite pentru recuperarea debitului în sumă de 11,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, actualizat conform dispoziţiilor art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., plus cheltuielile ce se vor determina în faza executării silite., astfel cum rezultă din titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 15.806/280/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare", sentinţă pe care o depune la dosar alături de dovezile de achitare a taxei de timbru - 10 lei şi timbru judiciar - 0,15 lei.

Astfel, s-a constituit la B.I.E.J., F.E. Piteşti Dosarul de executare nr. 1136/2010.

La data de 29 iulie 2010 B.I.E.J., F.E. a solicitat Judecătoriei Piteşti încuviinţarea executării silite a sentinţei civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul cu nr. 15.806/280/2009, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. 15.223/280/2010.

Prin încheierea din data de 13 septembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 15.223/280/2010 s-a dispus încuviinţarea executării silite a sentinţei civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul cu nr. 15.806/280/2009.

Din acest moment inculpatului F.E. îi revenea obligaţia, potrivit dispoziţiilor art. 3731 alin. (3) C. proc. civ. de a depune câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia la Dosarul de executare nr. 15.223/280/2010, pentru a fi supus controlului instanţei de executare.

Această obligaţie a executorului judecătoresc este prevăzută şi în Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, art. 50 alin. (1) „un exemplar al proceselor-verbale întocmite rămâne la executor, iar celelalte exemplare se comunică instanţei de executare."

Inculpatul F.E. nu şi-a îndeplinit această obligaţie tocmai pentru a sustrage controlului instanţei de executare verificarea legalităţii actelor care au fost îndeplinite în cursul executării, astfel cu rezultă din înscrisurile de la dosar (vol. 5).

Astfel, după ce s-au asigurat că au cadrul legal peste care să-şi suprapună activităţile infracţionale, şi anume momentul încuviinţării executării de către instanţă, inculpaţii au încheiat între ei o serie de contracte, au emis facturi fiscale şi au eliberat chitanţe pentru sume care în total la dosarul de executare se ridică la suma de 24.400.000 lei, echivalentul sumei de 5.673.626,94 euro la un curs B.N.R. de 4,3006 lei/euro la data de 07 decembrie 2010, când a fost depusă ultima chitanţă.

La data de 15 septembrie 2010 inculpatul B.S.F. a încheiat două contracte de asistenţă juridică cu cabinetul de avocatură A.L., şi anume contractul din 15 septembrie 2010 (o filă) şi contrarul din 15 septembrie 2010 (o filă).

Obiectul contractului din 15 septembrie 2010 îl reprezintă „consultanţă, asistenţă şi reprezentare creditor la B.I.E.J., F.E. Piteşti în Dosar de executare nr. 1136/2010 validare poprire vs. C.B.. Onorariul prevăzut în contract este de 6.000.000 lei.

Obiectul contractului din 15 septembrie 2010 îl reprezintă „consultaţii, asistenţă şi reprezentare creditor la B.I.E.J., F.E. Piteşti" în Dosar de executare nr. 1136/2010 validare poprire vs. I.N.G. B.. Onorariul prevăzut în contract este de 6.000.000 lei.

În baza acestor două contracte, 5 zile mai târziu, în data de 20 septembrie 2010, inculpatul A.L. a emis în numele Cabinetului de avocat „L.A." două facturi către B.S.F., din 20 septembrie 2010 pentru contract, respectiv din 20 septembrie 2010 pentru contractul, ambele pentru sumele prevăzute în contracte.

Tot în data de 20 septembrie 2010, inculpatul B.S.F. a încheiat două contracte de prestări servicii cu SC I.B.A. SRL, din 20 septembrie 2010, respectiv din 20 septembrie 2010, privind recuperarea aceleiaşi creanţe, deşi B.S.F. încheiase anterior contracte de asistenţă juridică pentru recuperarea creanţei în cuantum de 11,15 lei cu inc. A.L.

Contractul din 20 septembrie 2010 are ca obiect, printre altele, oferirea de consultanţă managerială şi de afaceri beneficiarului B.S.F., în ceea ce priveşte recuperarea creanţei de la banca creditoare C.B. E. P.L.C. D., iar următoarele obligaţii stabilite în contract se referă la verificarea situaţiei financiare a băncii, identificarea de litigii ale băncii, identificarea de bunuri mobile, etc.

Contractul din 20 septembrie 2010 are ca obiect, printre altele, oferirea de consultanţă managerială şi de afaceri beneficiarului B.S.F. şi se referă la recuperarea creanţei de la banca creditoare I.N.G. B.

În ceea ce priveşte obligaţiile contractuale ale societăţii comerciale SC I.B.A. SRL, care urmau a fi prestate în baza contractelor nr. l şi nr. 2, executorul judecătoresc avea sarcina şi posibilitatea de a le întreprinde nestingherit, în baza normelor legale de organizare a profesiei, reprezentând în mare parte obligaţii ale executorului sau obligaţii din care rezultă indirect finalitatea urmărită de inculpaţi prin procedura executării silite, cum ar fi: identificarea tuturor bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea celor două bănci, identificarea plasamentului fizic al tuturor bunurilor mobile şi imobile ale băncilor la nivel naţional şi internaţional, precum şi a titlurilor de valoare deţinute de bănci, etc.

Ambele contracte sunt semnate din partea SC I.B.A. SRL de către martorul B.G.C., administratorul societăţii în acel moment, însă acesta declară că respectivele contracte i-au fost aduse de către inc. C.M. deja completate şi nu ştie ce a semnat. Martorul a declarat că a acceptat să fie administrator al SC I.B.A. SRL şi să semneze cele două contracte la solicitarea lui C.M. cu care se cunoştea de mai multă vreme, fiind prieteni. Martorul a mai declarat că ştampila şi toate actele societăţii s-au aflat la prietenul său, iar cele două contracte sunt singurele înscrisuri pe care le-a semnat pentru această societate.

Potrivit clauzelor celor două contracte, obligaţiile beneficiarului constau în plata sumei de 6.000.000 lei pentru fiecare contract.

În aceeaşi zi, SC I.B.A. SRL a emis două facturi către beneficiarul B.S.F., şi anume din 20 septembrie 2010 în baza contractului din 20 septembrie 2010 şi factura din 20 septembrie 2010, ambele în valoare de 6.000.000 lei fiecare.

Deşi facturile sunt emise în aceeaşi zi în care au fost încheiate contractele de prestări servicii, de data aceasta facturile nu mai sunt semnate de către administratorul societăţii, martorul B.G., ci în dreptul numelui său apare o semnătură indescifrabilă.

În data de 21 septembrie 2010, se încheie contractul de asistenţă juridică din septembrie 2010 între Cabinet avocat A.L. şi SC I.B.A. SRL al cărui obiect constă în „consultanţă, asistenţă juridică şi reprezentare pentru punerea în executare a contractelor de prestări servicii din 20 septembrie 2010 pentru clientul SC I.B.A. SRL" Onorariul prevăzut în contract este stabilit tot la suma de 12.000.000 lei.

Contractul este semnat de inculpatul A.L., însă în dreptul menţiunii „Client, prin administrator B.G." apare o semnătură indescifrabilă pe care martorul nu o recunoaşte.

Astfel, în acest moment, avocatul A.L. „acorda consultanţă juridică" atât inculpatului B.S., cât şi societăţii angajate de B.S. să îi acorde consultanţă pentru recuperarea creanţei, SC I.B.A. SRL.

La data de 21 septembrie 2010 inculpatul A.L. a emis chitanţa din 21 septembrie 2010 în care atestă că a primit de la B.S.F. suma de 6.000.000 lei cu titlu „onorariu avocat conform facturii din 20 septembrie 2010".

La data de 22 septembrie 2010 inculpatul A.L. a emis chitanţa din 22 septembrie 2010 în care atestă că a primit de la B.S.F. suma de 6.000.000 lei cu titlu „onorariu avocat conform facturii din 20 septembrie 2010".

La data de 22 septembrie 2010 inculpatul B.S.F. a introdus o cerere la dosarul de executare prin care solicită „executarea silită prin poprire pentru recuperarea debitului menţionat în cuprinsul titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 15.806/280/2009 al Judecătoriei Piteşti, rămasă definitivă şi irevocabilă, cât şi cheltuielile efectuate în faza de executare silită." în cuprinsul cererii nu se precizează care sunt înscrisurile invocate cu titlu de cheltuieli de executare.

A doua zi, pe data de 23 septembrie 2010, executorul judecătoresc F.E. a întocmit un înscris intitulat „Proces-verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea silită" în care stabileşte că „ debitul şi cheltuielile ocazionate cu executarea silită sunt următoarele, după cum urmează:

- taxă timbru - 10.00 lei;

- timbru judiciar - 0.15 lei;

- onorariu executor - 74,40 lei - T.V.A. inclus;

- cheltuieli conforma art. 3717 C. proc. civ. - Ordin nr. 2550 din 14 noiembrie 2006, publicat în M. Of. partea I nr. 936 din 20 noiembrie 2006 şi Hotărârea nr. 2/2007 din 17 februarie 2007 publicată în M. Of. Partea I nr. 164 din 07 martie 2007 - 372 lei T.V.A. inclus;

- onorariu avocat - 10.000 lei;

- cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite conform factură din 20 septembrie 2010 în sumă de 6.000.000 lei şi factură din 20 septembrie 2010 - în sumă de 6.000.000 lei;

- debit conform titlurilor executorii - 11,15 lei.

Total general 12.010.467,70 lei."

Procesul-verbal menţionat mai sus nu este comunicat la dosarul de executare de către executor, astfel cum îi revenea obligaţia, tocmai pentru a nu supune controlului instanţei legalitatea întocmirii respectivului proces-verbal.

În aceeaşi zi, 23 septembrie 2010, inculpatul F.E. emite ordonanţe de poprire către B.N.R. cu sediul în Bucureşti şi Piteşti prin care dispune „înfiinţarea popririi pe veniturile, conturile, sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitoarelor I.N.G. B., cu sediul în Piteşti, jud. Argeş, C.B. E. P.L.C. B. Agenţia C.B. Sibiu, cu sediul în Sibiu, jud. Sibiu, C.B. E. P.L.C. B. - Sucursala Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, sector 1, de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, până la concurenţa sumei de 12.010.467,70 lei, reprezentând debit conform titlului executoriu şi cheltuieli B.I.E.J., F.E."

Prin adresa din 27 septembrie 2010 B.N.R. - Direcţia Juridică comunică B.I.E.J., F.E. faptul că, având în vedere valoarea creanţei de doar 11,15 lei, cheltuielile de executare stabilite în procesul-verbal din data de 23 septembrie 2010 apar ca fiind rezultatul unei erori şi solicită reanalizarea dosarului, precum şi comunicarea cuantumului creanţei pentru fiecare bancă debitoare în parte.

Reacţia executorului judecătoresc nu s-a lăsat aşteptată şi, la data de 29 septembrie 2010, a înaintat o adresă B.N.R. în care precizează că în ceea ce priveşte Ordonanţa de poprire nr. 1136/2010 pentru suma de 12.010.467,70 lei „nu este vorba despre o eroare în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de executare". Precizează, de asemenea, că executorul judecătoresc a respectat prevederile legale în materie şi insistă ca B.N.R. să înfiinţeze popirea asupra sumelor terţilor popriţi.

În data de 29 septembrie 2010, inculpatul F.E. emite pentru prima dată somaţii către băncile debitoare, C.B. şi I.N.G. în vederea plăţii întregii sume de 12.010.467,70 lei.

În data de 30 septembrie 2010 se încheie un contract de cesiune de creanţă între SC I.B.A. SRL, în calitate de cedent, B.S.F., în calitate de debitor cedat şi Cabinet individual de avocatură A.L., în calitate de cesionar prin care se stinge datoria inc. B.S. către SC I.B.A. SRL şi a SC I.B.A. SRL către inc. A.L.

Întrucât inculpatul F.E. nu a reuşit să obţină suma de bani prin poprirea sumelor depuse de cele două bănci în conturile B.N.R., inculpaţii şi-au îndreptat atenţia asupra agenţiei din Piteşti a I.N.G. B.

Astfel, inculpatul F.E. s-a deplasat în mod repetat la sediul I.N.G. B. Agenţia Piteşti, şi anume, în datele de 30 noiembrie 2010, 04 octombrie 2010, 02 decembrie 2010 şi 07 decembrie 2010, unde, invocând procedura executării silite, în prezenţa organelor de poliţie, cărora le-a solicitat sprijin, sub pretextul „realizării actului de justiţie şi restabilirii ordinii de drept", a cerut reprezentanţilor băncii plata sumei de 12.010.467,70 lei. Ca şi în data de 04 octombrie 2010, cu ocazia uneia dintre deplasări a executorului la această agenţie, reprezentanţii legali ai I.N.G., B. Agenţia Piteşti au comunicat că executarea silită fusese suspendată încă din data de 29 septembrie 2010, conform certificatului de grefă emis la data de 01 octombrie 2010 de către Judecătoria sector 3 Bucureşti în Dosarul nr. 34.693/301/2010 şi în privinţa sumei au făcut dovada unei plăţi de 23,33 lei în contul B.E.J., F.E., reprezentând suma de 11,15 lei, debit actualizat, 10 lei taxa de timbru, 1,2 lei onorariu maximal pentru executorul judecătoresc, în plus motivând că nu au mandat pentru o asemenea plată.

Inculpatul C.M.A. a fost prezent la toate deplasările executorului stăruind la executarea I.N.G. B. Piteşti, iar B.S.F. în datele de 30 noiembrie 2010 şi 02 decembrie 2010 insistând pentru obţinerea banilor, toate acestea cu invocarea dispoziţiilor legale în materia executării silite.

Inculpatul A.L. a fost prezent în data de 02 decembrie 2010, dată la care, două persoane, cu un flex şi unelte de lăcătuşărie, chemate de inculpatul B.S.F., la îndemnul învinuiţilor au spart două uşi, din zona de birouri a agenţiei, creând cale liberă executorului până la biroul directorului băncii, în vederea ducerii la îndeplinire a scopului urmărit.

Tot în aceeaşi zi, 02 decembrie 2010, inculpatul F.E. a solicitat unuia dintre cei doi indivizi, şi anume martorul S.I.C., să spargă uşa casieriei băncii, însă acesta a manifestat reticenţă când i s-a cerut autorizaţia de către reprezentanţii unităţii bancare. Totodată, inculpatul F.E. a aplicat sigilii pe casierie şi pe 18 sertare de mobilier, sigilii ridicate în data de 23 decembrie 2010, în urma încheierii dată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 25.690/280/2010, prin care a fost admisă cererea de ridicare a sigiliilor formulată de I.N.G. B. - Sucursala Bucureşti.

Din studierea Dosarului de executare nr. 1136/2010, se constată faptul că inculpaţii au depus la dosar următoarele documente contabile cu titlu de cheltuieli ocazionate de executarea creanţei:

- factura fiscală din 20 septembrie 2010 emisă de SC I.B.A. SRL către B.S.F. în baza contractului de prestări servicii din 20 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 lei;

- factura din 20 septembrie 2010 emisă de Cabinetul de Avocaturp, L.A. către B.S.F. în baza contractului din 15 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 lei;

- factura din 20 septembrie 2010 emisă de Cab. Avocat L.A. către B.S.F. în baza contractului din 15 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 lei;

- chitanţa din 26 noiembrie 2010 emisă de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 lei de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, contract din 2010;

-chitanţa din 02 decembrie 2010 emisă de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 lei de la inc. B.S.F., cu titlu de onorariu avocat contract din 2010;

- chitanţa din 03 decembrie 2010 emisă de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 lei de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, contract din 2010;

- chitanţa din 07 decembrie 2010 emisă de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 lei de la inculpatul B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, contract din 2010;

- chitanţa din 21 septembrie 2010 emisă de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 6.000.000 lei de la inculpatul B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, conform factura din 20 septembrie 2010;

- chitanţa din 22 septembrie 2010 emisă de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 6.000.000 lei de la inculpatul B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, conform factura din 20 septembrie 2010;

În total, rezultă faptul că la dosar sunt depuse acte din care rezultă plata, în cazul chitanţei, ori angajamentul de plată, în cazul facturii, pentru suma de 24.400.000 lei.

Opoziţia funcţionarilor bancari, atât din cadrul B.N.R., cât şi din cadrul I.N.G. B. a condus la nerealizarea finalităţii activităţii infracţionale a celor patru inculpaţi, deşi aceştia au insistat în continuare în realizarea silită a întregii creanţe, astfel cum rezultă din Dosarul nr. 42.776/301/2010 al Judecătoriei sector 3 Bucureşti, aflat în faza de recurs la Tribunalul Bucureşti, recurs care a fost formulat chiar de către inculpaţi.

Inculpatul F.E. a continuat executarea în condiţiile în care prin încheierea din data de 29 septembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 34.693/301/2010 al Judecătoriei sector 3 Bucureşti, aceasta fusese suspendată provizoriu, fără a comunica actele de executare instanţei de executare, inculpatul invocând în faţa funcţionarilor bancari autoritatea instanţei de judecată asupra activităţii sale.

De menţionat, este faptul că, în declaraţia dată în faţa procurorului, în data de 12 septembrie 2012, în calitate de învinuit, B.S. recunoaşte că nu a plătit inculpatului A.L. sumele prevăzute în chitanţe, întrucât nu avea banii necesari.

Ulterior, cu ocazia declaraţiei dată în calitate de inculpat din data de 11 octombrie 2012, B.S. a recunoscut că nu a plătit inculpatului A.L. nicio sumă de bani dintre cele prevăzute în chitanţele depuse la dosarul de executare, (vol. 1 d.u.p., filele 179-183).

Analizând succesiunea în timp a actelor de executare desfăşurate de executorul judecătoresc F.E., coroborată cu declaraţia acestuia în faţa procurorului din data de 27 septembrie 2012, potrivit căreia un proces-verbal încheiat în conformitate cu prevederile art. 3717 C. proc. civ. s-a constatat sumele până la data emiterii acestuia, iar dacă ulterior se mai fac cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, executorul judecătoresc poate încheia alte procese verbale în baza aceluiaşi text de lege, constituind titluri executorii, se poate aprecia că facturile fiscale şi chitanţele depuse până la concurenţa sumei de 24.400.000 lei au fost depuse ulterior încheierii procesului-verbal din data de 23 septembrie 2010 şi ar fi urmat să fie cuprinse într-un alt proces-verbal de consemnare a cheltuielilor de executare, în ipoteza în care acţiunea infracţională ar fi avut sorţi de izbândă într-o primă fază.

Intenţia coinculpaţilor de a obţine prin procedura executării silite întreaga sumă de 24.400.000 lei cu titlu de cheltuieli de executare, fără a avansa nici un leu din aceste cheltuieli rezultă şi din conţinutul cererii adresate executorului judecătoresc F.E. de către inculpaţii A.L. şi B.S.F. la data de 26 noiembrie 2010 (fila 102 din dosarul de executare) prin care solicită „continuarea executării silite, stăruind în recuperarea integrală a onorariului de avocat, aşa cum rezultă din factura emisă de Cabinet Avocat A.L. şi depusă la dosar", (vol.2 d.u.p., fila 115).

Sugestivă în acest sens, atât pentru modul de operare în Dosarul nr. 1044/2009, cât şi în Dosarul nr. 1136/2010, este şi convorbirea telefonică din data de 14 februarie 2011, ora 10:51:50 între C.M.A. şi B.S.F. în cuprinsul căreia ultimul sugerează avocatului său renunţarea la pretinderea sumelor de bani astfel cum rezultă din chitanţa depusă de inculpatul A.L. în Dosarul nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E., şi anume suma de 2.000.000 lei. (vol. 4 d.u.p., filele 120-125).

Pe lângă faptul că din această convorbire rezultă indirect că aceste sume de bani nu au fost plătite de către B.S.F. inculpatului A.L., astfel cum rezultă din chitanţă, întrucât este puţin probabil ca o persoană care a efectuat aceste cheltuieli să renunţe atât de uşor la recuperarea lor, convorbirea relevă şi modul în care inculpaţii au gândit procedura de fraudare a părţilor vătămate, în sensul că, iniţial solicitau doar recuperarea sumelor care rezultau din facturile emise de C.M. pentru cele două societăţi comerciale, iar ulterior, urmau să solicite şi să execute şi sumele care rezultau din chitanţele emise de inc. A.L.

Activitatea de executare silită, ca parte a procesului civil, este supusă controlului de legalitate al instanţelor de judecată, potrivit art. 399 şi urm. C. proc. civ.

Or, executorul judecătoresc F.E., prin toată activitatea sa nu a făcut decât să sustragă controlului instanţei de executare actele de executare nelegale, nedepunând nicio copie a proceselor-verbale şi a celorlalte acte efectuate pe parcursul executării la dosarul prin care s-a încuviinţat executarea, astfel cum rezultă din cuprinsul Dosarului nr. 15.223/280/2010 al Judecătoriei Piteşti.(d.u.p. vol. 5 filele 5-26).

O altă dovadă a înţelegerii dintre inculpaţi este dată în contextul continuării activităţii conjugate a acestora în vederea executării sumei de peste 12.000.000 lei, menţionate în procesul-verbal întocmit iniţial de inculpatul F.E.

Deşi reprezentanţii I.N.G. B. au depus la dosarul de executare certificate de grefă din care rezulta faptul că executarea pornită în Dosarul nr. 1136/2010 a fost suspendată provizoriu, inculpaţii B.S.F., A.L., C.M. şi F.E. au pus în aplicare un plan prin care au urmărit şi, într-o anumită măsură, au reuşit să înlăture dispoziţiile instanţei de judecată prin care s-a dispus suspendarea executării.

La data de 05 octombrie 2010, inculpatul A.L., în numele lui B.S., a depus o cerere la B.I.E.J., F.E. prin care solicita să i se comunice „ce acte de executare au mai fost îndeplinite în scopul executării silite", cerere care a fost înregistrată în aceeaşi zi. (vol. 2 d.u.p., fila 80).

A doua zi, pe data de 06 octombrie 2010, inculpatul F.E. a comunicat inculpatului B.S.F. faptul că, „după depunerea de către debitoare a Certificatului de grefă emis de Judecătoria sector 3 Bucureşti, nu a mai fost îndeplinit nici un act de executare", răspuns care a fost înmânat personal inculpatului B.S.F. (vol. 2 d.u.p. fila 81).

În cursul zilei următoare, pe 07 octombrie 2010, la iniţiativa inculpatului A.L., inculpatul B.S.F. a introdus la Judecătoria Piteşti mai multe cereri de chemare în judecată având acelaşi obiect prin care solicita obligarea executorului judecătoresc F.E. la continuarea executării.

Scopul introducerii în acelaşi timp a mai multor cereri de chemare în judecată a fost acela de a alege judecătorul care să dea o soluţie în sensul dorit de inculpaţi.

Astfel, una dintre cereri, care a format obiectul Dosarului nr. 22354/280/2010, a fost repartizată judecătoarei V.F. care a pronunţat sentinţa civilă nr. 9399 din 19 noiembrie 2010, prin care a admis cererea şi a dispus pe calea ordonanţei preşedinţiale „obligarea B.I.E.J., F.E. la continuarea executării", deşi constatase că executarea fusese suspendată anterior de către o altă instanţă.

Celelalte cereri de chemare în judecată au fost, fie conexate, fie respinse.

Fiind audiată ca martor, judecătoarea V.F. a declarat că nu a studiat actele dosarului datorită volumului mare de activitate şi nu poate explica cum a pronunţat o asemenea soluţie, (voi. 1 d.u.p., filele 287 - 290), declaraţie menţinută şi în faţa instanţei de fond, cu prilejul reaudierii.

Astfel, în baza acestei sentinţe, B.I.E.J., F.E. a înaintat către B.N.R. la data de 26 noiembrie 2010 o adresă prin care ordona continuarea executării. Inculpatul F.E. a adoptat o poziţie de forţă în raport cu funcţionarii B.N.R., astfel acesta precizează în cuprinsul adresei mai sus-menţionată: „.constatând nerespectarea hotărârii judecătoreşti de către dvs. şi sprijinirea debitorilor recunoscuţi de către instanţa legală de executare, respectiv Judecătoria Piteşti, la cererea creditorului, vom solicita instanţei la data de 10 decembrie 2010 validarea popririi pentru întreaga sumă de 12.010.467,70 lei, la care vor fi adăugate cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite şi aplicarea unei amenzi în cuantum maximal aşa cum a fost precizat în ordonanţa de poprire." (vol. 2 d.u.p., fila 135).

În acelaşi sens, inculpatul F.E. s-a deplasat în mod repetat la sediul I.N.G. B. Agenţia Piteşti, şi anume, în datele de 04 octombrie 2010, 30 noiembrie 2010, 02 decembrie 2010 şi 07 decembrie 2010, unde, invocând în procedura executării silite sentinţa civilă nr. 93 99 din 19 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în prezenţa organelor de poliţie, cărora le-a solicitat sprijin, sub pretextul „realizării actului de justiţie şi restabilirii ordinii de drept", a cerut reprezentanţilor băncii plata sumei prevăzute în cuprinsul procesului-verbal din data de 23 septembrie 2010. Reprezentanţii legali ai I.N.G. B. Agenţia Piteşti au comunicat că executarea silită fusese suspendată încă din data de 29 septembrie 2010, conform certificatului de grefa emis la data de 01 octombrie 2010 de către Judecătoria sector 3 Bucureşti în Dosarul nr. 34.693/301/2010 şi în privinţa sumei au făcut dovada unei plăţi de 23,33 lei în contul B.E.J., F.E., reprezentând creanţa actualizată.

Inculpatul C.M.A. a fost prezent la toate deplasările executorului stăruind la executarea I.N.G. B. Piteşti, iar inculpatul B.S.F. în datele de 30 noiembrie 2010 şi 02 decembrie 2010 insistând pentru obţinerea banilor, toate acestea cu invocarea dispoziţiilor legale în materia executării silite.

Inculpatul A.L. a fost prezent în data de 02 decembrie 2010, dată la care, două persoane, cu un flex şi unelte de lăcăruşărie, chemate de inculpatul B.S.F., la îndemnul inculpaţilor au spart două uşi, din zona de birouri a agenţiei, creând cale liberă executorului până la biroul directorului băncii, în vederea ducerii la îndeplinire a scopului urmărit.

Tot în aceeaşi zi, 02 decembrie 2010, inculpatul F.E. a solicitat uneia dintre cele două persoane, şi anume martorului S.l.C., să spargă uşa casieriei băncii, însă acesta a manifestat reticenţă când i s-a cerut autorizaţia de către reprezentanţii unităţii bancare. Totodată, inculpatul F.E. a aplicat sigilii pe casierie şi pe 18 sertare de mobilier, sigilii ridicate în data de 23 decembrie 2010, în urma încheierii pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 25.690/280/2010, prin care a fost admisă cererea de ridicare a sigiliilor formulată de I.N.G. B. - Sucursala Bucureşti.

De menţionat, este faptul că toate aceste activităţi au fost desfăşurate de către executorul judecătoresc în condiţiile în care executarea fusese suspendată provizoriu prin încheierea din data de 29 septembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 34.693/301/2010 al Judecătoriei sector 3 Bucureşti şi prin încheierea din data de 01 octombrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 34.828/301/2010 tot de către Judecătoria sector 3 Bucureşti.

În cauză, au fost audiate persoanele care au asistat la încercările celor patru inculpaţi de a pătrunde prin forţă în unitatea bancară I.N.G. - Agenţia Piteşti şi de a lua din casieria unităţii sumele depozitate.

Analizând întreaga activitate a coinculpaţilor desfăşurată de aceştia în direcţia prejudicierii I.N.G. B., C.B. şi B.N.R., instanţa apreciază că există probe suficiente care să ducă la concluzia că inculpaţii, prin folosirea de documente contabile care nu reprezentau realitatea obiectivă, ca manopere dolosive, au folosit o procedură prevăzută de legea procesual civilă pentru executarea pe calea executării silite a unor drepturi civile doar în scopul îmbogăţirii ilegale prin inducerea în eroare a debitorilor.

Acţiunea conjugată a coinculpaţilor nu poate fi privită decât ca o acţiune unică, având aptitudinea pentru realizarea scopului propus, şi anume escrocarea unui agent economic, persoană juridică română, scop care, nu a fost realizat datorită opoziţiei funcţionarilor bancari.

Înţelegerea infracţională dintre coinculpaţii A.L., C.M.A., F.E. şi B.S.F., rezultă atât din declaraţiile inculpatului B.S.F., cât şi din modul de săvârşire, care a devenit un tipar infracţional, succesiunea în timp a actelor, dar şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi între ei sau/şi cu alte persoane.

Iniţial, inculpatul B.S.F. a avut o atitudine reticentă, susţinând în declaraţia din data de 12 septembrie 2012 faptul că iniţiativa introducerii unor facturi şi chitanţe pentru sumele exorbitante în dosarele de executare a aparţinut executorului judecătoresc F.E. şi avocaţilor C.M.A. şi A.L., iar el a fost de acord cu modalitatea de săvârşire, în condiţiile în care, urmare a admiterii contestaţiilor la executările anterioare, acesta devenise debitor al obligaţiei de întoarcere a executării către U.S.G. Govora într-un cuantum de aproximativ 1.500.000 lei.

Acesta a recunoscut că nu a achitat suma de 2.000.000 lei prevăzută în contractul încheiat cu SC H.B. SRL, „întrucât nu aveam disponibilităţile necesare pentru a achita această sumă." (vol. 1 d.u.p., fila 171, 172).

Inculpatul a recunoscut că după ce a fost încuviinţată executarea silită în Dosarul nr. 1136/2010 al B.I.E.J., F.E., executorul judecătoresc i-a cerut să aducă documente pentru a stabili cheltuielile de executare.

Inculpatul a recunoscut că nu a achitat suma de 12.000.000 lei prevăzută în contractele încheiate cu SC I.B.A. SRL şi în baza cărora societatea a emis facturi fiscale.

Inculpatul a arătat, însă, în continuarea declaraţiei că a plătit suma de 12.000.000 lei menţionată în cele două chitanţe depuse la dosarul de executare silită inculpatului A.L. în două tranşe, la Piteşti prima tranşă, iar cea de-a doua tranşă la Vâlcea, însă nu a putut preciza provenienţa acestor sume de bani şi nici dacă au fost de faţă şi alte persoane la remiterea banilor.

Paradoxal, inculpatul a declarat că avocatul A.L. i-a restituit această sumă de bani în cursul lunii noiembrie 2011, în Germania, la Lindau, iar el i-a restituit unei femei „de naţionalitate română şi germană, „H." pentru care el personal, prezenta mari garanţii morale, precizând că nu cunoaşte numele acestei femei, ci doar că locuieşte în Germania.(vol. 1 d.u.p., fila 173 - 174)

Apărarea inculpatului B.S.F. se apropie mult de apărarea inculpatului A.L. sub acest aspect, dovadă a faptului că aceştia au convenit asupra declaraţiilor pe care le vor da pe parcursul procesului penal.

Inculpatul A.L., mentorul construcţiei infracţionale puse în practică de cei patru inculpaţi, cu ocazia formulării apărării, a încercat să dea o aparenţă de legalitate activităţii infracţionale desfăşurate de aceştia, atitudine procesuală deloc surprinzătoare, având în vedere nivelul ridicat de instruire şi specializarea profesională.

Astfel, în declaraţia olografă din 04 mai 2012, cât şi în singura declaraţie luată în calitate de învinuit înainte de a se sustrage urmăririi penale prin părăsirea teritoriului ţării, în justificarea „cheltuielilor efectuate de creditor", acesta a arătat faptul că a primit de la B.S.F. sumele de bani prevăzute în cele două chitanţe a câte 6.000.000 lei fiecare, însă spre deosebire de B.S., acesta arată că le-a primit la Piteşti, în două rânduri, într-un geamantan şi a dispus de ele ulterior. Inculpatul, la fel ca şi B.S.F., nu a putut oferi o explicaţie plauzibilă cu privire la remiterea acestor sume de bani.

O prezentare succintă a modului în care inculpatul A.L. a gândit structura actelor infracţionale rezultă parţial din convorbirea telefonică din data de 31 octombrie 2011, orele 19:16:48 dintre inculpaţii A.L. şi C.M.A.. (vol. 4 d.u.p., filele 175-177).

Din această convorbire rezultă, de asemenea, şi faptul că inculpatul A.L. şi C.M. cunoşteau şi acceptau faptul că inculpatul B.S.F. nu avea disponibilităţi băneşti pentru a plăti asemenea sume exorbitante cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu toate acestea, cei doi inculpaţi emiteau facturi şi chitanţe către acesta din care rezulta faptul că au primit sumele respective.

De asemenea, potrivit convorbirii telefonice din data de 25 ianuarie 2011, ora 18:41:59 purtată de inculpaţii A.L. şi B.S.F., în contextul în care inculpaţii fuseseră audiaţi în data de 24 ianuarie 2011 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti în Dosarul nr. 575/P/2010 şi aşteptau soluţia de neîncepere a urmăririi penale, soluţie pronunţată, de altfel, chiar în data de 25 ianuarie 2011 prin Rezoluţia nr. 575/P2010, rezultă că motivarea soluţiei le-ar fi servit ulterior drept justificare legală pentru activităţile infracţionale ulterioare, pe care ei le denumesc „tunuri". (vol. 4 d.u.p., filele 61-62).

Schema introducerii cheltuielilor fictive de judecată în dosarele aflate pe rolul instanţelor de judecată este cunoscută şi urmărită de toţi inculpaţii, inclusiv de F.E., astfel cum rezultă din declaraţiile inculpatului B.S.F., acesta arătând că inculpatul F.E. a fost cel care a solicitat avocaţilor să îi depună în dosarul de executare acte din care să rezulte aceste cheltuieli, dar şi din convorbirile telefonice purtate de inculpaţi.

Declaraţiile inculpatului B.S.F. în care recunoaşte că nu a plătit inculpatului A.L. şi nici celor două societăţi comerciale controlate de inculpatul C.M.A. nicio sumă de bani se coroborează cu adresa D.G.F.P. Vâlcea din 25 septembrie 2012 din care rezultă că inculpatul B.S.F. nu a obţinut venituri în perioada săvârşirii infracţiunilor, dar rezultă şi dintr-o convorbire telefonică purtată în data de 09 februarie 2011, la ora 11:16:48 de inculpatul B.S.F. cu un cunoscut, posibil „M. B.", redată în cuprinsul procesului verbal din data de 04 ianuarie 2012, (vol. 4 d.u.p., filele 70-71).

Conţinutul convorbirii menţionate anterior, se coroborează şi cu declaraţia inculpatului B.S.F. din data de 11 octombrie 2012 potrivit căreia, activitatea infracţională a inculpaţilor, pe care aceştia o denumesc „exerciţiu de legalitate" urmărea, în fapt, escrocarea unităţilor bancare şi nu recuperarea unor cheltuieli efectuate în faza executării silite.

Astfel, inculpatul B.S.F. a arătat faptul că imboldul intern care i-a determinat pe inculpaţi să comită infracţiunea a fost: „a venit şi timpul băncilor să plătească pentru abuzurile împotriva oamenilor".

Potrivit convorbirii din data de 14 aprilie 2011, ora 14:34:08, purtată între inculpaţii F.E. şi C.M.A., în contextul în care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpaţi pentru fapta săvârşită împotriva P.N.G., rezultă că, în ipoteza în care I.N.G. ar fi introdus plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, inculpaţii ar fi procedat la aceeaşi metodă infracţională privind introducerea unor cheltuieli de judecată în dosar, punct de vedere cu care executorul judecătoresc este de acord, (vol. 4 d.u.p., filele 160 -161).

De asemenea, potrivit convorbirii telefonice din data de 09 februarie 2011, ora 16:50:03, purtată între inculpatul C.M.A. şi o persoană neidentificată rezultă faptul că inculpatul ar folosi aceeaşi metodă de fraudare, a „cheltuielilor de judecată", în ipoteza în care I.N.G. ar introduce plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, (vol. 4 d.u.p., fila 118).

Activitatea conjugată a inculpaţilor de săvârşire a faptelor rezultă şi din conţinutul convorbirilor şi a comunicărilor telefonice în contextul în care inculpatul B.S.F., speriat de consecinţele continuării faptelor care s-ar repercuta asupra sa şi de contribuţia tot mai scăzută a celorlalţi participanţi, dorea să renunţe la continuarea săvârşirii faptelor, ceilalţi inculpaţi făcând eforturi pentru a-l convinge să nu se îndepărteze de linia convenită iniţial.

Astfel, relevantă este convorbirea din data de 05 ianuarie 2011, orele 14:41:13 dintre inculpaţii B.S.F. şi o persoană neidentificată, (vol. 4 d.u.p., filele 85-86).

în data de 11 februarie 2011, ora 09:01:06, inculpatul B.S.F. îl contactează pe inculpatul C.M.A. căruia îi comunică temerile sale raportat la posibilitatea de a suporta cheltuieli de judecată în procesele cu banca, exprimându-şi totodată intenţia de a renunţa la aceste procese.

În cursul aceleiaşi zile, la ora 09:11:35, inculpatul C.M. îi trimite inculpatului A.L. următorul mesaj: „S. vrea să renunţe la procesele cu banca, îi e teamă că i se pun în cârcă cheltuielile de judecată. Nu îi spune că ţi-am zis, ia-l uşor." (vol. 4 d.u.p., fila 86)

Tot în cursul aceleiaşi zile, la orele 15.31.09, inculpatul A.L. îl contactează pe inculpatul C.M.A. şi poartă un dialog, referitor la refuzul inculopatului B.S. de a mai continua procesele împotriva băncii, (vol. 4 d.u.p., fila 174).

De asemenea, într-o convorbire purtată în data de 19 ianuarie 2011, ora 20:59:12, între A.L. şi C.M.A. rezultă parţial modul în care au conceput şi organizat activitatea infracţională, faptul că „cheltuielile de executare" din. Dosarul nr. 1136/2010 sunt în strânsă legătură cu „cheltuielile de executare" din Dosarul nr. 1044/2009, ambele pe rolul B.I.E.J., F.E., (vol. 4 d.u.p., fila 48).

Reprezentarea caracterului ilegal al „cheltuielilor de executare" în dosarele de executare rezultă implicit şi din convorbirea telefonică din data de 19 ianuarie 2011, ora 12.05:53 dintre inculpatul A.L. şi martora R.F. Aceasta îi comunică faptul că unul dintre executorii judecătoreşti din Alexandria, S.Z., a refuzat să execute silit anumite creanţe.

Astfel, fără a plăti nicio sumă de bani în procedura executării silite, inculpaţii au conceput şi pus în aplicare, în perioada 2009 - 2012, un plan deosebit de ingenios, prin care au încercat să prejudicieze I.N.G. B., C.B. şi B.N.R. cu suma de 24.400.000 lei în Dosarul de executare nr. 1136/2010 al B.I.E.J., F.E., după ce anterior, după acelaşi tipar infracţional, au reuşit să prejudicieze U.S.G., C.C. cu peste 2.000.000 lei în Dosarul de executare nr. 1044/2009 al aceluiaşi B.I.E.J., F.E.

Situaţia juridică creată voit în acest sens de către cei patru inculpaţi, s-a înscris în realizarea rezoluţiei infracţionale iniţiale şi a avut drept scop amestecarea adevăratei stări de fapt şi de drept, cu aplicarea amalgamată a instituţiilor juridice şi a urmărit prejudicierea mai multor unităţi economice şi bancare.

În ambele cazuri, inculpaţii au continuat executarea deşi aceasta era suspendată provizoriu prin hotărâri ale instanţelor de judecată, fie prin ignorarea completă a dispoziţiilor instanţei - cazul Dosarului de executare nr. 1044/2009, fie prin obţinerea unei hotărâri contrare printr-o gravă eroare de fapt a judecătorului - cazul Dosarului de executare nr. 1136/2010.

De menţionat este faptul că astfel cum rezultă din ansamblul materialului probator administrat în cauză, modul în care a acţionat fiecare inculpat denotă o foarte bună coordonare a activităţilor infracţionale a acestora, rolul fiecăruia fiind indispensabil în antecedenţa cauzală pentru ca fapta să se săvârşească în modalitatea în care s-a urmărit producerea prejudiciului, acţionând succesiv atunci când procedura executării silite permitea şi împreună, concomitent, atunci când, în procedura executării silite, se impunea o poziţie de forţă, de intimidare.

Analizând modul în care a fost pusă în aplicare încercarea de prejudiciere a băncilor în Dosarul nr. 1136/2010 al B.I.E.J., F.E., dar şi prin prisma modului în care a fost realizat scopul infracţiunii în Dosarul nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E., acesta reprezentând un tipar infracţional pus în practică anterior la scară mai mică, instanţa apreciază că acţiunea infracţională a fost concepută de inculpaţi cu intenţia vădită ca printr-o operaţiune rapidă, să sustragă din conturile băncilor, fie prin executare directă, fie prin poprire, sumele de bani urmărite, acestea să fie distribuite rapid de către executor, iar după întoarcerea executării sumelor astfel obţinute pe calea contestaţiei la executare, unităţile bancare erau puse în faţa unui debitor insolvabil, în speţă inc. B.S.F.

Acţiunea inculpaţilor a pus pe rolul instanţelor judecătoreşti din România mai multe procese civile în încercarea de a induce în eroare magistraţii cu privire la realitatea operaţiunilor comerciale, încărcând nejustificat activitatea judecătorilor.

Astfel, pentru executarea creanţei de 11,15 lei de la I.N.G., inculpaţii au pus pe rolul instanţelor judecătoreşti din Piteşti şi Bucureşti un număr de 35 de dosare civile, la care se adaugă dosarele împotriva B.N.R. şi U.S.G. - C.C., precum şi dosarele împotriva SC O.M.V.P. SA.

În legătură cu fapta de tentativă la înşelăciune săvârşită de către inculpatul L.A. împreună cu inculpatul V.C. împotriva SC O.M.V. P. SA, instanţa a reţinut următoarele:

Inculpatul V.C., în calitate de reclamant, în data de 21 mai 2007, cu sprijinul inculpatului A.L., a formulat acţiune la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti (Dosar nr. 1273/299/2008) prin care a chemat în judecată SC P. SA (SC O.M.V. P. SA), solicitând instanţei să oblige pârâta SC P. SA la plata sumei de 350.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de procesul ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2616/122/2006 al Tribunalului Giurgiu, proces soluţionat la un singur termen prin sentinţa penală 127/29 martie 2007. Conform acestei sentinţe a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea SC P. SA formulată împotriva Rezoluţiei nr. 1757/11/2 din 02 noiembrie 2006 a procurorului general de pe Lângă Curtea de Apel Bucureşti de scoatere de sub urmărire penală a lui V.C.

În susţinerea acţiunii, inculpatul V.C. şi inculpatul A.L. au folosit contractat de asistenţă juridică din 20 martie 2007, factura fiscală din 21 martie 2007 şi chitanţa din 29 martie 2007, înscrisuri în care este menţionată suma de 350.000 lei, sumă care în realitate nu a fost remisă, aspect care rezultă din declaraţia olografă a numitului V.C. şi din procesele verbale de redare a unor convorbiri telefonice efectuate în prezenta cauză.

În declaraţia dată, inculpatul V.C. a afirmat că nu a remis vreodată suma de 350.000 lei către av. A.L., ci doar suma de 35.000 lei, recunoscând însă că a semnat înscrisurile sus menţionate, acestea fiindu-i prezentate în alb de către inculpatul A.L.

Declaraţia inculpatului V.C. este parţial sinceră întrucât din convorbirile telefonice purtate în data de 31 ianuarie 2011, ora 14:17:03 şi 14:39:52 rezultă faptul că inculpatul V.C. nu a plătit nicio sumă de bani cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind învăţat prin telefon de către A.L. ce să declare în faţa instanţei şi, în plus, cunoştea faptul că suma menţionată în contractul de asistenţă, facturi şi chitanţă era de 350.000 lei, fiind citat în acest sens de către instanţă, cu menţiunea timbrării acţiunii raportat la cuantumul întregii sume, citaţia fiind depusă la dosarul cauzei de către inculpat, (vol.4 d.u.p., filele 83-84).

În plus, din conţinutul convorbirii telefonice din data de 31 ianuarie 2011, ora 14:39:52 rezultă contribuţia personală a inculpatului V.C. la săvârşirea faptei de inducere în eroare a instanţei de judecată şi a părţii civile SC O.M.V.P. SA.

Acesta a propus inculpatului A.L. să justifice în faţa instanţei ca sursă a sumelor solicitate cu titlu de cheltuieli, anumite împrumuturi bancare ori vânzarea unui imobil, atitudine procesuală pe care inculpatul a menţinut-o şi cu ocazia declaraţiilor date în faza de urmărire penală, (vol.4 d.u.p., filele 84-85).

Totodată, inculpatul A.L. a timbrat personal acţiunea civilă formulată împotriva SC O.M.V.P. SA, întrucât inculpatul V.C. nu dispunea de sumele necesare timbrării, astfel cum rezultă din declaraţiile martorului T.C. şi a inculpatului V.C., declaraţii care se coroborează cu adresa Primăriei Stăneşti, Giurgiu, potrivit căreia V.C. obţine venituri modeste, precum şi cu înregistrările convorbirilor telefonice.

La o simplă analiză a înscrisurilor depuse la dosar de către martorul T.C. în vederea justificării efectuării cheltuielilor de judecată, s-a constatat faptul că aceste contracte sunt ulterioare perioadei în care inculpaţii susţin că au efectuat aceste cheltuieli, de ex. anul 2008 şi 2009, iar contractul de înstrăinare a imobilului este datat 30 septembrie 2010. (vol. 9 d.u.p., filele 94-102).

Aceste înscrisuri au fost folosite de către inculpaţii A.L. şi V.C. şi în Dosarul nr. 1273/299/2008 la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti având ca obiect pretenţii.

În data de 28 ianuarie 2011, ora 09:52:02, inculpatul A.L. discută cu o persoană neidentificată căreia îi comunică intenţia acestuia de a timbra acţiunea introdusă împotriva SC O.M.V.P. SA.

Tot în data de 28 ianuarie 2011, la ora 10:38:03 inculpatul A.L. îl contactează telefonic pe V.C. la nr. de telefon X şi îl întreabă care este cuantumul taxei de timbru pe care ar trebui să o plătească în recurs, reprezentând jumătate din cuantumul taxei judiciare de timbru achitată la fond.

Anterior, în data de 27 ianuarie 2011, ora 11:53:30 inculpatul A.L. îl contactează telefonic pe martorul T.C. la nr. de telefon X căruia îi comunică faptul că o să timbreze personal, (vol.4 d.u.p., filele 52-53).

Din declaraţia martorului T.C.M., care, în calitate de avocat, la solicitarea inculpatului A.L., l-a reprezentat pe inculpatul V.C. în acţiunea sus menţionată, rezultă că, la ultimul termen al procesului de la Curtea de Apel Bucureşti, V.C. s-a prezentat personal şi a semnat un nou contract de asistenţă juridică cu S.C.A., T. şi Asociaţii, reprezentată de av. T.C.M., care, din motive de incompatibilitate, nu a pledat (tatăl acestuia fiind magistrat la Curtea de Apel Bucureşti). La acest din urmă termen, V.C. a fost reprezentat din partea S.C.A., T. şi Asociaţii de către av. A.G., audiată în calitate de martor.

Din actele dosarului rezultă fără dubii că inculpatul V.C. a avut reprezentarea sumei pe care o solicita cu titlu de cheltuieli de judecată SC P. SA, deşi nu a efectuat aceste cheltuieli şi a acţionat cu intenţie având propria contribuţie la inducerea în eroare a instanţei de judecată şi a SC O.M.V.P. SA.

Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 444 din 22 aprilie 2010, pronunţată în Dosar nr. 1273/299/2008 (irevocabilă prin Decizia civilă nr. 188/R din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşt, secţia a IV-a civilă, Dosar nr. 10.043/2/2010 prin respingerea recursului) a redus onorariul de avocat de la 350.000 lei la 5.000 lei, sumă pe care SC O.M.V.P. SA a fost obligată să o plătească inculpatului V.C., instanţa fiind indusă în eroare cu privire la realitatea efectuării acestor cheltuieli.

Ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul V.C. a recunoscut fapta pentru care a fost învinuit, arătând că a fost atras în activitatea infracţională de către inc. A.L.

În ceea ce priveşte apărarea inculpaţilor, Curtea a reţinut următoarele:

Inculpatul A.L. este cetăţean român, divorţat, avocat în cadrul Baroului Teleorman, nu este cunoscut cu antecedente penale.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul A.L. a avut o atitudine nesinceră, încercând să atribuie o aparenţă de legalitate activităţii infracţionale săvârşite de către inculpaţi. Din întregul material probator rezultă că inculpatul A.L. a fost coordonatorul asocierii infracţionale.

Urmărirea penală s-a efectuat în lipsa inculpatului, acesta părăsind teritoriul României la începutul lunii octombrie 2012, posibil în Germania.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a fost citat în mod repetat în vederea aducerii la cunoştinţă a învinuirii, audierii şi prezentării materialului de urmărire penală.

Prin mandatul de aducere din data de 28 februarie 2013 s-a dispus aducerea inculpatului A.L. în faţa procurorului pentru audiere şi prezentarea materialului de urmărire penală.

Prin procesul-verbal întocmit la data de 01 martie 2013 de către ofiţerul de poliţie desemnat cu aducerea la îndeplinire a mandatului, s-a stabilit faptul că inculpatul A.L. nu se află la domiciliu.

Totodată, acesta a luat legătura cu numita B.S. care locuieşte în vecinătatea adresei de domiciliu a inculpatului, aceasta comunicând ofiţerului de poliţie faptul că, la jumătatea lunii februarie 2013, A.L. s-a aflat pentru o zi la adresa de domiciliu.

Faptul că inculpatul A.L. s-a aflat în ţară, deşi cunoştea că este căutat de către organele de urmărire penală, fiind emis mandat de arestare în lipsă, dovedeşte fără dovadă de tăgadă intenţia acestuia de a se sustrage urmăririi penale.

Inculpatul C.M.A. cetăţean român, divorţat, avocat în cadrul Baroului Argeş, nu este cunoscut cu antecedente penale.

Inculpatul C.M.A. a dat o singură declaraţie în faza actelor premergătoare, pe care şi-a menţinut-o ulterior în faţa instanţei de judecată, încercând să atribuie o aparenţă de legalitate activităţii infracţionale, iar ulterior, în faza urmăririi penale, s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Rolul pe care inculpatul C. l-a avut în înfiinţarea şi activitatea SC I.B.A. SRL, a cărei singură activitate a fost încheierea contractului de consultanţă managerială şi de afaceri în vederea recuperării creanţei de 11,15 lei pe care o avea inculpatul B., pe un tipar similar urmărit la înfiinţarea SC H.B. SRL (a cărei unică activitate înainte de radierea în urma solicitării asociatului unic C. a fost contractul de prestări servicii din 03 mai 2009 încheiat cu inculpatul B. şi având ca obiect „prestarea de servicii în folosul beneficiarului şi efectuarea de operaţiuni în numele şi pe seama acestuia"), folosită pentru obţinerea cu titlu de cheltuieli de executare a sumei de 2.000.000 lei de la SC U.S.G. SA, modalitatea în care au fost încheiate contractele de asistenţă/prestări servicii (cu avocat L.A., dar şi cu SC I.B.A. SRL pentru recuperarea aceleiaşi creanţe infime de 11,15 lei, pentru ca şi SC I.B.A. SRL să beneficieze de consultanţă juridică în acelaşi scop de la acelaşi avocat A.L. contra unui onorariu de 12.000.000 lei, după care să încheie un contract de cesiune de creanţă între SC I.B.A. SRL în calitate de cedent, inculpatul B. în calitate de debitor cedat şi A.L. în calitate de cesionar prin care se stinge datoria inculpatului B. către societate şi a societăţii către avocat), prezenţa inculpatului C. la toate deplasările executorului pentru executarea T.N.G. B. Piteşti dar şi elementele ce rezultă din convorbirile interceptate, sunt de natură a indica faptul că acest inculpat a participat conştient la elaborarea acestui plan prin care s-a încercat crearea unei aparenţe de legalitate în vederea obţinerii unor sume de bani foarte mari, la care nu era îndreptăţit.

Inculpatul F.E. este cetăţean român, căsătorit, executor judecătoresc suspendat în cadrul Camerei Executorilor judecătoreşti Piteşti, nu este cunoscut cu antecedente penale.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul F.E. a negat săvârşirea vreunei infracţiuni, încercând să atribuie o aparenţă de legalitate construcţiei infracţionale.

Inculpatul F. a invocat faptul că toată activitatea sa s-a desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile legale, incluzând în cadrul cheltuielilor de executare sumele care reieşeau din înscrisurile depuse la dosarul de executare, care beneficiau de o prezumţie de legalitate şi veridicitate şi că nu avea posibilitatea de a cenzura cheltuielile de executare, atribut exclusiv al instanţei de judecată.

Curtea a constatat că, din datele de la dosar rezultă că inculpatul a încercat să dea o aparenţă de legalitate activităţii sale, dar a încercat să se sustragă de la controlul instanţei de judecată, nedepunând copii după actele din dosarul de executare în termen de 48 de ore, aşa cum impun dispoz. art. 3731 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 50 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, astfel încât activitatea sa nu a putut fi verificată de către instanţa de judecată în termen util. Aceste cheltuieli au fost cenzurate abia în data de 25 mai 2011 de instanţa de judecată, prin sentinţa civilă nr. 7698/2011 a Judecătoriei sectorului 3, fiind anulate procesele-verbale privind cheltuielile ocazionate de executarea silită din data de 23 septembrie 2010 şi adresa de înfiinţare a popririi din data de 23 septembrie 2010 pentru ceea ce depăşeşte suma de 483,25 lei.

Totodată, s-a constatat că în cheltuielile de executare au fost incluse şi sume ce rezultă din facturi fiscale care atestă doar o obligaţie de plată, fără a confirma faptul că aceste plăţi au fost efectiv făcute.

Inculpatul F., în calitatea sa de executor judecătoresc, avea obligaţia de a cunoaşte dispoz. pct. 15 din Normele Metodologice de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile aprobate prin Ordinul M.E.F. nr. 3512/2008 publicat în 23 decembrie 2008, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, art. 3717 alin. (1) cu privire la natura juridică a facturii fiscale (document contabil justificativ şi nu înscris care să ateste efectuarea unei plăţi) şi la includerea în cheltuielile de executare numai a sumelor efectiv plătite şi avansate de creditor.

Totodată, în cuprinsul procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor ocazionate de executarea silită din 23 septembrie 2010, s-a constatat că a fost inclusă suma de 10.000 lei onorariu avocat, fără ca la dosarul de executare să existe actul care să facă dovada plăţii acestei sume, în condiţiile în care singura persoană în măsură să dispună cu privire la actele din dosarele de executare este executorul judecătoresc.

Este adevărat că debitorul care nu face plata în mod voluntar este ţinut să suporte şi cheltuielile făcute de creditor cu executarea silită, dar aceste cheltuieli au în vedere doar sume care au fost efectiv plătite în acest scop. Or, în cauză s-a dovedit că aceste sume nu au fost plătite în realitate, înscrisurile folosite de inculpaţi fiind fictive.

De altfel, cuantumul exagerat şi disproporţionat al cheltuielilor reprezentând onorariu de avocat era un indiciu suficient pentru inculpatul F., să realizeze că aceste sume erau fictive, contrar apărărilor sale, prin care a încercat să acrediteze ideea că nu avea posibilitatea legală de a cenzura astfel de cheltuieli, dacă erau dovedite cu acte.

Chiar dacă s-ar reţine că activitatea infracţională ar fi putut produce doar un prejudiciu de 12.000.000 lei, aceasta fiind suma stabilită prin procesul-verbal din 23 septembrie 2012, cu referire la infracţiunea de tentativa de înşelăciune în dauna I.N.G. Piteşti şi nu de 24.000.000 lei, cum s-a menţionat în rechizitoriu şi o astfel de sumă ar fi suficientă pentru a imprima faptelor săvârşite o gravitate deosebită (chiar în situaţia în care fapta a rămas la nivelul tentativei).

Cu privire la activitatea de executare silită desfăşurată în Dosarul de executare nr. 1136/2010, continuată de executor în condiţiile în care aceasta fusese suspendată încă din 29 octombrie 2010, Curtea a constatat că este adevărat că a avut ca temei sentinţa civilă nr. 9399 din 19 noiembrie 2010 a Judecătoriei Piteşti prin care a fost obligat printr-o ordonanţă preşedinţială să continue executarea până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 20246/280/2010, însă această sentinţă a fost desfiinţată în recurs prin Decizia nr. 433/2011 a Tribunalului Argeş, reţinându-se că ordonanţa era inadmisibilă întrucât măsura avea caracter definitiv şi nu vremelnic, nu se justifică urgenţa şi în plus au fost încălcate dispoz. art. 1201 C. civ. întrucât nu se putea reforma încheierea irevocabilă din 29 septembrie 2010. Chiar şi în aceste condiţii, în care inculpatul F.E. a înţeles să se prevaleze de aceste hotărâri judecătoreşti, participarea sa a fost una esenţială, pentru că astfel s-a creat o aparenţă de legalitate activităţii de obţinere pe nedrept a unor sume exorbitante prin folosirea autorităţii statului cu care executorul judecătoresc este investit.

Inculpatul B.S.F. este cetăţean român, căsătorit, fără ocupaţie, nu este cunoscut cu antecedente penale.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul B.S.F. a avut o atitudine oscilantă, recunoscând parţial faptele, însă a declarat că nu se consideră vinovat, motivat de faptul că imboldul intern care i-a determinat şi unit pe inculpaţi în realizarea activităţii infracţionale a fost acela că „ a venit şi timpul băncilor să plătească pentru abuzurile împotriva oamenilor".

Inculpatul B. a invocat faptul că nu a avut cunoştinţă de caracterul ilegal al activităţilor sale, el făcând doar ce i-au spus avocaţii. Această apărare apare ca neverosimilă, în condiţiile în care şi anterior, pe baza unui titlu executoriu care îi stabilea o creanţă au fost obţinute printr-un mecanism similar sume de bani foarte mari cu titlu de cheltuieli de executare, dar şi în raport de declaraţia sa în care recunoaşte că a semnat facturile fiscale şi chitanţele prezentate de inculpatul C., deşi ştia că nu a plătit acele sume exorbitante de bani, înscrisuri care atestau că era debitorul sumei de 24.000.000 lei pentru recuperarea creanţei de 11,15 lei (caracterul disproporţionat al acestor sume era un element suficient pentru ca inculpatul să aibă cel puţin dubii cu privire la caracterul licit al activităţilor avocaţilor, astfel încât se poate considera că cel puţin a acceptat această posibilitate). Totodată, prezenţa personală a inculpatului cu ocazia deplasărilor executorului în datele de 30 noiembrie 2010 şi 02 decembrie 2010, precum şi din solicitarea făcută executorului, alături de inculpatul C. în data de 26 noiembrie 2010 prin care solicită continuarea executării silite în Dosarul de executare nr. 1136/2010, stăruind în recuperarea integrală a onorariului de avocat, aşa cum rezultă din factura emisă şi depusă la dosar, denotă vinovăţia acestuia şi împrejurarea că şi-a asumat riscurile acţiunilor ilegale derulate, pe care le-a conştientizat pe deplin, după cum s-a arătat.

Inculpatul B. a confirmat faptul că a semnat facturile fiscale şi chitanţele care atestă plata respectivelor sume, deşi nu avea la dispoziţie aceste sume, aspect care se coroborează şi cu adresa emisă de A.F.P. Vâlcea potrivit căreia acest inculpat nu figura în 2010 cu venituri declarate supuse impozitului pe venit, rezultatul verificării fluxului de bani din conturile inculpatului L.A., în care nu au intrat astfel de sume (apărarea acestui inculpat care a invocat faptul că ar fi primit suma de 12.000.000 lei în numerar este el puţin necredibilă şi nu se coroborează cu declaraţia inculpatului B. sub acest aspect), dar şi cu elemente ce rezultă din convorbirile interceptate.

Instanţa a apreciat că modalitatea ingenioasă în care au procedat inculpaţii pentru a crea o aparenţă de legalitate prin încheierea succesivă de contracte, emiterea de facturi fiscale şi întocmirea de chitanţe justificative, precum şi folosirea autorităţii cu care este investit executorul judecătoresc sunt elemente suficiente ce conduc la concluzia că inculpaţii au procedat în ambele cazuri, în cadrul Dosarelor de executare silită nr. 1044/2009 şi nr. 1136/2010, după un plan bine stabilit, conform unor metode elaborate, în care fiecare din ei a avut o contribuţie proprie, fără de care lanţul infracţional ar fi fost întrerupt sau nu ar fi avut sorţi de izbândă.

Împrejurarea că activităţile acestora desfăşurate în cadrul Dosarului de executare silită nr. 1136/2010 nu s-au finalizat în mod asemănător celor realizate în cadrul Dosarului de executare silită nr. 1044/2009, s-a datorat reacţiei potrivnice a angajaţilor I.N.G. Piteşti şi în nici un caz unei eventuale lipse de vigilenţă din partea inculpaţilor, care au acţionat conform tiparului deja cunoscut aplicat în Dosarul de executare nr. 1044/2009.

Se mai cuvine precizat cu referire la apărarea inculpaţilor C.M.A., F.E. şi B.S.F., vizând faptul că legalitatea actelor de executare silită efectuate în cadrul Dosarelor de executare silită nr. 1044/2009 şi nr. 1136/2010, a fost verificată de instanţele civile cu prilejul soluţionării contestaţiilor la executare formulate în ambele dosare, astfel încât nu s-a putut reţine în cauza de faţă săvârşirea vreunei infracţiuni cu referire la aceste acte, că asemenea susţineri se impun a fi înlăturate în contextul în care disp. art. 28 alin. (2) N.C.P.P., precum şi disp. art. 52 alin. (3) N.C.P.P. sunt foarte clare în ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri civile în procesul penal, existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia fiind situate în afara sferei acestei autorităţi de lucru judecat a hotărârii civile în procesul penal.

De altfel cum era şi firesc, controlul judecătoresc exercitat asupra actelor de executare din cele două dosare de executare silită menţionate a fost limitat la aspectele ce puteau fi invocate pe calea unei contestaţii la executare, astfel încât independent de concluziile instanţelor civile, săvârşirea faptelor din cauza de faţă de către inculpaţi este dincolo de orice dubiu.

În acelaşi sens, inculpaţii au invocat autoritatea de lucru judecat a soluţiei procurorului dispusă prin rezoluţia din data de 01 martie 2010 emisă în Dosarul nr. 387/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.E. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 V.C.P., precum şi a soluţiei procurorului dispusă prin rezoluţia din data de 25 ianuarie 2011 emisă în Dosarul nr. 575/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.E., C.M.A., A.L. şi B.S.F., toţi cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art 246 C. pen., art. 217, art 220 şi art. 323 C. pen., ca urmare a sesizării I.N.G. B. N.V. Amsterdam.

Curtea a observat cu privire la aceste două rezoluţii ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, în primul rând că vizează alte fapte decât cele care fac obiectul judecăţii, iar pe de altă parte că prin referatul din 18 ianuarie 2012 emis în Dosarul de urmărire penală nr. 472/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, s-a dispus infirmarea Rezoluţiei nr. 387/P/2009 din data de 01 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, precum şi a Rezoluţiei nr. 575/P/2010 din data de 25 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi înaintarea Dosarelor penale nr. 387/P/2009 şi nr. 575/P/2010 în vederea conexării la Dosarul penal nr. 472/P/2010 al D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie.

În aceste condiţii, fără a discuta existenţa autorităţii de lucru judecat a unei soluţii a procurorului de neînceperea urmării penale, este evident că aceste apărări se impun a fi înlăturate ca neîntemeiate.

Inculpatul V.C., muncitor calificat la Primăria com. Stăneşti, jud. Giurgiu, necunoscut cu antecedente penale, a afirmat iniţial că nu a remis vreodată suma de 350.000 lei către av. A.L., ci doar suma de 35.000 lei, recunoscând însă că a semnat înscrisurile sus menţionate, acestea fiindu-i prezentate în alb de către inculpatul A.L., pentru ca ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, să recunoască fapta pentru care a fost trimis în judecată, arătând că a fost atras în activitatea infracţională de către inculpatul A.L..

Referitor la măsurile preventive dispuse în cauză, se cuvin arătate următoarele:

Prin Ordonanţele nr. 472/P/2010 din data de 11 octombrie 2012 s-a dispus luarea măsurii reţinerii faţă de numiţii F.E., C.M.A. şi B.S.F. pentru o perioadă de 24 de ore.

Prin încheierea din data de 15 octombrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. 7691/2/2012 s-a dispus, în temeiul art. 1491 C. proc. pen., luarea măsurii arestării preventive în lipsă faţă de inculpatul A.L. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încarcerării.

Prin încheierea din data de 23 noiembrie 2012 pronunţată în Dosar nr. 7691/2/2012, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. (1) şi art. 88 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind Cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost emis mandatul de urmărire internaţională în vederea extrădării nr. 4/1 din 23 noiembrie 2012 şi mandatul european de arestare nr. 4/23 noiembrie 2012 privind pe A.L.

La data de 24 iulie 2014, inculpatul A.L. a fost prezentat Curţii de Apel Bucureşti, pentru confirmarea mandatului de arestare preventivă emis în lipsa sa, acesta fiind arestat pe data de 17 noiembrie 2014 şi predat de către autorităţile judiciare germane, în urma punerii în executare a Mandatului European de Arestare nr. 4 din 23 noiembrie 2012, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 7691/2/2012 (3094/2012), cu respectarea regulii specialităţii.

Prin încheierea de şedinţă din 24 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în Dosarul nr. 1725/2/2013, în temeiul art. 231, alin. (7) din N.C.P.P., a fost confirmată arestarea preventivă dispusă faţă de inculpatul A.L., prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din data de 15 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, din Dosarul nr. 7691/2/2012 (nr. 3094/2012), precum şi executarea M.A.P. nr. 37/U.P. din 15 octombrie 2012, emis pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 23 iulie 2014 şi până la data de 21 august 2014, inclusiv.

Prin aceeaşi încheiere s-a acordat termen intermediar la data de 20 august 2014, menţinându-se termenul de judecată pe fond, acordat la data de 25 septembrie 2014.

Prin încheierea de şedinţă din 20 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, în Dosarul nr. 1725/2/2013, în baza art. 362 N.C.P.P. raportat la art. 208 alin. (2)-(4) N.C.P.P., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului A.L., iar în baza art. 208 alin. (3) N.C.P.P. rap. la art. 207 alin. (4) N.C.P.P. s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat contestaţie, care, prin Decizia penală nr. 2397/29 august 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1725/2/2013/a2 a fost admisă şi în consecinţă, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 29 august 2014, până la data de 27 septembrie 2014, inclusiv, ulterior, pe parcursul soluţionării pe fond a cauzei, măsura arestului la domiciliu fiind menţinută succesiv.

Prin încheierea din data de 08 noiembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosar nr. 7667/2/2012* s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara faţă de inc. F.E., C.M.A. şi B.S.F. pe o perioadă de 30 de zile, măsură preventivă care a fost prelungită succesiv în faza urmăririi penale, expirând la data de 07 martie 2013, fără ca pe parcursul soluţionării pe fond a cauzei să se considere necesară luarea unei alte măsuri preventive cu referire la inculpaţii F.E., C.M.A. şi B.S.F.

În drept:

Fapta inculpatului A.L. de a se asocia, în perioada 2009-2012, cu inculpaţii C.M.A., F.E. şi B.S.F. în vederea săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.

Fapta inculpatului A.L., care, în cursul anului 2009, împreună cu inculpaţii F.E., C.M.A. şi B.S.F., în baza unui plan bine stabilit şi având roluri determinate, au dobândit, prin manopere dolosive, prin inducerea în eroare a U.S.G. Govora, a sumei de 2.036.797,09 lei în cadrul procedurii executării silite pornite în cadrul Dosarului nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E., deşi creditorul B.S.F. nu a avansat aceste cheltuieli, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

Fapta inculpatului A.L. care, în perioada 2010 - 2012, împreună cu inculpaţii C.M.A., B.S.F. şi F.E. în baza unui plan bine stabilit şi având roluri determinate, au încercat să inducă în eroare unităţile bancare I.N.G., C.B. şi B.N.R., prin manopere dolosive, în scopul obţinerii pe nedrept a sumei de 24.400.000 lei în cadrul procedurii executării silite pornite în Dosarul nr. 1136/2010 al B.I.E.J., F.E., deşi creditorul B.S.F. nu a avansat aceste cheltuieli, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

Fapta inculpatului A.L. care, în perioada 2007-2012, împreună cu inculpatul V.C., în baza unui plan bine stabilit şi având roluri determinate, au încercat să inducă în eroare, prin manopere dolosive, instanţele de judecată şi SC O.M.V.P. SA în scopul obţinerii pe nedrept a sumei de 350.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în cadrul Dosarului civil nr. 1273/299/2008 al Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, deşi inculpatul V.C. nu a avansat aceste cheltuieli, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

În legătură cu fapta inculpatului A.L. care potrivit rechizitoriului, începând cu anul 2007, cu ştiinţă a omis să efectueze înregistrările în contabilitate, având drept consecinţă denaturarea elementelor de pasiv şi de activ care se reflectă în bilanţ, şi care în privinţa căreia s-a apreciat că reprezintă infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată raportat la art. 289 C. pen., dispunându-se prin acelaşi act de sesizare trimiterea în judecată în cauza de faţă şi cu referire la această faptă, Curtea, reţine următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 472/P/2010 s-a dispus disjungerea materialului probator şi continuarea urmăririi penale faţă de A.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 3 şi art. 9 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi faţă de înv. P.A., T.C.C. şi P.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. aceste fapte făcând obiectul Dosarului nr. 4243/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu termen de judecată la data de 20 ianuarie 2015.

De asemenea s-a reţinut că prin Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluţionarea unui recurs în interesul legii, cu privire la încadrarea juridică a faptei de omisiune a evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, publicată în M. Of. nr. 868/2008 - M. Of. nr. 868 din 22 dec. 2008, s-a decis că fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 (fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994), nefiind incidente dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii, raportat la art. 289 C. pen., aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.

În aceste condiţii, Curtea a apreciat raportat la situaţia de fapt din rechizitoriu, cu referire la această faptă că se impune, în baza art. 46 N.C.P.P. disjungerea cauzei cu privire la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată rap. la art. 289 V.C.P., reţinută prin rechizitoriul nr. 472/P/2010 din 04 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, în sarcina inculpatului A.L., urmând ca dosarul nou format, să fie înaintat în vederea discutării reunirii, conform art. 43 N.C.P.P., cu Dosarul nr. 4243/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu termen de judecată la data de 20 ianuarie 2015.

Raportat la celelalte patru infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului A.L., Curtea a constatat că au fost săvârşite sub forma concursului real de infracţiuni ceea ce atrage aplicarea disp. art. 33 lit. a) V.C.P.

Fapta inculpatului C.M.A. de a se asocia, în perioada 2009-2012, cu inculpaţii A.L., F.E. şi B.S.F. în vederea săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.

Fapta inculpatului C.M.A., care, în cursul anului 2009, împreună cu inculpaţii F.E., A.L. şi B.S.F., în baza unui plan bine stabilit şi având roluri determinate, au dobândit, prin manopere dolosive, prin inducerea în eroare a U.S.G. Govora, a sumei de 2.036.797,09 lei în cadrul procedurii executării silite pornite în cadrul Dosarului nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E., deşi creditorul B.S.F. nu a avansat aceste cheltuieli, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

Fapta inculpatului C.M.A. care, în perioada 2010 - 2012, împreună cu inculpaţii A.L., B.S.F. şi F.E., în baza unui plan bine stabilit şi având roluri determinate, au încercat să inducă în eroare unităţile bancare I.N.G., C.B. şi B.N.R., prin manopere dolosive, în scopul obţinerii pe nedrept a sumei de 24.400.000 lei în cadrul procedurii executării silite pornite în Dosarul nr. 1136/2010 al B.I.E.J., F.E., deşi creditorul B.S.F. nu a avansat aceste cheltuieli, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului F.E. de a se asocia, în perioada 2009-2012, cu inculpaţii A.L., C.M.A. şi B.S.F. în vederea săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.

Fapta inculpatului F.E., care, în cursul anului 2009, împreună cu inculpaţii C.M.A., A.L. şi B.S.F., în baza unui plan bine stabilit şi având roluri determinate, au dobândit, prin manopere dolosive, prin inducerea în eroare a U.S.G. Govora, a sumei de 2.036.797,09 lei în cadrul procedurii executării silite pornite în cadrul Dosarului nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E., deşi creditorul B.S.F. nu a avansat aceste cheltuieli, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

Fapta inculpatului F.E. care, în perioada 2010-2012, împreună cu inculpaţii A.L., B.S.F. şi C.M.A. în baza unui plan bine stabilit şi având roluri determinate, au încercat să inducă în eroare unităţile bancare I.N.G., C.B. şi B.N.R., prin manopere dolosive, în scopul obţinerii pe nedrept a sumei de 24.400.000 lei în cadrul procedurii executării silite pornite în Dosarul nr. 1136/2010 al B.I.E.J., F.E., deşi creditorul B.S.F. nu a avansat aceste cheltuieli, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului B.S.F. de a se asocia, în perioada 2009-2012, cu inculpaţii A.L., C.M.A. şi F.E. în vederea săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen.

Fapta inculpatului B.S.F., care, în cursul anului 2009, împreună cu inculpaţii C.M.A., A.L. şi F.E., în baza unui plan bine stabilit şi având roluri determinate, au dobândit, prin manopere dolosive, prin inducerea în eroare a U.S.G. Govora, a sumei de 2.036.797,09 lei în cadrul procedurii executării silite pornite în cadrul Dosarului nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E., deşi creditorul B.S.F. nu a avansat aceste cheltuieli, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

Fapta inculpatului B.S.F. care, în perioada 2010 - 2012, împreună cu inculpaţii A.L., F.E. şi C.M.A. în baza unui plan bine stabilit şi având roluri determinate, au încercat să inducă în eroare unităţile bancare I.N.G., C.B. şi B.N.R., prin manopere dolosive, în scopul obţinerii pe nedrept a sumei de 24.400.000 lei în cadrul procedurii executării silite pornite în Dosarul nr. 1136/2010 al B.I.E.J., F.E., deşi creditorul B.S.F. nu a avansat aceste cheltuieli, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului V.C. care, în perioada 2007-2012, împreună cu inculpatul A.L., au încercat să inducă în eroare, prin manopere dolosive, instanţele de judecată şi SC O.M.V.P. SA în scopul obţinerii pe nedrept a sumei de 350.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în cadrul Dosarului civil nr. 1273/299/2008 al Judecătoriei sector 1 Bucureşti, deşi inculpatul V.C. nu a avansat aceste cheltuieli, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

Referitor la cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 20 V.C.P. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) V.C.P. reţinută în sarcina inculpaţilor A.L., C.M.A., F.E. şi B.S.F., faptă din perioada 2010-2012, parte vătămată I.N.G. B., în trei astfel de infracţiuni, Curtea a respins-o ca neîntemeiată, în contextul în care nu se poate reţine existenţa concursului de infracţiuni, atâta timp cât în cauză s-a reţinut o activitate unică de poprire asupra conturilor aceleiaşi entităţi debitoare, S.C U.S.G. S.A., cele trei entităţi bancare neavând calitatea de părţi vătămate, ci de terţi popriţi, eventuala parte vătămată putând fi, dacă infracţiunea de înşelăciune nu ar fi rămas în faza tentativei numai debitorul menţionat, întrucât activitatea de inducere în eroare dacă ar fi fost finalizată îi crea acesteia un prejudiciu, prin instituirea popririi asupra conturilor deţinute la cele trei bănci.

Mai mult aceste activităţi de poprire au vizat aceeaşi executare silită din cadrul Dosarului nr. 1136/2010, care l-a obligat pe executorul judecătoresc să adreseze tuturor posibililor terţi popriţi la care debitoarea ar fi putut avea conturi, ordonanţa de instituire a popririi.

În momentul în care executorul judecătoresc primeşte o cerere de executare silită din partea creditorului, se adresează tuturor băncilor, ce ar putea deveni terţi popriţi, raportat eventual la conturile indicate de creditor, iar dacă acestea nu sunt indicate, pentru identificarea unor astfel de date concrete, executorul, în realizarea activităţii de executare silită formulează adrese către toate persoanele fizice şi juridice care ar putea să aibă o relaţie comercială cu debitorul, astfel încât, în cazul de faţă, C.B. şi B.N.R. au avut calitatea de terţi popriţi, şi nu de persoane vătămate în raport de activitatea infracţională de încercare de inducere în eroare.

Aceasta este şi raţiunea pentru care aceste două entităţi bancare nu au avut nici o calitate procesuală în cauză.

În consecinţă, sub aspectul laturii penale, Curtea a dispus condamnarea inculpaţilor pentru fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina lor.

În acest sens, Curtea a făcut aplicarea disp. art. 5 N.C.P., astfel cum a fost interpretat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, şi în consecinţă, a constatat că în cauză, legea penală mai favorabilă pentru toţi cei cinci inculpaţi A.L., C.M.A., F.E., B.S.F., V.C., este legea nouă.

Această concluzie a fost determinată de limitele de pedeapsă prevăzute de noile texte incriminatoare, mult mai mici decât cele prevăzute în vechea reglementare penală, reţinându-se în acest sens şi cele dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 12/2014, prin care s-a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., se regăsesc în incriminarea din art. 367 C. pen., nefiind dezincriminate.

În consecinţă, reţinând că faptele care sunt imputate inculpaţilor sunt grave atât în raport de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, cât şi de modalitatea concretă de săvârşire a acestora, prin acte repetate de executare, derulate pe parcursul unei perioade infracţionale îndelungate, în care au fost implicate mai multe persoane, cu implicarea unor persoane având cunoştinţe juridice şi investite cu autoritatea statului, care erau chemate să vegheze la respectarea normelor legale, în scopul dobândirii de foloase materiale necuvenite, având în vedere prejudiciul important care s-a produs, dar şi cel care s-ar fi putut produce, precum şi contextul săvârşirii acestor fapte, în legătură cu executarea unor hotărâri judecătoreşti, reţinând totodată şi circumstanţele personale ale fiecăruia din inculpaţii A.L., C.M.A., F.E., B.S.F., nivelul ridicat de instruire care le-a permis elaborarea unor planuri infracţionale laborioase, apte să asigure o aparenţă de legalitate, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală nesinceră, prezenţa în faţa autorităţilor, cu excepţia inculpatului A.L., care s-a sustras de la urmărirea penală, fiind arestat preventiv în lipsă şi extrădat pe baza unui mandat european de arestare, din Germania, Curtea a apreciat că se impune o reacţie promptă pentru extirparea acestui fenomen infracţional.

În aceste condiţii prev. de disp. art. 74 N.C.P., Curtea a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse în cuantumuri orientate spre maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunile de înşelăciune şi respectiv tentativă la înşelăciune, iar pentru infracţiunea prev. de art. 323 V.C.P., actualul art. 367 alin. (1) N.C.P., se impune aplicarea unor pedepse situate la jumătatea limitelor speciale prevăzute de textul incriminator.

Observând că pentru această ultimă infracţiune este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, Curtea a dat eficienţă disp. art. 66 N.C.P. rap. la art. 367 alin. (1) teza finală N.C.P. cu privire la inculpaţii A.L., C.M.A., F.E., B.S.F., cărora le-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lita, b, g N.C.P., pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c N.C.P., cu precizarea pentru inculpatul B.S. care a acţionat fără a avea o calitate anume, că nu s-a făcut aplicarea lit. g a art. 66 alin. (1) N.C.P., a cărei aplicabilitate este absolut necesară raportat la ceilalţi trei inculpaţi care au acţionat în virtutea calităţilor deţinute, de executor judecătoresc şi de avocaţi, chiar dacă pentru inculpatul C.M., această calitate a fost ascunsă în spatele celei de administrator a celor două societăţi de consultanţă special înfiinţate pentru atingerea scopului infracţional.

Drept urmare, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 65 alin. (1) N.C.P. li s-a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) N.C.P., pedeapsă ce se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) N.C.P., cu menţiunea de rigoare pentru inculpatul B.S. a nereţinerii disp. art. 66 alin. (1) lit. g) N.C.P.

Referitor la modalitatea de executare a pedepselor rezultante ce au fost aplicate inculpaţilor A.L., C.M.A., F.E., B.S.F., Curtea a apreciat raportat la poziţia procesuală a acestora exprimată la ultimul termen de judecată, când au precizat că nu sunt de acord cu prestarea unei munci în folosul comunităţii, având în vedere aceleaşi criterii de individualizare menţionate anterior, reţinând şi faptul că pedepsele rezultante ce vor fi aplicate depăşesc limita prev. de art. 91 alin. (1) lit. a N.C.P., că singura modalitate de executare legală este în regim de detenţie, numai în acest fel putându-se spera în opinia Curţii la o conştientizare din partea inculpaţilor a consecinţelor unor asemenea fapte penale.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.C., Curtea a observat că acesta este singurul inculpat în sarcina căruia a fost reţinută o singură infracţiune de tentativă la înşelăciune, astfel încât având în vedere contribuţia sa la săvârşirea acestei fapte, contextul în care a comis-o, la iniţiativa inculpatului A.L., împrejurarea că nu are antecedente penale, că nivelul de instruire nu i-ar fi permis să acţioneze singur pentru atingerea scopului infracţional, atitudinea procesuală, faptul că nu a fost sub imperiul nici unei măsuri preventive, s-a putut face aplicarea disp. art. 91 N.C.P., inculpatul manifestându-şi acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a observat că prin rechizitoriu s-a solicitat ca instanţa să se pronunţe şi cu privire la desfiinţarea tuturor actelor de executare efectuate de către executorul judecătoresc F.E. în Dosarele nr. 1044/2009 şi nr. 1136/2010 ale B.I.E.J., F.E., precum şi cu privire la desfiinţarea înscrisurilor emise de inculpaţii A.L. şi C.M.A., enumerate la filele 98-100 din Rechizitoriul nr. 472/P/2010 din 04 martie 2013.

În condiţiile în care actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc F.E. în Dosarele nr. 1044/2009 şi nr. 1136/2010 ale B.I.E.J., F.E. au fost verificate sub aspectul legalităţii de instanţele civile prin hotărârile pronunţate în contestaţiile la executare formulate în ambele dosare de executare silită, iar în cauza de faţă nu s-a reţinut în sarcina nici unuia dintre inculpaţi săvârşirea vreunei infracţiuni de fals, o astfel de solicitare excede cadrului procesual stabilit prin rechizitoriu şi consfinţit de către instanţa de judecată.

Referitor la solicitarea de desfiinţare a înscrisurilor emise de inculpaţii A.L. şi C.M.A., enumerate la filele 98-100 din Rechizitoriul nr. 472/P/2010 din 04 martie 2013, în baza art. 25 alin. (3) teza I Curtea a respins ca neîntemeiată această cerere a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, pentru aceleaşi considerente menţionate anterior.

Tot pe latură civilă s-a constatat că în cauză au fost exercitate acţiuni civile de către partea civilă SC O.M.V. P. SA împotriva inculpaţilor A.L. şi V.C., precum şi de partea civilă I.N.G. B., împotriva inculpaţilor A.L., C.M.A., B.S.F. şi F.E. şi nu în ultimul rând de către partea civilă SC U.S.G. SA împotriva inculpaţilor A.L., C.M.A., B.S.F. şi F.E.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă a SC O.M.V. P. SA, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, fapta celor doi inculpaţi A.L. şi V.C., nefiind cauzatoare de prejudicii în contextul în care a rămas în faza tentativei, iar împrejurarea că această parte civilă a achitat suma de 5.000 lei în favoarea inculpatului V.C., este rezultatul unei hotărâri civile prin care a fost obligată la această plată cu titlu, de cheltuieli de judecată şi constituie rezultatul direct al acţiunii de înşelare a celor doi inculpaţi, care a rămas în faza tentativei, după cum s-a precizat, în contextul în care suma ce a făcut obiectul acestei infracţiuni şi cu care s-a încercat inducerea în eroare a acestei părţi civile a fost mult mai mare, respectiv 350.000 lei.

Referitor la acţiunea civilă exercitată de partea civilă I.N.G. B., împotriva inculpaţilor A.L., C.M.A., B.S.F. şi F.E. şi aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată, pentru considerente asemănătoare celor de mai sus, întrucât pretenţiile civile ale acestei părţi nu reprezintă consecinţa directă a activităţii infracţionale a inculpaţilor, rămasă în faza tentativei, şi care astfel nu ar fi putut genera vreun prejudiciu.

Mai mult, din cuprinsul cererii de constituire de parte civilă a I.N.G. B. reiese că respectivele pretenţii civile au fost determinate de anumite cheltuieli efectuate pentru apărarea intereselor băncii în raporturile de executare silită din cadrul Dosarului nr. 1136/2010, cheltuieli inerente, chiar şi în contextul în care nu s-ar fi încercat inducerea în eroare a debitoarei SC U.S.G. SA.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitată de această ultimă parte civilă, Curtea a admis-o în parte, respectiv numai pentru suma de 2.036.797,09 lei, pentru care s-a şi dispus de altfel de către instanţele civile întoarcerea executării silite, în raport cu creditorul B.S.F., aspect care nu împiedică însă instanţa penală să oblige în solidar inculpaţii A.L., C.M.A., B.S.F. şi F.E. la plata acestei sume, în contextul în care prejudiciul creat acestei părţi civile este rezultatul acţiunii conjugate a celor patru inculpaţi de inducere în eroare a debitoarei.

Restul pretenţiilor formulate de această parte civilă derivă din alte hotărâri judecătoreşti pronunţate în contradictoriu cu inculpatul B.S., care nu au făcut obiectul executării silite în Dosarul nr. 1044/2009, astfel încât au fost respinse.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 46 N.C.P.P. a disjuns cauza cu privire la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată rap. la art. 289 V.C.P., reţinută prin Rechizitoriul nr. 472/P/2010 din 04 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, în sarcina inculpatului A.L., urmând ca dosarul nou format, să fie înaintat în vederea discutării reunirii, conform art. 43 N.C.P.P., cu Dosarul nr. 4243/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu termen de judecată la data de 20 ianuarie 2015.

În baza art. 386 N.C.P.P. a respins ca neîntemeiată cererea reprezentantului Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 20 V.C.P. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) V.C.P. reţinută în sarcina inculpaţilor A.L., C.M.A., F.E. şi B.S.F., faptă din perioada 2010-2012, parte vătămată I.N.G. B., în trei astfel de infracţiuni.

A făcut aplicarea disp. art. 5 N.C.P., astfel cum a fost interpretat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014, şi în consecinţă:

A constatat că, în cauză, legea penală mai favorabilă pentru toţi cei cinci inculpaţi A.L., C.M.A., F.E., B.S.F., V.C., este legea nouă şi astfel:

În baza art. 367 alin. (1) N.C.P. a condamnat inculpatul F.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare, faptă din perioada 2009-2012.

În baza art. 66 N.C.P. rap. la art. 367 alin. (1) teza finală N.C.P. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) N.C.P., pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) N.C.P.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 65 alin. (1) N.C.P. i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) N.C.P., pedeapsă ce se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) N.C.P.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a condamnat inculpatul F.E. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, parte vătămată SC U.S.G. SA, faptă din cursul anului 2009.

În baza art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a condamnat inculpatul F.E. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, parte vătămată I.N.G. B., faptă din perioada 2010-2012.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) N.C.P. a contopit pedepsele de 2 ani, 4 ani şi 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte două pedepse, respectiv, 1 an şi 4 luni închisoare, în final, 5 ani şi 4 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1) şi (5) N.C.P. inculpatul urmează a executa alături de pedeapsa principală de mai sus şi pedeapsa complementară, precum şi pedeapsa accesorie aplicate anterior.

În baza art. 72 N.C.P., a dedus reţinerea inculpatului din data de 11 octombrie 2012.

2. în baza art. 367 alin. (1) N.C.P. a condamnat inculpatul B.S.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare, faptă din perioada 2009-2012.

În baza art. 66 N.C.P. rap. la art. 367 alin. (1) teza finală N.C.P. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), N.C.P., pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) N.C.P.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 65 alin. (1) N.C.P. i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), N.C.P., pedeapsă ce se va executa în condiţiile prev. de art. 65 alin. (3) N.C.P.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a condamnat inculpatul B.S.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, parte vătămată SC U.S.G. SA, faptă din cursul anului 2009.

În baza art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a condamnat inculpatul B.S.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, parte vătămată I.N.G. B., faptă din perioada 2010-2012.

În baza art. 45 alin. (1) şi (5) N.C.P. inculpatul urmează a executa alături de pedeapsa principală de mai sus şi pedeapsa complementară, precum şi pedeapsa accesorie aplicate anterior.

În baza art. 72 N.C.P., a dedus reţinerea inculpatului din data de 11 octombrie 2012.

3. În baza art. 367 alin. (1) N.C.P. a condamnat inculpatul C.M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, faptă din perioada 2009-2012.

În baza art. 66 N.C.P. rap. la art. 367 alin. (1) teza finală N.C.P. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) N.C.P., pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce urmează a se executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) N.C.P.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a condamnat inculpatul C.M.A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, parte vătămată SC U.S.G. SA, faptă din cursul anului 2009.

În baza art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a condamnat inculpatul C.M.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, parte vătămată I.N.G. B., faptă din perioada 2010-2012.

În baza art. 45 alin. (1) şi (5) N.C.P. inculpatul urmează a executa alături de pedeapsa principală de mai sus şi pedeapsa complementară, precum şi pedeapsa accesorie aplicate anterior.

În baza art. 72 N.C.P., a dedus reţinerea inculpatului din data de 11 octombrie 2012. 4. în baza art. 367 alin. (1) N.C.P. a condamnat inculpatul A.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare, faptă din perioada 2009-2012.

În baza art. 66 N.C.P. rap. la art. 367 alin. (1) teza finală N.C.P. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) N.C.P., pe o durată de 2 ani, pedeapsă ce urmează a se executa în condiţiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) N.C.P.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a condamnat inculpatul A.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, parte vătămată SC U.S.G. SA, faptă din cursul anului 2009.

În baza art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a condamnat inculpatul A.L. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, parte vătămată I.N.G. B., faptă din perioada 2010-2012.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) N.C.P. a contopit pedepsele de 2 ani, 4 ani, 2 ani şi 2 ani închisoare aplicate prin prezenta sentinţă, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din totalul celorlalte două pedepse, respectiv, 2 ani închisoare, în final, 6 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1) şi (5) N.C.P. inculpatul urmează a executa alături de pedeapsa principală de mai sus şi pedeapsa complementară, precum şi pedeapsa accesorie aplicate anterior.

În baza art. 399 alin. (1) teza I N.C.P.P. rap. la art. 404 alin. (4) lit. b) N.C.P.P. a menţinut măsura preventivă a arestului la domiciliu luată faţă de inculpatul A.L. (acesta fiind în prezent arestat preventiv în Dosarul nr. 4243/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I Penală cu termen de judecată la data de 20 ianuarie 2015).

5. În baza art. 32 N.C.P. rap. la art. 244 alin. (1) şi (2) N.C.P. a condamnat inculpatul V.C. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune, parte vătămată SC O.M.V. P. SA, faptă din perioada 2007-2012.

În baza art. 91 N.C.P. a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 N.C.P.

Pe perioada termenului de supraveghere inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a)-e) N.C.P.:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte cinci zile;

d) să comunice orice schimbare a locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (3) N.C.P. i-a impus inculpatului obligaţia de a desfăşura pe durata termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 90 de zile, al cărei conţinut, precum şi instituţia la care va fi prestată munca, vor fi stabilite de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

În baza art. 91 alin. (4) N.C.P. i-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 şi 97 N.C.P.

În baza art. 25 alin. (3) teza I a respins ca neîntemeiată cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe, infracţiunilor de corupţie, de anulare a înscrisurilor emise de inculpaţii A.L. şi C.M., enumerate la filele 98-100 din rechizitoriul nr. 472/P/2010 din 04 martie 2013.

În baza art. 397 alin. (1) N.C.P.P. rap. la art. 25 alin. (1) N.C.P.P. a respins ca neîntemeiate acţiunile civile exercitate de partea civilă SC O.M.V. P. SA împotriva inculpaţilor A.L. şi V.C., precum şi de partea civilă P.N.G.B., împotriva inculpaţilor A.L., C.M.A., B.S.F. şi F.E.

În baza art. 397 alin. (1) N.C.P.P. rap. la art. 25 alin. (1) N.C.P.P. rap. la art. 1349 alin. (1) şi (2) N.C.C. şi art. 1369 alin. (1) N.C.C., a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă SC U.S.G. SA şi în consecinţă a obligat în solidar inculpaţii A.L., C.M.A., B.S.F. şi F.E., la plata sumei de 2.036.797,09 lei, despăgubiri civile către această parte civilă.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) N.C.P.P. a menţinut, până la concurenţa sumei de 2.036.797,09 lei, măsurile asigurătorii luate prin Ordonanţa nr. 472/P/2010 din 17 decembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A.- Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, cu referire la bunurile inculpaţilor F.E. şi A.L., prin Ordonanţa nr. 472/P/2010 din 31 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe, infracţiunilor de corupţie cu referire la bunurile inculpatului F.E., precum şi prin Ordonanţa nr. 472/P/2010 din 31 ianuarie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, de instituire a popririi asupra conturilor inculpaţilor A.L., C.M.A., B.S.F. şi F.E.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., părţile civile I.N.G. B. N.V. prin I.N.G. B. N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti şi SC O.M.V.P. SA, inculpaţii F.E., B.S.F., A.L., C.M.A. şi V.C.

În apelul declarat de procuror s-a arătat că motivele vizează trei criterii de netemeinicie şi un criteriu de nelegalitate a sentinţei nr. 4 din 15 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti şi a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. desfiinţarea în parte a sentinţei penale.

Pe fond a solicitat majorarea pedepselor cu închisoarea de la 2 ani la 3 ani aplicate inculpaţilor F.E., B.S.F., C.M.A. şi A.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de dispoziţiile art. 367 alin. (1) C. pen. S-a considerat că se impune această majorare datorită rolului fiecărui inculpat în cadrul grupului infracţional organizat şi consecinţele semnificative produse, dar şi în raport de conduita procesuală nesinceră adoptată de inculpaţi atât pe parcursul judecării în fond a cauzei, cât şi în faza de apel.

Un al doilea motiv invocat constă în solicitarea înlăturării dispoziţiilor prevăzute de dispoziţiilor art. 91-92 din N.C.P., cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului V.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 32 raportat la art. 244 alin. (1( şi (2) din N.C.P., solicitând ca aceasta să fie executată în regim de detenţie. Chiar dacă este vorba de o tentativă la infracţiunea de înşelăciune procurorul a menţionat că nu trebuie să se facă abstracţie de mobilul şi scopul urmărit de inculpat prin activitatea infracţională desfăşurată, dar mai ales prin contribuţia personală pe care acesta a avut-o la fapta de inducere în eroare, atât a instanţei de judecată, cât şi a părţii civile O.M.V. P., menţionând în acest sens acţiunea promovată care se află pe rolul Judecătoriei sector 1 în Dosarul nr. 1273/299/2008.

În ceea ce priveşte al treilea motiv de netemeinicie, şi anume anularea în totalitate a înscrisurilor, astfel cum sunt menţionate în motivele de apel, dar şi în rechizitoriu, la filele 98 -100, pe care le apreciază a constitui mijloace frauduloase, înscrisuri de care inculpaţii s-au folosit în realizarea scopului urmărit, prin aplicarea art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. Această concluzie se impune întrucât în varianta agravantă prevăzută de art. 244 alin. (2) C. pen. se reţine ca mijloc fraudulos modul de derulare a procedurii de executare silită în cele două dosare, mod care s-a materializat inclusiv prin întocmirea înscrisurilor, a căror desfiinţare o solicită.

De asemenea, în ceea ce priveşte motivul de nelegalitate, a apreciat că trebuie aplicată pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen. pentru inculpaţii A.L., C.M.A. şi F.E., iar în temeiul art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru inculpaţii B.S.F. şi V.C..

În apelul declarat de partea civilă I.N.G. B. N.V. prin I.N.G. B. N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti s-a considerat că în mod greşit instanţa a reţinut că prejudiciul Băncii nu a fost cauzat de inculpaţi. Astfel, s-a învederat instanţei faptul ca Banca nu s-a confruntat cu o situaţie obişnuită de executare silită în care executorii procedează în mod legal, ci s-a confruntat cu o situaţie nemaiîntâlnită şi cu un grup infracţional organizat care opera după o „schemă" bine pusă la punct, în scopul clar al fraudării subscrisei.

S-a reamintit faptul că împotriva părţii civile a fost iniţiată de către inculpaţi, în mod complet abuziv şi ilegal după cum s-a demonstrat fără echivoc ulterior, procedura de executare silită pentru suma de 12.010.467,70 de lei, echivalentul a aproximativ 2.600.000 de euro (...), suma extrem de mare inclusiv pentru o instituţie de credit şi a cărei executare ar fi afectat în mod substanţial interesele economice ale sale.

Prin urmare, fiind vorba despre o situaţie excepţională, nespecifică activităţii obişnuite a unei instituţii de credit, în care toate acţiunile au trebuit făcute cu o deosebită rapiditate, pentru a încerca prin mijloace legale să se contracareze practica abuzivă şi ilegală a unui grup infracţional, Banca a fost nevoită, printre altele, să angajeze apărători specializaţi în vederea ocrotirii intereselor sale legale.

Trebuie avut în vedere şi faptul că munca a fost depusă în împrejurări neobişnuite fiind puse în discuţie atât imaginea şi reputaţia Băncii, cât şi blocarea activităţii singurei agenţii bancare din zonă, cu potenţiale repercusiuni negative extrem de grave atât asupra Băncii, cât şi asupra clienţilor săi.

Mai mult decât atât, prejudiciul Băncii include şi costurile ocazionate de înlocuirea uşii distruse în data de 02 decembrie 2010, costurile aferente achiziţionării serviciilor de pază suplimentară şi modificărilor în sistemul de securitate al Agenţiei Piteşti, precum şi costurile ocazionate cu achiziţionarea serviciilor suplimentare de transport valori, depozitare, transport şi închiriere echipamente necesare desfăşurării activităţii, ca urmare a faptului că inculpaţii au intrat abuziv în sediul agenţiei din Piteşti, fără a lua în considerare argumentele prezentate de reprezentanţii băncii, probate prin hotărârea irevocabilă a instanţei de judecată prin care s-a dispus suspendarea oricărui act de executare silită în dosarul de executare menţionat.

Prin urmare, s-a apreciat că, din perspectiva prejudiciului creat, faptul ca instanţa a reţinut în sarcina inculpaţilor în ceea ce priveşte I.N.G. B. doar săvârşirea infracţiunii de tentativă de înşelăciune, nu are nicio relevanţă. Aceasta întrucât prejudiciul - indiferent daca se are în vedere un prejudiciu suferit în materie civilă sau penală - este definit în literatura de specialitate ca fiind „rezultatul sau efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o altă persoană" (a se vedea în acest sens C. Statescu, C. Bârsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, ediţia a IlI-a, editura All Beck, Bucureşti, 2002, pag. 155).

Totodată, ca şi condiţii de existenţă a prejudiciului, literatura juridică enumera doua caracteristici, respectiv caracterul cert al acestuia şi cerinţa ca el să nu fi fost încă reparat (altfel spus, ca rezultatul păgubitor al faptei ilicite să nu fi fost înlăturat), (a se vedea în acest sens C. Statescu, C. Bârsan, op.cit., pag. 164 şi urm.).

Mai mult, faptul că infracţiunile puse la cale de inculpaţi au rămas doar la stadiul de tentativă, se datorează în totalitate faptului că Banca a înţeles să contracareze orice acţiune nelegală a acestora, ceea ce a presupus însă alocarea unor resurse substanţiale (bani şi timp), iar prejudiciul este rezultatul direct şi exclusiv al acţiunilor inculpaţilor.

De asemenea, astfel cum rezultă din documentele depuse la dosar, s-a solicitat să se observe că Banca a fost nevoită să achiziţioneze servicii de pază suplimentară, să trimită forţe noi de personal din alte sedii ale Băncii, în special din Bucureşti, pentru a putea ajuta salariaţii aflaţi în Agenţia din Piteşti, care erau în permanenţă agasaţi şi supuşi acţiunilor abuzive ale inculpaţilor. Această relocare de personal a fost necesară inclusiv pentru faptul că un impact negativ s-a înregistrat şi în rândul clienţilor, care s-au văzut în postura de a nu mai putea instructa operaţiunile bancare obişnuite şi totodată în situaţia de a nu-şi mai putea respecta ei înşişi obligaţiile contractuale asumate faţă de Bancă şi/sau parteneri contractuali (se referă la operaţiuni prin casierie - sigilată de inculpatul F.E. -, la A.T.M. - sigilat de inculpatul F.E. -, precum şi cele de depunere/retrage numerar, achitare rate credit, solicitare de informaţii pe care funcţionarii Băncii s-au văzut în imposibilitate de a le furniza întrucât au fost sigilate şi dulapurile în care se găseau dosarele clienţilor Băncii).

Faţă de toate cele de mai sus, s-a solicitat admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, şi, pe cale de consecinţă, schimbarea în parte a sentinţei penale nr. 4 pronunţată la data de 15 ianuarie 2015 de către Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 1725/2/2013, în sensul admiterii acţiunii civile exercitată de I.N.G. B.

În apelul declarat de partea civilă SC O.M.V.P. SA s-a solicitat modificarea sentinţei în sensul admiterii cererii de constituire ca parte civilă în procesul penal, formulată de partea civilă şi acordării sumei de 6.268 lei.

S-a indicat că instanţa de fond a dispus respingerea pretenţiilor civile ale părţii civile, întrucât fapta inculpaţilor A.L. şi V.C. nu a fost cauzatoare de prejudicii, fapta de înşelăciune a părţii civile, rămânând în faza tentativei - fila 18 sentinţă, dar şi aspectul că în mod greşit s-au aplicat dispoziţiile art. 32 alin. (1) C. pen., referitoare la tentativă.

S-a menţionat că fapta inculpaţilor A.L. şi V.C. nu a rămas în faza tentativei, ci s-a consumat şi în mod corect prin rechizitoriul emis în cauză s-a dispus trimiterea în judecată pentru fapta consumată.

Instanţa de fond a apreciat că se află în faza tentativei pe baza unui raţionament greşit, în sensul că nu s-au achitat 350.000 lei, ci doar suma de 5.000 lei. Astfel, în prezenta cauză, nu există nici desistare, nici tentativă, ci infracţiunea consumată.

Instanţa de fond, a reţinut faptul că partea civilă a fost obligată să achite numai suma de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, ca-urmare a pronunţării unei hotărâri judecătoreşti şi nu a fost nevoie să achite suma de 350.000 lei.

S-a învederat faptul că în mod greşit a înţeles instanţa de fond că fapta inculpaţilor a rămas în faza tentativei, câtă vreme partea civilă a fost obligată la achitarea unor cheltuieli de judecată, tocmai ca urmare a faptei de înşelăciune a celor doi inculpaţi.

Concluzionând, numai cenzurarea instanţei de judecată a redus prejudiciul părţii civile, dar nu a întrerupt consumarea faptei, iar cenzurarea cheltuielilor de judecată nu echivalează cu rămânerea faptei în faza tentativei, ci s-a avut de-a face cu infracţiunea consumată.

Cu privire la temeinicia pretenţiilor părţii civile, s-a menţionat că în mod greşit a fost respinsă acţiunea civilă a părţii civile, considerându-se că aceasta este neîntemeiată.

S-a mai arătat prin apelul de faţă că în cauză s-a constituit parte civilă pentru suma de 6.268 lei, formată din următoarele sume:

1. 6.180 lei, reprezentând suma pentru care partea civilă a fost executată silit în data de 15 noiembrie 2012 în baza popririi înfiinţate asupra contului părţii civile de la B.R.D. Poprirea a fost dispusă în Dosarul de executare nr. 319/2012 de către B.E.J., Asociaţi I.N. şi I.D.M., la cererea lui V.C., în baza Deciziei civile nr. 444 din 22 aprilie 2010, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul civil nr. 1273/299/2008, în care au fost părţi partea civilă SC O.M.V.P. SA şi V.C.

S-a arătat că prin Decizia civilă nr. 444 din 22 aprilie 2010 s-a admis apelul părţii civile SC O.M.V.P. SA formulat împotriva sentinţei civile nr. 4611 din 08 aprilie 2008, pronunţate de Judecătoria sector 1 Bucureşti în Dosarul nr. 1273/299/2008, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată formulate de V.C. (ce făcea obiectul Dosarului civil nr. 1273/299/2008, înregistrat pe rolul Judecătoriei sector 1 Bucureşti ca instanţă de fond), având drept consecinţă reducerea sumei de 350.000 lei, la care partea civilă SC O.M.V.P. SA fusese obligată la plata de către Judecătoria sector 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4611 din 08 aprilie 2008, în favoarea lui V.C. (cu titlul de cheltuieli de judecată efectuate în Dosarul penal nr. 2616/122/2006 al Tribunalului Giurgiu, secţia penală, reprezentând onorariul pentru avocatul A.L.), la suma de 5.000 lei.

Decizia civilă nr. 444 din 22 aprilie 2010 a rămas irevocabilă în baza deciziei Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, pronunţate în data de 24 februarie 2011 în Dosarul nr. 10043/2/2010, prin care s-au respins recursurile formulate de partea civilă SC O.M.V.P. SA şi de către V.C. împotriva Deciziei civile nr. 444 din 22 aprilie 2010.

2). 88 lei, reprezentând suma achitată de partea civilă SC O.M.V.P. SA, cu titlu de taxă judiciară de timbru (83 lei) şi timbru judiciar (5 lei), în Dosarul civil nr. 10043/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, aferente recursului formulat de partea civilă în dosarul respectiv împotriva Deciziei civile nr. 444 din 22 aprilie 2010, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în Dosarul civil nr. 1273/299/2008.

Prin fapta inculpaţilor A. şi V. de a introduce acţiunea judecătorească prin care au solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată, la care au ataşat înscrisuri care în mod mincinos au prezentat fapte neadevărate (sume de bani care nu s-au plătit), s-a săvârşit infracţiunea de înşelăciune, infracţiune de pericol, nu de rezultat.

În apelul declarat de inculpatul F.E. s-a arătat că elementul comun al apărărilor cu privire la toate cele trei fapte reţinute în sarcina inculpatului F.E. constă în aceea că, faptele concrete supuse judecăţii nu sunt prevăzute de legea penală, motiv pentru care s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate în cauză şi, în rejudecare, să se pronunţe o nouă hotărâre prin care să se pronunţe o soluţie de achitare a inculpatului relativ la săvârşirea tuturor celor 3 infracţiuni reţinute în sarcina sa, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b teza I din C. proc. pen., respectiv faptele concrete nu sunt prevăzute de legea penală.

Cu privire la prima acuzaţie, cea de constituire a unui grup infracţional organizat, s-a apreciat că, în cauză, nu este întrunită condiţia tipicităţii acestei fapte, ca structură esenţială a infracţiunii, instanţa de fond deducând existenţa unui atare grup infracţional care ar fi acţionat în mod coordonat, astfel cum se cere în textul de incriminare, în scopul comiterii unor infracţiuni de înşelăciune, exclusiv din modul în care se pretinde că au fost săvârşite faptele de înşelăciune, în lipsa evidenţierii oricăror elemente probatorii concrete care să conducă la concluzia că într-adevăr între inculpat ar fi existat, înainte de punerea în practică a respectivului plan infracţional, o înţelegere, o atribuire de roluri şi sarcini pe care aceştia urmau să le îndeplinească, respectiv un acord intervenit între inculpaţi pentru a-şi însuşi rolurile şi pentru a comite aceste infracţiuni de înşelăciune.

Din această perspectivă s-a considerat că prezintă interes şi încadrarea juridică iniţială dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor.

Astfel, deşi instanţa de fond a reţinut în sarcina acestora existenţa unor asocieri iniţial, fapta a fost încadrată în prevederile dispoziţiilor art. 323 din V.C.P., care ar fi presupus adoptarea la acel moment a unei rezoluţii infracţionale unice în vederea săvârşirii unor fapte ce urmau a fi calificate juridic ca înşelăciune. Cu toate acestea, Parchetul, în acuzare, în construcţia pe care o face a reţinut două infracţiuni distincte de înşelăciune, sub imperiul V.C.P. In opinia sa această referire nu prezintă relevanţă sub aspectul unei posibile schimbări de încadrare juridică pentru că nu este îndeplinită condiţia unui subiect pasiv unic al celor două fapte calificate înşelăciune.

S-a arătat că se constată că, dacă iniţial s-a considerat că cei patru inculpaţi s-au asociat pentru săvârşirea unor infracţiuni de înşelăciune, atunci nu ar fi trebuit să fie reţinută o singură infracţiune de înşelăciune în formă continuată.

Astfel, dacă se apreciază că ulterior, la un anumit interval de timp, ei au adoptat o nouă rezoluţie infracţională pentru a săvârşi o nouă infracţiune de înşelăciune în dauna părţilor civile I.N.G. B. şi C.B., atunci înseamnă că nu a fost fixată de la bun început o rezoluţie infracţională unică, rezultat al acelei activităţi încadrate juridic în infracţiunea prevăzută de art. 367 din N.C.P., respectiv art. 323 din V.C.P. Este adevărat că în forma actuală, deşi au intervenit modificări, infracţiunea în sine, la modul în care este reglementată, se încadrează mai mult în dispoziţiile art. 323 V.C.P. decât în fostul art. 8 din Legea nr. 3 9/2003, însă cu toate acestea sunt impuse nişte condiţii suplimentare pe care le-a apreciat neîntrunite şi care conduc la concluzia că simpla faptă a inculpatului F. de a primi cererile de executare din partea creditorului, de a înregistra actele depuse de creditor personal sau prin avocaţii săi şi de a-şi îndeplini rolul de executor judecătoresc nu se poate circumscrie elementului material al infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

Faţă de aceste considerente s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cea de-a doua acuzaţie adusă inculpatului şi condamnarea dispusă prin hotărârea de fond sunt critici atât de nelegalitate, cât şi netemeinicie.

Astfel, criticile de nelegalitate au vizat exclusiv încălcarea principiului ne bis in idem, aşa cum rezultă şi din actele depuse la dosar, solicitând să se observe în succesiunea evenimentelor şi modul în care ele au fost cercetate iniţial de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, pornind chiar de la plângerea penală iniţială formulată la data de 07 septembrie 2009.

S-a apreciat că soluţia care s-ar impune este ca în urma admiterii apelului şi desfiinţării sentinţei să se dispună încetarea procesului penal, pentru motive de nelegalitate.

În ceea ce priveşte motivul de netemeinicie, inculpatul F.E. a solicitat constatarea aspectului neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, fie că se discută despre fapte care nu au format obiectul cercetărilor, fie că se va aprecia că organele de urmărire penală au procedat în mod corect, existând fapte sau împrejurări noi şi pe cale de consecinţă au procedat corect atunci când au continuat această urmărire penală şi au dispus în final o soluţie de trimitere în judecată şi din această perspectivă s-a subliniat împrejurarea că s-a realizat prin rechizitoriu o construcţie amplă care să dea greutate unei acuzaţii unice, aceea de înşelăciune.

S-a observat că se face referire la nerespectarea de către executorul judecătoresc a unor dispoziţii legale care reglementau modul de desfăşurare a procedurii execuţionale, la modul în care a acţionat acesta în bancă, însă toate aceste elemente nu se pot circumscrie în mod concret elementului material al infracţiunii de înşelăciune.

S-a precizat că i se impută inculpatului F. că ar fi prezentat persoanei vătămate o împrejurare mincinoasă ca fiind adevărată în scopul de a obţine de la aceasta, pe nedrept, sume de bani, şi producându-se paguba, infracţiunea s-ar fi consumat.

Or, s-a încercat să se stabilească care ar fi fost acele împrejurări nereale care ar fi condus la inducerea în eroare a părţii civile şi analizând toate acţiunile inculpatului, s-a ajuns la concluzia că nu există astfel de împrejurări care să poată fi considerate din această perspectivă ca fiind mincinoase şi să poată atrage incidenţa textului de incriminare.

Astfel, raportat strict la procesele verbale de stabilire a cheltuielilor de executare întocmite în cauză de executorul judecătoresc F.E., s-a observat că la stabilirea acestora executorul a avut în vedere chitanţa şi contractul emis de către Cabinetul de avocat A.L., factura fiscală emisă de către SC H.B. SRL pentru suma de 2 milioane lei, fără să existe document care să ateste plata şi propriile cheltuieli în dosarul de executare, onorariul său şi celelalte cheltuieli de executare.

S-a apreciat din modul în care a fost construită acuzaţia că se reţine tocmai împrejurarea că nu ar fi fost achitate anterior acele sume de bani evidenţiate de factura fiscală ar constitui împrejurarea mincinoasă care a fost prezentată ca fiind adevărată.

Or, prin raportare strict la dispoziţiile art. 3717 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., care arătau că aceste cheltuieli de executare se stabilesc pe baza dovezilor prezentate de părţile interesate, din economia textului şi din modul în care acesta a fost interpretat prin hotărârile Curţii Constituţionale, rezultă că un executor judecătoresc putea la acel moment să înscrie în procesul verbal şi sume de bani constând în cheltuieli pe care le are de efectuat creditorul, care nu au fost plătite până la momentul redactării procesului verbal, dar care sunt datorate de către creditor.

Un argument în plus este şi acela că inclusiv onorariul executorului judecătoresc se încasa în aceeaşi manieră, Legea nr. 188/2000 statuând în mod expres în art. 39 alin. (3) că executorii judecătoreşti nu pot condiţiona punerea în executare a hotărârilor de plata anticipată a onorariului. Astfel, se recunoaşte posibilitatea executorului, care fără să primească o sumă de bani, înscrie propriul onorariul în procesul verbal, deşi nu a fost plătit, urmând să fie plătit ulterior, iar pe de altă parte nu se recunoaşte această posibilitate şi avocatului, interpretând astfel în mod restrictiv dispoziţiile art. 3717 alin. (3) ale C. anterior de proc. civ., doar în sensul că, dovezile prezentate nu reprezintă dovezi privind actul generator al obligaţiei de plată, ci dovezi privind plata efectivă a acelor sume.

S-a învederat că o atare interpretare, în opinia sa, contravine dispoziţiilor art. 21 şi 24 din Constituţia României privitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la apărare, pentru că într-o situaţie ipotetică în care un creditor lipsit de posibilităţi materiale ar avea de recuperat sume de bani, nu ar putea să îşi angajeze un apărător, pentru că nu are mijloace financiare pentru a plăti, iar pe de altă parte, dacă factura remisă de avocat nu ar fi scrisă în procesul verbal de cheltuieli de executare, această sumă de bani nu ar fi niciodată recuperată.

Esenţial este, în opinia sa, înscrierea de către executorul judecătoresc a facturii de la SC H.B. SRL, înscrierea sumelor atestate prin contractul de asistenţă juridică şi chitanţa emisă de avocatul A.L., acestea neputând realiza elementul material al infracţiunii analizate, întrucât nu se prezintă o situaţie neadevărată persoanei vătămate, astfel încât aceasta să fie indusă în eroare.

Mai mult, din modul în care a acţionat inculpatul rezultă evident că toate aceste cheltuieli înscrise în procesul verbal de executare au fost înaintate debitoarei tocmai pentru a-i da posibilitatea să conteste executarea silită. De altfel, aceasta a şi formulat contestaţii la executare şi cereri de suspendare a executării, împrejurare care atestă faptul că aceste aspecte că i-au fost cunoscute, iar executorul nu s-a sustras în nici un moment de la controlul exercitat de către instanţa de executare.

Totodată, s-a solicitat să se remarce în primul rând că nu se pot circumscrie elementului material al infracţiunii de înşelăciune toate celelalte împrejurări faptice reţinute de către instanţa de fond, respectiv că executorul judecătoresc nu ar fi depus în termen de 48 de ore copii ale proceselor verbale, că acesta ar fi continuat o executare silită şi ar fi realizat acte de executare după momentul la care ea fusese suspendată provizoriu de instanţă.

Astfel, s-a apreciat că, în logica acuzaţiei, s-au evidenţiat acele împrejurări pentru a se da greutate inserărilor din procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare a sumelor.

S-a menţionat faptul că reţinerea instanţei de fond este greşită, executorul judecătoresc F.E. nu s-a sustras controlului, la momentul la care a întocmit procesul verbal, l-a comunicat debitoarei şi aceasta l-a atacat în instanţă, iar aceasta a solicitat dosarul de executare, care a fost trimis, pentru că altfel nu se putea soluţiona cererea de sesizare sau contestaţia la executare, observându-se astfel că inculpatul nu s-a sustras.

Inculpatul F.E. a făcut trimitere la dispoziţia legală, abrogată în anul 2010 prin Legea nr. 202, care impunea executorului judecătoresc obligaţia de a înainta un exemplar al fiecărui proces verbal la instanţa de executare în termen de 48 de ore de la întocmirea acestuia, sens în care a precizat că în urma unei discuţii purtate între reprezentanţii C.E.J. şi ai instanţelor de pe raza Curţii de Apel Piteşti s-a solicitat executorilor să nu mai trimită la dosar aceste procese verbale.

În acest mod s-a ignorat o dispoziţie legală, întrucât o instanţă civilă nu se putea pronunţa asupra valabilităţii unui proces verbal întocmit de executorul judecătoresc decât în măsura în care era învestită cu o contestaţie la executare.

Altfel, oricât de nelegale ar fi fost procesele verbale întocmite de executorii judecătoreşti din România, care şi-ar fi îndeplinit obligaţiile şi le-ar fi trimis la instanţă, instanţa nu ar fi putut face nimic, pentru că în virtutea principiului disponibilităţii doar partea care a suferit un prejudiciu sau ale cărei drepturi au fost încălcate putea să se adreseze instanţei şi să ceară anularea acelor acte de executare.

Având în vedere aceste împrejurări, s-a precizat că aceasta este raţiunea conform căreia în cazul Dosarul de executare nr. 1136 executorul judecătoresc nu a mai trimis la instanţă în termen de 48 de ore un exemplar al proceselor verbale întocmite în cauză şi nu a avut intenţia de a se sustrage în vreun fel controlului exercitat de către instanţa de executare.

Pe de altă parte, instanţa de executare şi-a exercitat în totalitate controlul atunci când partea interesată a formulat contestaţii la executare.

Or, nu este aceeaşi situaţie în ceea ce priveşte termenul la care s-au trimis dosarele de executare silită la instanţă, ca urmare a contestaţiilor la executare, apreciind că nu mai sunt incidente dispoziţiile legale care prevăd 48 de ore. Astfel, odată ce instanţa i-a solicitat actele de executare, acesta le-a trimis în 48 de ore, fără ca dispoziţiile art. 399 şi urm. din vechiul C. proc. civ. să impună o atare obligaţie. Termenul de 48 de ore viza doar obligaţia de a întocmi şi de a trimite sine die fiecare proces verbal la instanţa de executare, obligaţie căzută în desuetudine, întrucât instanţele nici nu formau astfel de dosare de executare decât în situaţia învestirii lor printr-o contestaţie la executare, motiv pentru care a şi fost înlăturată.

S-a mai precizat că, aspectele privitoare la modul în care au fost pregătite cele două procese verbale de stabilire a cheltuielilor de executare au fost avute în vedere şi de Curtea Constituţională, astfel cum se poate observa în jurisprudenţa în materie depusă la dosarul cauzei.

Astfel, în mai multe rânduri, părţile fiind nemulţumite de modul de redactare al textului art. 3717 alin. (3) C. proc. civ., care practic dădea posibilitatea executorului judecătoresc de a cuprinde pe baza dovezilor prezentate de părţi, sume oricât de mari, sume care aveau legătură cu executarea silită, dar care nu se justificau, fără ca executorul să poată interveni asupra lor şi din această perspectivă C.C.R. a apreciat textul ca fiind în acord cu prevederile legii fundamentale, pe de o parte pentru că nu poate să intervină şi să modifice sau să completeze un text, iar pe de altă parte dispoziţiile art. 399 din vechiul C. proc. civ. nu înlătură posibilitatea oricărei părţi nemulţumite de a se adresa instanţei de judecată.

Aşadar, din economia textului, se poate interpreta că pot fi cuprinse sume care nu erau efectiv achitate, dar era deja generată obligaţia de plată a preţului. Or, din această perspectivă, raportat la aceste elemente pe care executorul judecătoresc le-a cuprins în procesul verbal, s-a precizat că nu este prezentată persoanei vătămate o împrejurare nereală ca fiind adevărată, împrejurare care a condus la o pretinsă păgubire a acesteia.

Conchizând asupra acestui aspect s-a arătat că fapta concretă a inculpatului F.E. nu îndeplineşte cerinţa tipicităţii şi nu constituie o faptă prevăzută de legea penală.

În continuare s-a apreciat că aceleaşi argumente sunt valabile şi în privinţa infracţiunii de înşelăciune, rămasă în forma tentativei, modul în care s-au succedat evenimentele au fost aceleaşi, respectiv obţinerea unei încuviinţări şi întocmirea unui proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, care cuprindea nişte sume exorbitante.

Totodată, s-a precizat că este de acord că ceea ce s-a încercat prin această modalitate este cu totul neloial, apreciind că nu este corect ca pentru un debit de 11 lei să se solicite cheltuieli de 12 milioane lei însă, ce trebuie stabilit este un abuz de drept civil, pentru că în esenţă s-a exercitat un drept recunoscut de legea civilă, acela de a beneficia de asistenţa unui apărător în cursul executării silite, dar a fost dus la extrem prin atestarea cheltuielilor.

Or, pentru atare situaţie, legea civilă prevede o sancţiune proprie, aceea a abuzului de drept, sancţiune care de altfel a şi intervenit, întrucât în final contestaţiile la executare au fost admise, iar onorariile şi cheltuielile de executare exorbitante fiind reduse şi, în mare parte, înlăturate.

S-a arătat că de la acest abuz de drept şi până la a atrage sancţiuni de ordin penal numai din necesitatea de a opri astfel de practici sau de a-i pedepsi pe cei care au încercat prin această modalitate să obţină nişte bani mai mulţi decât li s-ar fi cuvenit, este o cale lungă şi în opinia sa, textul de incriminare nu permite suprapunerea conduitelor astfel încât să se poată ajunge la concluzia că în această modalitate s-ar fi săvârşit infracţiunea de înşelăciune, respectiv de tentativă la înşelăciune.

Faţă de aceste împrejurări, s-a solicitat, în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., ca şi pentru această din urmă faptă să se dispună admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond şi pe cale de consecinţă achitarea inculpatului.

În apelul declarat de inculpatul B.S.F. s-a arătat că motivele vizează în principal statuarea nevinovăţiei sale pentru comiterea unor fapte penale.

S-a arătat că, în baza unor hotărâri civile prin care acesta obţinuse reintegrarea în vechiul său loc de muncă, respectiv director al U.S.G., a încercat să pună în executare respectivele hotărâri şi în acest sens a apelat la serviciile unui avocat notoriu, pe care îl cunoştea bine, şi care obţinuse anterior succese în activitatea juridică iar peste voinţa sa, a fost atras într-o conjunctură care 1-a adus în postura de condamnat de către instanţa de fond.

În susţinerea concluziilor, s-a invocat nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii instanţei de fond, în sensul că inculpatul nu se face vinovat de nici una dintre faptele penale care au fost reţinute în sarcina sa.

Faţă de ceea ce se reţine în sentinţa penală atacată, respectiv săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional, s-a arătat că B.S. nu a avut nicio convorbire, nicio întâlnire sau iniţiativă cu privire la această prezumtivă, constituire a unui grup infracţional.

S-a arătat că în materialul probatoriu depus nu există nici măcar o singură frază în care B.S. să ceară executorului judecătoresc sau avocaţilor să fixeze vreun onorariu, să-l împartă, ori să promită ceva.

S-a mai indicat că în timpul dezbaterilor de la instanţa de la fond, dar mai ales în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pus problema că a achitat o sumă foarte mare, echivalentul a aproximativ 500.000 euro cu titlu de onorariu avocaţial dar acesta deţinea resursele financiare, întrucât are familie în străinătate de la care a primit o moştenire.

Un motiv pentru care a invocat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei penale pronunţată de Curtea de apel este şi acela al existenţei unor situaţii reiterate ad literam din documentele Parchetului, sens în care a depus la dosar o expertiză grafologică care atestă că hotărârea reiterează practic atât probatoriul cât şi o serie de argumente ale Parchetului şi a precizat că nu este vorba de reluarea unor părţi din motivarea primei instanţe, ci este vorba despre motivarea hotărârii.

Având în vedere aceste precizări, s-a solicitat admiterea cererii inculpatului, în sensul de a casa în tot sentinţa atacată şi trimiterea la Curtea de Apel spre rejudecare, având în vedere critica de nemotivare a acestea.

În apelul declarat ele inculpatul A.L. au fost invocate patru motive de critică şi anume:

În primul rând a arătat că nu i se poate imputa săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. în condiţiile în care nu a existat o înţelegere anterioară între A.L., C.M.A. şi F.E. cu privire la constituirea unui grup infracţional şi modalitatea de lucru în vederea prejudicierii unor entităţi juridice în cauză.

Se observă din probatoriul administrat în faza de urmărire penală, ca şi în faţa instanţei de fond faptul că, în calitatea sa de apărător al U.S.G., A.L. s-a cunoscut cu B.S., care se cunoştea cu C.M.A., prin intermediul căruia care l-a identificat pe executorul judecătoresc F.E. de la Piteşti prin intermediul căruia B.S. a demarat procedura de executare a U.S.G.

S-a precizat că nu a existat o înţelegere între aceştia sau o asociere în vederea comiterii unor infracţiuni, iar toţi inculpaţii au arătat în depoziţiile lor că nu a existat un lider, A.L. nefiind recunoscut niciodată ca un lider şi faţă de modalitatea de acţiune în cauză, s-a considerat că nu se poate vorbi despre existenţa unei infracţiuni prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen. Astfel, instanţa, pe baza probatoriului administrat, în mod greşit a considerat că se impune condamnarea lui A.L. pentru constituirea unui grup infracţional organizat şi a reţinut că acesta este liderul grupului infracţional organizat, încercând să prejudicieze nişte entităţi juridice în cauză.

Privitor la infracţiunea de înşelăciune contra U.S.G. inculpatul A.L. a solicitat să se observe că executarea s-a făcut în baza unor hotărâri judecătoreşti, modalitatea în care s-a procedat a fost o modalitate legală, permisă de dispoziţiile legale şi nicidecum o modalitate atipică.

De asemenea, s-a arătat că există depuse în cauză contractele de asistenţă juridică care au fost încheiate între A.L. şi B.S., au fost emise chitanţe şi facturi fiscale care sunt depuse la dosar şi a căror anulare se solicită de către reprezentanţii D.N.A.

Or, modalitatea a fost una legală, permisă de dispoziţiile C. proc. civ., iar modul în care A.L. a acţionat în numele lui B.S. cu privire la executarea silită a U.S.G. a fost o procedură legală, permisă de dispoziţiile legale.

S-a mai precizat că instanţa de fond nu a motivat care prevederi ale C. proc. civ. nu au fost respectate prin emiterea unor facturi şi chitanţe cu o valoare de câte 6 milioane de lei şi nici ce prevederi legale au fost încălcate, după caz trebuind a se indica dispoziţiile din Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat, Statutul profesiei de avocat sau Legea contabilităţii.

De asemenea, s-a precizat că nu se justifică în nici un fel ce manopere dolosive au fost folosite în cauză de către inculpaţi pentru inducerea în eroare şi executarea silită a U.S.G. din moment ce există nişte titluri executorii, iar executarea s-a făcut prin intermediul unui executor judecătoresc.

În opinia sa, un prim aspect relevant îl constituie faptul că instanţa nu a motivat în nici un fel această sentinţă pe care a pronunţat-o şi în baza căreia a fost condamnat şi s-a considerat că este un motiv de nulitate al acestei sentinţei penale, întrucât această hotărâre trebuia motivată raportat la probatoriul care a fost administrat în cauză.

Or, în aceste condiţii s-au invocat, prin motivele de apel, prevederile art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. şi s-a solicitat desfiinţarea şi rejudecarea acestei cauze de către Curtea de Apel Bucureşti.

Un al doilea aspect învederat îl constituie împrejurarea că nu există probe din care să rezulte că inculpatul A.L. trebuie condamnat pentru tentativă la înşelăciune în condiţiile în care şi în cauza privind U.S.G. acesta a acţionat în baza dispoziţiilor legii de organizare a profesiei de avocat.

Or, faptul că inculpatul face parte din Baroul Teleorman şi este membru al U.N.B.R., îi conferea tot dreptul de a încheia astfel de contracte de asistenţă juridică.

S-a solicitat să se constate că o valoare maximală a onorariilor nu este impusă de nici o dispoziţie legală în cauză şi s-a considerat că legiuitorul este cel care trebuie să stabilească dacă se impune sau nu un plafon maximal, în condiţiile în care ar exista o practică curentă în cauzele care sunt pe rolul instanţelor judecătoreşti.

De asemenea, s-a solicitat să se observe şi faptul că din probatoriile care au fost administrate, cu precădere declaraţiile date de către inculpaţii A.L. şi B.S., aceştia au recunoscut faptul că au încasat banii şi au predat sumele respective, iar ulterior inculpatul A.L. a restituit în luna noiembrie inculpatului B.S. acea sumă de bani, în Germania, aspect confirmat de inculpatul B.S.

În ceea ce priveşte provenienţa acelei sume de bani, s-a precizat, astfel cum a rezultat şi din probatoriile care au fost administrate, că anterior achitării onorariului către inculpaţii A.L., B.S. a retras din bancă suma de aproximativ 400.000 de euro şi de asemenea, în depoziţiile sale, inculpatul B.S. a arătat şi faptul că este moştenitorul unei averi în sudul Franţei, valoarea acesteia fiind situată înjurai a 4 milioane de euro. Totodată, inculpatul B.S. a confirmat faptul că, ulterior, inculpatul A.L. i-a remis suma integral, existând discuţii cu privire la dobânda pe care ar fi dorit să o obţină de la A. ca urmare a indisponibilizării sumei respective.

Un alt treilea motiv de apel îl constituie infracţiunea de care este acuzat şi inculpatul V.C. Astfel, s-a solicitat să se observe că A.L. a fost contactat de V.C. să îl reprezinte într-un proces în care avea un prejudiciu de 35 de miliarde, în urma activităţii sale de gestionar la un punct de lucru al P.

Or, din discuţiile purtate cu inculpatul A.L., acesta i-a pretins o sumă reprezentând 10 % din valoarea prejudiciului.

S-a precizat că în restul litigiilor care au fost pe rolul instanţelor judecătoreşti, aşa cum a arătat şi inculpatul V.C., nu a fost reprezentat niciodată de inculpatul A.L., care nu a formulat nici o cerere în instanţă, acesta fiind reprezentat de alţi avocaţi de la diverse case de avocatură şi aşadar, inculpatul A.L. nu l-a reprezentat pe inculpatul V.C. pe rolul instanţelor din Bucureşti, cu excepţia unui dosar de pe raza judeţului Giurgiu.

Faţă de cele învederate, având în vedere modul în care instanţa a interpretat dispoziţii legale incidente în cauză, fără a indica textul de lege care a fost încălcat de inculpatul A.L., s-a considerat că se impune trimiterea spre rejudecare a cauzei la Curtea de Apel Bucureşti pentru a soluţiona acest aspect legat de încălcarea unor dispoziţii legale.

Cu privire la prestaţiile succesive referitoare la un contract de asistenţă juridică cu prestaţii succesive, s-a invocat hotărârea C.J.U.E. privind Cauza Asparuhov vs Bulgaria, care privea încheierea unor contracte de prestări de servicii, considerând că are oarecare aplicabilitate în cauza dedusă judecăţii, iar prestaţia din partea avocatului este una succesivă pentru că el trebuie să întreprindă mai multe activităţi până la executarea silită dar s-a precizat că, în speţa de faţă, nu a fost vorba de un contract succesiv încheiat între inculpaţii A.L. şi B.S., ci a fost trecută numai o sumă fixă în baza contractului de asistenţă juridică.

În apelul declarat de inculpatul C.M.A. s-a arătat că se susţin doar motivele scrise de critică de la pct. 1, 2, 3, 5 şi 6 şi în ceea ce priveşte motivul de la pct. 4, privitor la competenţa materială s-a precizat că nu solicită ca acesta să fie luat ca un motiv separat de apel, ci numai ca instanţa să îşi formeze o opinie faţă de discuţiile care au avut loc referitor la competenţa materială.

S-a mai susţinut că sentinţa este nemotivată, nu prin faptul că preia rechizitoriul, ci întrucât instanţa nu a motivat cum a reţinut în sarcina inculpatului C.M.A. fiecare din faptele pentru care acesta a fost trimis în judecată şi ce a avut instanţa în vedere când a aplicat pedeapsa totală de 5 ani şi 4 luni închisoare.

În ceea ce priveşte acuzaţiile motivate în sentinţă, s-a arătat că la pag. 2 alin. (4) se menţionează că după desfacerea contractului de muncă cu consecinţe asupra patrimoniului societăţii inculpatul B.S., asistat de avocaţi, a declanşat mai multe procese împotriva U.S.G., atacând decizia de desfacere a contractului de muncă. S-a considerat că asistarea clientului de către avocatul său în faţa instanţelor de judecată, indiferent de obiectul acestora, nu reprezintă o faptă penală.

În continuare, s-a arătat că la pag. 3 alin. (10) din sentinţă se face vorbire despre „SC H.B. SRL", care a fost înfiinţată prin cererea asociatului unic C.M. la data de 11 martie 2009, a avut sediul la domiciliul inculpatului situat în Valea Mare, oraş Ştefăneşti, Bucureşti-Piteşti - Argeş, nu a avut angajaţi şi a fost radiată ca urmare a cererii asociatului unic".

Or, înfiinţarea unei societăţi comerciale, aşa cum se reţine şi de către procurori, precum şi în sentinţă, nu poate fi considerată faptă penală. Ulterior, s-au adus acuzaţii în sensul că societăţile acestea ar fi participat la executarea silită, deşi nu aveau în obiectul lor de activitate această posibilitate, fie că actele societăţii ar constitui manopere dolosive care să fi fost folosite la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

S-a precizat că susmenţionata societate a avut un sediu, s-a înfiinţat în urma deciziei unui judecător, a funcţionat şi a încheiat un contract, lucru neimputabil, întrucât nicăieri nu se impune unei societăţi câte contracte să încheie pe perioada sa de funcţionare. Societatea a fost radiată din voinţa asociatului, tot în urma deciziei unui judecător, astfel că nu se poate susţine că societatea a fost constituită în scop contravenţional, ci dimpotrivă, în actele societăţii se precizează că a fost constituită în scop comercial. S-a apreciat că actele întocmite de această societate nu au fost frauduloase sau au constituit opere frauduloase.

Cu referire la faptul că societatea a emis o singură factură şi nu a avut activitate comercială, în sensul dispoziţiile art. 3 alin. (2) C. com., care prevăd desfăşurarea unei activităţi de obicei de către un comerciant, s-a precizat că nu este nimic anormal, întrucât sunt societăţi care se înfiinţează, durează ani de zile, nu au nici o activitate comercială, după care se închid, iar acest fapt nu conduce la concluzia că au desfăşurat o activitate frauduloasă.

De altfel, s-a precizat că şi judecătorul fondului, la pag. 3 alin. (12) din sentinţă menţionează faptul că societatea a avut un singur contract de prestări servicii pe toată durata de funcţionare.

S-a mai indicat că societatea în cauză nu a participat la activităţi de executare silită care a fost deschisă pe baza cererii către executorul judecătoresc formulată de creditorul B.S., respectiv de a se deplasa la sediul unei debitoare pentru a pune în executare un titlu emis de instanţă şi de asemenea, cel care a prezentat acte la executor nu a fost C.M.A. în calitate de asociat unic al acestei societăţi.

S-a mai precizat că din sentinţă rezultă la pag. 3 alin. (15) că martora B.D. a declarat că inculpatul i-a spus că societatea va desfăşura activităţi de recuperări creanţe.

Or, această activitate este diferită faţă de activitatea de executare silită pe care o poate face numai executorul judecătoresc şi astfel, s-a apreciat că documentele la care a făcut referire acuzarea, respectiv contractul de prestări servicii încheiat de societate cu inculpatul B.S. şi facturile pe care le-a emis această societate către inculpatul B.S., s-au dovedit a fi legale în faţa instanţei civile, cu ocazia analizării acestora la judecarea contestaţiei la executare.

S-a criticat acuzaţia că societatea comercială s-ar fi înfiinţat în scop infracţional, întrucât nu rezultă de nicăieri acest aspect, din nici o probă administrată. Astfel, societatea nu a prejudiciat pe nimeni, iar singurul prejudiciat ar fi putut fi inculpatul B.S., întrucât acesta a avut raport cu societatea.

S-a mai indicat că niciuna din societăţile debitoare, părţi în acest dosar, respectiv U.S.G. şi ulterior, I.N.G. B. în cazul celeilalte societăţi a inculpatului, nu au suferit vreun prejudiciu. De altfel, nici U.S.G. nu se poate considera prejudiciată, datorită raportului existent între B.S. şi societatea comercială în care C.M. avea calitatea de asociat unic.

S-a mai arătat că, tot în sentinţă, la pag. 5 alin. (8), se preia din rechizitoriul şi se susţine că intenţia celor patru inculpaţi de a sustrage din conturile U.S.G. suma de bani poprită la nivelul C.B. prin viramentul acestor sume cât mai repede posibil rezultă şi din succesiunea imediată a actelor pe care aceştia le-au efectuat în cadrul dosarului de executare silită.

S-a precizat că intenţia inculpaţilor nu a fost aceea de a sustrage suma de bani poprită, întrucât o sumă poprită nu se poate sustrage, aceasta se poate vira din dispoziţia băncii, numai la cererea unui executor judecătoresc şi se transferă în contul indicat de acesta, pentru că poprirea este o operaţiune care vizează tocmai această fază de executare silită.

S-a concluzionat, privitor la acuzaţia de înşelăciune în dauna U.S.G., precizând că inculpatul C.M.A. nu a participat la executarea silită din anul 2009, sub nicio formă cu toate că este trimis în judecată ca şi autor al acestei infracţiuni şi condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare întrucât singurul contact al inculpatului C.M.A. cu U.S.G. a fost când inculpatul A.L. l-a rugat să îl substituie şi să îl însoţească pe clientul său B.S. până la executor pentru a-i comunica un înscris, iar acesta 1-a însoţit pe bază de delegaţie de substituire ca avocat, însă nu a primit nicio remuneraţie de la USG, nici din executare, nici din procese, nu a pricinuit acesteia vreo pagubă, nu a prezentat niciun fel de act, nici direct şi nici indirect.

În continuare, s-a învederat faptul că împotriva inculpatului C.M.A. nu există un proces verbal de începere a urmăririi penale, nu i s-au prezentat drepturile, nu a dat nici o declaraţie, nu s-a prezentat la organul de urmărire penală ca să fie cercetat cu privire la această faptă. Prima dată când acesta a aflat că va fi trimis în judecată pentru o înşelăciune în dauna U.S.G. a fost în data de 07 februarie 2013, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală când, analizând şi studiind dosarul de urmărire penală a văzut o adresă prin care urmărirea penală în cauza cu U.S.G. ar fi fost făcută de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, care a comunicat procurorului D.N.A. de la Bucureşti, organ ce instrumenta urmărirea penală în cauza privind I.N.G. la acel moment, că înaintează 6 volume de urmărire penală (aproximativ 1500 de pagini) referitoare la cauza privind înşelăciunea comisă în dauna U.S.G. Inculpatul a precizat organului de urmărire penală că nu a fost cercetat cu privire la fapta în dauna U.S.G., „că nu a fost niciodată chemat la Parchet la Piteşti, nu a dat nicio declaraţie", iar acesta a spus „Nu ştiu, probabil aţi fost". „Nu-i nimic, veţi fi trimis în judecată pentru această faptă."

S-a arătat că în rechizitoriu se precizează că urmărirea penală în privinţa faptei comisă în dauna U.S.G. a început la 11 decembrie 2012, iar punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul C.M.A. în privinţa acestei fapte s-a făcut chiar la data de 07 decembrie 2012, Rechizitoriul fiind înaintat la data de 4 martie.

Or, adresa pe care inculpatul a văzut-o la dosarul cauzei prin care dosarele de urmărire penală au fost trimise de la Piteşti la Bucureşti, era datată 06 decembrie 2012, observându-se că dosarul de urmărire penală a fost trimis înainte ca procurorul de caz să înceapă urmărirea penală.

De asemenea, s-a solicitat să se constate că nu există nicio probă împotriva inculpatului C.M.A., nu se arată ce fapte a comis acesta în dauna U.S.G., dacă a comis vreo faptă, dacă s-a asociat şi cu cine s-a asociat în vederea comiterii acestei infracţiuni, cum a fost .interpretată procedura executării silite împotriva părţii vătămate şi nici instanţa de fond nu a indicat vreo probă din care să rezulte că inculpatul a înşelat U.S.G., că a depus acte sau că a luat bani.

În ceea ce priveşte acuzaţia privind infracţiunea comisă în dauna I.N.G. B. inculpatul C.M.A. a solicitat admiterea apelului, în baza aceluiaşi temei, respectiv al inexistenţei vreunei probe de vinovăţie şi să se dispună, după rejudecare, achitarea inculpatului şi pentru această faptă întrucât şi în această situaţie inculpatul C.M.A. şi-a asistat clientul la procedura executării silite.

S-a precizat că se susţine că a avut un rol indispensabil în cadrul acestui grup care participa la executare silită, dar contrar acestor afirmaţii, s-a precizat că executarea silită a fost făcută de executorul judecătoresc însoţit de creditorul său. Participarea la executarea silită de la sediul I.N.G. B., aşa cum rezultă din examinarea întregului material video a constat în aceea că inculpatul C.M. a asistat la actele pe care le-a făcut executorul la faţa locului, însă nu a prezentat nimic părţii vătămate, nu a solicitat şi nu a primit nimic. In actul de sesizare s-a reţinut că s-a pătruns prin violenţă, că s-a încercat să se sustragă bani din casierie, că acţiunea de sustragere a banilor a fost oprită numai cu ajutorul funcţionarilor bancari, însă din înregistrări nu reiese acest lucru, nu se vede că s-a pătruns prin violenţă, că s-au spart uşi sau că s-a atentat la casieria băncii şi după 23 de minute de la momentul la care executorul s-a prezentat în bancă şi a luat contact cu doamna director, prezentându-i titlu executor şi spunându-i de ce se află acolo, au venit şase poliţişti de la poliţia judiciară, care au participat în continuare la tot ce s-a întâmplat în bancă până la momentul la care au plecat împreună.

S-a menţionat că judecătorul fondului nu descrie nici fapta săvârşită împotriva I.N.G. B. Piteşti în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C., faptă pentru care acesta a primit pedeapsa de 2 ani închisoare şi cu atât mai mult, nu este descrisă această asociere într-un grup infracţional organizat, întrucât în hotărâre nu se indică ce rol a avut inculpatul C.M.A., dacă şi cum se subordona avocatului A.L., care era considerat şeful grupului. Or, singura asociere pe care clientul său a avut-o cu inculpatul A. a constat în colaborarea în procese.

Totodată, din nou inculpatul C.M.A., în calitate de avocat al inculpatului B.S., l-a reprezentat pe acesta în instanţe în toate procesele pe care le-a avut pe raza Curţii de Apel Piteşti.

S-a precizat că inculpatul C.M.A. nu trebuie să fie condamnat pentru că a înfiinţat o societate comercială în care era asociat unic şi a crezut în colaborarea cu inculpatul A.L. cu privire la activităţile pe care urmau să le facă împreună în cadrul acestei societăţi comerciale referitoare la recuperare de creanţe, la consultanţă managerială iar din declaraţia lui A.L. rezultă că acesta 1-a îndemnat pe inculpatul C. să înfiinţeze o societate comercială pe lângă cabinetul de avocatură, pentru că era o procedură ce se practica la Bucureşti şi a recunoscut că nu l-a mai cooptat în activităţile pe care le desfăşura în afara ţării şi nu i-a mai recomandat alţi clienţi pentru că s-a prezentat în calitate de avocat, numai acesta profitând de pe seama acestor societăţi comerciale.

S-a mai arătat că, independent de această asociere, inculpaţii se prezentau în procese, în orice fază a acestora, pe bază de împuternicire avocaţială, toate aceste aspecte nu conduc la existenţa unei asocieri în vederea săvârşirii unei infracţiuni iar în toate procesele în care l-a reprezentat pe B.S., inculpatul C.M.A. a depus împuterniciri avocaţiale.

S-a mai învederat faptul că executarea silită este făcută de executorul judecătoresc, iar avocatul se prezintă dacă îl angajează clientul pentru acest serviciu.

Privitor la acuzaţia pretinderii de cheltuieli disproporţionate în cadrul executării silite, s-a apreciat că nu este faptă penală pentru că nu se regăseşte în C. pen., iar cu privire la infracţiunea de înşelăciune nu se prevede că dacă se pretind cheltuieli disproporţionate, aceasta ar fi faptă penală.

S-a considerat că a pretinde cheltuieli disproporţionate în faza de executare silită, care este o procedură civilă cu controlul permanent al judecătorului, nu reprezintă o faptă penală, întrucât toate aceste cheltuieli pot fi reduse de către judecătorul chemat să soluţioneze contestaţiile la executare întrucât în instanţă se depun toate actele pentru a fi examinate în dosarul de executare.

S-a precizat în acest sens că se poate observa hotărârea judecătorului, rămasă definitivă, în ceea ce priveşte executarea silită I.N.G. B. şi în acea speţă judecătorul a constatat că I.N.G. B. este în culpă şi datorează cheltuieli, pe care le-a stabilit la sumă de 500.000 lei.

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului şi să se constate, în urma analizării tuturor actelor de la dosar, că nu există nicio probă de vinovăţie în ceea ce priveşte săvârşirea de către acesta a faptelor reţinute în sarcina sa şi în consecinţă dispunerea achitării în temeiul dispoziţiilor art. 16, lit. c) C. proc. pen.

În apelul declarat de inculpatul V.C. s-a indicat, în principal, că având în vedere probele administrate în dosar rezultă că ideea solicitării unui astfel de onorariu avocaţial a aparţinut în exclusivitate inculpatului A.L. care a şi întocmit documentele justificative aferente acestei solitari, respectiv contractul de asistenţă juridică din 20 martie 2007 factura fiscală din 21 martie 2007 şi chitanţa din 29 martie 2007, înscrisuri aflate la dosarul cauzei şi care menţionează suma de 350.000 lei şi astfel rezultă fără echivoc faptul că numitul V.C. nu a avut o contribuţie personală la realizarea acestei tentative de înşelăciune.

De altfel, în declaraţiile date atât în faţa organelor de cercetare penala cât şi în faţa instanţei de fond, inculpatul V.C. a precizat că a semnat documentele în cauză fără ca acestea să-i fie prezentate detaliat, el având cunoştinţe juridice şi de cultură generală foarte reduse, considerând că este vorba de o sumă mult mai mică şi pe care oricum nu a înţeles în niciun fel să o timbreze la valoarea stabilită de instanţa de judecată deoarece toate cheltuielile legate de recuperarea sumei pretinse drept cheltuieli de judecată au fost asumate de către inculpatul A.L.

Faţă de cele de mai sus s-a solicitat ca, în baza art. 16 lit. a) din N.C.P.P. raportat la art. 408-425 din N.C.P.P. şi respectiv în baza art. 16 lit. a) din N.C.P.P. raportat la art. 244 din N.C.P. să se dispună prin hotărârea ce se va pronunţa achitarea inculpatului V.C. deoarece fapta pentru care a fost trimis în judecată nu există în sensul că singura intenţie a inculpatului V.C. a fost aceea de angajare a unui avocat pentru susţinerea procesului său de recuperare a sumelor datorate de către SC O.M.V.P. SA.

S-a solicitat de asemenea respingerea cererii formulate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la obligarea în solidar cu inculpatul A.L. la plata sumei de 6.268 lei către S.C. O.M.V. SC P. SA precum şi cererea de condamnare a inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate.

În subsidiar s-a solicitat ca, în situaţia în care se va respinge cererea de apel a inculpatului V.C. să se menţină pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 4/F din 15 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti.

În circumstanţiere, s-a solicitat să se aibă în vedere la individualizarea pedepsei şi actele medicale ale inculpatului V.C., cu precizarea că acesta are mai multe complicaţii de natură medicală, cea mai gravă fiind problema cardiacă, boală cronică aflată sub control medical permanent şi tratament.

Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa apelată în raport de motivele de critică invocate în fiecare din apelurile de faţă, instanţa de apel a Înaltei Curţi pentru motivele ce se vor arăta în continuare are în vedere că apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi de inculpaţii B.S.F., C.M.A., V.C. se privesc ca fondate şi urmează a fi admise ca atare în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.; iar apelurile declarate de inculpaţii F.E., A.L. şi părţile civile I.N.G. B. N.V. prin I.N.G. B. N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti şi SC O.M.V.P. SA se privesc ca nefondate şi vor fi respinse în consecinţă în baza dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Nu este fondat motivul de critică invocat în apelul procurorului prin care se tinde la desfiinţarea înscrisurilor întocmite ca urmare a activităţii infracţionale derulate de către inculpaţi, înscrisuri constând în actele de executare efectuate de executorul judecătoresc F.E., în Dosarele de executare nr. 1044/2009 şi nr. 1136/2010, dar şi în înscrisurile emise de inculpaţii A.L. şi C.M.A., în calitate de avocaţi ori de administratori de societăţi comerciale.

Cu titlu de premisă, se reţine că şi în faţa instanţei de fond a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, procurorul a solicitat inclusiv desfiinţarea tuturor actelor de executare efectuate de către executorul judecătoresc F.E. în Dosarele nr. 1044/2009 şi nr. 1136/2010 ale B.I.E.J., F.E., precum şi cu privire la desfiinţarea înscrisurilor emise de inculpaţii A.L. şi C.M.A., enumerate la filele 98-100 din rechizitoriul nr. 472/P/2010 din 04 martie 2013.

Or, în condiţiile în care actele de executare efectuate de către executorul judecătoresc F.E. în Dosarele nr. 1044/2009 şi nr. 1136/2010 ale B.I.E.J., F.E. au fost verificate sub aspectul legalităţii de instanţele civile prin hotărârile pronunţate în contestaţiile la executare formulate în ambele dosare de executare silită, iar în cauza de faţă nu s-a reţinut în sarcina nici unuia dintre inculpaţi săvârşirea vreunei infracţiuni de fals, o astfel de solicitare excede cadrului procesual stabilit prin rechizitoriu limitelor sesizării instanţei de fond.

Se conchide că, referitor la solicitarea de desfiinţare a înscrisurilor emise de inculpaţii A.L. şi C.M.A., enumerate la filele 98-100 din rechizitoriul nr. 472/P/2010 din 04 martie 2013, că în mod justificat prima instanţă, în baza art. 25 alin. (3) teza I C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată această cerere a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, pentru considerentele menţionate anterior.

Nu este pertinent nici motivul patru (şi ultimul de altfel) de critică din apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. cu referire la neaplicarea pedepselor complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) şi g) C. pen., în raport cu pedepsele principale aplicate inculpaţilor A.L., C.M.A., F.E., B.S.F. şi V.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune/tentativă la înşelăciune susţinându-se în apelul procurorului că prin săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi la pedepse semnificative (4 ani închisoare), prin care au urmărit şi au obţinut foloase necuvenite, folosindu-se de pregătirea (avocaţi, executori judecătoreşti, administratori societăţi comerciale) şi experienţa profesională acumulată, inculpaţii s-au dovedit nedemni în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lita, b) şi g) C. pen., interzicerea acestora atât în timpul executării pedepsei, cât şi după executarea acesteia, în cadrul unei perioade determinate, fiind necesară.

Aceasta întrucât aşa cum se va arăta în cele ce succed la punctul II.5. din considerentele de faţă, instanţa de apel a Înaltei Curţi va stabili ca fiind justificate cererile inculpaţilor B.S.F., C.M.A., V.C. de reducere a pedepselor aplicate prin sentinţa pronunţată de instanţa de fond a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, şi determinând în consecinţă însă şi menţinerea modalităţii de executare în regim de detenţie a aceloraşi noi pedepse rezultante pentru fiecare din inculpaţii nominalizaţi.

Totodată, argumentul «a fortiori» în raţionamentul de mai sus îl constituie incidenţa inevitabilă a sancţiunilor cu excluderea din profesia de avocat pentru inculpaţii A.L. şi C.M.A., prin conformare la dispoziţiile art. 27 lit. d) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat şi respectiv a sancţiunii excluderii din profesia de executor judecătoresc pentru inculpatul F.E. în raport cu dispoziţiile art. 22 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executări judecătoreşti.

Nu este fondată critica invocată de inculpatul-apelant F.E. privind excepţia autorităţii de lucru judecat, ca un prim motiv de nelegalitate a rechizitoriului de trimitere în judecată şi chiar a sentinţei ce face obiectul apelului în cauză.

Cu titlu de premisă se are în vedere că, în susţinerea acestei excepţii s-a făcut referire la Decizia nr. 3750 din 25 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justție, secţia penală, în Dosarul nr. 569/46/2010, în care, cu privire la faptele ce fac obiectul prezentei cauze s-au constatat următoarele:

„că soluţia de neurmărire penală dată de parchet faţă de intimat (respectiv faţă de inculpatul apelant de faţă) este corectă, având în vedere că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat indicii în sensul comiterii vreunei infracţiuni, deci nici a celei sub aspectul căreia s-au efectuat verificări rezultă că intimatul şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia. aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată în cauză este corectă, instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală .în mod corect s-a dispus de către procuror în baza art. 228 raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de intimat pentru infracţiunea pretinsă a fi comisă".

În raport de decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, susmenţionată s-a susţinut că rezultă nelegalitatea solicitării D.N.A. prin care impune unei alte instituţii ca la propunerea sa, aceasta din urmă să-şi infirme propriile rezoluţii în condiţiile în care, pe de o parte, textul de lege arată că rezoluţiile procurorului pot fi infirmate doar la cererea părţilor din dosar, pe de altă parte D.N.A. îşi declinase iniţial competenţa, acesta fiind şi motivul pentru care plângerea a fost soluţionată de către Parchetul Curţii de Apel Piteşti şi, nu în ultimul rând, există autoritate de lucru judecat, având în vedere Decizia nr. 3750 din 25 octombrie 2010. pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală, în Dosarul nr. 569/46/2010.

În acest sens s-a indicat că la solicitarea D.N.A., prin adresa sus menţionată, Parchetul Curţii de Apel Piteşti prin adresa din 2012 a răspuns „referitor la Dosarul nr. 387/P/2009, există autoritate de lucru judecat", invocându-se decizia Înaltei Curții de Casație și Justiție Bucureşti, iar referitor la Dosarul nr. 472/P/2010, s-a înaintat Dosarul nr. 575/P/2010 privind efectuarea de cercetări faţă de F.E. şi alţii, ca urmare a plângerii formulate de I.N.G. B.

În concluzie, se susţine că D.N.A. nu mai putea face cercetări decât sub aspectul tentativei de săvârşire a infracţiunii de înşelăciune ca urmare a plângerii formulată de I.N.G. Bucureşti, întrucât pe fapta de înşelăciune, ca urmare a plângerii formulate de S.C. U.S.G., D.N.A. îşi declinase competenţa, fapta fusese cercetată şi se constatase în mod irevocabil că nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracţiuni în ceea ce îl priveşte, existând în acest sens autoritate de lucru judecat, conform Deciziei nr. 3750 din 25 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secţia penală, în Dosarul nr. 569/46/2010.

O dată stabilit irevocabil acest lucru cu privire la faptele ce fac obiectul prezentei cauze, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul apelant nominalizat ca executor judecătoresc, vis-a-vis de actele de executare pe care le-a efectuat, este evident că nu mai putea fi trimis în judecată pentru aceeaşi faptă şi după ce D.N.A. îşi declinase competenţa, încălcându-se astfel principiul de drept conform căruia nici o persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de două ori atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică („Ne bis in idem").

În concluzie, D.N.A., prin întocmirea rechizitoriului de trimitere în judecată şi Curtea de Apel Bucureşti, prin pronunţarea sentinţei penale ce face obiectul prezentului apel, au încălcat acest principiu de drept, încălcând şi autoritatea de lucru judecat, lucru inadmisibil din punct de vedere legal, întrucât pun în pericol ordinea de drept conform căreia hotărârile judecătoreşti irevocabile au putere de lucru judecat.

Cu referire la excepţia susmenţionată invocată de inculpatul-apelant F.E., instanţa de apel a Înaltei Curţi are în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 6 C. proc. pen. privitoare la principiul non bis in idem, astfel cum este dezvoltat şi prin jurisprudenţa Curţii Europene, Curţii de Justiţie de la Luxemburg, întrucât în cauza de faţă inculpatul F.E. nu a mai fost condamnat pentru aceleaşi fapte.

Astfel, cu titlu de premisă secundă, se are în vedere că acest inculpat-apelant a invocat autoritatea de lucru judecat a soluţiei procurorului dispusă prin rezoluţia din data de 01 martie 2010 emisă în Dosarul nr. 387/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi sale penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 V.C.P., precum şi a soluţiei procurorului dispusă prin rezoluţia din data de 25 ianuarie 2011 emisă în Dosarul nr. 575/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de F.E., C.M.A., A.L. şi B.S.F., toţi cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art 246 C. pen., art 217, art 220 şi art. 323 C. pen., ca urmare a sesizării I.N.G. B. N.V. Amsterdam.

Cu privire la aceste două rezoluţii ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti se reţine că, în primul rând acestea vizează alte fapte decât cele care fac obiectul judecăţii, iar pe de altă parte că prin referatul din 18 ianuarie 2012 emis în Dosarul de urmărire penală nr. 472/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curții de Casație și Justiție-D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, s-a dispus infirmarea Rezoluţiei nr. 387/P/2009 din data de 01 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, precum şi a Rezoluţiei nr. 575/P/2010 din data de 25 ianuarie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi înaintarea Dosarelor penale nr. 387/P/2009 şi nr. 575/P/2010 în vederea conexării la Dosarul penal nr. 472/P/2010 al D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie.

Or, având în vedere că esenţialmente în materie, doctrina de specialitate şi jurisprudenţa au stabilit că nu există autoritate de lucru judecat a unei soluţii a procurorului de neînceperea urmării penale, este evident că aceste apărări se impun a fi înlăturate ca neîntemeiate.

Aşadar, ceea ce este decisiv în statuarea nepertinenţei excepţiei în discuţie este aceea că după pronunţarea Deciziei penale nr. 3750 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţia penală, în Dosarul nr. 549/46/2010 administrarea de noi probe de către procurorul D.N.A. au determinat redeschiderea urmăririi penale şi faţă de făptuitorul F.E. şi ulterior trimiterea în judecată a acestuia.

De altfel, acelaşi ultim considerent expus a determinat şi respingerea declaraţiei de abţinere formulată de unul din membrii completului de judecată a instanţei Înaltei Curţi investită cu soluţionarea apelurilor de faţă şi care anterior a făcut parte din instanţa de judecată ce a pronunţat Decizia nr. 3750 din 25 octombrie 2010 prin încheierea din Cameră de Consiliu de la data de 17 iulie 2015 (filele 98-100 din vol. II dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

Nu este fondată nici critica comună a inculpaţilor B.S.F., C.M.A. şi A.L. prin care se tinde la soluţia trimiterii spre rejudecarea cauzei la instanţa de fond a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pentru nemotivarea hotărârii criticate şi reluarea prin metoda copy-paste a celor iterate în rechizitoriul scris şi a altor documente înaintate de parchet.

Or, având în vedere dispoziţiile exprese ale textului de lege ce reglementează soluţiile procedurale limitate la judecata în apel, respectiv pe cele ale art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. care prevăd că,Jnstanţa de apel desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când există vreunul din cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă" şi faptul că hotărârea apelată este judicios motivată întrucât satisface toate exigenţele dispoziţiilor art. 403 lit. c) C. proc. pen. şi în considerentele acesteia în pag. 4-41 inclusiv sunt expuse pe larg totalitatea probelor pe care s-a întemeiat soluţia procedurală a condamnării pentru săvârşirea cu vinovăţie a faptelor imputate acestora; inclusiv fiind analizate dezvoltat şi apărările şi excepţiile promovate - o atare critică este vădit nefondată şi nu poate fi primită. II. 3.

Nu este fondată nici critica comună a inculpaţilor-apelanţi de faţă (cu excepţia inculpatului C.M.A.) prin care s-a ridicat excepţia de necompetenţă materială a organului de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -D.N.A.

Aceasta întrucât excepţia de nulitate absolută a încălcării dispoziţiilor privind competenţa materială prevăzută de art. 281 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. trebuia a fi ridicată prin conformare la dispoziţiile exprese şi imperative ale art. 281 alin. (4) lit. a) teza a II-a C. proc. pen. până la începerea cercetării judecătoreşti, respectiv în procedura Camerei preliminare; moment de timp de mult depăşit, procedura Camerei preliminare fiind epuizată; iar, cauza aflându-se în faza judecării căilor de atac a apelurilor declarate de inculpaţii nominalizaţi de faţă. II. 4.

Cu referire la motivele de critică invocate de totalitatea apelanţilor-inculpaţi nominalizaţi de faţă prin care se tinde subsumat unic scopului de a fi pronunţată în raport de fiecare dintre aceştia soluţia procedurală a achitării după cum urmează:

- în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală) de către inculpaţii F.E. şi B.S.F.;

- în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (nu există probe că au săvârşit infracţiunile imputate) de către inculpaţii A.L. şi C.M.A.

- şi respectiv în baza dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) de către inculpatul V.C.; Înalta Curte are în vedere nepertinenţa acestora.

Cu titlu de premiză în acest unic demers analitic de examinare a acestor motive de critică prin apelurile promovate în cauza de faţă de către cei cinci inculpaţi nominalizaţi, Înalta Curte reaminteşte că prin conformare la dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen. care stabileşte „efectul devolutiv" al apelului şi limitele sale va proceda la examinarea apelurilor celor cinci inculpaţi deja indicaţi sub toate aspectele de fapt şi de drept.

Cu titlu de premiză secundă, Înalta Curte are în vedere pentru reţinerea situaţiei de fapt din cauza de faţă imputată aceloraşi apelanţi inculpaţi nominalizaţi mijloacele de probă administrate de către procuror în faza de urmărire penală, de către instanţa de fond a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, la judecata în primă instanţă precum şi cele administrate direct şi nemijlocit de către instanţa de apel a Înaltei Curţi.

A. Astfel, se constată că procurorul a administrat următoarele mijloace de probă în faza de urmărire penală, în cele ce urmează se indică corelativ şi filele corespunzătoare din volumele de urmărire penală ataşate la dosarul cauzei: în vol. 1

Adresa Parchetului Curții de Apel Bucureşti din 2010 Plângeri penale I.N.G. B. N.V. în Dosar nr. 2065/P/2010 al 4-31 Parchetul Curții de Apel București.

Plângere prealabil I.N.G. B. în Dosar nr. 358/P/2012 al D.N.A. 34-38, secţia a II-a.

Adresă Parchetul al Curții de Apel Bucureşti din 2010 împreună cu memoriul filele 39 - 42 formulat de I.N.G. B. N.V. transmis de urmare Dosarul Parchetului al Curții de Apel Bucureşti nr. 1933/P/201146-99.

Declaraţie învinuit/inculpat B.S.F. - filele 168-175 Delegaţie avocat T.P.G.M.176.

Declaraţii învinuit/inculpat B.S.F. fila 187.

Declaraţii învinuit B.S.F. - filele 189-193.

Proces verbal 08 februarie 2013 fila 194.

Fişă cazier A.L. - fila 195.

Proces verbal aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la 196-199 apărare din 24 septembrie 2012 A.L.

Declaraţii învinuit A.L. - filele 200 - 219.

Fişă cazier F.E. - fila 221.

Proces verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului filele 222 - 223 la apărare F.E.

Declaraţii învinuit/inculpat F.E. - filele 229 - 246.

Precizări F.E. prin avocat N. - filele 247 - 248 G. (din 05 noiembrie 2012).

Fişă cazier C.M.A. - fila 253.

Declaraţii învinuit/inculpat C.M.A. filele 261 - 265.

Declaraţii C.M.A. - filele 269 - 272.

Declaraţii B.G.C. - filele 275 - 279.

Fişă cazier B.G.C. - fila 280.

Declaraţii martor M.M. - filele 283 - 286.

Declaraţii martor V.F. - filele 287 - 290.

Adresă S.T.A. Cluj - Biroul Teritorial Baia Mare 291 - 293 împreună cu declaraţie martor Ş.D.

Adresa din 2010 şi ordonanţă de delegare audiere martor filele 294 - 297.

Ş.D. de către ofiţeri din cadrul S.T.A. Cluj.

Declaraţii martor P.C. plus dovada de filele 298 - 301 citare.

Declaraţii martor B.D.T. - fila 306.

Declaraţii martor G.S.A.L. - filele 307 - 314.

Declaraţii martor D.C. - filele 315-318.

Declaraţii martor V.I.C. - filele 319-321.

Declaraţii martor S.A.N. - filele 322 - 324.

Declaraţii martor B.C.D. - filele 325 - 328.

Declaraţii martor C.I. - filele 329 - 330.

Declaraţii martor B.B.M. - filele 331 - 333.

Declaraţii martor M.A.M. - filele 334 - 337.

Declaraţii martor S.I.C. - filele 338 - 340.

Declaraţie olografă T.I.A. filele 341 - 342.

Declaraţie olografă C.T. - fila 343.

Declaraţie olografă M.B. - fila 344.

Declaraţie olografa D.C. - fila 345.

Declaraţie olografa M.L. - fila 346.

Declaraţie olografa Ş.I.V. - filele 347 - 348.

Declaraţie olografa N.V.F. - fila 349.

Declaraţie olografa M.C.E. - filele 350 - 351.

Declaraţie olografa S.D. - filele 352 - 353.

Declaraţie olografă M.F.D. - filele 354 - 355.

Declaraţie olografa S.I. - filele 356 - 357.

Declaraţie olografa A.S. - filele 358-361, în vol. II. 55

- Cerere de încuviinţare a executării silite formulată de creditorul B.S.F. la 27 iulie 2010-fila 14;

- Sentinţa civilă nr. 1504 pronunţată la 15 februarie 2010 de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 15806/280/2009 - filele 15-16;

- Încheierea pronunţată în Camera de consiliu din 13 septembrie 2010 dată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 15223/280/2010, privind încuviinţarea executării silite, cheltuieli de judecată, actualizat, respectiv cheltuielile ce se vor determina în faza de executare silită -fila 17;

- Sentinţa civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 15806/280/2009 - filele 18-19;

- Împuternicire avocaţială, avocat A.L., din 20 septembrie 2010 - fila 20;

- Împuternicire avocaţială, avocat A.L., din 20 septembrie 2010 - fila 21;

- Factura fiscală din 20 septembrie 2010 în sumă de 6.000.000,00 lei, furnizată de SC I.B.A. SRL - fila 22;

- Factura fiscală din 20 septembrie 2010 în sumă de 6.000.000,00 lei, furnizată de SC I.B.A. SRL - fila 23;

- Factura din 20 septembrie 2010 în sumă de 6.000.000,00 lei, furnizor Cabinet Avocat „A.L." - fila 24;

- Factura din 20 septembrie 2010 în sumă de 6.000.000,00 lei, furnizor Cabinet Avocat „A.L." - fila 25;

- Cererea petiţionarului B.S.F. privind solicitarea de executare silită prin poprire - fila 26;

- Proces-verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea silită încheiat de B.E.J., F.E. -fila 27;

- Proces-verbal conform art. 3717 C. proc. civ. încheiat de B.E.J., F.E. - fila 28;

- Ordonanţă de poprire către B.N.R. Piteşti emisă de B.E.J. F.E. din 23 septembrie 2010 - fila 29;

- Ordonanţă de poprire către B.N.R. Bucureşti emisă de B.E.J., F.E. din 23 septembrie 2010 - fila 30;

- Înştiinţare conform art. 454 C. proc. civ. către I.N.G. B. Piteşti emisă de B.EJ., F.E. din 23 septembrie 2010 - fila 31;

- Înştiinţare conform art. 454 C. proc. civ. către I.N.G. B. Piteşti emisă de B.E.J., F.E. din 23 septembrie 2010 - fila 32;

- Dovada de primire şi procesul-verbal de predare a ordonanţei de poprire, titlul executor, C. proc. civ. cu B.N.R. Piteşti - fila 33;

- Ordonanţă de poprire către B.N.R. Piteşti emisă de B.E.J., F.E., înregistrată la 23 septembrie 2010 -fila 34;

- Dovada de primire şi procesul-verbal de predare a ordonanţei de poprire, titlul executor, C. proc. civ. cu B.N.R. Bucureşti - fila 35;

- Ordonanţă de poprire către B.N.R. Bucureşti emisă de B.E.J., F.E. înregistrată la 23 septembrie 2010 - fila 36;

- Adresa B.N.R. din 27 septembrie 2010 către B.E.J. F.E. - filele 37-38; - Plic de corespondenţă-fila39;

- Dovada - fax B.N.R. adresa din 29 septembrie 2010 - fila 40;

- Adresa B.E.J. F.E. către B.N.R. Bucureşti - fila 41;

- Adresa B.E.J. F.E. către BN.R. Bucureşti - fila 42;

- Adresa B.E.J. F.E. către B.N.R. Bucureşti - fila 43;

- Dovada de primire şi procesul-verbal de predare a ordonanţei de poprire, titlul executor, C. proc. civ. cu I.N.G. B. Piteşti - fila 44;

- Dovada de primire şi procesul-verbal de predare a ordonanţei de somaţie, titlul executor, C. proc. civ. cu I.N.G. B. Piteşti - fila 45;

- Ordonanţă de poprire către B.N.R. Piteşti emisă de B.E.J. înregistrată la 23 septembrie 2010 - fila 46;

- Somaţia către I.N.G. B. Piteşti emisă de B.E.J. şi înregistrată la 29 septembrie 2010 - fila47;

- Dovada de primire şi procesul-verbal de predare a ordonanţei de poprire, titlul executor, C. proc. civ. cu C.B. E. P.L.C. D. - fila 48;

- Dovada de primire şi procesul-verbal de predare a somaţie, titlul executor, C. proc. civ. cu C.B. E. P.L.C. D. - Sucursala Bucureşti - fila 49;

- Adresa emisă de B.E.J. F.E. la data de 01 octombrie 2010, privind înştiinţarea de termen, către I.N.G. B. Piteşti - fila 50;

- Ordonanţă de poprire către B.N.R. Bucureşti emisă de B.E.J., la data de 23 septembrie 2010 - fila 51;

- Somaţia către C.B. E. P.L.C. D. - Agenţia C.B. Sibiu din 29 septembrie 2010, emisă de B.E.J., - fila 52;

- Somaţia către C.B. E. P.L.C. D. - Sucursala Bucureşti din 29 septembrie 2010, emisă de B.E.J. - fila 53;

- Copia sentinţei civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 15806/280/2009 - filele 54-55;

- Copia sentinţei civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 15806/280/2009 - filele 56-57;

- Ordonanţă de poprire către B.N.R. Bucureşti emisă de B.E.J., la data de 23 septembrie 2010 - fila 58;

- Ordonanţă de poprire către B.N.R. Bucureşti emisă de B.E.J., la data de 23 septembrie 2010 - fila 59;

- Ordonanţă de poprire către B.N.R. Bucureşti emisă de B.E.J., la data de 23 septembrie 2010 - fila 60;

- Ordonanţă de poprire către B.N.R. Bucureşti emisă de B.E.J., la data de 23 septembrie 2010 - fila 61;

- Proces-verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea silită în conformitate cu art. 3717 C. proc. civ., încheiat de B.E.J., la data de 23 septembrie 2010 - fila 62;

- Ordonanţă de poprire către B.N.R. Bucureşti emisă de B.E.J., la data de 23 septembrie 2010 - fila 63;

- înştiinţare conform art. 454 C. proc. civ. către I.N.G. B. Piteşti emisă de B.E.J., la data de 23 septembrie 2010 - fila 64;

- Plic corespondenţă - fila 65;

- Adresă B.N.R. din 23 septembrie 2010 către B.EJ. F.E. - fila 66;

- Dovada comunicării prin fax către B.N.R. Bucureşti a adresei emisă de B.E.J., F.E. la 29 septembrie 2010 - fila 67 ;

- Adresa B.E.J., F.E. către B.N.R. Bucureşti din 29 septembrie 2010 - fila 68;

-Solicitarea creditorului B.S.F. din 28 septembrie 2010 către B.EJ. F.E. în vederea validării popririi împotriva B.N.R. - fila 69;

- Proces-verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 04 octombrie 2010 privind executarea la sediul debitoarei I.N.G. B. Piteşti - fila 70;

- Copie împuternicire I.N.G. din 04 octombrie 2010 - fila 71;

- Copie împuternicire I.N.G. din 04 octombrie 2010 - fila 72;

- Copie certificat emis de grefa Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti privind suspendarea executării silite - fila 73;

- Copie foaie de vărsământ - unitate bancară Agenția Dorobanţi, data operării 02 octombrie 2010, data tranzacţiei 04 octombrie 2010-fila 74;

- Plic corespondenţă - fila 75;

- Adresă B.N.R. din 01 octombrie 2010 către B.E.J., F.E. - fila 76;

- Copie certificat emis de grefa Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti privind suspendarea executării silite - fila 77;

- Dovada de primire şi procesul-verbal de predare a ordonanţei de poprire, titlul executor, C. proc. civ., cu C.B. E. P.L.C. D. - Sucursala Sibiu - fila 78;

- Dovada de primire şi procesul-verbal de predare a somaţiei, titlul executor, C. proc. civ., cu C.B. E. P.L.C. D. - Sucursala Sibiu - fila 79;

- Solicitarea petiţionarului către B.E.J., F.E. privind „ce acte de executare au mai fost îndeplinite" din 05 octombrie 2010 - fila 80;

-Adresa B.E.J., F.E., respectiv răspunsul către petiţionar la cererea depusă anterior din 06 octombrie 2010, cu semnătura de primire - fila 81;

- Copie adresa a Biroului de Avocatură V.D. din 05 octombrie 2010 către B.EJ. F.E., însoţită de certificatul emis de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti privind suspendarea provizorie a executării silite - filele 82-83;

- Copie certificat emis de grefa Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti privind suspendarea provizorie a executării silite - fila 84;

- Adresa B.N.R. din 07 octombrie 2010 către B.EJ. F.E. - fila 85;

- Copie certificat emis de grefa Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti privind suspendarea provizorie a executării silite - fila 86;

- Plic corespondenţă - fila 87;

- Încheierea şedinţei Camerei de consiliu pronunţată la 30 octombrie 2010 de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 18851/280/2010 - fila 88;

- Adresa B.EJ. F.E. către Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 19668/280/2010 din 14 octombrie 2010 - fila 89;

- Proces-verbal încheiat de B.E.J., F.E. din 24 octombrie 2010 - fila 90;

- Adresa Biroului de Avocatură V.D. din 26 noiembrie 2010 către B.E.J., F.E., ce cuprinde 9 file - filele 91-99;

- Cererea petiţionarului B.S.F. din 26 noiembrie 2010 privind stăruinţa în executare - fila 100;

- Proces-verbal încheiat de B.E J., F.E. din 29 noiembrie 2010 - fila 101;

- Proces-verbal încheiat de B.E.J., F.E. din 29 noiembrie 2010 - fila 102;

- Adresa B.EJ. F.E. către B.N.R. Piteşti din 26 noiembrie 2010 privind revenirea stăruinţei în executare înregistrată la 26 noiembrie 2010 - fila 103;

- Adresa B.EJ. F.E. către B.N.R. Piteşti din 26 noiembrie 2010 privind revenirea stăruinţei în executare - fila 104;

- Sentinţa civilă nr. 9399 din 19 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 223 54/280/2010, având ca obiect ordonanţă preşedinţială obligaţia de a face, executorie rară somaţie sau trecerea vreunui termen, prin care instanţa a obligat pârâtul B.EJ., F.E. să continue executarea începută în Dosarul nr. 1136/2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 20246/280/2010 - filele 105-107;

- Adresa B.EJ. F.E. către B.N.R. Piteşti din 26 noiembrie 2010 privind revenirea stăruinţei în executare - fila 108;

- Adresa B.EJ. F.E. către B.N.R. Bucureşti din 26 noiembrie 2010 privind revenirea stăruinţei în executare înregistrată la 26 noiembrie 2010 - fila 109;

- adresa B.E.J., F.E. către I.N.G. B. - Sucursala Piteşti privind înştiinţarea de termen pentru ziua de 30 noiembrie 2010, orele 12.00, din 29 noiembrie 2010 - fila 110;

- Copie a sentinţei civile nr. 9399 din 19 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 22354/280/2010, având ca obiect ordonanţă preşedinţială obligaţia de a face, executorie tară somaţie sau trecerea vreunui termen, prin care instanţa a obligat pârâtul B.EJ., F.E. să continue executarea începută în Dosarul nr. 1136/2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 20246/280/2010 - filele 111-113;

- Adresa B.EJ. F.E. către B.N.R. Bucureşti din 26 noiembrie 2010 privind revenirea stăruinţei în executare - fila 114;

- Cererea petiţionarului B.S.F. către B.E.J., F.E. din 26 noiembrie 2010 - fila 115;

- Dovada comunicării prin fax către B.N.R. Piteşti a ordonanţei de poprire din 23 septembrie 2010-filall6;

- Ordonanţă de poprire către B.N.R. Piteşti emisă de B.EJ. F.E. la data de23 septembrie 2010-fila 117;

- Adresa emisă de B.EJ. F.E. către organele de poliţie - Secţia nr. 1 Piteşti, privind acordarea sprijinului în executare din 29 noiembrie 2010 - fila 118;

- Copie a încheierii pronunţate în Camera de consiliu din 13 septembrie 2010 dată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 15223/280/2010, privind încuviinţarea executării silite, cheltuieli de judecată, actualizat, respectiv cheltuielile ce se vor determina în faza de executare silită - filele 119 - 120;

- Copie a sentinţei civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 15806/280/2009 - filele 121-123;

- Copie a sentinţei civile nr. 9399/19 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 22354/280/2010, având ca obiect ordonanţă preşedinţială obligaţia de a face, executorie fără somaţie sau trecerea vreunui termen, prin care instanţa a obligat pârâtul B.EJ., F.E. să continue executarea începută în Dosarul nr. 1136/2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 20246/280/2010 - filele 124-126;

- Proces-verbal încheiat de executorul judecătoresc din 30 noiembrie 2010, cu ocazia executării silite - filele 127-129;

- Proces-verbal încheiat de executorul judecătoresc din 30 noiembrie 2010, cu ocazia executării silite - filele 130-132;

- Împuternicire avocaţială din 30 noiembrie 2010, emisă de avocat M. C. - fila 133;

- Dovada comunicării prin fax domnului Guvernator al B.N.R. din 03 decembrie 2010, privind adresa din 02 decembrie 2010 - fila 134;

- Adresa B.E.J., F.E. către B.N.R. Bucureşti din 02 decembrie 2010 - fila 135;

- Împuternicire avocaţială din 02 decembrie 2010 emisă de avocat A.L. pentru creditorul B.S.F. - fila 136;

- Chitanţa din 26 noiembrie 2010, emisă de avocat A.L. 100.000 lei - fila 137;

- Chitanţa din 02 decembrie 2010, emisă de avocat A.L. 100.000 lei - fila 138;

- Împuternicire avocaţială emisă de avocat M. C. din 02 decembrie 2010 pentru creditorul B.S.F. - fila 139;

- Adresa emisă de B.EJ. F.E. către organele de poliţie - Secţia nr. 1 Piteşti, privind acordarea sprijinului în executare din 02 decembrie 2010 - fila 140;

- Proces-verbal încheiat de executorul judecătoresc din 02 decembrie 2010, cu ocazia executării silite - filele 141-143;

- Sentinţa civilă nr. 9399 din 19 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 22354/280/2010, având ca obiect ordonanţă preşedinţială obligaţia de a face, executorie fără somaţie sau trecerea vreunui termen, prin care instanţa a obligat pârâtul B.EJ., F.E. să continue executarea începută în Dosarul nr. 1136/2010 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 20246/280/2010 - filele 144-146;

- Adresă B.N.R. din 30 noiembrie 2010 către B.E.J., F.E. - filele 147-148;

- Plic corespondenţă - fila 149;

- Chitanţa din 03 decembrie 2010, emisă de avocat A.L. pentru suma de 100.000 lei - fila 150;

- Împuternicire avocaţială emisă de avocat A.L. din 03 decembrie 2010 pentru creditorul B.S.F. - fila 151;

- Împuternicire avocaţială emisă de avocat A.L. din 03 decembrie 2010 pentru creditorul B.S.F. - fila 152;

- Dovada comunicării prin fax către C.B. Sibiu cu sediul în Bucureşti privind adresa din 02 decembrie 2010, emisă de B.E.J., F.E. - fila 153;

- Adresa emisă de B.E.J., F.E. din 02 decembrie 2010 către C.B. Sibiu cu sediul în Bucureşti - fila 154;

- Împuternicire avocaţială emisă de avocat A.L. din 07 decembrie 2010 pentru creditorul B.S.F. - fila 155;

- Împuternicire avocaţială emisă de avocat A.L. din 07 decembrie 2010 pentru creditorul B.S.F. - fila 156;

- Chitanţa din 07 decembrie 2010, emisă de avocat A.L., pentru suma de 100.000 lei - fila 157;

- Adresa emisă de B.E.J., F.E. către organele de poliţie, secţia nr. 1 Piteşti, privind acordarea sprijinului în executare din 07 decembrie 2010, adresă emisă la data de 07 decembrie 2010-fila 158;

- Extras de pe portalul Judecătoriei Piteşti privind Dosarul nr. 24141/280/2010-fila 159;

- Proces-verbal încheiat de executorul judecătoresc din 07 decembrie 2010, cu ocazia executării silite din 07 decembrie 2010 - fila 160;

- Proces-verbal încheiat de executorul judecătoresc din 07 decembrie 2010, cu ocazia executării silite din 07 decembrie 2010 - fila 161;

- Sesizarea Judecătoriei Piteşti privind validarea popririi împotriva terţului poprit B.N.R. din 09 decembrie 2010 - fila 162;

- Sesizarea Judecătoriei Piteşti privind validarea popririi împotriva terţului poprit B.N.R. din 09 decembrie 2010 - fila 163;

- Adresă B.E.J., F.E. din 09 decembrie 2010 către B.N.R. de a se conforma titlului executor şi ordonanţei de poprire - fila 164;

- Adresă B.E.J., F.E. din 09 decembrie 2010 către B.N.R. de a se conforma titlului executor şi ordonanţei de poprire - fila 165;

- Adresă B.EJ. F.E. din 09 decembrie 2010 către B.N.R. de a se conforma titlului executor şi ordonanţei de poprire, înregistrată la B.N.R. Piteşti sub nr. 645 din 09 decembrie 2010-fila 166;

- Sesizarea Judecătoriei Piteşti privind validarea popririi împotriva terţului poprit B.N.R. din 09 decembrie 2010 înregistrată sub nr. 646 din 09 decembrie 2010 - fila 167;

- Adresă B.N.R. din 09 decembrie 2010 către B.E.J., F.E. - fila 168;

- Copie a adresei din 30 noiembrie 2010 către B.E.J., F.E. - filele 169-170;

- Plic corespondenţă - fila 171;

- Chitanţa din 21 septembrie 2010, emisă de avocat A.L., pentru suma de 6.000.000 lei - fila 172;

- Chitanţa din 22 septembrie 2010, emisă de avocat A.L., pentru suma de 6.000.000 lei - fila 173;

- Adresa din 08 octombrie 2010/PIT a I.N.G. B. către B.E.J., F.E. - fila 174;

- Copie adresă I.N.G. B. către B.E.J., F.E. din 15 aprilie 2011 - fila 175;

- Extras din portalul instanţelor de judecată referitor la soluţia pronunţată la data de 14 aprilie 2011 de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 24184/280/2010 - fila 176;

- Copie adresă I.N.G. B. către B.E.J., F.E. din 03 mai 2011 - fila 177;

- Copia încheierii pronunţată la 14 aprilie 2011 de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 24184/280/2010 - filele 178-181;

- Dovada de primire şi procesul-verbal de predare către Judecătoria sector 3 Bucureşti - fila 182.

- Copertă dosar de executare cu sigiliul B.E.J., F.E. aferent - fila 183.

În vol. III.

- Adresă D.N.A. din 27 octombrie 2012 de solicitare a Dosarului 1044/2009 al B.E.J., F.E., procesul-verbal de predare-primire a Dosarului nr. 1044/2009 şi împuternicire emisă de executor judecătoresc F.E. faţă de două angajate pentru predarea dosarului - filele 1-21;

- Înscrisurile din Dosarul de executare silită 1044/2009 al B.E.J., F.E., în original, conform procesului-verbal de predare-primire - filele 22-379.

În vol. IV

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 11 ianuarie 2011 - filele 1-5;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 12 ianuarie 2011 - filele 6-7;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 11 ianuarie 2011 - filele 8-12;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 20 decembrie 2011 - filele 13-40;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 16 decembrie 2011 - filele 41-57;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 04 ianuarie 2012 - filele 58-81;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 15 decembrie 2011 - filele 82-96;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 17 octombrie 2011 - filele 97-112;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 28 decembrie 2011 - filele 113-131;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 04 ianuarie 2012 - filele 132-136;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 28 decembrie 2011 - filele 137-147;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 23 decembrie 2011 - filele 148-154;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 29 decembrie 2011 - filele 155-159;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 29 decembrie 2011 - filele 160-169;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 11 ianuarie 2011 - filele 170-174;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 23 noiembrie 2011 - filele 175-177;

- Copie Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 23 noiembrie 2011 - filele 178-181;

- Proces-verbal de redare convorbiri încheiat la 11 februarie 2011 - filele 182-190;

În vol. V.

- Adresa din 19 aprilie 2011 a Judecătoriei Piteşti, către D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie - fila 2;

- Înscris olograf referitor la Dosarul nr. 15223/280/2010 - fila 4;

- Copia adresei din 26 iulie 2010 a B.I.E.J., F.E., către Judecătoria Piteşti - fila 5;

- Copie extras referitoare la repartizarea aleatorie informatizată a Dosarului nr. 15223/280/2010 - filele 6-7;

- Copia adresei din 27 iulie 2010 a B.I.E.J., F.E., către Judecătoria Piteşti - fila 8;

- Copie încheiere pronunţată la 13 septembrie 2010 - fila 9;

- Copie chitanţă din 27 iulie 2010 - fila 10;

- Copie Cerere din 27 iulie 2010 a numitului B.S.F. - fila 11;

- Copie a sentinţei civile nr. 1504 pronunţată la 15 februarie 2010 de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 15806/280/2009 - filele 12-14;

- Copie încheiere pronunţată la 13 septembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 15223/280/2010 - filele 15-16;

- Copia adresei din 06 decembrie 2010 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, către Judecătoria Piteşti - fila 17;

- Copia adresei din 2010 a Judecătoriei Piteşti, către - fila Judecătoria sectorului 3 Bucureşti - fila 18;

- Copia adresei nr. 1136 din 27 iulie 2010 a B.I.E.J., F.E., către Judecătoria Piteşti - fila 19;

- Copie chitanţă din 27 iulie 2010 - fila 20;

- Copie Cerere din 27 iulie 2010 a numitului B.S.F. - fila 21;

- Copie a sentinţei civile nr. 1504 pronunţată la 15 februarie 2010 de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 15806/280/2009 - filele 22-24;

- Copie încheiere pronunţată la 13 septembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 15223/280/2010 - filele 25-26;

- înscris olograf referitor la Dosar nr. 223 54/28 0/2010 - fila 27;

- Copie fişă referitoare la repartizarea aleatorie informatizată a Dosarului nr. 22354/280/2010 - filele 28-29;

- Copie Cerere a numitului B.S.F. În Dosar nr. 22354 - filele 30-31;

- Copie extras referitor la dosare ale numitului B.S.F. - fila 32;

- Copie raport fax - fila 33;

- Copie fişă stadiu procesual al Dosarului nr. 22354/280/2010 - fila 34;

- Copie dovadă de îndeplinire a procedurii de citare - fila 35;

- Copie împuternicire avocaţială, av. M. C. din 19 noiembrie 2010 - fila 36;

- Copie a sentinţei civile nr. 8382 pronunţată la 26 aprilie 2010 de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, secţia civilă, în Dosar nr. 42647/299/2009 - filele 37-39;

- Copie Concluzii scrise formulate de reclamant creditor B.S.F. în Dosar nr. 22354/280/2010 - filele 40-41;

- Copia adresei din 06 octombrie 2010 a B.I.E.J., F.E., către B.S.F. - fila 42;

- Copiii extrase referitoare la Dosarele: nr. 20246, nr. 15223/280/2010, nr. 18851/280/2010, aflate pe rolul Judecătoriei Piteşti - filele 43-45;

- Copie încheiere pronunţată la 13 septembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 15223/280/2010 - filele 46-47;

- Copie a sentinţei civile nr. 1504 pronunţată la 15 februarie 2010 de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 15806/280/2009 - filele 48-50;

- Copie certificat de grefă din 04 octombrie 2010, referitor la Dosarul nr. 3482/301/2010 - fila 51;

- Copie certificat de grefa din 01 octombrie 2010, referitor la Dosarul nr. 34693/301/2010 - fila 52;

- Copie extras din M. Of. al României, Partea a I-a nr. 714 din 26 octombrie 2010 -filele 53-54;

- Copie cerere din 19 noiembrie 2010 a I.N.G. B. formulată în Dosar nr. 22354 -fila 55;

- Copie certificat de grefă din 01 octombrie 2010, referitor la Dosarul nr. 34693/301/2010 - fila 56;

- Copie cerere formulată de numitul B.S.F. - filele 57-58;

- Copie încheiere pronunţată la 30 septembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 18851/280/2010 - filele 59-60;

- Copie chitanţă din 06 octombrie 2010 - fila 61;

- Copie Hotărâre din 19 octombrie 2010 în Dosarul nr. 22354/280/2010 - fila 62;

- Copie a sentinţei civile nr. 9399 pronunţată la 19 noiembrie 2010 de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 22354/280/2009 - filele 63-68;

- Copie a cererii olografe formulată la data de 02 decembrie 2010 de către numitul B.S.F. în Dosarul nr. 22354/280/2009 - fila 69;

- Copia adresei din 13 decembrie 2010 a Judecătoriei Piteşti, către Tribunalul Argeş - fila 70;

- Copie cerere de recurs formulată la 03 decembrie 2010 de către I.N.G. B. în Dosar nr. 22354/280/2010-fila71;

- Copie Decizie din 14 februarie 2011 - fila 72;

- Continuare copie cerere de recurs formulată la 03 decembrie 2010 de către I.N.G. B. în Dosar nr. 22354/280/2010 - filele 73-80;

- Copie ordin de plată - fila 81;

- Copie extras din baza de date Ecris, referitor la termene de judecată în Dosarul nr. 22354/280/2010 - fila 82;

- Copie fişă stadiu procesual al Dosarului nr. 22354/280/2010 - fila 83;

- Copie împuternicire avocaţială din 02 decembrie 2010 - fila 84;

- Copie cerere de abţinere formulată de judecător O.D. la 17 decembrie 2010 - fila 85;

- Copie încheiere pronunţată la 17 decembrie 2010 de către Tribunalul Argeş, secţia civilă, în Dosar nr. 22354/280/2010 - fila 86;

- Copie proces-verbal din 17 decembrie 2010 privind desemnare magistrat - fila 87;

- Copie împuternicire avocaţială din 16 decembrie 2010 - fila 88;

- Copie cerere formulată de numitul B.S.F. în Dosarul nr. 22354/280/2010 -fila 89;

- Copie împuternicire avocaţială din 16 decembrie 2010 - fila 90;

- Copie încheiere pronunţată la 20 decembrie 2010 de către Tribunalul Argeş, secţia civilă, în Dosar nr. 22354/280/2010 - fila 91;

- Copie Minută din 07 februarie 2011 - fila 92;

- Copie cerere formulată de I.N.G. B. la data de 07 februarie 2011 în Dosarul nr. 22354/280/2010 - fila93;

- Copie raport fax - fila 94;

- Copie chitanţă din 18 ianuarie 2011 - fila 95;

- Copie certificat de grefă eliberat la 18 ianuarie 2011 de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în Dosar nr. 22354/280/2010 - fila 96;

- Copii procese-verbale de citare - filele 97-98;

- Copie încheiere pronunţată la 07 februarie 2011 de către Tribunalul Argeş, secţia civilă, în Dosar nr. 22354/280/2010 - fila 99;

- Copie Minută din 14 februarie 2011 - fila 100;

- Copie Proces-verbal de citare - fila 101;

- Copie cerere formulată de recurenta I.N.G. B. prin avocat în Dosar nr. 22354/280/2010 -fila 102;

- Copie a adresei din 06 ianuarie 2011 a Ministerului Justiţiei, către director general al I.N.G. B. - filele 103-104;

- Copie încheiere pronunţată la 29 septembrie 2010 de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, în Dosar nr. 34693/301/2010 - filele 105-106;

- Copie încheiere pronunţată la 10 decembrie 2010 de către Tribunalul Argeş, secţia civilă, în Dosar nr. 4589/109/2010 - filele 107-111;

- Copie încheiere pronunţată la 10 decembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 24689/280/2010 - filele 112-116;

- Copie cerere de formulare a contestaţiei la executare depusă de I.N.G. B. împotriva executării silite începută de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010 - filele 117-127;

- Copie confirmare transmitere recomandată - fila 128;

- Copie Proces-verbal din 02 decembrie 2010, întocmit de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010 - filele 129-131;

- Copie Ordonanţă de poprire din 23 septembrie 2010, dată de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010 - fila 132;

- Copii Proces-verbal din 23 septembrie 2010, întocmit de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010 - filele 133-134;

- Copie somaţie către I.N.G. B., formulată de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010, la data de 29 septembrie 2010 - fila 135;

- Copie Proces-verbal din 23 septembrie 2010, întocmit de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010 - fila 136;

- Copie concluzii scrise formulate de I_NG Bank, prin avocat, referitor la Dosarul de executare nr. 1136/2010 al B.I.E.J., F.E. - filele 137-144;

- Copie a Deciziei nr. 433 pronunţată la 14 februarie 2011 de către Tribunalul Argeş, secţia civilă, în Dosar nr. 22354/280/2010 - filele 145-149;

- Copie cerere a I.N.G. B. formulată prin avocaţi în Dosar nr. 22354/280/2010 - fila 150;

- Copie încheiere pronunţată la 29 septembrie 2010 de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, în Dosar nr. 34693/301/2010 - filele 151-152;

- Copie a adresei din 06 ianuarie 2011 a Ministerului Justiţiei, către director general al I.N.G. B. - filele 153-154;

- Copie cerere de formulare a contestaţiei la executare depusă de I.N.G. B. împotriva executării silite începută de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010 - filele 155-165;

- Copie Ordonanţă de poprire din 23 septembrie 2010, dată de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010-fila 166;

- Copii proces-verbal din 23 septembrie 2010, întocmit de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010 - filele 167-168;

- Copie somaţie către I.N.G. B., formulată de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010, la data de 29 septembrie 2010 - fila 169;

- Copie proces-verbal din 23 septembrie 2010, întocmit de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010 - fila 170;

- Copie cupon confirmare transmitere recomandată - fila 171;

- Copie proces-verbal din 02 decembrie 2010, întocmit de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010 - filele 172-174;

- Copie a încheierii pronunţată la 10 decembrie 2010 de către Tribunalul Argeş, secţia civilă, în Dosar nr. 4589/109/2010 - filele 175-177;

- Copie a încheierii pronunţată la 10 decembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 24689/280/2010 - filele 178-180;

- Copie a cererii formulate de I.N.G. B. prin avocaţi - fila 181;

- Copie încheiere pronunţată la 29 septembrie 2010 de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, secţia civilă, în Dosar nr. 34693/301/2010 - filele 182-183;

- Copie a adresei din 06 ianuarie 2011 a Ministerului Justiţiei, către directorul general al I.N.G. B. - filele 184-185;

- Copie cerere de formulare a contestaţiei la executare depusă de I.N.G. B. împotriva executării silite începută de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010 - filele 186-196;

- Copie Ordonanţă de poprire din 23 septembrie 2010, dată de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010 - fila 197;

- Copii proces-verbal din 23 septembrie 2010, întocmit de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010 - filele 198-199;

- Copie somaţie către I.N.G. B., formulată de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010, la data de 29 septembrie 2010 - fila 200;

- Copie Proces-verbal din 23 septembrie 2010, întocmit de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010-fila201;

- Copie cupon confirmare transmitere recomandată - fila 202;

- Copie Proces-verbal din 02 decembrie 2010, întocmit de B.I.E.J., F.E. în Dosar nr. 1136/2010 - filele 203-205;

- Copie a încheierii pronunţată la 10 decembrie 2010 de către Tribunalul Argeş, secţia civilă, în Dosar nr. 4589/109/2010 - filele 206-208;

- Copie a încheierii pronunţată la 10 decembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 24689/280/2010 - filele 209-211;

- Copie pagină gardă Dosar nr. 19461/280/2010 - fila 212;

- Copie fişă de repartizare aleatorie informatizată a Dosarului nr. 19461/280/2010 - filele 213-215;

- Copie cerere de ordonanţă preşedinţială formulată de numitul B.S.F. - filele 216-217;

- Copie certificat de grefă emis la 01 octombrie 2010 în Dosar nr. 34693/301/2010 - fila 218;

- Copii extrase din baza de date informatizată referitoare la Dosarele nr. 15223/280/2010 şi nr. 18851/280/2010 - filele 219-220;

- Copie adresă a B.I.E.J., F.E. din 06 octombrie 2010, către B.S.F. - fila 221;

- Copie fişă stadiu procesual al Dosarului nr. 19461/280/2010 - fila 222;

- Copie cerere de renunţare formulată de B.S.F. în Dosar nr. 19461/280/2010 - fila 223;

- Copie proces-verbal de citare - fila 224;

- Copie dispozitiv încheiere - fila 225;

- Copie a încheierii pronunţată la 14 octombrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 19461/280/2010 - fila 226;

- Copie proces-verbal de citare - fila 227;

- Copie cerere formulată de I.N.G. B. la data de 15 noiembrie 2010 în Dosar nr. 19461/280/2010 -fila 228;

- Copie certificat de grefă emis la 01 octombrie 2010 în Dosar nr. 34693/301/2010 - fila 229;

- Copie cerere formulată de I.N.G. B. la data de 15 noiembrie 2010 în Dosar nr. 19668/280/2010 - fila 230;

- Copie a încheierii pronunţată la 25 noiembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 19461/280/2010 - filele 231-232;

- Copie cerere formulată la 03 decembrie 2010 de către numitul B.S.F. în Dosar nr. 19461/280/2010-fila233;

- Copie extras din baza de date informatizată referitor la Dosarul nr. 22354/280/2010 - fila 234;

- Copie cerere formulată la 03 decembrie 2010 de către numitul B.S.F. în Dosar nr. 19668/280/2010 - fila 235;

- Copie extras din baza de date informatizată referitor la Dosarul nr. 22354/280/2010 - fila 236;

- Copie cerere formulată la 03 decembrie 2010 de către numitul B.S.F. în Dosar nr. 19551/280/2010 - fila 237;

- Copie extras din baza de date informatizată referitor la Dosarul nr. 22354/280/2010 - fila 238;

- Copie cerere formulată la 03 decembrie 2010 de către numitul B.S.F. în Dosar nr. 20972/280/2010 - fila 239;

- Copie extras din baza de date informatizată referitor la Dosarul nr. 22354/280/2010 - fila 240;

- Copie cerere formulată la 03 decembrie 2010 de către numitul B.S.F. în Dosar nr. 22166/280/2010 - fila 241;

- Copie extras din baza de date informatizată referitor la Dosarul nr. 22354/280/2010 - fila 242;

- Copie cerere formulată la 03 decembrie 2010 de către numitul B.S.F. în Dosar nr. 21709/280/2010 - fila 243;

- Copie extras din baza de date informatizată referitor la Dosarul nr. 22354/280/2010 - fila 244;

- Copie cerere formulată la 03 decembrie 2010 de către numitul B.S.F. în Dosar nr. 20049/280/2010 - fila 245;

- Copie extras din baza de date informatizată referitor la Dosarul nr. 22354/280/2010 - fila 246;

- Copie cerere formulată la 03 decembrie 2010 de către numitul B.S.F. în Dosar nr. 20218/280/2010 - fila 247;

- Copie extras din baza de date informatizată referitor la Dosarul nr. 22354/280/2010 - fila 248;

- Copie a încheierii pronunţată la 09 decembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 19461/280/2010 - fila 249;

- Copie proces-verbal de citare - fila 250;

- Copie extras referitor la termen de judecată - fila 251;

- Copie proces-verbal de citare - fila 252;

- Copie borderou cu acte depuse de reclamanta S.C. I.N.G. B. - fila 253;

- Copie a sentinţei civile nr. 10754/2010 pronunţată la 22 decembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă - filele 254-260;

- Copie împuternicire avocaţială av. E.C. - fila 261;

- Copie ordin de plată din 14 ianuarie 2011 - fila 262;

- Copii extrase internet din baza de date Justiţia Argeş - Judecătoria Piteşti - filele 263-266;

- Copie a Minutei din 20 ianuarie 2011 a Judecătoriei Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 19461/280/2010 - fila 267;

- Copie a încheierii pronunţată la 20 ianuarie 2011 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 19461/280/2010 - fila 268;

- Copiile sentinţei civile nr. 9399 pronunţată la 19 noiembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 22354/280/2010 - filele 269-273;

- Copie fişă repartizare aleatorie informatizată a Dosarului nr. 213 22/280/2010 - filele 274-275;

- Copie chitanţă - fila 276;

- Copie cerere de ordonanţă preşedinţială formulată de numitul B.S.F. - filele 277-279;

- Copie a încheierii pronunţată la 01 decembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 21322/280/2010 - fila 280;

- Copie dovadă de îndeplinire a procedurii de citare - filele 281-282;

- Copie a încheierii pronunţată la 15 noiembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 21322/280/2010 - fila 283;

- Copia adresei din 2010 a Judecătoriei Piteşti, către B.I.E.J., F.E. - fila 284;

- Copie a cererii formulată la 15 noiembrie 2010 de către I.N.G. B. în Dosar nr. 21322/280/2010 -fila 285;

- Copie certificat de grefă - fila 286;

- Copie cerere de renunţare formulată la 03 decembrie 2010 de către numitul B.S.F. -fila 287;

- Copie extras din baza de date informatizată referitor la Dosarul nr. 22354/280/2010 - fila 288;

- Copii dovadă de îndeplinire a procedurii de citare - filele 289-292;

- Copie a încheierii pronunţată la 13 decembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 21322/280/2010 - fila 293;

- Copie dovadă de îndeplinire a procedurii de citare - filele 294-295;

- Copie a încheierii pronunţată la 29 noiembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 19476/280/2010 - fila 296;

- Copia sentinţei civile nr. 9399 pronunţată la 19 noiembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 22354/280/2010 - filele 297-299;

- Copie fişă repartizare aleatorie informatizată a Dosarului nr. 21833/280/2010 - filele 300-301;

- Copii cerere de ordonanţă preşedinţială formulată de numitul B.S.F. - filele 302-305;

- Copie chitanţă din 11 octombrie 2010 - fila 306;

- Copie a încheierii pronunţată la 09 noiembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 21833/280/2010 - fila 307;

- Copii dovadă de îndeplinire a procedurii de citare - filele 308-311;

- Copii cerere de renunţare formulată de către B.S.F. la 03 decembrie 2012 în Dosar nr. 21833/280/2010 - fila 312;

- Copie extras din baza de date informatizată referitor la Dosarul nr. 22354/280/2010 - fila 313;

- Copie ordin de plată din 06 decembrie 2010 - fila 314;

- Copie împuternicire depusă de I.N.G. B. la 07 decembrie 2010 în Dosar nr. 21833/280/2010 -fila 315;

- Copie cerere de intervenţie în interes propriu formulată de către I.N.G. B. la 06 decembrie 2010 în Dosar nr. 21833/280/2010 - filele 316-321;

- Copie certificat de grefă din 01 octombrie 2010 emis în Dosar nr. 34693/301/2010 - fila 322;

- Copie foaie de vărsământ din 08 decembrie 2010 - fila 323;

- Copii extrase din baza de date - filele 324-342;

- Copie a încheierii pronunţată la 07 decembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 21833/280/2010 - fila 343;

- Copie fişă repartizare aleatorie informatizată a Dosarului nr. 21630/280/2010 - filele 344-345;

- Copie cerere de ordonanţă preşedinţială formulată de numitul B.S.F. - filele 346-347;

- Copie fişă stadiu procesual al Dosarului nr. 21630/280/2010 - fila 348;

- Copie a încheierii pronunţată la 08 noiembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 21630/280/2010 - filele 349-350;

- Copie a adresei din 2010 a Judecătoriei Piteşti, către B.I.E.J., F.E. - fila 351;

- Copie cererii formulate de către I.N.G. B. la 15 noiembrie 2010 în Dosar nr. 21630/280/2010 -fila 352;

- Copie certificat de grefă din 01 octombrie 2010 emis în Dosar nr. 34693/301/2010 - fila 353;

- Copii procese-verbale de citare - filele 354-357;

- Copie a încheierii pronunţată la 29 noiembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 21630/280/2010 - filele 358-359;

- Copie cerere de renunţare formulată de către B.S.F. la 03 decembrie 2012 în Dosar nr. 21630/280/2010 - fila 360;

- Copie extras din baza de date informatizată referitor la Dosarul nr. 22354/280/2010 - fila 361;

- Copie proces-verbal de citare - fila 362;

- Copie fişă repartizare aleatorie informatizată a Dosarului nr. 20218/28 0/2010 - filele 363-364;

- Copie chitanţă din 11 octombrie 2010 - fila 365;

- Copie cerere de ordonanţă preşedinţială formulată de numitul B.S.F. - filele 366-368;

- Copii extrase din baza de date informatizată referitoare la Dosarele nr. 18851/280/2010 şi nr. 15223/280/2010 - filele 369-370;

- Copie certificat de grefă din 01 octombrie 2010 emis în Dosar nr. 34693/301/2010 - fila 371;

- Copie adresă a B.I.E.J., F.E. din 06 octombrie 2010, către B.S.F. - fila 372;

- Copie cerere formulată de către B.S.F., adresată B.I.E.J., F.E. - fila 373;

- Copie chitanţă din 11 octombrie 2010 - fila 374;

- Copie extras din baza de date informatizată referitor la Dosarul nr. 19476/280/2010 - fila 375;

- Copie certificat de grefă din 01 octombrie 2010 emis în Dosar nr. 34693/301/2010 - fila 376;

- Copie adresei din 23 septembrie 2010 a B.N.R. - Sucursala Argeş către B.I.E.J., F.E. - fila 377;

- Copie fişă stadiu procesual al Dosarului nr. 20218/280/2010 - fila 378;

- Copie a încheierii pronunţată la 20 octombrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 20218/280/2010 - filele 379-380;

- Copie adresei din 2010 a Judecătorie Piteşti către B.I.E.J., F.E. - fila 381;

-Copii procese-verbale de citare - filele 382-383;

- Copie a încheierii pronunţată la 17 noiembrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 20218/280/2010 - fila 384;

- Copie a cererii formulate la 15 noiembrie 2010 de I.N.G. B. în Dosar nr. 20218/280/2010 - fila 385;

- Copie fişă repartizare aleatorie informatizată a Dosarului nr. 22407/280/2010 - filele 386-387;

- Copie chitanţă din 11 noiembrie 2010 - fila 388;

-Copie cerere de ordonanţă preşedinţială formulată de numitul B.S.F. - filele 389-390;

- Copie extras din baza de date informatizată referitor la Dosarul nr. 15223/280/2010 - fila 391;

Copie fişă stadiu procesual al Dosarului nr. 22407/280/2010 - fila 392;

Copie proces-verbal de citare - fila 393;

Copie cerere formulată de I.N.G. B. la 15 noiembrie 2010 în Dosar nr. 22407/280/2010 - fila 394;

Copie certificat de grefă din 01 octombrie 2010 emis în Dosar nr. 34693/301/2010 - fila 395; Copie fişă repartizare aleatorie informatizată a Dosarului nr. 20049/280/2010 - filele 396-397;

- Copie cerere de ordonanţă preşedinţială formulată de numitul B.S.F. -filele 398-400;

- Copie chitanţă din 11 octombrie 2010 - fila 401;

- Copie cerere formulată de către B.S.F., adresată B.I.E.J., F.E. - fila 402;

- Copie adresă a B.I.E.J., F.E. din 06 octombrie 2010 către numitul B.S.F. - fila 403;

- Copie certificat de grefa din 01 octombrie 2010 emis în Dosar nr. 34693/301/2010 - fila 404;

- Copii extrase din baza de date informatizată referitoare la Dosarele nr. 19476/280/2010, 15223/280/2010 şi nr. 18851/280/2010 - filele 405-407; -

- Copie raport de transmisie - fila 408;

- Copie fişă stadiu procesual al Dosarului nr. 20049/280/2010 - fila 409;

- Copie proces-verbal de citare - fila 410;

- Copie a încheierii pronunţată la 21 octombrie 2010 de către Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 20049/280/2010 - filele 411-412;

- Copii procese-verbale de citare - filele 413-414;

- Copie a cererii formulate la 15 noiembrie 2010 de I.N.G. B. în Dosar nr. 20049/280/2010 - fila 415;

- Copie certificat de grefă din 01 octombrie 2010 emis în Dosar nr. 34693/301/2010 - fila 416;

- Copie fişă repartizare aleatorie informatizată a Dosarului nr. 21709/280/2010 - filele 417-418;

- Copie cerere de ordonanţă preşedinţială formulată de numitul B.S.F. - filele 419-420;

- Copie chitanţă din 11 octombrie 2010 - fila 421;

- Copie fişă stadiu procesual al Dosarului nr. 21709/280/2010 - fila 422;

- Copie referat din 11 noiembrie 2010 al Judecătoriei Piteşti - fila 423;

- Copie extras din baza de date informatizată referitor la Dosarul nr. 19461/280/2010 - filele 424-425;

- Copie Minută a Judecătoriei Piteşti, secţia civilă, pronunţată la 11 noiembrie 2010 în Dosar nr. 21709/280/2010-fila426;

- Copie a încheierii pronunţată la 11 noiembrie 2010 de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 21709/280/2010 - filele 427-428;

- Copie proces-verbal de citare - fila 429;

- Copie a cererii formulate la 15 noiembrie 2010 de I.N.G. B. în Dosar nr. 21709/280/2010 - fila 430;

- Copie certificat de grefă din 01 octombrie 2010 emis în Dosar nr. 34693/301/2010 - fila 431;

- Copie fişă repartizare aleatorie informatizată a Dosarului nr. 22166/280/2010 - filele 432-433;

- Copie cerere de ordonanţă preşedinţială formulată de numitul B.S.F. -filele 434-435;

- Copie chitanţă din 11 octombrie 2010 - fila 436;

- Copie fişă stadiu procesual al Dosarului nr. 22166/280/2010 - fila 437;

- Copie proces-verbal de citare - fila 438;

- Copie a încheierii pronunţată la 16 noiembrie 2010 de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 22166/280/2010 -fila 439;

- Copie a cererii formulate la 15 noiembrie 2010 de I.N.G. B. în Dosar nr. 22166/280/2010 - fila 440;

- Copie certificat de grefă din 01 octombrie 2010 emis în Dosar nr. 34693/301/2010 - fila 441;

- Copie fişă repartizare aleatorie informatizată a Dosarului nr. 20972/280/2010 - filele 442-443;

- Copie chitanţă din 26 octombrie 2010 - fila 444;

- Copie cerere de ordonanţă preşedinţială formulată de numitul B.S.F. - filele 445-447;

- Copie fişă stadiu procesual al Dosarului nr. 20972/280/2010 - fila 448;

- Copie a încheierii pronunţată la 01 noiembrie 2010 de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 20972/280/2010 - filele 449-450;

- Copie a adresei din 2010 a Judecătoriei Piteşti către B.I.E.J., F.E. - fila 451;

- Copii procese-verbale de citare - filele 452-453;

- Copie a cererii formulate la 15 noiembrie 2010 de I.N.G. B. în Dosar nr. 20972/280/2010 - fila 454;

- Copie certificat de grefă din 01 octombrie 2010 emis în Dosar nr. 34693/301/2010 - fila 455;

- Copie a încheierii pronunţată la 22 noiembrie 2010 de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosar nr. 20972/280/2010 - fila 456;

- Copie proces-verbal de citare - fila 457;

- Copie fişă repartizare aleatorie informatizată a Dosarului nr. 19551/280/2010 - filele 458-459;

- Copie chitanţă din 06 octombrie 2010 - fila 460;

- Copie cerere de ordonanţă preşedinţială formulată de numitul B.S.F. - filele 461-462;

- Copii extrase din baza de date informatizată referitor la Dosarele nr. 15223/280/2010 şi 18851/280/2010 - filele 463-464;

- Copie cerere formulată de numitul B.S.F. la 05 octombrie 2010 - fila 465;

- Copie adresă a B.I.E.J., F.E. din 06 octombrie 2010 către numitul B.S.F. -fila 466;

- Copie certificat de grefă din 01 octombrie 2010 emis în Dosar nr. 34693/301/2010 - fila 467;

- Copie fişă stadiu procesual al Dosarului nr. 19551/280/2010 - fila 468;

- Copie fişă repartizare aleatorie informatizată a Dosarului nr. 19668/280/2010 - filele 469-470;

- Copie chitanţă din 06 octombrie 2010 - fila 471;

- Copie cerere de ordonanţă preşedinţială formulată de numitul B.S.F. - filele 472-473;

- Copii extrase din baza de date informatizată referitoare la Dosarele nr. 19476/280/2010, 15223/280/2010 şi nr. 18851/280/2010 - filele 474-476;

- Copie certificat de grefă din 01 octombrie 2010 emis în Dosar nr. 34693/301/2010 - fila 477;

- Copie cerere formulată de numitul B.S.F. la 05 octombrie 2010 - fila 478;

- Copie adresă a B.I.E.J., F.E. din 06 octombrie 2010 către numitul B.S.F. -fila 479;

- Copie fişă stadiu procesual al Dosarului nr. 19668/280/2010 - fila 480;

- Copie proces-verbal citare - fila 481;

- Copie adresă a B.I.E.J., F.E. din 14 octombrie 2010 către Judecătoria Piteşti - fila 482.

În vol. VI.

- Acte din Dosarul civil nr. 20.246/280/2010 - pag. 3-46; - Acte din Dosarul civil nr. 24.102/280/2010 - pag. 47 - 304.

În vol. VII

- Sentinţa civilă 920 din 02 noiembrie 2007 a Tribunalului Vâlcea, Deciziile civile nr. 96/R/CM din 08 februarie 2008 şi nr. 330/R/CM din 15 aprilie 2008 ale Curţii de Apel Piteşti - filele 1-13;

- Sentinţa civilă nr. 437 din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Vâlcea - filele 14-20;

- sentinţa civilă nr. 3258 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Rm.Vâlcea pronunţată în Dosarul nr. 2039/288/2008 şi documentele existente în acest dosar - filele 21-94;

- Încheierea din 29 septembrie 2010 - Dosar nr. 34693/301/2010, încheierea din 01 octombrie 2010 - Dosar nr. 34828/301/2010 şi sentinţa civilă 3295 din 15 martie 2011 - Dosar nr. 41010/301/2010 ale Judecătoriei sector 3 Bucureşti şi Decizia civilă 1909/R din 21 iulie 2011 - Dosar nr. 42010/301/2010 a Tribunalului Bucureşti-filele 95-114;

- Documentele care formează Dosarele Judecătoriei sector 3 nr. 34693/301/2010 şi 34828/301/2010-filele 115-152;

- Sentinţa penală nr. 69/F din 09 iulie 2011 a Curţii de Apel Piteşti şi Decizia penală nr. 3750 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală - filele 153-159; adresă către Tribunalul Argeş din 06 iunie 2011 şi răspuns din 09 iunie 2011 - filele 160-161.

În vol. VIII.

- Adresă din 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti de înaintare a Dosarului 575/P/2010 al Parchetului Curții de Apel Piteşti şi ordonanţa de infirmare a soluţiei în Dosarul nr. 575/P/2010-filele 23-26;

- Proces-verbal de îndeplinire a procedurii de citare pentru I.N.G. B. şi F.E. - filele 27-28;

- Rezoluţie de N.U.P. din 25 ianuarie 2010 în Dosar nr. 575/P/2010 al Parchetului Curții de Apel Piteşti - filele 30-37;

- Plângere I.N.G. B. adresată I.P.J. Argeş din 02 decembrie 2010 - filele 38-41;

- Citaţie către I.N.G. B. - fila 42;

- Împuternicire I.N.G. B. pentru angajaţi în vederea reprezentării în dosarul penale - fila 43;

- Declaraţie S.A. din 17 decembrie 2010 în Dosar nr. 575/P/2010 - filele 44-47;

- Adresă I.P.J. Argeş către Parchetul Curții de Apel Piteşti nr. 886520 din 11 ianuarie 2011 -fila 48;

- Plângere din 14 decembrie 2010 formulată de I.N.G. B. către IPJ Argeş - filele 49-50;

- Extrase privind situaţie proceselor civile dintre I.N.G. B. şi B.S.F. şi F.E. - filele 51-65;

- Anexă 2 la Dosar nr. 10525/280/2009 creditor B.S., debitor - SC U.S.G. SA Govora -filele 66-70;

- Proces-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor procesuale din 22 decembrie 2010 în Dosar nr. 575/P/2010 privind pe F.E. - fila 71;

- Declaraţie olografa F.E. - filele 72-75;

- Notă de relaţii F.E. din 22 decembrie 2010 - filele 76-77;

- Adresa din 17 decembrie 2010 a B.E.J., F.E. către Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Piteşti - filele 78-80;

- Adresa U.N.E.J. către B.E.J., F.E. - fila 81;

- Citaţie, proces-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor procesuale din 24 ianuarie 2011, copie CI, declaraţie olografă din 24 ianuarie 2011 privind pe B.S.F. - filele 82-86;

- Extras de pe pagina de internet referitor la Cabinet Individual de Avicatură A.L. - fila 87;

- Citaţie, proces-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor procesuale din 24 ianuarie 2011, copie C.I., declaraţie olografa din 24 ianuarie 2011 privind pe A.L. - filele 88-93;

- Înscris referitor la cheltuieli de judecată, onorariu avocaţial, reducerea cuantumului de către instanţă - fila 94;

- Sentinţa civilă nr. 9399 din n19 noiembrie 2010 emisă de Judecătoria Piteşti în Dosar nr. 22354/280/2010 -filele 95-97;

- Extras de pe pagina de internet privind date despre avocat C.M.A. - fila 98;

- Citaţie, proces-verbal de aducere la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor procesuale din 24 ianuarie 2011, declaraţie olografă din 24 ianuarie 2011 privind pe C.M.A. - filele 99-102;

- Copertă Dosar de executare nr. 1136/2010 al B.E.J., F.E. - fila 103;

- Adresa Parchetului Curții de Apel Piteşti nr. 575/P/2010 din 09 decembrie 2010 către B.E.J., F.E. - fila 104;

- Adresă B.E.J., F.E. către Curtea de Apel Piteşti din 20 decembrie 2010 - fila 105;

- Cerere din 27 iulie 2010 către executor judecătoresc formulată de B.S.F. -fila 106;

- Sentinţele civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 în Dosar nr. 15806/280/2009, sentinţa civilă din 13 septembrie 2010 în Dosar nr. 15223/280/2010 - filele 107-109;

- Împuterniciri avocaţiale A.L. pentru B.S.F. - filele 110-111;

- Factura fiscală din 20 septembrie 2010 emise de A.L. către B.S.F. - filele 112-113;

- Facturile fiscale din 20 septembrie 2010 emise de SC I.B.A. SRL către B.S.F. - filele 114-115;

- Proces-verbal privind cheltuieli ocazionate de executarea silită întocmit de B.E.J., F.E. din 23 septembrie 2010 - fila 116;

- Proces-verbal conform art. 3717 C. proc. civ. întocmit la data de 23 septembrie 2010 de B.E.J., F.E.-fila 117;

- Cerere către executor judecătoresc F.E. formulată de B.S.F. la 22 septembrie 2010-fila 118;

- Ordonanţe de poprire către B.N.R. emise de B.E.J., F.E. din data de 23 septembrie 2010 -filele 119-120;

- Dovezi de primire emise în Dosarul nr. 1136/2010 de B.E.J., F.E. - filele 121-122;

- Adrese B.N.R. şi către B.E.J., F.E. - filele 123-129;

- Adresă emisă de B.E.J., F.E. către B.N.R. în 29 septembrie 2010 - fila 130;

- Somaţie către I.N.G. B. Din 29 septembrie 2010 - fila 131;

- Sentinţa civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 - filele 132-133;

- Dovadă de primire şi proces-verbal de predare, înştiinţare, ordonanţă de poprire emise de BEJ F.E. - filele 134-136;

- Sentinţa civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 - filele 137-138;

- Dovezi de primire şi procese-verbale de predare, înştiinţări, somaţii, emise de B.E.J., F.E. - filele 139-145;

- Sentinţa civilă din 30 septembrie 2010 emisă de Judecătoria Piteşti în Dosar nr. 18851/280/2010 -fila 146;

- Adresă B.S.F. către B.E.J., F.E. din 28 septembrie 2010 - fila 147;

- Proces-verbal din 04 octombrie 2010 emis de B.E.J., F.E. - fila 148;

- Împuterniciri din 04 octombrie 2010 emise de I.N.G. B. - filele 149-150;

- Certificat de grefa din 01 octombrie 2010 emis de Judecătoria sectorului 3 - fila 151;

- Foaie de vărsământ pentru suma de 23.33 lei - fila 152;

- Dovezi de primire şi procese-verbale de predare, certificat de grefă din 01 octombrie 2010, adresă B.N.R., certificat de grefă din 04 octombrie 2010, proces-verbal din 24 noiembrie 2010 încheiat de B.E.J., F.E., corespondenţă prin fax dintre B.E.J., F.E. şi V.D. - filele 153-163;

- Proces-verbal din 29 noiembrie 2010 emis de B.E.J., F.E. - fila 164;

- Adresă B.N.R. către B.E.J., F.E. - fila 165;

- Certificat de grefă din 04 octombrie 2010 - fila 166;

- Adresă de corespondenţă B.E.J., F.E. şi B.S.F. - filele 167-169;

- Adresă BEJ F.E. către Judecătoria Piteşti - fila 170;

- Sentinţa civilă nr. 9399 din 19 noiembrie 2010 emisă de Judecătoria Piteşti - filele 171-173;

- Cerere formulată de B.S.F. către BEJ F.E. din 26 noiembrie 2010 - fila 174;

- Adresă revenire B.E.J., F.E. către B.N.R. - fila 175;

- Cerere formulată de B.S.F. către B.E.J., F.E. şi confirmare fax-filele 176-177;

- Înştiinţare termen emisă de B.E.J., F.E. către I.N.G. B. - fila 178;

- Sentinţa civilă nr. 9399 din 19 noiembrie 2010 emisă de Judecătoria Piteşti - filele 179-181;

- Adresă B.E.J., F.E. către Poliţia Piteşti - fila 182;

- Proces-verbal din 30 noiembrie 2010 întocmit de B.E.J., F.E. - filele 183-185;

- Împuternicire avocaţială C.M.A. şi A.L. din 30 noiembrie 2010 - fila 186;

- Chitanţă din 6 noiembrie 2010 emisă de A.L. - fila 187;

- Împuternicire avocaţială din 02 decembrie 2010 emisă de C.M.A. - fila 188;

- Împuternicire avocaţială din 02 decembrie 2010 emisă de A.L. - fila 189;

- Chitanţă din 02 decembrie 2010 emisă de A.L. - fila 190;

- Adresă B.E.J., F.E. către B.N.R. din 02 decembrie 2010 şi dovadă fax -filele 191-192;

- Adresă B.N.R. către B.E.J., F.E. şi confirmare de primire - filele 193-195;

- Adresă B.E.J, F.E. către Poliţia Piteşti - fila 196;

- Proces-verbal din 02 decembrie 2010 B.E.J., F.E. - filele 197-199;

- Extras din Ecris - fila 200;

- Adresă B.E.J., F.E. către C.B. din 02 decembrie 2010 - fila 201;

- Împuternicire avocaţială C.M.A. şi A.L. din 03 decembrie 2010 - fila 202;

- Chitanţa din 03 decembrie 2010 emisă de A.L.- fila 203;

- Dovadă primire fax - fila 204;

- Împuternicire avocaţială C.M.A. şi A.L. din 07 decembrie 2010 - fila 205;

- Chitanţa din 07 decembrie 2010 emisă de A.L.- fila 206;

- Adresă B.E.J., F.E. către Poliţia Piteşti - fila 207;

- Proces-verbal încheiat de BEJ F.E. în 07 decembrie 2010 - fila 208;

- Adrese înştiinţare către Judecătoria Piteşti şi B.N.R. emise de B.E.J., F.E., adrese răspuns emise de B.N.R. către B.E.J., F.E. - filele 209-214;

- Contestaţie formulată de C.B. - filele 215-221;

- Coperta din Dosarul de executare silită nr. 1136/2010 al B.E.J., F.E. - fila 222;

- Rezoluţie emisă de Parchetul Curții de Apel Piteşti în Dosar nr. 387/P/2009 din 01 martie 2010 - filele 223-226;

- Rezoluţie emisă de Parchetul Curții de Apel Piteşti nr. 446/P/2009 din 17 martie 2010 - filele 227-229;

- Adresă a I.N.G. B. către Parchetul Curții de Apel Piteşti de înaintare documente şi documentele menţionate în adresă - filele 230-237.

În vol. IX.

Declaraţie martor Z.G.S. din 4 octombrie 2012 - filele 33 - 34.

Declaraţie olografa Z.G.S. din 25 ianuarie 2012 - fila 35.

Declaraţie martor T.C.M. din 27 septembrie 2012 - filele 36-37.

Declaraţie olografa T.C.M. din 27 septembrie 2012 filele 38- 39.

Declaraţie martor G.A.M. din 2 octombrie 2012 - fila 40.

Declaraţie olografa G.A.M. din 2 octombrie 2012 - fila 41.

Declaraţie martor R.F. din 4 octombrie 2012 - filele 42-43.

Declaraţie olografa R.F. din 25 ianuarie 2012 - filele 44-45.

Declaraţii învinuit V.C. - filele 53 - 63.

Cazier judiciar - V.C. - fila 64.

Împuternicire emisă de SC O.M.V. P. SA pentru dl. D.A.C. din 12 decembrie 2012 - fila 117.

Depunere documente SC O.M.V. P. SA - filele 118-190

Proces verbal primire documente de la SC O.M.V. P. SA din 17 decembrie 2012.

şi documentele anexate - filele 191 - 267.

În vol. X

- Adrese I.N.G. B. din 28 septembrie 2011 de înaintare a tabelelor privind litigiile rezultate din Dosarul de executare silită nr. 1136/2009 al B.E.J., F.E., filele 64-77;

- Adresa I.N.G. B. N.V. din 23 iunie 2011, procesul verbal de predare primire a unui C.D., încheiat în data de 18 iulie 2011, lista cu angajaţii firmei de intervenţie trimişi suplimentar la sediul I.N.G. Piteşti şi înscrisurile, filele 116-120;

- Trei plicuri în care se află C.D. -urile menţionate în adresa I.N.G. B. N.V. din 23 iunie 2011 şi în procesul verbal data de 18 iulie 2011, filele 121-123;

- Extrase de la O.N.R.C. referitoare la I.N.G. B. N.V. Amsterdam Sucursala Bucureşti, SC U.S. SA-SC C.C.G. SA, filele 124-154;

- Tabel cu situaţie dosare referitoare la B.S.F. şi B.I.E.J., F.E., filele 155-158;

- Declaraţii olografe S.D.M.l, V.M.M., H.D., M.M., B.M.C. şi un proces verbal de citare din data de 23 iunie 2011, filele 159-165;

- Proces verbal din 07 decembrie 2010 încheiat de F.E., referat cu propunere de declinare a competenţei din 13 ianuarie 2011 I.P.J. Argeş, declaraţii ololografe M.N., B.A., C.B.M., S.I., P.V.A., U.L., T.E.M.l, filele 166-176.

În vol. XI

- Plângere SC U.S.G. C.C. G. SA Rm. Vâlcea - filele 26-84;

- Plângere SC U.S.G.-C.C. G. SA Rm.Vâlcea-filele 94-109;

- Declaraţie şi notă scrisă F.E. - filele 10-114;

- Proces-verbal şi declaraţie B.S.F. - filele 115-122;

- Declaraţie B.G.C., filele 123-124;

- Adresă către ST Piteşti cu autorizaţii şi procese verbale redare convorbiri telefonice - fila 196-212.

În vol. XII

- Declaraţie olografa din 03 aprilie 2012 a numitei B.D. - fila 35;

- Proces-verbal de predare-primire din 24 iunie 2011 şi documentele anexate - filele 36-53;

- Factură fiscală din 27 august 2009 emisă de Cabinet de avocat A.L., către SC H.B. SRL - fila 54;

- Adresă nr. 2177/90/2007 din 18 ianuarie 2012 a Tribunalului Vâlcea, către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, şi sentinţa civilă nr. 920 din 02 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 2177/90/2007, precum şi Deciziile civile nr. 96/R/CM din 08 februarie 2008 şi nr. 330/R/CM din 15 aprilie 2008, pronunţate în Dosarul nr. 2177/90/2007 de Curtea de Apel Piteşti - filele 55-66;

- Depunere înscrisuri a S.C. U.S.G. prin SC de Avocaţi Muşat &.

Asociaţii din 22 iulie 2010 şi documentele anexate - filele 332-427.

În vol. XIII.

- Răspunsul A.N.A.F. Vâlcea din 08 august 2011 şi anexele1 - 379.

În vol. XIV.

- Răspuns Judecătoria Reşiţa împreună cu înscrisurile menţionate, Dosar nr. 10723/288/2009 - contestaţie la executare formulată de U.S.G. pag. 1-210.

În vol. XV.

- Fotocopii ale Dosarului nr. 575/P/2010 al Parchetului Curții de Apel Piteşti privind pe F.E., C.M.A., A.L., B.S.F., având ca obiect plângerea I.N.G. B. N.V. Amsterdam - filele 6-239.

În vol. XVI.

- Dosarul de executare silită nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E., în copii certificate - filele 4-341.

În vol. XVII.

- Adresa din 20 decembrie 2012 a Gărzii Financiare - Comisariatul general şi Nota unilaterală din 17 decembrie 2012- filele 3-15.

- Contract de comodat încheiat între A.L. şi SC P. SRL Alexandria - fila 16.

- Contract de asistenţă juridică din 01 martie 2007 încheiat între Cabinet de avocat A.L. şi V.C. plus chitanţa şi factura fiscală - filele 17-20.

- Nota de constatare din 15 septembrie 2011 a Gărzii Financiare, secţia Teleorman - filele 21-22.

- Sesizare penală a Gărzii Financiare, secţia Teleorman nr. 802860/TR din 16 septembrie 2011 către Parchetul de pe lângă Judecătoria Alexandria însoţită de documentele menţionate - filele 23-39.

- Nota Serviciul specialişti D.N.A. din 15 noiembrie 2012 - filele 48 - 64.

- Proces verbal îdin 04 mai 2012 primire documente şi documentele anexate acestuia - filele 67-79.

- Adresa cabinet av. A.L. din 19 mai 2011 către D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, cu documentele anexate - filele 82-88.

- Adresa din 27 septembrie 2011 a Gărzii Financiare Argeş către D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie de înaintare a notei de constatare - filele 90 -126.

Adresa din 19 septembrie 2011 a Gărzii Financiare, secţia Teleorman şi sesizarea penală nr. 802860/TR din 16 septembrie 2011 -filele 128 – 154.

- Proces verbal din 24 octombrie 2012-fila 181.

- Adresa Gărzii Financiare Argeş din 19 martie 2012 cu documentele anexate - filele 264-270.

- Răspunsul O.N.R.C. din 06 ianuarie 2012 privind istoricul SC I.B.A. SRL-filele 271-334.

- Adresa O.N.R.C. din 1 iulie 2011 privind istoricul SC H.B. SRL - filele 336-347.

- Cerere C.M. din 12 septembrie 2012 - fila 348.

- Încheierea nr. 62090/2/2011 din 20 iulie 2012 privind SC R.E. SRL - filele 349-350.

- Convocare adunarea creditorilor nr. l din 10 august 2012 SC R.E. SRL - filele 351-354.

- Proces verbal din 12 septembrie 2012 primire documente şi documentele anexate -filele 355-364.

- Răspunsul O.N.P.C.S.B. acestuia nr. C/XI/1984 din 25 iulie 2011-filele 365-413.

- Adresa Serviciul Tehnic al D.N.A. din 2010 şi procesele verbale ataşate - filele 414-430.

În vol. XVIII.

Proces verbal din 5 octombrie 2012 citare telefonică - filele 25 - 26.

Citaţie pe numele A.L. din 05 octombrie 2012 şi dovada de îndeplinire a procedurii de citare - filele 27-30.

Referatul nr. 472/P/2010 din 19 noiembrie 2012 cu propunere de emitere a mandatului european de arestare şi a mandatului de urmărire penală - filele 173 - 189.

În vol. XIX.

Comunicări încheierii ale O.C.P.I. Teleorman din 15 ianuarie 2013-filele 10-42.

Răspunsul Primăria municipiului Piteşti din 5 februarie 2013 - filele 43 - 44.

Răspunsul SC B.R.D. G.S.G. SA, SC B.P. SA, SDC B.T. SA, SC R.B. SA, SC B.C.R. SA - filele 48 -57

Sentinţa civilă nr. 4434 din 7 noiembrie 2005 a Judecătoriei Piteşti - filele 116-118.

Adresa I.N.G. B. N.V. din 26 octombrie 2012 şi documentele anexate - filele 156-339.

Adresele SC R.B. SA din 20 februarie 2013 - filele 340 - 345 - Adresa R.B. din 18 februarie 2013 -fila 354. B. Înalta Curte mai are în vedere că la instanţa de fond a Curţii de Apel Bucureşti, în faza de cercetare judecătorească au fost reaudiaţi inculpaţii, o parte din martorii din acte şi a fost administrată proba cu acte, iar la data de 08 ianuarie 2015, s-a procedat la ascultarea în şedinţă publică a înregistrării ce se regăseşte pe suportul digital, cu seria constructivă, inscripţionat „secţia a II-a, nr. 472/P/2010, nr. 1298/II-1/2010, Te 22, Original 91³-Probă digitală".

În faţa instanţei de apel a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ca urmare a celor dispuse prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 06 mai 2015 (filele 60-66 vol. 1 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), în temeiul art. 420 alin. (5) raportat la art. 100 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. s-au administrat următoarele probe:

1. Pentru inculpatul F.E.:

- Înscrisurile ce au însoţit Nota de probatorii, constând în:

- Plângerea penală din data de 07 septembrie 2009, intitulată „Sesizare" adresată iniţial de SC U.S.G. C.C.G. SA, D.N.A., Serviciul Teritorial Piteşti, prin care erau reclamate faptele executorului judecătoresc F.E. în legătură cu Dosarul execuţional nr. 1044/2009, iar ulterior la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea şi apoi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti;

- Adresa de înaintare a plângerii sus-menţionate de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Piteşti către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea, purtând rezoluţia de înaintare ulterioară a acestei plângeri Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti;

- Rezoluţia din data de 01 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, dată în Dosarul nr. 387/P/2009, prin care a fost dispusă soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc F.E. în raport de aspectele reclamate;

- Rezoluţia din data de 17 mai 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, prin care a fost menţinută soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în Dosarul nr. 387/P/2009;

- Decizia nr. 3750 din 25 octombrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 569/46/2010, prin care a fost respins recursul declarat de recurenta SC U.S.G. C.C.G. SA împotriva sentinţei penale nr. 69/F din 25 iulie 2010 a Curţii de Apel Piteşti;

- Referatul din data de 18 ianuarie 2012 întocmit în Dosarul de urmărire penală nr. 472/P/2010 al D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, prin care s-a propus infirmarea Rezoluţiilor nr. 387/P/2009 din data de 01 martie 2010 şi nr. 575/P/2010 din data de 25 ianuarie 2011 ale Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, precum şi adresa de înaintare a acestui referat;

- Adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti către D.N.A., secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, prin care se învederează faptul că Rezoluţia nr. 387/P/2009 din data de 01 martie 2010 a rămas definitivă prin Decizia nr. 3750 din 25 octombrie 2010 a ICCJ, existând autoritate de lucru judecat;

- Încheierea din data de 09 septembrie 2009 a Judecătoriei Piteşti, pronunţată în Dosarul nr. 12176/280/2009, prin care a fost respinsă cererea de suspendare provizorie a executării silite ce forma obiectul Dosarului de executare nr. 1044/2009 al B.E.J., „F.E.";

- certificat emis de Tribunalul Argeş, secţia civilă, privind admiterea cererii de revizuire ce a format obiectul Dosarului nr. 3399/109/2009 şi anularea încheierii din data de 17 septembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în Dosarul nr. 9092/288/2009 (încheiere prin care se dispusese anterior suspendarea provizorie a executării silite în Dosarul execuţional nr. 1044/2009);

- sentinţa civilă nr. 9399 din 19 noiembrie 2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 22354/280/2010 prin care a fost dispusă obligarea pârâtului B.E.J., „F.E." la continuarea executării silite începute în Dosarul nr. 1136/2010 în condiţiile în care executarea silită fusese suspendată de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.

Va constata administrată proba cu aceste înscrisuri ce au fost depuse la dosarul cauzei (filele 151-185 vol. I dosar Înalta Curte de Casație și Justiție şi fila 19-46 vol. II dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

2. Pentru inculpatul B.S.F.:

- Înscrisurile constând în expertiza comparativă judiciară şi proba cu înscrisuri care au fost depuse la dosarul cauzei la data de 22 aprilie 2015, conform opisului cu documente, înscrisuri ce se află la fila 300, și filele 314-365 vol. I dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, precum şi actele în circumstanţiere.

3. Pentru inculpatul A.L.:

- Vizionarea înregistrărilor video din data de 02 decembrie 2010 puse la dispoziţia organelor de anchetă de către persoana vătămată I.N.G. B.

4. Pentru inculpatul C.M.A.:

- Vizionarea înregistrărilor video puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de către I.N.G. B.;

- Audierea convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii C.M.A. şi B.S.;

- Proba cu înscrisuri constând în corespondenţa societăţii SC I.B.A. SRL cu inculpatul B.S., referitoare la activitatea din perioada septembrie-octombrie 2010.

Concomitent, toţi apelanţii inculpaţi la cererea acestora au fost audiaţi de către instanţa de apel a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după cum urmează:

- Inculpatul A.L. la data de 2 septembrie 2015, vol. II dos. Înalta Curte de Casație și Justiție, filele 113-117;

- Inculpatul C.M.A. la data del6 septembrie 2015, vol. II dos. Înalta Curte de Casație și Justiție, filele 153-157;

- Inculpatul B.S.F. la data de 17 iunie 2015, vol. II dos. Înalta Curte de Casație și Justiție, filele 101-104;

- Inculpatul V.C. la data de 30 septembrie 2015, vol. II, filele 168-169;

- Inculpatul F.E. la data de 14 octombrie 2015 vol. II dos. Înalta Curte de Casație și Justiție, filele 193-198;

Astfel, inculpatul A.L. a declarat următoarele:

„Sunt de profesie avocat în Baroul Teleorman din anul 1978.

Menţin în totalitate declaraţiile date, olografă şi în faţa ofiţerului de poliţie judiciară delegat în faza de urmărire penală la data de 4 mai 2012, pe cea dată în faţa procurorului la data de 24 septembrie 2012 şi, respectiv, cele trei depoziţii date în faţa judecătorului de fond de la Curtea de Apel Bucureşti la datele de 25 septembrie, 9 octombrie şi 23 octombrie 2014 şi precizez că acestea reflectă adevărul.

Pledez nevinovat pentru infracţiunile imputate.

Mai adaug faptul că am trimis la dosarul cauzei, pentru şedinţa din 30 mai 2013, un memoriu scris în Germania şi doresc să fie valorificat, întrucât prin el fac o expunere detaliată a aspectelor care interesează soluţionarea cauzei.

Înţeleg să arăt că mai înainte de executarea de la B.E.J., F., ce a determinat inculparea subsemnatului, a mai avut loc o procedură execuţională silită la B.E.J., B.D. cu sediul profesional în mun. Rm. Vâlcea, nefinalizată pe reintegrarea în muncă a fostului meu client căruia îi acordam asistenţă avocaţială, coinculpatul B.S. (în anterioritate director la U.S.G. de unde a fost concediat), dar finalizată pe onorarii de executare în sumă totală de circa 20 miliarde lei vechi. In acea procedură executorul Bunescu ne-a sfătuit să impunem onorarii foarte mari, cât putea să suporte creditorul (coinculpatul B.S.), pentru a determina prin acea presiune ca debitorul U.S.G. să îşi execute obligaţia de reintegrare în funcţie.

Totodată, susţin că în privirea mea personală, ceea ce a determinat inculparea subsemnatului, este caracterul apreciabil al cuantumului onorariidui de avocat pe care l-am perceput fostului meu client B.S. (respectiv 20 miliarde lei vechi la prima procedură execuţională silită, şi respectiv 12 milioane lei noi la a doua procedură execuţională silită de la B.E.J., F.), însă dimensiunile acestor onorarii au fost justificate de nota personală a interesului creditorului B.S. şi nu a urmărit nişte foloase patrimoniale nejustificate.

Mai arăt că eu personal, fiind apărătorul vicepreşedintelui P.S.D., L.D. de la acea dată am fost relativ influenţat de preşedintele Consiliului Județean Vâlcea Buşă, care era şi el membru P.S.D., pentru a avea o poziţie neconformă cu satisfacerea interesului legitim al clientului meu, chestiune la care m-am opus, dând prioritate exercitării în condiţiile legii a profesiei de avocat; suplimentar, mai suspicionez faptul că interese contrare clientului meu B.S. şi mie, ca apărător al său, avea şi avocatul C., ce a fost în cabinetul de avocatură al fostului ministru al justiţiei P., şi care asistase interesat la negocierile originale desfăşurate la Londra ale Statului Român acţionar la U.S.G. cu două companii, una indiană şi alta poloneză - ultima dintre ele fiindu-i acceptată oferta de preluare a pachetului majoritar de acţiuni. In acest context înţeleg să arăt, în final, că executorul judecătoresc B.D. din mun. Rm. Vâlcea ne-a indicat că a primit suficiente ameninţări în plan local, ceea ce îl punea în imposibilitate de a continua el procedura execuţională şi în consecinţă am demarat cea de-a doua procedură execuţională la B.E.J., F., cu sediul în Piteşti.

Mai arăt că eu personal 3 ani de zile în anterioritate faţă de situaţia juridică de după achiziţia pachetului majoritar de acţiuni de către compania poloneză, am asigurat asistenţa juridică a SC Bega Timişoara, care a deţinut trei ani acelaşi pachet, ceea ce mă îndrituieşte să susţin că eram total documentat cu privire la situaţia U.S.G. Pe de altă parte, întrucât după achiziţia de către compania poloneză a pachetului majoritar de acţiuni clientul meu, B.S., a fost concediat, reproşându-se că în calitatea sa de director general acceptase onorarii de avocat extrem de apreciabile, pretinse doar de către mine ca şi avocat (fiind singurul avocat care asigura partenarial servicii de asistenţă juridică pentru U.S.G., în condiţiile în care eu am fost recomandat pentru profesionalismul meu de către A.V.A.S.) această chestiune a făcut ca eu să mă conformez sugestiei executorului B.D. şi în continuare să pretind onorarii avocaţiale foarte mari.

În mod esenţializat arăt că datorat multitudinii de contacte şi contracte de asistenţă calificată, constând în intermedierea legăturilor juridice între furnizori de produse de inventică şi achizitori şi a multitudinii de locuri în care îmi era necesară prezenţa (Monaco, Geneva -Elveţia ş.a.) am fost silit să am un apărător român profesionist, cu titlu de partener, şi pe care l-am identificat în persoana avocatului C.M.A. din Baroul Argeş. În acest cadru i-am recomandat acestuia din urmă, lucru pe care l-a şi făcut, să înfiinţeze o companie specializată pentru a fi „vehicul" la negocieri, consulting specializat şi a cesiunii, în general managementid afacerilor în acea materie deja indicată.

După ştiinţa mea, B.S. l-a găsit prin propriile mijloace pe executorul F. în mun. Piteşti, şi întrucât fără nici un fel de implicare a mea şi nu la recomandarea mea, în luna mai a anului 2009, B.S. a încheiat un contract cu SC H.B. SRL cu sediul social în mun.- Piteşti (primul oferind consulting specializat acestei companii), iar eu tot în cursul lunii mai am încheiat, la rândul meu, un contract de asistenţă servicii juridice cu aceeaşi companie, facturând către aceasta aceeaşi sumă de 20 miliarde lei vechi - cu menţiunea că eu numai în ipoteza neexecutării facturii pe care o emisesem lui B.S. în prima procedură de executare, urma să execut secund factura ce o emiteam către SC H.B. SRL.

Astfel, încă o dată precizez, că acel contract încheiat de mine cu SC H.B. SRL era total exterior procesului de executare silită în care acordam asistenţă juridică creditorului B.S. (contractpe care l-am încheiat în timp mai târziu, la data de 1 septembrie 2009, când am şi primit suma de 20 miliarde lei vechi, cash, în mun. Piteşti de la acesta). Ulterior, după 2 zile, am fost informat telefonic de către B.S. că după ce acesta s-a deplasat la B.E.J.. F., prezentând pentru executare factura plus chitanţa emise de subsemnatul, prin ultima atestând facerea plăţii, executorul indicat a redus cuantumul onorariul subsemnatului la suma de 1.000 lei. M-am deplasat la sediul profesional al executorului F. unde i-am motivat acestuia prin trimitere la mai multe hotărâri ale C.E.D.O. de la Strasbourg (Cauzele Pârcălab vs România şi Barb vs România) prin care Statul român a fost condamnat pentru neexecutarea facturii având în vedere caracterul acesteia de document financiar-contabil justificativ al titlului plăţii, precum şi prin trimitere la dispoziţiile O.G. nr. 5/2001 privind somaţia de plată ce îngăduia emiterea acestor somaţii doar în baza unui contract sau a unui statut şi prin conformare la disp.art. 456 vechiul C. proc. civ. care făcea distincţia in terminis între cheltuieli de executare ocazionate (ceea ce însemna facturarea) şi respectiv cheltuieli de executare avansate (ceea ce însemna deja preplătite) şi pe fondul unui conflict categoric, după îndelungi stăruinţe, ameninţări, dar cu forţa argumentelor juridice arătate mai sus, am obţinut de la el continuarea executării pentru suma înscrisă în factura emisă de SC H.B. SRL către creditorul B.S.

Susţin că fără ca eu să fi avut vreo formă de participaţie la falsificarea vreunui înscris din procedura execuţională, ori la uzul vreunui astfel de fals, au fost executate mai multe titluri legitime (hotărâri judecătoreşti rămase definitive) şi am indicat reprezentantului debitor U.S.G. care s-a prezentat la B.E.J., F. la data de 28 septembrie 2009, când s-a distribuit preţul după refacerea tabloului final al creditorilor, că este obligaţia lor la executarea titlului, că acţionează contrar legii, făcând adrese scrise la băncile terţi popriţi - I.N.G. B. şi C.B.-şi că dacă prin ipoteze invocă executarea unor obligaţii de către B.S. să procedeze mai înainte în mod necesar la obţinerea titlurilor judecătoreşti, autorizarea executării acestora şi facerea dosarelor de executare silită corespunzătoare.

Pentru a contracara reducerea onorariului ce îmi era cuvenit pentru plata prestaţiilor de asistenţă avocaţială, chestiune care nu era atributul executorului şi în condiţiile în care nu avusese loc prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti care constituia titlul hotărârii ce se executa am încheiat la data de 30 octombrie 2009 un contract de cesiune de creanţă între mine, B.S. şi S.D.C. H.B. - eu fiind cesionarul, SC H.B. SRL fiind cedentid, iar B.S. fiind debitorul cedat pentru plata onorariului subsemnatului de 20 miliarde lei vechi.

Aşa fiind, după ce U.S.G. a fost executată de către executorul judecătoresc F., iar acesta la rândul său a făcut viramentul sumei cuvenite în contul meu, iar imediat după aceea eu i-am restituit suma de 20 miliarde lei vechi, din nou lui B.S. şi întrucât acesta îmi făcuse plata în cash la fel am procedat şi eu.

Pe de altă parte, văzând lipsa de reacţie şi indiferenţa terţilor popriţi deja implicaţi, I.N.G. B. şi C.B., neparticiparea consilierilor juridici ai acestora la judecata cererilor ulterioare depuse în Dosarul de executare silită nr. 15806 aflat pe rolul Judecătoriei Piteşti, având ca obiect validarea popririi pentru suma de 20 miliarde lei vechi m-a determinat să majorez cuantumul onorariului avocaţial pe care l-am perceput clientului meu B.S. la suma de 12 milioane lei noi, în Dosarul de executare silită nr. 1136/2010, prin acelaşi B.E.J., F.E.

La cererea mea în sensul eliminării din numele comercial al SC H.B. SRL a sintagmei „H." (ca şi numele fiului meu cu răsfrângere la nivel patrimonial) partenerul, meu avocatul C.A.M., a înfiinţat o nouă societate numită SC Intel Blitz şi ca şi la prima procedură execuţională silită am încheiat cu aceasta un contract de consultanţă juridică purtând asupra sumei de 12 milioane lei noi, şi am emis o unică factură corelativ acelei sume, Ulterior unei hotărâri pronunţate de Jud. sector 3 Bucureşti la cererea terţului poprit I.N.G. B. de suspendare a acelei executări, care a fost urmată de o hotărâre a jud. Piteşti prin care s-a dispus continuarea executării, am fost încunoştinţat de către clientul meu B.S. că din nou executorul judecătoresc F. mi-a redus onorariul în această a doua procedură e4xecuţională la suma de 10.000 lei. Pentru acest motiv, reluând coroborarea practicii C.E.D.O. în materia plăţilor facturilor, a incidenţei O.G. nr. 5/2001 privind somaţia de plată, a distincţiei cheltuieli de executare ocazionate şi respectiv avansate instituită prin disp. art. 456 din fostul C. proc. civ. (şi cu menţiunea mea în planul proiecţiei comparate a legilor de procedură civilă că disp.art. 669 din N.C.P.C. nu mai stabilesc o atare distincţie) am avut din nou discuţii conflictuale prelungite cu executorul F. pentru plata în integralitate a sumei de 12 milioane lei facturată în urma contractului încheiat între SC I.B. SRL şi B.S. (aşadar la dosarul de executare silită al B.E.J., F. nu a fost depus contractul meu de asistenţă avocaţială încheiat cu B.S.).

Prin urmare, datorat reducerii efectuate de executorul F. şi întrucât suma de 12 milioane lei mi-a fost plătită cash de către B.S., în zilele de 21 şi 22 sept. 2010, în mun. Piteşti într-un geamantan, fiindu-mi teamă de a fi agresat înti-ucât locuiam singur la locuinţa părinţilor mei din oraşul Alexandria, jud. Teleormnan, m-am declarat de acord cu cererile sale pentru returnarea sumei în discuţie (relativ la care apreciez că ea putea proveni inclusiv din împrumuturi în plan local sau din fonduri băneşti puse la dispoziţia lui B.S., vicepreşedinte al Organizaţiei judeţene P.D.L. Vâlcea de către lideri ai partidului politic din care făcea parte din surse licite sau nu, după caz) sens în care în data de 14 noiembrie 2011, la un hotel pe insula Lindau de pe lacul Constanţa (Bodensse), i-am returnat şi eu acestuia suma de 3 milioane euro, tot cash, pe care am procurat-o din conturi personale şi nu numai, în Germania.

Pe de altă parte,m cu referire la tentativa la infracţiunea de înşelăciune având ca pretinsă parte vătămată pe SN P.P. SA arăt că nu am alte susţineri de făcut şi îmi menţin în totalitate relatările făcute în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond la Curtea de Apel Bucureşti.

Răspunsuri la întrebările puse de procuror:

I: Aţi avut cunoştinţă că la data încheierii contractul de asistenţă 871 din 2009 inc. S.B. nu era solvabil?

R: Eu am încheiat acest contract la data de 1 septembrie 2009, după ce B.S. mi-a confirmat că a primit dintr-o sursă necunoscută mie suma de 20 miliarde lei vechi.

I: În baza căror criterii aţi stabilit onorariile de asistenţă avocaţială pe care le-aţi perceput î

N relaţia cu B.S.?

R: Având în vedere interdicţia Legea nr. 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat şi disp.art. 125-129 din Statul profesiei de avocat care interzic onorarii minime şi maxime şi instituie drept criterii vechime în exercitarea profesiei, notorietate, experienţă, acele onorarii pe care le-am indicat au fost stabilite în mod liber între mine şi clientul meu B.S.

I: Contractul încheiat cu coinculpatul S.B. a fost pentru recuperarea debitului de 350.000 lei vechi, iar întrucât onorariul dvs. a fost de 20 miliarde lei vechi, nu apreciaţi ca fiind exagerat de oneros raportul dintre aceste sume?

R: Nu, pentru cu eu eram foarte bine plătit în Geneva cu onorarii chiar şi de 50.000 euro pe zi şi în consecinţă, eu am lipsit pentru executarea contractului cu B.S. pentru circa 1 lună de zile.

I: acelaşi caracter excesiv de oneros nu este prezent şi pentru raportul între executarea debitului efectiv de 11,15 lei noi şi respectiv onorariul pe care l-aţi pretins şi perceput de 12 milioane lei noi?

R: Aşa cum deja am arătat pe larg, lipsa nejustificată a reprezentanţilor autorizaţi ai terţilor popriţi I.N.G. şi C.B. la judecata cererilor conexe procedurii de executare silită în condiţiile în care pe traseul deplasării la locul unei dintre instanţele judiciare am suferit un grav accident de circulaţie, răsturnându-mă cu auto personal de 6 ori, precum şi interdicţia legii pentru limitarea onorariilor percepute de către apărători, m-au determinat să pretind onorariul în suma indicată în întrebare.

I: Care a fost avantajul dvs. pecuniar având în vedere că aţi returnat sumele de bani indicate, pe care le-aţi perceput cu titlu de onorariu avocat?

R: La prima procedură execuţională silită suma pe care am încasat-o a constituit o garanţie pentru alte afaceri comerciale derulate de subsemnatul, iar pentru procedura secundă, întrucât eu am perceput onorariul în luna septembrie a anului 2010 şi am restituit-o în euro la 14 noiembrie 2011, fără a explica detaliat, pe durata de timp indicată suma de bani mi-a produs avantaje pecuniare suplimentare.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatului F.E.:

I: Cunoaşteţi dacă chitanţa emisă de dvs. către B.S., atestând primire a sumei de 20 miliarde lei vechi cu titlu de onorariu de avocat a fost depusă în primul dosar execuţional?

R: Nu am ştiinţă, însă presupun că da întrucât executorul F. a redus acel onorariu la suma de 1.000 lei.

I: Executorul F. a beneficiat de alte sume de bani în afara de onorariile percepute de dvs. ca avocat?

R: Nu, evident, datorat conflictelor iscate între mine şi acesta datorate reducerilor aceloraşi onorarii.

Răspunsuri la întrebările puse de inculpatul F.E.:

I: M-am conformat la hotărârile judecătoreşti pe durata ambelor proceduri execuţionale silite?

R: Da.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatului B.S.:

I: Deciziile luate de B.S., ca director general executiv U.S.G., pentru plata onorariilor percepute de dvs. ca avocat mai înainte de cele două proceduri execuţionale silite de cine au fost avizate?

R; Au fost avizate prin hotărârile de administraţie ale U.S.G."

Inculpatul C.M.A. a declarat următoarele:

"Menţine declaraţia olografă din data de 04 mai 2012.

Întrebări formulate de apărătorul ales al inculpatului C.M.A.:

1. Ce faptă a săvârşit în legătură cu U.S.G., şi dacă a fost urmărit penal pentru aceasta.

R: În legătură cu fapta privind U.S.G., respectiv cu Dosarul nr. 1044/2009 arăt următoarele: aspectul procedural la care doresc să mă refer este faptul că această faptă penală de înşelăciune pentru care am fost urmărit penal, trimis în judecată şi condamnat - nu am fost cercetat penal şi afirm acest lucru întrucât Dosarul nr. 208/P/2010 care a făcut obiectul cercetării acestei fapte, fiind disjuns din Dosarul nr. 472/P/2010, a fost instrumentat de D.N.A. Piteşti. Nu am fost chemat la D.N.A., nu mi s-a adus la cunoştinţă învinuirea.

În legătură cu fapta de înşelăciune pentru care sunt acuzat doresc să arăt că participarea mea personală la executarea silită ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1044 - dosarul de executare, a constat într-un singur moment când eu personal, asistându-mi clientul - B.S., a fost data la care executorul judecătoresc F.E. - a solicitat prezenţa dl B. în calitate de creditor pentru înmânarea unui proces verbal, un act procedural, iar la acel moment dl avocat A. nu era în localitate, iar eu l-am substituit. Eu personal nu am avut contact niciodată cu partea vătămată U.S.G. în cursul acestei executări silite, nu am prezentat părţii vătămate niciodată nici un fel de act sau vreo situaţie care să conducă la inducerea în eroare a părţii vătămate, nu am solicitat nimic de la partea vătămată U.S.G. şi nici nu am efectuat acte de orice natură împotriva acestei părţi vătămate. Repet nu am avut niciun contact cu aceasta, cu excepţia unui moment, relevat de un martor - Ş.D., fostul jurist al U.S.G., care din iniţiativa sa a purtat o discuţie cu mine pentru stingerea amiabilă a conflictului dintre cele două părţi.

Dosarul de executare viza drepturi băneşti obţinute de clientul nostru împotriva U.S.G. Era vorba de trei hotărâri judecătoreşti care însumau 35.000 lei.

2. În urma procedurii de executare silită aţi încasat bani de la U.S.G. sau de la dl B.?

R: Nu. Am încasat bani de la dl B. reprezentând onorariile pentru procesele în care l-am reprezentat sau asistat împotriva părţii vătămate. Nu am primit niciun ban din prestaţia în dosarul de executare silită menţionat.

3. ce activitate a avut firma în care eraţi asociat, firmă despre care acuzarea a menţionat că a fost înfiinţată pentru scopuri infracţionale - SC H.B. SRL?

R: am fost acuzat că mijlocul prin care eu în calitate de autor nemijlocit al infracţiunii de înşelăciune aş fi constituit o societate comercială, în cursul anului 2009. Obiectul principal de activitate era consultanţă în afaceri şi management. Societate a desfăşurat astfel de activitate. S-a încheiat un contract cu dl B.S. pentru prestarea de servicii.

4. Aţi prezentat vreodată vreun act către executorul judecătoresc, care au fost folosite de către acesta sau depuse în dosarul de executare?

R: Nu. Ştiu că dl executor când a declanşat executarea silită a prezentat părţii vătămate titlul executoriu, hotărârea judecătorească, investirea cu formulă executorie.

Nu cunoşteam actele din dosarul de executare, întrucât era un dosar voluminos iar eu am participat doar la un unic moment, respectiv comunicarea procesului-verbal către clientul meu.

5. Aţi participat la executarea silită în ceea ce priveşte persoana vătămată I.N.G. B., în ce calitate, aţi prezentat documente acestei părţi vătămate?

R: în ceea ce priveşte Dosarul de executare nr. 1136 ce viza partea vătămată I.N.G. B., prezenţa mea în contact cu banca a fost la două momente, pe 30 noiembrie 2010 şi 02 decembrie 2010. la acele două daţi am fost la I.N.G. B. însoţindu-l pe clientul meu în calitate de avocat dar şi pe executorul judecătoresc F. în data de 02 decembrie 2010 a fost prezent şi dl avocat A.L.

La aceste două termene împreună cu noi se aflau 6 ofiţeri de poliţie de la Secţia 1 Poliţie Piteşti.

Toată activitatea mea în interiorul instituţiei băncii se poate verifica din înregistrările video aflate la dosar. Eu personal am avut un singur contact cu directoarea de filială a băncii I.N.G., în care aceasta mi-a dat să vorbesc la telefon cu avocatul din Bucureşti care reprezenta I.N.G. la acel moment. Discuţia a vizat găsirea unei soluţii amiabile de stingere a conflictului. Ulterior nu am fost contactat.

În actul de acuzare s-a afirmat că aş fi încercat să sparg banca, de aceea am subliniat faptul că au fost prezenţi cei 6 ofiţeri de poliţie.

Doresc să precizez că nu am avut niciodată intenţia de a induce în eroare partea vătămată, nici cu privire la calitatea mea. Am respectat procedura de executare. Intenţia a fost de punere în executare a titlurilor, şi în nici un caz inducerea în eroare a părţii vătămate. Acesteia i-au fost prezentate din prima clipă pretenţiile creditorului - B.S.

Cu privire la a treia acuzaţie care mi se aduce - constituirea de grup infracţional organizat, arăt că nu m-am constituit în nici un grup infracţional împreună cu ceilalţi inculpaţi pentru simplul motiv că eu am avut contract de asistenţă juridică cu clientul meu B.S.. Pe dl F. îl cunosc de când am intrat în profesia de avocat. Este unul din cei mai vechi executori judecătoreşti. Pe dl A. l-am cunoscut în cursul anului 2005 la instanţă, astfel l-am cunoscut şi pe dl B., prin intermediul dl A. care era avocatul U.S.G. Eu am reprezentat în anumite dosare U.S.G.

Întrebări formulate de reprezentantul Ministerului Public:

1. Cine a avut iniţiativa de înfiinţarea societăţilor SC H.B. SRL şi SC L.B.A. SRL?

R: Iniţiativa a aparţinut dl avocat A.L. am fost de acord cu această iniţiativă pentru că mi s-apărut un lucru firesc lucrând în domeniu recuperării creanţelor. M-am gândit şi la exemplul casei de avocatură M.

2. Cele 4 contracte de prestări servicii încheiate cu B.S. aveau ca obiect recuperarea creanţelor de la cei doi debitori (U.S.G., L.N.G. şi C.B.)?

R: contractul avea ca obiect prestării servicii, respectiv recuperarea creanţelor.

3. Puteţi asimila activitatea de consultanţă pentru afaceri şi management cu cea de recuperare a creanţelor?

R: Întrucât codul C.A.E.N. prevede o activitate de consultanţă pentru afaceri şi management, implicit o prevede pe cea de recuperare a creanţelor.

4. Activitatea de recuperare a creanţelor presupune o activitate de executare silită?

R: Da. valorificarea creanţei presupune la un moment dat executarea silită a debitorului ce nu a executat benevol.

5. Aveaţi trecută în obiectul de activitate a celor două societăţi desfăşurarea sau implicarea în executări silite?

R. O firmă nu poate, conform C.A.E.N., să facă executare silită care aparţine exclusiv executorului.

6. La data emiterii facturilor celor patru contracte aţi primit bani de la S.B.?

R: Societatea nu a primit bani de la dl B., nu a emis chitanţe, dar a emis facturi în baza contractelor de prestări servicii.

7. Aţi depus, personal, la dosarele de executare contractele de prestări servicii?

R: Eu personal nu am depus nici contracte, nici facturi în dosarul de executare. Eu l-am înmânat dl B.S. şi acesta ar fi trebuit să le depună.

8. În afară de perioada anilor 2009-2012 aţi mai efectuat activităţi de recuperare a creanţelor împreună cu inculpatul A.L.?

R: Da, am avut discuţii. Era vorba de un portofoliu de creanţe împotriva SC O.M.V.P. SA Nu s-a concretizat nimic pentru că nu am reuşit să facem acest lucru.

9. A.L. sau dsv. aţi primit vreun ban pentru cele patru contracte de cesiune a creanţelor?

R: Au existat două contracte de cesiune a creanţelor şi trei de prestări servicii. Ca urmare a contractului de cesiune care reprezenta stingerea datoriei, dl B. a devenit debitorul dl A.L.. la momentul la care s-a finalizat executarea în dosarul U.S.G. a solicitat executorului judecătoresc virarea sumei de bani, în cuantum de 2.000.000 lei, în contul cabinetului de avocat A.L.. în acest fel s-a stins datoria provenită din cesiune. Eu personal nu am primit nicio sumă de bani.

Scopul înfiinţării societăţilor era unul economic de a câştiga sume de bani, însă eu sau societatea nu am primit sume de bani ca dividende. Pe cele două societăţi înfiinţate nu am primit sume de bani şi acestea au fost desfiinţate după un an, nejustificându-se interesul economic, eu necâştigând niciun ban.

10. Dacă singurul obiect activitate a celor două societăţi a fost contractele de prestări servicii pentru recuperarea creanţei cu dl B.S.

R: da, au fost singurele contracte încheiate. Nu am apucat să desfăşurăm alte activităţi, deşi am fi vrut în legătură cu portofoliul SC O.M.V.P. SA.

Întrebări formulate pentru inculpatul A.L.:

1. Deciziile în cadrul celor două societăţi H.B. şi I.B. în ce modalitatea erau luate?

R: contractele au fost încheiate între societate şi dl B.S. Societăţile au avut drept scop recuperarea creanţelor. Deciziile în societate erau luate de administratorii B.G. şi B.D.. Contractele au fost încheiate ca urmare a negocierii mele cu dl B.

3. Anterior încheierii contractelor de consultanţă şi management a existat o întâlnire între B., A., F. şi dvs. cu privire la un plan de acţiune referitor la executarea silită.

R: Discuţii între noi, anterioare înfiinţării celor două societăţi nu au existat.

4. Cunoaşteţi despre solicitarea de restituire a unor sume de bani formulată de dl B.S. către dl A.L.?

R: Ştiu că dl B. i-a solicitat dl A., ca urmare a unei hotărâri de suspendare a executării, restituirea onorariului plătit şi mai cunosc, că cei doi s-au întâlnit în străinătate unde a fost restituit acest onorariu. Este vorba de restituirea sumei de 12.000.000 lei.

5. Cunoaşteţi despre existenţa unor discuţii contradictorii dintre F. şi A. în legătură cu diminuarea onorariilor?

R: Au existat mai multe discuţii. dl F. este un executor foarte stric, iar acest fapt a dat naştere unor discuţii aprinse legate de onorariul dl A. şi procedura urmată. întrebări formulate de apărătorul inc. B.S.:

1. Ce rol a avut inculpatul B.S. în înfiinţarea celor două societăţi comerciale de recuperare a creanţelor?

R: Niciunul.

2. În cele două dosare de executare B.S. a avut un contract încheiat cu dvs. ?

R: În primul dosar de executare pentru U.S.G. l-am substituit pe dl A. Iar în cel de-al doilea dosar am avut contract de separat cum am precizat anterior.

3. Documentele justificative pe care i le-aţi eliberat dl B., cunoaşteţi cu le-a folosit?

R: Le-a folosit la executorul judecătoresc. Dl B. dorea să constrângă debitoarele să execute obligaţiile.

Întrebări formulate de apărătorul inculpatului F.E.:

1. Cine a luat decizia de a fi atestate cheltuielile de executare în cele două dosare printr-o factură emisă de o S.R.L. Care a fost motivul pentru care s-a apelat la o astfel de soluţie?

R: Dl. B. a solicitat cheltuielile de executare.

După ce mi s-a citit paragraful penultim aflat la fila 40 verso în dosarul instanţei de fond, de către apărătorul inculpatului F., precizez că menţin acea susţinere. A existat o discuţie în care dl B. ne-a întrebat în calitate de avocaţi cu privire la imposibilitatea punerii în executare a hotărârii de reintegrare şi ne-a întrebat faţă de sugestia oferită de executorul Bunescu, ca modalitatea de a determina partea vătămată să respecte hotărârea judecătorească solicitarea de cheltuieli în cadrul executării silite, ca mijloc de constrângere. Noi am răspuns că este legal şi se pot solicita cheltuieli în faza de executare, conform procedurii, nu numai onorarii de avocat ci şi alte cheltuieli ocazionate de executare.

2. Inculpatul F. a participat la aceste discuţii?

R: Nu, întrucât au avut loc înainte de declanşarea executării la biroul dl F.

3. Aţi avut discuţii cu dl executorul F.E., în alte modalităţi sau condiţii expuse anterior?

R: Nu.

4. Cunoaşteţi dacă executorul F. a primit sume suplimentare faţă de onorariu, de la oricare dintre inculpaţi?

R: Nu a primit. Acesta îşi lua onorariul de executare de la debitor.

5. De unde cunoaşteţi dacă suma de 2.000.000 ar fi fost efectiv plătită de dl B. către dl A.?

R: Dl B. i-a solicitat executorului judecătoresc să vireze sumele de bani direct în contul dl A.L., după terminarea executării silite.

Întrebări formulate de inculpatul F.E., personal:

1. Până la momentul celor două dosare de executare aţi mai avut dvs sau dl A. dosare de executare la biroul meu?

R: Eu nu am mai avut.

Întrebări formulate de inculpatul B.S., personal:

1. Caracterizaţi relaţia cu dl B. în perioada în care aţi lucrat împreună.

R: dl B. era un client foarte bun. Precizez că în cursul anului 2008 am încasat sume mari de bani de la acesta pentru serviciile prestate.

Nu pot caracteriza relaţia acestuia cu dl A.

Dl B. nu mi-a solicitat altceva decât să desfăşor activitatea de avocat pentru care eram plătit."

Inculpatul B.S.F. a declarat următoarele:

„Momentan nu lucrez.

Menţin declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti şi cele date la organul de urmărire penală cu menţiunea că am rezerve asupra declaraţiei date în noiembrie 2012, când am şi fost reţinut. în declaraţia respectivă s-a consemnat faptul că eu nu am remis nici o sumă de bani, însă am arătat că aceasta nici nu a fost cerută prin procesul verbal de cheltuieli. Neconcordanţa se datorează faptului că mi se sugera să declar că suma respectivă nu ar fi fost remisă. Aici a apărut neconcordanţa deoarece în realitate eu am avansat suma respectivă către avocat, în condiţiile în care ea nu a fost trecută în dosarul de cheltuieli al Dosarului de executare nr. 1136/2010.

Aceste dosare de executare survin din nepunerea în executare a unei hotărâri definitive şi irevocabile de reintegrare în muncă pronunţată de Curtea de apel Piteşti în 2 februarie 2008.

Am fost directorul U.S. Govora până în 27 aprilie 2007.

Precizez că în 5 decembrie 2006 s-a schimbat acţionariatul uzinei şi noul acţionariat mi-a căutat motive de îndepărtare din societate, găsind ca motivaţie semnarea unor contracte de reprezentare cu avocatul A.L.

Mai precizez că avocatul A.L. era angajat dinainte ca eu să conduc această societate, fapt care reiese din vol. 14 fila 341, unde în urma controlului A.N.A.F. reies datoriile pe care societatea le avea către avocat în anul 2004. Toate contractele semnate cu diferiţi avocaţi erau dispuse de consiliul de administraţie, eu fiind director executiv şi nefăcândparte din acest consiliu, care era altul decât cel care mi-a desfăcut contractul de muncă. Eu nu aveam putere de decizie în faţa hotărârilor luate de către Consiliul de administraţie. Avocatul dădea raport pentru prestaţiile efectuate în faţa consiliului de administraţie.

Pentru că se ştia că se schimbă acţionariatul în luna decembrie 2006, preşedintele consiliului de administraţie a dispus un raport de activitate pentru perioada 1 mai 2005 - 30 septembrie 2006. In urma acestui raport conducerea executivă şţi consiliul de administraţie au fost descărcate de gestiune.

Următorul consiliu de administraţie a găsit ca motivare a desfacerii contractului de muncă tocmai activitatea consiliului de administraţie anterior, din care eu nu am făcut parte.

Directorul general este şi preşedintele Curtea de Apel, iar directorul executiv este director general, dar nu face parte din Curte de Apel, respectă dispoziţiile acestui organ.

După ce am fost dat afară şi am câştigat procesul de repunere în drepturi, debitorul, U.S.G., a refuzat în permanenţă respectarea acestei hotărâri judecătoreşti, încercând fel de fel de subterfugii. A început un lung şir de procese, din care au reieşit şi cheltuieli, titlul executoriu fiind hotărârea judecătorească. întrucât au refuzat punerea în aplicare şi a acestor hotărâri judecătoreşti, am fost obligat să încep o executare silită. Dl. A. ştiind că eu nu am făcut nimic ilegal şi că am fost dat afară fără un motiv temeinic a spus că mă va apăra. In urma refuzului debitorului am avut un eveniment nefericit în familia mea, soţia mea decedând chiar în ziua în care am primit o adresă de răspuns că nu mă primesc la serviciu.

Am ajuns să am şi 7 procese pe zi, în civil. Astfel că l-am rugat pe dl. avocat A. să preia toate cauzele, iar de atunci m-a reprezentat dumnealui.

Pentru că onorariile către dânsul erau cenzurate de instanţă la sume foarte mici, mi-a spus că va găsi mijlocul legal ca acestea să fie acordate, deşi celelalte părţi aveau onorariile întregi.

Am început executarea silită pentru recuperarea sumelor care îmi erau datorate în cadrul Curţii de apel Piteşti pentru că la Rm. Vâlcea nici un executor nu mai vroia să îmi preia cazul datorită influenţelor politice.

Datorită acestor aspecte, fiind îndrumat şi de către executorii din Rm. Vâlcea către dl. F.E. (despre care spuneau că este singurul care are curajul) m-am prezentat la el cu titlurile executorii (hotărârile judecătoreşti). De aici a început procedura normală de executare, s-au depus acte doveditoare pentru cheltuieli de executare, printre care un contract între mine şi o societate indicată de dl. avocat care să mă reprezinte ca mandatar.

Am depus cererea pentru executare, după care procedurile au parcurs paşii legali, fără ca eu să am vreo implicare.

Pentru a încheia conflictul cu debitorul am încercat să am o discuţie cu conducerea societăţii, printr-o mediere a avocatului şi consilierul juridic al societăţii. Conducerea a refuzat această discuţie deoarece casa de avocatură apărătoare nu a fost de acord cu o mediere. Astfel, am trecut la paşii de executare silită prevăzuţi de lege. Pentru că banii nu erau consemnaţi la executor de către terţii popriţi, aceştia motivând că există o suspendare a executării de la Judecătoria Rm. Vâlcea, care era ca urmare a respingerii cererii de executare de la Jud. Piteşti, cea care încuviinţase executare, dl. avocat a făcut o cerere prin care să se hotărască care dintre cele două hotărâri (cea de la Vâlcea sau cea de la Piteşti) este în vigoare. Tribunalul Argeş mi-a dat câştig de cauză şi a anulat suspendarea executării. Astfel, executarea a continuat, unul dintre terţii popriţi a virat banii în contul de consemnaţiuni şi dl. executor l-a virat în contul biroului domnului avocat A. şi astfel executarea a fost încheiată. înainte de aceasta, s-a formulat o cerere de validare de poprire faţă de terţii popriţi, care a fost respinsă ca rămasă fără obiect, întrucât între timp se terminase executarea. Nici de această dată terţul poprit nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin titlu executoriu, de aceea s-a format un nou dosar de executare pe noul titlu. Ştiu că în data de 4 octombrie 2010 dl. avocat mi-a transmis să merg împreună cu executorul judecătoresc la sediul debitorului I.N.G. B. - Sucursala Piteşti, unde debitorul a copiat dosarul de executare şi a refuzat să ia în considerare cheltuielile aferente executării, prezentând o suspendare la executare pronunţată de Judecătoria sector 3 Bucureşti. Atunci executorul mi-a spus că suspendă executarea şi că nu mai continuă atâta timp cât este suspendată. Dl. avocat A.i împreună cu colegul său, dl. C. au formulat o cerere de ordonanţă preşedinţială la Judecătoria Piteşti pentru continuarea executării. S-a admis cererea şi în baza ordonanţei, în data de 30 noiembrie 2010 m-am deplasat împreună cu dl. executor judecătoresc la sediul debitorului, unde împreună cu dl. avocat C.M. am prezentat documentele de executare. Precizez că executorul nu a pătruns în sediul debitorului până nu a venit poliţia. Ulterior a fost întocmit procesul verbal de executare, fără nici un fel de abuzuri.

S-a făcut o nouă descindere la sediul debitorului în 2 decembrie 2010, însoţiţi de organele de poliţie şi cu ambii avocaţi, care au încercat să explice conducerii băncii să respecte procedurile legale şi să depună banii în contul de consemnaţiuni. Atunci, după întocmirea procesului verbal, întrucât directoarea băncii părăsise locul de executare, s-a deplasat la biroul acesteia şi a deschis uşa fără a fi fost forţată.

Legat de acuzaţiile care îmi sunt aduse referitoare la sumele de executare arăt că s-a întocmit un contract între mine şi societatea care trebuia să îmi ţină locul, să spun aşa, pe o sumă exorbitantă, de 12 milioane de lei, dar pentru că mi s-a spus că totul este legal şi că toată executarea este supusă conftohdui instanţei, iar aceasta va cenzura această sumă dacă este prea mare. Mi s-a explicat că acesta este un punct de vedere al Curţii constituţionale şi al practicii C.E.D.O. Pentru că se crease o tensiune am cerut executorului judecătoresc în 2 decembrie 2010 să închidă executarea până când instanţa de executare se va pronunţa asupra contestaţiei formulate, deci implicit a acelei sume.

Răspunsuri la întrebările puse de procuror:

I. Care este cuantumul sumei despre care aţi făcut vorbire la începutul declaraţiei?

R: O dată, 2 milioane lei, însă arăt că aceştia nu au fost ceruţi prin procesul verbal de cheltuieli din dosarul de executare de dl. avocat cu care am încheiat contract avocaţial, suma fiind remisă acestuia pentru a fi păstrată până când îmi recuperez creanţa de la debitor, valoarea acesteia fiind egală.

O a doua sumă a fost de aproximativ 3 milioane euro echivalentul în lei, respectiv 12 milioane lei. Şi această sumă era tot o garanţie în al doilea dosar de executare, titlul executoriu fiind în cuantum de 11,5 lei. La întrebarea instanţei răspund că această discrepanţă mi-a fost explicată de către avocat în sensul că este legală, urmând ca instanţa să o tranşeze cu ocazia soluţionării litigiului.

O parte din bani (cei 2 milioane iniţial şi cele 12 milioane) i-am avut eu, iar o parte i-am împrumutat de la cunoştinţe. Menţionez că nici cele 12 milioane lei nu au fost cerute prin proces verbal de cheltuieli.

Mai doresc să precizez că şi în al doilea dosar de executare am încercat să soluţionăm litigiul pe cale amiabilă.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatului F.E.:

I: În ce an l-aţi cunoscut pe inc. F.E.

R: în anul 2009.

I: Aţi mers personal la executorul F. pentru a demara procedura de executare ori au fost avocaţii dvs.?

R: Nu îmi aduc aminte, sunt totuşi 6 ani.

I: Vă aduceţi aminte să fi discutat cu executorul F. despre cuantumul cheltuielilor de executare?

R: Nu îmi aduc aminte.

I: l-aţi dat alte sume de bani executorului F. decât cele provenite din activitatea de executare, în afara onorariului de executare?

R: Nu, nici nu îmi aduc aminte cât a fost acel onorariu. Este oricum consemnat în documentele existente la dosar.

Răspunsuri la întrebările puse de inculpatul F.E.:

I: Dacă executorul a continuat executarea indiferent de soluţiile date de către instanţe pe parcursul acesteia?

R: Când a existat o suspendare, indiferent de instanţa care a emis-o, executorul s-a oprit.

I: În al doilea dosar de executare I.N.G. avea acţiuni la societatea debitoare?

R: Da, Grupul I.N.G. avea acţiuni cu drept de vot la societatea care a cumpărat U.S.G., din câte cunosc eu, peste 90% din acţiuni.

Mai precizez că sume foarte mari au fost cerute şi de către apărătorii debitoarelor, acestea fiind reprezentate de case de avocatură importante la nivel naţional.

Răspunsuri la întrebările puse de inculpatul M. C.:

I: Care a fost intenţia dvs. în cele două executări?

R: Ca orice titlu executor trebuie pus în aplicare. Deci scopul meu a fost respectarea hotărârilor.

Ca orice om care a fost afectat de ceea ce mi s-a întâmplat eu doream să mi se facă dreptate. Pe mine nu m-a interesat care sunt onorariile şi sumele cerute, atâta timp cât ele erau legale. Dorinţa mea era să mă duc la muncă.

I: Cine v-a spus prima dată despre solicitarea de cheltuieli în faza de executare şi care era acel scop?

R: îmi aduc aminte că prima dată mi-a spus executorul P. de la Vâlcea, care mi-a spus că acestea reprezintă „opedeapsă"pentru nepunerea în executare de bună voie a titlului executoriu şi că această solicitare este legală.

Răspunsuri la întrebările puse de inculpatul A.L.:

I: Recunoaşteţi că aţi redactat şi semnat cererea de restituire a onorariului de 12 milioane?

R: Da, după ce instanţa Sectorului 3 s-a pronunţat asupra contestaţiei la executare, spunând că este legală şi acordându-mi un cuantum de aproximativ 5 milioane lei, am solicitat domnului avocat A. să îmi restituie suma pentru că instanţa a stabilit nivelul cuantumului. Deci recunosc înscrisul care este depus la dosarul cauzei.

I: Recunoaşteţi că vi s-a restituit onorariul şi dacă semnătura de pe documentul depus la dosar vă aparţine?

R: Da, recunosc, am primit şi banii.

I: Aţi avut vreo întâlnire vreodată cu mine, executorul şi C.M., în alte împrejurări decât cele care au ţinut de executarea propriu-zisă.

R: Nu. Si din înregistrările convorbirile existente la dosarul cauzei reiese că nu ne-am întâlnit, doar avocaţii s-au întâlnit,

Întrebări puse de instanţă, pentru clarificare:

I: Pe ce funcţie a fost dispusă reîncadrarea dumneavoastră?

R: Decizia de reîncadrare a fost emisă ca director executiv, însă în organigrama societăţii această funcţie a fost schimbată în director general, după ce s-a pronunţat Curtea de Apel Piteşti, tocmai pentru ca eu să nu pot fi repus în drepturi. Schimbarea organigramei şi deciziile de reîncadrare au fost emise de către directorul care mi-a urmat mie în funcţie."

Inculpatul V.C. a declarat următoarele:

"Îmi menţin declaraţiile pe care le-am dat ape parcursul procesului penal, atât în faţa organelor de urmărire penală cât şi în faţa judecătorului de la primă instanţă. Cunosc acuzaţiile care îmi sunt aduse. Mă consider nevinovat pentru această faptă.

Nu am de făcut precizări suplimentare declaraţiilor pe care le menţin, singura fiind cea pe care am afirmat-o şi azi, respectiv aceea că sunt nevinovat.

Ministerul Public: Când a intrat în contact cu inculpatul A.L. prima dată?

R: Când a fost ultimul sau penultimul termen la Tribunalul Giurgiu.

I: Cererea de recuperare a cheltuielilor judiciare în cuantum de 350.000 lei a fost formulată la îndemnul cărui avocat?

R: Domnul avocat A. mi-a spus de cheltuielile judiciare pe care trebuie să mile dea şi onorariul dânsului ca urmare a procesului câştigat la Tribunalid Giurgiu. Nu îmi aduc aminte cu exactitate suma, dar mi-a dat o hârtie sau o chitanţă, nu sunt sigur, pe care am semnat-o.

Avocat pentru inculpatul A.: I-a solicitat avocatul lui, A., restituirea sumei de 350.000 lei şi în ce împrejurări?

R: Nu am avut nici o discuţie cu dânsul, despre bani, despre nimic.

I: Aţi avut mai multe discuţii cu A. în cadrul cărora acesta v-a înmânat mai multe sume de bani, cuprinse între 100 şi 300 euro, reprezentând taxe de timbru, şi diverse sume de bani ca ajutor?

R.: Taxe de timbru nu am plătit niciodată, aşa că nu ştiu despre ce este vorba. Nu am

fost ajutat cu sume de bani de către domnul A.

I: Aţi solicitat în faţa instanţelor restituirea sumei de 350.000 lei şi dacă a fost reprezentat şi de către cine?

R: Nu. Eu nu am venit decât o singură dată la Judecătoria Bucureşti, unde s-a discutat despre cheltuielile judiciare. Dânsul împreună cu un alt domn avocat au făcut cererea, eu nu am făcut nimic. Nu mai ţin minte cum se numeşte celălalt avocat, dar din câte îmi aduc aminte am semnat o împuternicire de reprezentare pentru acel avocat indicat de dl.A..

I: Cu avocatul recomandat de A., aţi semnat vreun act juridic?

R: da, atunci când am venit singura dată la Bucureşti, mi-a dat un contract pe care l-am semnat.

Instanţa: Ce pregătire aveţi?

R: am douăsprezece clase şi lucrez pe un buldo-excavator la Primăria com. Stăneşti. La O MV am avut calitatea de gestionar."

Inculpatul F.E. a declarat următoarele:

„Menţin declaraţiile (atât olografe, cât şi pe formular tipizat) date în faza de urmărire penală, precum şi cea dată la Curtea de Apel Piteşti, instanţa de fond, întrucât acestea reflectă adevărul, însă înţeleg să aduc următoarele precizări suplimentare, corespunzătoare faptelor ce-mi sunt imputate pentru cele două dosare de executare silită, precum şi în raport de actele de încuviinţare a executării silite dispuse de instanţele de judecată material competente, relativ la ambele dosare de executare silită în care am efectuat acte de executare în calitatea mea de executor judecătoresc pe raza de competenţă a Curții de Apel Piteşti la cererea unicului creditor B.S.F.; precum şi în raport de ceea ce mi se pare însemnat, şi anume rezoluţia de N.U.P. nr. 387/P/2009 din 01 martie 2010 ce a fost dispusă de către Parchetul Curţii de Apel Piteşti şi care a fost cenzurată inclusiv prin Hotărârea definitivă a Înaltei Curții de Casație și Justiție nr. 3750 din 25 octombrie 2010pronunţată în Dosarul nr. 569/46/2010.

Înţeleg sa iterez aceste precizări noi având în vedere că în toate declaraţiile pe care le-am dat în cursul procesului penal pornit, atât în faza de urmărire penală, cât şi la instanţa de fond mi s-au adresat întrebări cu caracter de generalitate cu referire la actele efectuate de subsemnatul în calitate de executor judecătoresc; or, eu doresc să arăt în raport de fiecare dintre dosarele de executare silită ce vizau cererile creditorului nominalizat.

În primul Dosar de executare nr. 1044/2009 (număr alocat de subsemnatul la biroul de executare judecătorească) în care ca părţi figurau: în calitate de creditor B.S.F. şi în calitate de debitoare U.S.G. (în continuare numite U.S.G.). L-am cunoscut pe creditorul B. la data depunerii cererii de executare şi a titlurilor executorii şi urmare a dispoziţiei de executare am procedat spre executare silită. Au fost emise ordonanţele de poprire şi comunicate debitoarei în conformitate cu prev.art. 454 vechiul C. proc. civ., inclusiv fiind comunicate ordonanţa de poprire şi procesul verbal de cheltuieli de executare defalcat pe tipuri de cheltuieli (taxe de timbru, timbru judiciar, onorariu executor judecătoresc - 3.500 lei + T.V.A. + costuri comunicare poştală aceleaşi acte, onorariu avocat - 1.000 lei, cheltuieli ocazionate de efectuarea executări silite derivate dîntr-un contract de prestări servicii vizând această executare silite, ataşată fiind o factură fiscală emisă de SC H.B. SA Piteşti), aceasta luând la cunoştinţă conform procesului verbal de predare-primire existent la dosarul de executare şi care cuprindea: titlurile executorii, reprezentate de trei hotărâri judecătoreşti reprezentate de sentinţa civilă nr. 3258 din 28 mai 2008 pronunțată de Judecătoria .Rm. Vâlcea în Dosarul nr. 2039/288/2008, rămasă def. şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1518/R din 02 decembrie 2008 a Trib. Vâlcea.

În baza acestor trei titluri executorii aveam de recuperat debitul principal în sumă de aproximativ 35.000 lei, la care au fost adăugate celelalte cheltuieli cuprinse în procesul verbal de executare silită încheiat la sediul B.E.J. în baza disp.art. 371⁷ din vechiul C. proc. civ

Pe ceilalţi doi avocaţi, dl. C.M. şi dl. A.L., i-am cunoscut cu ocazia acestei executări silite (doar pe primul îl ştiam, având în vedere că era avocat în BA Argeş). Pe dl. A. l-am cunoscut în calitate de avocat al creditorului B.. Niciunul dintre aceştia neavând anterior vreo legătură cu alte proceduri de executare silită înfăptuite de subsemnatul.

În timpul executării silite au fost introduse doua contestaţii la executare silită de către debitoarea USG şi de unul din terţii popriţi (nu îmi amintesc acum numele acelei bănci); în paralel aceştia au introdus cereri de suspendare a executării silite, ambele fiind respinse de către instanţa de executare - Jud. Piteşti.

Mi s-a comunicat de terţul poprit - C.B. sau I.N.G. B. (nu îmi amintesc cu exactitate) că a fost indisponibilizată suma reprezentând debitul datorat plus în integralitate celelalte cheltuieli cuprinse în procesul verbal de executare silită încheiat de subsemnatul, motiv pentru care am solicitat terţului poprit ca suma de bani să fie virată în contul de consemnaţiuni al B.E.J., chestiune care s-a şi realizat.

Am solicitat creditorului şi debitorului să se prezinte la B.E.J. în vederea încheierii unui proces verbal prin care arătam modul cum vor fi distribuite sumele executate; în acest sens ambele părţi s-au prezentat, iar la sediul subsemnatului am discutat inclusiv cu consilierul juridic al U.S.G.; iar acesta, chestionat de mine, a indicat că nu înţelege să conteste procesul verbal de distribuire finală a sumelor, dar a refuzat să semneze acelaşi proces verbal cu motivarea că nu este de acord cu prezentarea sumelor de bani, prezentând o copie a unui certificat de grefa emis de Jud. Rm. Vâlcea, atestând admiterea unei cereri privind suspendarea silită ce se realiza de subsemnatul; fără ca hotărârea judecătorească în discuţie să îmi fi fost comunicată de către instanţa care a pronunţat-o, respectiv jud. Rm. Vâlcea - deşi legea de procedură civilă prevedea ca hotărârea judecătorească în discuţie să fie comunicată executorului judecătoresc. I-am cerut consilierului juridic să-mi prezinte înscrisul (certificatul de grefa) în original, însă acesta nu a putut să îl producă şi în consecinţă eu am încheiat procesul verbal în acele condiţii, pe care le-am expus; eu pretind că în acest proces verbal scris am consemnat în totalitate toate chestiunile indicate mai sus, inclusiv poziţia de refuz de semnare a reprezentantului debitoarei U.S.G. Mai mult chiar, am făcut două adrese scrise către aceeaşi debitoare, ulterior în timp încheierii procesului verbal indicat anterior, prin care am solicitat să indice dacă a formulat contestaţie la executarea silită, fără a primi răspuns.

Nu am procedat la distribuirea sumelor de bani conform acelui proces verbal scris de subsemnatul, apreciind că este posibil a fi fost formulată o contestaţie la executarea silită; iar sumele de bani au fost distribuite în mod efectiv, conform procesului verbal, după aproximativ 2 luni de la încheierea pv-ului, ulterior pronunţării unei hotărâri judecătoreşti de către Trib. Argeş (sau Vâlcea, nu îmi aduc aminte) prin care a fost casată încheierea anterioară de suspendare a executării silite pronunţată de Jud. Rm. Vâlcea).

În final, am procedat în condiţiile legii de procedură civilă la încheierea unui proces verbal scris de încetare a executării silite, fără a mai fi fost chemate părţile; ci, doar de subsemnatul.

Prin conformare la disp. Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti se prevedea ca o copie a tuturor proceselor verbale încheiate de către executorii judecătoreşti trebuiau a fi transmise instanţei de executare, am trimis o copie a dosarului de executare silită la instanţa de executare - Jud. Piteşti.

În urma formulării contestaţiei la executare de către partea interesată, indiferent la ce instanţe teritorial competente s-au formulat (jud. Piteşti, Jud. Rm. Vâlcea, Jud. sector 3 Bucureşti) au fost înaintate copii integrale ale aceluiaşi dosar de executare silită la cererea acestor instanţe pentru soluţionarea procedurilor judiciare.

Al doilea dosar de executare silită s-a format la B.E.J.-ul subsemnatului, la cererea aceluiaşi creditor B.S.F., împotriva debitoarei P.N.G. B. - Sucursala Piteşti şi s-a dispus încuviinţarea executării silite de către Jud. Piteşti. Şi în acest al doilea dosar am încheiat proces-verbal de cheltuieli de executare silită, defalcate după cum urmează: onorariul subsemnatului - 74 lei (calculat la debitul principal de 11,15 lei), taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat -10.000 lei (avocat fiind dl. A.L.) şi cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite derivate dintr-un contract de prestări de servicii încheiat între creditor şi o societate comercială (nu îmi aduc aminte dacă era vorba despre aceeaşi SC Harald Blitz Piteşti), însă a fost prezent din nou şi avocatul C.M.A., care îl substituia pe avocatul A., din câte îmi amintesc şi avea şi o calitate în drept în societatea comercială pe care nu o pot nominaliza, însă reţin că avea sediul în oraşul Ştefăneşti, jud. Argeş (însă nu ştiu dacă administrator sau o altă calitate); fiind ataşată o factură fiscală emisă de către acea societate fiscală, având inserată ca plată suma corespunzătoare clauzei contractuale.

Pe de altă parte, am mai inclus la cererea creditorului onorariu avocat A.L., în sumă de 6 miliarde lei vechi sau 12 miliarde lei vechi, pentru a-l reprezenta pe creditor în procedura execuţională silită pe care o efectuam. Arăt că într-adevăr suma în discuţie reprezentând onorariul avocat reprezentare era extrem de mare, nu mai văzusem anterior în vreun document depus în faţa subsemnatului în alte proceduri execuţionale; cel mai mare onorariu de acest tip îl văzusem pentru sume ce depăşeau de maxim 2-3 ori debitul principal ce se executa (spre exemplu, la un debit principal de 1 miliard lei vechi s-a cerut includerea în cheltuielile de executare a onorariului de avocat de reprezentare în această procedură de 2 sau 3 miliarde lei vechi).

În consecinţa înscrisurilor ce mi-aufost depuse de către creditor şi prin conformare la legea civilă am încheiat procesul verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea silită pe care l-am comunicat debitoarei, fiind ataşate şi copiile înscrisurilor depuse de creditor.

Am emis somaţia către debitoare şi m-am deplasat de mai multe ori la sediul debitoarei, având în vedere titlul executoriu, şi am constatat că debitoare nu s-a conformat la titlu şi nu a depus în contul de consemnaţiuni la sediul B.E.J. debitul principal plus contravaloarea cheltuielilor ocazionate de executare silită; or în aceste condiţii procedura execuţională silită, chiar şi în lipsa formulării unei contestaţii de către debitor se suspendă de drept.

Mai arăt că executarea silită ce o înfăptuiam a fost suspendată în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţată de Jud. sector 3 Bucureşti la cererea terţului poprit I.N.G. B., rămasă definitivă şi care a statuat diminuarea onorariului de avocat la suma de 4-5.000 lei (nu ştiu dacă s-a dispus diminuarea onorariului susmenţionat de 10.000 lei sau a celui de 6/12 miliarde lei vechi).

Precizez că în consecinţa admiterii cererii de suspendare a executării silite dispusă de către Jud. sector 3 Bucureşti mai înainte de soluţionarea pe fond a contestaţiei introdusă de terţul poprit I.N.G. B., eu, în calitate de executor judecătoresc, nu am mai efectuat acte de executare silită.

Urmare a refuzidui meu de continuare a executării silite, creditorul B. a introdus o acţiune judiciară pe cale de ordonanţă preşedinţială împotriva subsemnatului, solicitând obligarea mea la continuarea executării silite; fiind admisă şi pronunţată o atare ordonanţă de către Jud. Piteşti, fără ca eu să introduc o cale de atac împotriva acesteia.

M-am deplasat la sediul terţului poprit I.N.G. B. Piteşti însoţit de creditor, iar ulterior au venit şi avocaţii C. şi A., prezentând titlu executoriu şi hotărârea judecătorească pe cale de ordonanţă preşedinţială ultim indicată. Constatând neexecutarea titlului am aplicat sigiliile B.E.J.-ului pe câteva dintre fişetele băncii şi sechestru asupra scaunului directorial, inclusiv pe spaţiul ce deservea casieria unităţii bancare, atenţionându-i că ruperea sigiliilor constituie infracţiune.

Ulterior, până la data pornirii procesului penal, nu s-au mai întocmit acte de executare, întrucât la cererea creditorului am aşteptat pronunţarea unei soluţii în dosarul de contestaţie a executării silite ce fusese promovată de către debitoarea I.N.G. B. (în condiţiile în care subsemnatul, ca executor judecătoresc, comunicasem ordonanţa de poprire a sumelor aparţinând acestei debitoare la alţi terţi popriţi, bănci).

În ambele dosare de executare silită susţin că m-am conformat deplin la legile de procedură civilă, iar toate actele de executare silită făcute de subsemnatul au fost legale.

Arăt că şi în al doilea dosar de executare silită, la cererea instanţelor de încuviinţare a executării silite şi, respectiv de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de debitoare, pe cale de adresă scrisă am comunicat toate înscrisurile şi documentele din dosarul de executare silită.

Revin şi arăt că în al doilea dosar de executare silită avocatul A. a depus onorariu pentru o sumă mai mare decât cea de 10.000 lei, menţionată anterior, respectiv pentru suma de 6 sau 12 miliarde lei vechi, iar eu am procedat prin apreciere la reducerea cuantumului la suma de 10.000 lei; sens în care avocatul nominalizat a formulat o plângere adresată subsemnatului în cadrul dosarului de executare silită, dar întrucât între timp s-a dispus admiterea cererii de suspendare a executării silite promovată de debitoarea I.N.G. B., nu am mai procedat la citarea părţilor la sediul B.E.J. în vederea examinării acelei plângeri.

Mai arăt că în mod identic am procedat prin apreciere la reducerea cuantumului sumei originare depusă de avocatul A. în primul dosar de executare silită, în care debitoare era U.S.G., respectiv la suma de 1.000 lei.

Răspunsuri la întrebările puse de procuror:

I: Aţi avut vreo participaţie la înfiinţarea societăţilor SC H.B. SA şi SC I.B.A. SRL?

R: Nu, nici nu le-am adresat vreo recomandare în acest sens altora dintre coinculpaţii din prezenta cauză pentru a se înfiinţa societăţile comerciale nominalizate.

Mai arăt că nu am purtat nici o discuţie cu vreunul dintre coinculpaţi pentru a fi deghizate cuantumul onorariilor de avocat pretinse în procedura de executare silită prin sumele menţionate în clauzele contractelor de prestări servicii ce au fost depuse de către societăţile sus menţionate.

I: Aţi pătruns prin violenţă în I.N.G. B. Piteşti?

R: Nu, am urmat procedura prevăzută de lege, fiind chiar însoţit, la cererea subsemnatului, de 6-8 agenţi de ordine publică din cadrul Secţiei 1 Poliţie a Municipiului Piteşti. înăuntrul derulării acestei proceduri inc. B. mi-a cerut să întrerupem activităţile ce le realizam la sediul I.N.G. B. Piteşti pentru a aştepta pronunţarea hotărârii judecătoreşti în rezolvarea contestaţiei la executare ce a fost promovată de această debitoare.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatului F.:

I: Aţi primit vreo sumă de bani de la vreunul dintre inculpaţi altfel decât în cadrul procedurii de executare silită?

R: Nu (nici de la inc. A.), ci doar în cadrul procedurii de executare silită.

I: Aţi cunoscut că societăţile SC H.B. SA şi SC I.B. SA au aparţinut coinculpatului C.M.A.?

R: Nu, şi încă o dată repet că în afara contractelor de prestări servicii şi a facturilor fiscale ataşate nu mi-au fost depuse documente din care să rezulte cine sunt asociaţii sau administratorii acestor societăţi comerciale şi nici eu personal nu am făcut verificări la Registrul comerţului.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatului A.L.:

I: în afara procedurilor de executare silită A. v-a propus un plan de fraudare a intereselor debitorilor U.S.G. şi I.N.G. B.?

R: Nu. M-am conformat la dispoziţiile legii de procedură civilă în ambele proceduri execuţionale silite. Pe de altă parte, nici nu m-am întâlnit şi nu am conspirat cu alţi dintre coinculpaţi la fraudarea intereselor debitorilor, ci întâlnirile mele au fost limitate strict ca executor judecătoresc. Mai arăt că toate discuţiile subsemnatului cu avocatul A. au fost „ aprinse" (nici amicale, nici conflictuale), cu referire la cuantumul sumelor cu titlu de onorariu avocat pretinse de acesta şi datorat a ceea ce am arătat mai înainte aprecierea subsemnatului şi în consecinţă reducerea cuantumului sumelor în discuţie.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatului B.S.F.:

I: Aţi avut vreo discuţie cu inc. B. cu referire la totalitatea cheltuielilor ocazionate de ambele dosare de executare silită, în special cu referire la cuantumul onorariilor avocaţiale pretinse de avocatul A.?

R: Nu, iar procesele verbale încheiate de subsemnatul au avut în vedere exclusiv documentele ce au fost depuse de către părţi.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatului C.M.A.:

I: V-a solicitat inc. C. începerea executării silite sau continuarea procedurilor de executare silită în ambele dosare de executare silită în care debitori erau USG (în primul) şi respectiv I.N.G. B. (în secundul)?

I: Dacă s-a prezentat C. la sediul B.E.J. în calitate de reprezentant al SC H.B. SA şi SC I.B. SA?

R: Nu în calitate de reprezentant al acestor societăţi comerciale, ci substituindu-l pe avocatul A. pentru creditorul B.

R:Nu.

I: Aţi procedat la modificarea sau alterarea înscrisurilor pe care le-aţi comunicat părţilor în cele două dosare de executare silită?

R: Actele de executare silită comunicate debitorilor nominalizaţi nu au fost modificate sau alterate în vreun fel de către subsemnatul, în calitate de executor judecătoresc.

Răspunsuri la întrebările puse de apărătorul inculpatului V.C.:

I: L-aţi cunoscut pe V.C. mai înainte de procesul penal de faţă?

R: Nu, doar la judecata de fond efectuată la Curtea de Apel Bucureşti.

În legătură cu clarificarea solicitată de către instanţa de judecată, în concret, cu cele reţinute la pag. 22 de către instanţa a cărei hotărâre am apelat-o, respectiv aceea că nu am comunicat în 48 de ore copii ale actelor de executare, arăt că aceasta este şi clarificarea pe care doream să o fac, respectiv aceea că este vorba de dosarul de încuviinţare. Dosarul de încuviinţare era al Jud. Piteşti, pe când dosarul de la Jud. sector 3 Bucureşti era dosarul de soluţionare a contestaţiei la executare.

Aşa cum am declarat, în cadrul contestaţiei la executare am comunicat copii ale actelor de executare, respectând în acest sens dispoziţia instanţei care ne-a solicitat actele în mod oficial."

Instanţa de apel a Înaltei Curţi prin analiza probelor enumerate pe larg la pct. A-C mai înainte, pentru soluţionarea laturii penale a cauzei coroborat cu analiza tuturor elementelor de fapt, în propriul său demers de cercetare a motivelor de critică evocate de cei cinci inculpaţi nominalizaţi şi prezentate pe larg în practicaua deciziei de faţă, reţine următoarea situaţie de fapt imputată în sarcina acestora:

În perioada 2007-2012, inculpaţii A.L., avocat în cadrul Baroului Teleorman, B.S.F., director al S.C. U.S.G., C.M.A., avocat în cadrul Baroului Argeş, şi F.E., executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Piteşti au conceput, dezvoltat şi pus în aplicare un mecanism Ingenios, care a urmărit şi realizat, prejudicierea unor entităţi comerciale, folosind modalitatea de emitere a unor facturi şi chitanţe pentru sume de bani care nu aveau acoperire în realitatea obiectivă, în cadrul unor proceduri de executare silită, cu titlu de aşa-zise cheltuieli de executare, cheltuieli care derivau şi se succedau dintr-un proces în altul, după un principiu „tip carusel", în sensul că unele din cheltuielile de executare dintr-un proces atrăgeau alte cheltuieli de executare în alte procese, fiind urmăriţi creditori solvabili de genul băncilor, companiilor petroliere, etc.

Planul a fost conceput în linii generale de către avocatul A.L., recunoscut şi de către ceilalţi inculpaţi ca fiind strategul grupului, însă fiecare participant şi-a adus contribuţia la îmbunătăţirea ideilor infracţionale ale acestuia şi totodată au pus în practică, fiecare cu rolul lui, activitatea infracţională.

Iniţial, începând cu anul 2007, colaborarea dintre inculpaţii A.L., C.M.A. şi B.S.F. a avut la bază asocierea pentru fraudarea SC U.S.G. SA, societate ale cărei interese le reprezenta inculpatul B.S.F. din funcţia de director executiv şi care avea capital privat, acţionarul majoritar devenind "G.C." din Polonia, iar din data de 23 martie 2007 noua denumire a societăţii a devenit SC U.S.G. SA-SC C.C.G. SA.

Începând cu anul 2007, directorul executiv al societăţii, B.S.F., a demarat în numele societăţii o colaborare cu Cabinetul de avocatură „L.A." din cadrul Baroului Teleorman pentru sume exorbitante în raport cu serviciile contractate, încheind mai multe contracte de consultanţă juridică, deşi societatea avea în structura acesteia un departament juridic, fiind reprezentată de consilieri juridici.

Se mai reţine ulterior că, constatându-se o încălcare a raporturilor de muncă cu consecinţe asupra patrimoniului societăţii, prin decizia nr. 2 din 26 aprilie 2007 a Consiliului de Administraţie al SC U.S.G. SA-SC C.C.G. SA, s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al inc. B.S.F., cu consecinţa încetării oricărui raport de muncă cu societatea comercială respectivă.

Decizia de desfacere a contractului individual de muncă mai sus-menţionată a fost luată în urma concluziilor stabilite de către o Comisie Disciplinară constituită la nivelul SC U.S.G. SA-SC C.C.G. SA pentru investigarea modalităţii prin care angajaţi ai societăţii au încheiat şi derulat un număr de opt contracte de asistenţă juridică în valoare totală de 628.000 lei cu Biroul Avocatului A.L., comisia stabilind că respectivele contracte au fost încheiate în numele societăţii de către B.S.F. cu încălcarea normelor în vigoare.

După desfacerea contractului de muncă, inculpatul B.S.F. asistat de avocaţii A.L. şi C.M.A. a declanşat mai multe procese împotriva SC U.S.G.-Govora SC C.C.G. SA, atacând decizia de desfacere a contractului de muncă, precum şi decizia de reintegrare în muncă nr. 2 din 07 iulie 2008, obţinând mai multe titluri executorii privind plata unor drepturi băneşti cu titlu de cheltuieli de judecată, printre care sentinţa civilă nr. 437 din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 316/90/2009 şi sentinţa civilă nr. 3258 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1518/R din 02 decembrie 2008 a Tribunalului Vâlcea.

Inculpatul B.S.F. nu a avut niciodată intenţia de a se reintegra în muncă în cadrul U.S.G. Govora, ci doar de a hărţui societatea prin diverse procese în cadrul cărora a reuşit să obţină plata unor sume de bani cu titlu de cheltuieli de judecată, acesta fiind motivul determinant al declanşării acestor procese.

Astfel, pentru punerea în executare a acestor titluri executorii s-a format Dosarul de executare silită nr. 1044/2009 al B.E.J., F.E. în cadrul căruia a fost executată şi distribuită suma de 2.036.603,09 lei, din care 2.000.000 cheltuieli de executare, prin poprirea conturilor SC U.S.G.-Govora, SC C.C.G. SA, deşi executarea silită era suspendată provizoriu, executorul judecătoresc neţinând cont de dispoziţiile instanţei de judecată.

În cadrul acestor litigii civile prin care s-a reuşit executarea silită a sumei de peste 2.000.000 lei în cadrul Dosarului de executare silită nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E., s-a format şi Dosarul nr. 15.806/280/2009 al Judecătoriei Piteşti, secţia civilă, care a avut ca obiect validarea popririi instituite asupra conturilor SC U.S.G. - Govora, SC C.C.G. SA.

Prin sentinţa civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 a instanţei civilă ultim menţionată s-a dispus respingerea cererii de validare a popririi ca rămasă fără obiect şi obligarea terţilor popriţi I.N.G. B., C.B. E. P.L.C. Dublin - Sibiu, C.B. E. P.L.C. Dublin -Sucursala Bucureşti la plata sumei de 11,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În acest punct de analiză se are în vedere că dincolo de imperfecţiunea titlului care trebuia să prevadă cuantumul sumelor datorate de către fiecare terţ poprit în parte, devenit astfel debitorul unei obligaţii divizibile potrivit dispoziţiilor legii civile, precum şi modicitatea sumei acordate, acesta reprezenta scopul urmărit de către apelanţii inculpaţi şi temeiul legal pentru solicitarea „cheltuielilor de executare".

Ulterior obţinerii acestui titlu, a fost constituit Dosarul de executare silită nr. 1136/2010 la nivelul B.I.E.J., F.E. în cadrul căruia inculpaţii au încercat fără succes să escrocheze I.N.G. B., C.B. E. P.L.C. Dublin - Sucursala Bucureşti şi B.N.R. cu suma de peste 24.400.000 lei însă scopul urmărit de inculpaţi nu a fost realizat datorită opoziţiei funcţionarilor bancari.

Separat de activitatea infracţională desfăşurată alături de inculpaţii C.M.A., B.S.F. şi F.E., inculpatul A.L., folosind acelaşi mod de operare, a utilizat metoda de a emite chitanţe pentru sume pe care nu le-a încasat, pentru ca ulterior „clientul" să le recupereze cu titlu de cheltuieli de judecată, şi în cazul inculpatului V.C.

În această speţă, avocatul Rădulescu Florentina din cadrul Baroului Teleorman, la acea dată consilier juridic la SC P. SA, l-a recomandat inculpatul V.C. pe avocatul A.L., pentru ca acesta din urmă să-l reprezinte la Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. 2616/122/2006 având ca obiect plângerea împotriva rezoluţiei nr. 1997/P/2004 din data de 30 iunie 2006 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu de netrimitere în judecată formulată de SC P. SA Bucureşti - Peco Giurgiu, intimat V.C., fost angajat al acestei unităţi.

Plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentinţa penală nr. 127 din 29 martie 2007 a Tribunalului Giurgiu, secţia penală, în Dosarul penal nr. 2616/122/2006.

Astfel, inculpatul A.L. a întocmit contractul de asistenţă juridică din 20 martie 2007, factura fiscală din 21 martie 2007 şi a emis chitanţa din 29 martie 2007 pentru suma de 350.000 lei, sumă care în realitate nu a fost remisă.

Ulterior mtocmirii acestor înscrisuri, inculpatul A.L. a încercat să obţină această sumă prin obligarea SC P. SA la cheltuieli de judecată, însă Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 444 din 22 aprilie 2010, pronunţată în Dosar nr. 1273/299/2008 (irevocabilă prin Decizia civilă nr. 188/R a Curţii de Apel Bucureşti, Dosar nr. 10043) a redus onorariul de avocat de la 350.000 lei la 5.000 lei.

Pe de altă parte se mai reţine că inculpatul A.L., în perioada 2007 până în prezent, nu a ţinut şi nici nu a dispus efectuarea evidenţei contabile a operaţiunilor efectuate, încercând astfel să ascundă organelor de control urmele săvârşirii infracţiunilor prin îngreunarea verificării plăţilor efectuate.

Inculpatul A.L. a beneficiat în derularea activităţii infracţionale de sprijinul funcţionarilor din cadrul Gărzii Financiare Teleorman, şi anume P.A., comisar şef Secţie Garda Financiară Teleorman, T.C.C. şi P.M., care, prin exercitarea necorespunzătoare a atribuţiunilor de serviciu, deşi aveau indicii suficiente privind efectuarea unor operaţiuni financiare prin Cabinetul de avocatură L.A., au refuzat, cu ştiinţă, să realizeze un control efectiv al activităţii acestuia, sesizând organele penale de conivenţă cu inculpatul doar pentru faptul că acesta refuză să întocmească evidenţe contabile.

Înalta Curte are în vedere că mobilul care i-a determinat pe inculpaţi să comită infracţiunile a fost descris de inculpatul B.S.F. în declaraţiile date în faza urmăririi penale, astfel: „a venit şi timpul băncilor să plătească pentru abuzurile împotriva oamenilor", iar acţiunea lor infracţională o semnificau ca pe un „exerciţiu de legalitate".

I. Fapta de înşelăciune săvârşită în dauna SC U.S.G. SA-SC C.C.G. SA.

Cererea a fost înregistrată pe rolul B.I.E.J., F.E. sub nr. 1044/2009.

La data de 01 septembrie 2009 inculpatul B.S.F. a încheiat un contract de asistenţă juridică nr. 871 cu Cabinetul de avocatură L.A. privind „asistenţă juridică, consultanţă şi reprezentare creditor la B.E.J., F.E. în Dosarul de executare nr. 1044/2009" (vol. 3 dos. urm. pen., fila 26).

Onorariul stabilit în contract se ridică la suma de 2.000.000 lei.

În aceeaşi dată, inculpatul A.L. a emis chitanţa în care atestă primirea sumei de 2.000.000 lei de la B.S.F. cu titlu de „onorariu avocat conform contract din 2009" (vol. 3 dos. urm. pen., fila 25).

Totodată, inculpatul B.S.F. a depus la dosarul de executare silită un contract de prestări servicii din 03 mai 2009 încheiat cu SC H.B. SRL, prin administrator B.D. (vol. 3 dos. urm. pen., filele 27-29).

În cuprinsul contractului ultim indicat se prevăd obligaţii pentru prestator, SC H.B. SRL, privind executarea titlurilor executorii, fără identificarea acestora, împotriva debitorului U.S.G., SC C.C.G. SA, în schimbul sumei de 2.000.000 lei şi este de remarcat faptul că obligaţiile prevăzute în contract sunt, în principiu, obligaţii care revin executorului judecătoresc în cadrul procedurii executării silite.

Deşi în cuprinsul contractului se prevede că SC H.B. SRL a fost reprezentată prin administrator B.D., în declaraţiile date la procuror şi instanţa de fond, aceasta arată că, la aproximativ două săptămâni de la înfiinţarea societăţii comerciale, l-a împuternicit pe inculpatul C.M.A. „asupra activităţii ce avea să urmeze a fi desfăşurată", înmânându-i totodată şi ştampila societăţii şi că nu a desfăşurat nicio activitate comercială prin intermediul SC H.B. SRL, nu a semnat nici un contract sau vreo factură pentru această societate comercială şi nu îi cunoaşte pe B.S. şi nici pe A.L.

În acest punct de analiză, instanţa de apel a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are în vedere că SC H.B. SRL, nr. J/3/368/2009 a fost înfiinţată prin cererea asociatului unic C.M.A. la data de 11 martie 2009, a avut sediul social la domiciliul inculpatului C.M. situat în sat Valea Mare-Podgoria (oraş Ştefăneşti/AG), jud. Argeş, nu a avut angajaţi în perioada de funcţionare şi a fost radiată din Registrul Comerţului ca urmare a solicitării asociatului unic în data de 14 mai 2010.(vol. 17, dos. urm. pen., filele 336-340)

Administrator de fapt al acestei societăţi, astfel cum rezultă din actele dosarului, a fost inculpatul C.M.A.

Aşadar, practic, singura activitate comercială desfăşurată de această societate a fost reprezentată de contractul de prestări servicii din 03 mai 2009 cu inculpatul B.S.F., acesta fiind şi motivul pentru care a fost înfiinţată.

Societatea comercială a avut ca obiect principal de activitate „Activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management", iar printre activităţile secundare se regăsesc activităţi cum ar fi „cultivarea legumelor şi a pepenilor, a rădăcinoaselor şi tuberculilor, creşterea bovinelor de lapte.

Astfel, în acest moment, pentru recuperarea creanţei iniţiale B.S.F. a încheiat două contracte, atât cu avocatul A.L., cât şi cu SC H.B. SRL, prin C.M.A., în cuantum de 2.000.000 lei fiecare, dar în data de 04 mai 2009, SC H.B. SRL, reprezentată de B.D., a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. 843 cu Cabinetul de avocatură A.L., obiectul contractului fiind reprezentat de „consultanţă privind executarea contractului de prestări servicii din 03 mai 2009 cu beneficiarul B.S.F."(vol. 17 dos. urm. pen., fila 159).

În baza acestui contract, Cabinetul de avocatură A.L. a emis factura fiscală din 27 august 2009 (vol. 17 dos. urm. pen., fila 164).

În data de 03 septembrie 2009, inculpatul F.E. a întocmit un proces-verbal privind cheltuielile ocazionate de executarea silită în care a constatat faptul că, pentru punerea în executare a titlului executor, recuperarea debitului din titlul executor, se stabileşte onorariu şi cheltuieli de executare silită în cuantum de 2.006.603,09 lei (vol. 3 dos. urm. pen., fila 44), cheltuielile ocazionate de executarea silită fiind detaliate într-un alt proces-verbal din aceeaşi dată, după cum urmează:

- Taxă timbru 10,00 lei.

- Onorariu executor 3.593,09 lei.

- Cheltuieli conform art. 371⁷ C. proc. civ. - Ordin nr. 2550 din 14 noiembrie 2006, publicat în M.O., Partea I nr. 936 din 20 noiembrie 2006 şi Hotărârea nr. 2/2007 din 17 februarie 2007 publicată în M.O., Partea I nr. 164 din 07 martie 2007-2.000 lei.

- Onorariu avocat 1.000 lei.

- Contract prestări servicii nr. 1/03 mai 2009 în sumă de 2.000.000 lei. (vol. 3 dos. urm. pen., fila 79).

În consecinţă, deşi la dosarul de executare silită nu există nicio dovadă privind avansarea unor sume cu titlu de cheltuieli de executare de către inculpatul B.S.F. în cadrul contractului de prestări servicii nr. 1/03 mai 2009 încheiat cu SC H.B. SRL, ci numai o factură fiscală, inculpatul F.E. a cuprins în cadrul procesului-verbal din 03 septembrie 2009 şi suma de 2.000.000 lei prevăzută în contract.

Cu toate acestea, inculpatul F.E. nu a cuprins în cadrul cheltuielilor şi suma de 2.000.000 lei prevăzută în chitanţa din data de 01 septembrie 2009 emisă de A.L. către B.S.F. însă executorul judecătoresc a constatat însă ca „efectuată" o cheltuială în cuantum de 1.000 lei cu titlu de „onorariu avocat", sumă pentru care nu se regăsesc dovezi în dosar.

În declaraţia din data de 11 octombrie 2012 dată în faţa procurorului (vol. 1 dos. urm. pen., filele 179 - 183) în calitate de inculpat, reluată în faţa judecătorului de fond şi a instanţei de apel a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secţia penală, inculpatul B.S.F. recunoaşte că nu a plătit nicio sumă de bani nici avocatului A.L., nici SC H.B. SRL în Dosarul de executare silită nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E. în care a fost executată suma de peste 2.000.000 lei.

Deşi ulterior, cu ocazia audierii la procuror din data de 11 decembrie 2012, inculpatul B.S.F. a revenit asupra declaraţiei şi a arătat că a plătit avocatului A.L. suma de 2.000.000 lei pentru a fi asistat în Dosarul nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E. însă inculpatul apelant nu a putut da o explicaţie plauzibilă privind achitarea acestei sume de bani în numerar.

În baza proceselor verbale de stabilire a cheltuielilor, inculpatul F.E. a dispus în cursul aceleiaşi zile, înfiinţarea popririi asupra sumelor deţinute de C.E.C. B. - Sucursala Râmnicu-Vâlcea, C.B. - Sucursala Sibiu, C.E.C. B. Sucursala Sibiu, I.N.G. - Sucursala Argeş, B.R.D. - Sucursala Argeş, P.B. - Piteşti, B.C.R. - Sucursala Argeş, R.B. - Sucursala Argeş, C.E.C. - Sucursala Piteşti, P.B. - Rm.Vâlcea, A.B. - Rm. Vâlcea, B.T. - Rm. Vâlcea, O.T.P. - Rm. Vâlcea, BCR - Rm.-Vâlcea, B.R.D. - Rm. Vâlcea, BA.R. - Rm. Vâlcea pentru U.S.G. SC C.C.G. SA în vederea recuperării sumelor menţionate mai sus (voi. 3 dos. urm. pen., filele 50 - 78, 152-207).

Concomitent prin adresa din data de 09 septembrie 2009 I.N.G. B. a comunicat B.I.E.J., F.E. faptul că, urmare a dispoziţiei B.I.E.J., F.E. din data de 03 septembrie 2009, a procedat la indisponibilizarea sumei de 1.217.400 lei, sumă care se afla în conturile debitoarei, iar prin adresa din 10 septembrie 2009 emisă de C.B. A.E. P.L.C. Agenţia Sibiu a comunicat faptul că, urmare a dispoziţiei B.I.E.J., F.E. din data de 03 septembrie 2009, a procedat la indisponibilizarea sumei de 2.036.797,09 lei (vol. 9 dos. urm. pen., fila 103, 265).

Totodată, prin adresa din 10 septembrie 2009 U.S.G. G. - C.C. a solicitat prin consilier juridic, martorul Ş.D., deblocarea sumelor de bani aflate în conturile altor unităţi bancare, în condiţiile în care C.B. - Sucursala Sibiu a indisponibilizat integral suma de 2.036.797,09 lei şi a indicat faptul că suma de 30.194 lei datorată creditorului B.S.F. se compensează de drept cu suma de 1.545.000 lei, datorată, la rândul său, de B.S.F. debitoarei U.S.G. G. - C.C.

Totodată, consilierul juridic Ş.D. a depus şi copii ale sentinţei civile nr. 1014 din 11 februarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 9074/288/2008 de către Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, sentinţei civile nr. 7248 din 11 decembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 7526/288/2008 de Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, sentinţei civile nr. 1013 din 11 februarie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 8126/288/2008 de către Judecătoria Râmnicu-Vâlcea, sentinţei civile nr. 7249 din 11 decembrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 7342/288/2008 de către Judecătoria Râmnicu-Vâlcea (vol. 3 dos. urm. pen., filele 106-148).

La data de 18 septembrie 2009, martorul Ş.D. a depus la dosarul de executare silită un certificat de grefă din care rezultă faptul că, prin încheierea din data de 17 septembrie 2009, pronunţată în Dosarul civil nr. 9092/288/2009 s-a admis cererea formulată de SC U.S. C.C. G. SA şi s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite pornite prin poprire în Dosarul de executare nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării formulate în cadrul contestaţiei la executare.

Cu toate acestea, inculpatul apelant F.E. a continuat executarea silită şi, în data de 21 septembrie 2009, a emis o citaţie pe care a trimis-o prin fax, prin care încunoştinţează SC U.S. C.C. G. SA că, în data de 28 septembrie 2009, orele 10.00, va avea loc eliberarea şi distribuirea sumelor rezultate din executare.

În data de 28 septembrie 2009, inculpatul apelant F.E., în prezenţa coinculpaţilor apelanţi B.S.F., C.M. şi A.L., a procedat la distribuirea sumei de 2.036.797,09 lei, deşi reprezentantul SC U.S. C.C. G. SA a învederat executorului faptul că, anterior, printr-o hotărâre judecătorească s-a dispus suspendarea executării.

În cuprinsul adresei se arată faptul că, „potrivit art. 458 C. proc. civ., numai executorul judecătoresc va proceda la eliberarea şi distribuirea sumei de bani consemnate, numai după împlinirea termenului de 15 zile de la primirea dovezii de consemnare a acestei sume" (vol. 3 dos. urm. pen., fila 303).

La data de 21 octombrie 2009, inculpatul apelant B.S.F. a introdus o cerere de chemare în judecată la Judecătoria Piteşti prin care a solicitat, în contradictoriu cu S.C. U.S.G. şi a terţilor popriţi I.N.G. B., C.B. P.L.C. D. - Agenţia Sibiu, C.B. E. P.L.C. B. - Sucursala Bucureşti, validarea popririi, respectiv indisponibilizarea sumelor de bani datorate creditorului în limita creanţei de 2.036.797,09 lei, cererea fiind înregistrată sub nr. 15.806/280/2009.

La data de 30 octombrie 2009 a fost încheiat un contract de cesiune de creanţă între SC H.B. SRL, în calitate de cedent, inculpatul B.S.F., în calitate de debitor cedat, şi Cabinet individual Av. A.L., în calitate de cesionar şi conform acestui contract de cesiune de creanţă SC F.B. SRL cesiona creanţa de 2.000.000 lei izvorâtă din contractul din 03 mai 2009 către Cabinet de avocatură A.L.

Prin acest contract se sting datoriile de 2.000.000 lei ale lui B.S.F. către SC H.B. SRL şi cea a SC H.B. SRL către Cab. de avocatură A.L., în acelaşi cuantum (vol. 17 dos. urm. pen., fila 160).

Întrucât unitatea bancară nu efectua transferul sumelor de bani în contul de consemnaţiuni indicat, existând riscul ca, în cadrul contestaţiei la executare formulate de U.S.G. Govora - C.C., instanţa să dispună suspendarea executării silite, la data de 30 octombrie 2009, inculpatul F.E. a revenit cu adresă la C.B. - România prin care a solicitat virarea „de îndată" a sumei de bani indisponibilizate în contul de consemnaţiuni indicat, pe seama şi la dispoziţia B.I.E.J., F.E.

Prin adresa din 02 noiembrie 2009 trimisă către B.I.E.J., F.E. prin fax de la 03 martie 53.96 în data de 02 noiembrie 2009, ora 14.50, C.B. E.P., Dublin - Sucursala România a confirmat achitarea integrală a sumei poprite, respectiv suma de 2.036.797,09 lei în contul indicat de executorul judecătoresc (vol. 3 dos. urm. pen., fila 318).

Prin cererea înregistrată la dosar la data de 02 noiembrie 2009, ora 14.00, inculpatul apelant B.S.F. a solicitat B.I.E.J., F.E. să efectueze vărsământul sumei rezultate din executarea silită a debitoarei SC U.S.G. C.C. G. SA în contul bancar al Cabinetului de avocatură L.A. deschis la B.R. - Sucursala Alexandria. (vol. 3, fila 326).

Totodată, SC H.B. SRL a solicitat, de asemenea, în aceeaşi dată, ca virarea sumei de bani prevăzută în contractul de prestări servicii din mai 2009 să fie virată în acelaşi cont bancar.

Deşi cererea SC H.B. SRL a fost semnată cu o semnătură indescifrabilă şi poartă ştampila societăţii însă având în vederea declaraţia martorei B.D., administratorul de drept al acestei societăţi, potrivit căreia de administrarea firmei s-a ocupat C.M.A., la care s-a aflat şi ştampila societăţii, rezultă fără dubiu că aceasta a fost semnată şi depusă de inculpatul C.M.A.

Sumele de bani au fost virate efectiv, după cum urmează:

- prin ordinul de plată din data de 02 noiembrie 2009 a fost virată suma de 1.030.000 lei din contul B.I.E.J., F.E. în contul Cabinetului de avocat A.L. deschis la R.B. - Sucursala Teleorman, reprezentând „plată parţială în Dosar nr. 1044/2009";

Astfel, inculpatul apelant F.E., fără a mai aştepta curgerea termenului de 15 zile prevăzut de art. 458 din C. anterior proc. civ., a procedat, chiar în aceeaşi zi, 02 noiembrie 2009, la virarea sumelor de bani, în contul Cabinetului de avocatură A.L. indicat de către coinculpaţii apelanţi B.S.F. şi C.M.A., acesta din urmă, în numele, SC H.B. SRL; deşi, raţiunea instituirii de către legiuitor a acestui termen de 15 zile rezidă tocmai în a da posibilitatea debitorului urmărit de a se apăra în eventualitatea unui abuz.

Intenţia celor patru inculpaţi apelanţi nominalizaţi de a sustrage din conturile SC U.S.G. G. SA, SC C.C.G. SA suma de bani poprită la nivelul C.B. E., prin viramentul acestor sume cât mai repede posibil rezultă şi din succesiunea imediată a actelor pe care aceştia le-au efectuat în cadrul dosarului de executare silită întrucât practic, în ziua în care s-a făcut viramentul sumei de bani în contul B.I.E.J., F.E., acesta a procedat la transferul sumei în contul Cabinetului de avocatură L.A., indicat chiar în aceeaşi zi de către coinculpaţii B.S. şi C.M.

Astfel, prin memoriul transmis prin fax în data de 04 noiembrie 2009 de către apărătorii debitoarei U.S.G., deci în termenul de 15 zile prevăzut de art. 458 fostul C. proc. civ., se aduce la cunoştinţă B.I.E.J., F.E. că a fost introdusă o contestaţie împotriva procesului verbal de eliberare/distribuire a sumelor de bani realizate prin executare silită, cerere care a fost înregistrată la data de 01 octombrie 2009 pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea sub nr. 9756/288/2009, iar potrivit art. 570 alin. (2) fostul C. proc. civ., a operat suspendarea de drept a executării silite.

De asemenea, apărătorii debitoarei U.S.G. Govora au înaintat prin fax la data de 05 noiembrie 2009, ora 15:58, la dosarul de executare un certificat de grefa din care rezultă faptul că prin încheierea nr. 8277 din 05 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul civil nr. 11.364/288/2009 de către Judecătoria Râmnicu-Vâlcea s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite în Dosarul nr. 144/2009, în ceea ce priveşte adresa emisă de B.E.J. şi comunicată terţului poprit C.B. E. P.L.C. D. - Sucursala Sibiu la data de 30 octombrie 2009 până la soluţionarea capătului de cerere privind suspendarea executării din cadrul contestaţiei la executare înregistrată sub nr. 11.363/288/2009 (vol. 3 dos. urm. pen., fila 326).

Întoarcerea executării silite prin sentinţa civilă nr. 2.333 din 25 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Râmnicu-Vâlcea în Dosarul nr. 12.590/288/2009 rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului prin Decizia civilă nr. 98/R din 25 ianuarie 2011 a Tribunalului Vâlcea a găsit un debitor insolvabil în persoana inculpatului B.S.F., potrivit adresei A.N.A.F. - Direcţia Generală a M.F.P. Vâlcea, acesta şi-a înstrăinat cota parte dintr-un imobil către fiul său în cursul anului 2009, iar în perioada 2010 -2012 nu a înregistrat venituri.(vol. 19 dos. urm. pen., filele 122 -124)

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul civil nr. 15.806/280/2009 s-a dispus respingerea cererii formulate de B.S.F. privind validarea popririi, ca rămasă fără obiect, întrucât suma de 2.036.797 lei a fost executată astfel cum s-a precizat mai sus.

Totodată, instanţa a obligat terţii popriţi I.N.G. B., C.B. P.L.C. D. - Agenţia Sibiu, C.B. E. P.L.C. B. - Sucursala Bucureşti la plata sumei de 11,15 lei către creditor, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Analizând întreaga activitate a coinculpaţilor apelanţi desfăşurată de aceştia în direcţia prejudicierii S.C. U.S.G. - SC C.C.G. SA, înalta Curte prin coroborarea probelor administrate şi menţionate mai sus are în vedere că aceştia prin folosirea de documente contabile care nu reprezentau realitatea obiectivă, ca manopere dolosive, au folosit o procedură prevăzută de legea procesual civilă pentru executarea pe calea executării silite a unor drepturi civile, în scopul îmbogăţirii ilegale prin inducerea în eroare a debitorului S.C. U.S.G.- SC C.C.G. SA.

Se conchide că acţiunea conjugată a coinculpaţilor privită ca o acţiune unică, a avut aptitudinea pentru realizarea scopului propus, şi anume escrocarea unui agent economic, persoană juridică română, scop care, de altfel a şi fost realizat.

2. Fapta de înşelăciune săvârşită în dauna I.N.G. B. în perioada 2010 - 2012.

Pe acest palier de explorare a situaţiei de fapt imputată în cauza de faţă instanţa de apel a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie are în vedere că, ulterior finalizării cu succes a unei activităţi infracţionale organizate şi anume inducerea în eroare a S.C. U.S.G. -SC C.C.G. SA şi prejudicierea acestei entităţi economice cu suma de peste 2.000.000 lei, inculpaţii apelanţi A.L., C.M.A., B.S.F. şi F.E. au hotărât ca, prin folosirea aceluiaşi mod de operare, să prejudicieze interesele unui agent economic cu potenţial economic mult mai mare, şi anume o instituţie bancară.

Astfel, aceştia şi-au îndreptat atenţia către unităţile bancare la care avea deschise conturi SC U.S.G. SA- SC C.C.G. SA, şi anume C.B. E.P.L.C.D., I.N.G. B. pentru sumele depuse de aceste instituţii bancare la B.N.R.

Inculpaţii apelanţi nominalizaţi au folosit ca titlu executoriu sentinţa civilă nr. 1504 din data de 15 februarie 2010 definitivă şi irevocabilă prin nerecurare pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 15.806/280/2009 prin care a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea „creditorului" B.S. prin care a solicitat indisponibilizarea sumei de 2.036.797,09 lei (stabilită prin procesul verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea silită în Dosarul nr. 1044/2009 al B.E.J., F.E.) din conturile SC U.S.G.G. SA, SC C.C.G. SA, în conturile I.N.G. B., C.B. P.L.C. D. - Agenţia Sibiu, C.B. E. P.L.C.B. - Sucursala Bucureşti, întrucât suma respectivă fusese plătită.

În cadrul acestui litigiu civil, instanţa a obligat C.B. E.P.D. şi I.N.G. B. N.V. Amsterdam, în calitate de terţi popriţi la plata sumei de 11,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, aceştia devenind astfel debitori.

Astfel, după obţinerea acestui titlu, inculpaţii apelanţi sus-indicaţi au contribuit fiecare la punerea în aplicare a planului infracţional.

În acest scop, la data de 04 iunie 2010, inculpatul apelant C.M.A. a înfiinţat SC I.B.A. SRL, al cărei asociat unic era C.M.A.. Prin actul de constituire a societăţii s-a stabilit ca societatea să fie administrată iniţial de martora M.M., iar din data de 17 septembrie 2010 (în preajma momentelor fierbinţi ale desfăşurării activităţii infracţionale) a fost numit administrator B.G.C., persoană de încredere şi cunoştinţă mai veche a inculpatului C.M.A., soţul martorei B.D., numită iniţial administrator la SC H.B. SRL, însă rolul de administrator de fapt l-a avut tot inculpatul C.M.A.

Obiectul principal de activitate al acestei societăţi comerciale a fost reprezentat de „activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, deşi nici obiectul principal de activitate şi nici obiectele secundare de activitate ale acestei societăţi comerciale nu corespund serviciilor care se impun a fi prestate pe parcursul unei executări silite.

Această societate comercială a avut o singură activitate comercială, care face obiectul dosarului cu numărul de mai sus, după care a fost radiată urmare a hotărârii asociatului unic C.M.A. din data de 21 decembrie 2010 (vol. 17 dos. urm. pen., filele 273-334).

La data de 27 iulie 2010, inculpatul apelant B.S.F., în baza înţelegerii de mai înainte stabilite, a formulat o cerere la B.I.E.J., F.E. prin care a solicitat „încuviinţarea executării silite pentru recuperarea debitului în sumă de 11,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, actualizat conform dispoziţiilor art. 3712 alin. (3) C. pen., plus cheltuielile ce se vor determina în faza executării silite., astfel cum rezultă din titlul executoriu, sentinţa civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti, secţia civilă, în Dosarul nr. 15.806/280/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare", sentinţă pe care o depune la dosar alături de dovezile de achitare a taxei de timbru - 10 lei şi timbru judiciar - 0,15 lei (voi. 2 dos. urm. pen., fila 14).

Astfel, s-a constituit la B.I.E.J., F.E. Piteşti Dosarul de executare nr. 1136/2010.

Prin încheierea Judecătoriei Piteşti din data de 13 septembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 15.223/280/2010 s-a dispus încuviinţarea executării silite a sentinţei civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 15.806/280/2009. (vol. 2 dos. urm. pen., fila 17).

Aşadar, din acest moment inculpatului F.E. îi revenea obligaţia, potrivit articolului 50 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, de a depune câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia, la Dosarul de executare nr. 15.223/280/2010, pentru a fi supus controlului instanţei de executare.

Astfel, după ce s-au asigurat că au cadrul legal peste care să-şi suprapună activităţile infracţionale, şi anume momentul încuviinţării executării de către instanţă, inculpaţii au încheiat între ei o serie de contracte, au emis facturi fiscale şi au eliberat chitanţe pentru sume care în total la dosarul de executare se ridică la 24.400.000 lei, echivalentul sumei de 5.673.626,94 euro la un curs B.N.R. de 4,3006 lei/euro la data de 07 decembrie 2010, când a fost depusă ultima chitanţă.

La data de 15 septembrie 2010 inculpatul apelant B.S.F. a încheiat două contracte de asistenţă juridică cu cabinetul de avocatură A.L., şi anume contractul din 15 septembrie 2010 (o filă) şi contrarul din 15 septembrie 2010 (o filă), fiecare pentru suma de 6.000.000 lei (vol. 17 dos. urm. pen., filele 87, respectiv 84).

Obiectul contractului din 15 septembrie 2010 îl constituie „consultanţă, asistenţă şi reprezentare creditor la B.I.E.J., F.E. Piteşti în Dosar de executare nr. 1136/2010, validare poprire vs. C.B.." (vol. 17 dos. urm. pen., fila 87).

În baza acestor două contracte, 5 zile mai târziu, în data de 20 septembrie 2010, inculpatul A.L. a emis în numele Cabinetului de avocat „L.A." două facturi către B.S.F., din 20 septembrie 2010 pentru contractul, respectiv din 20 septembrie 2010 pentru contractul, ambele pentru sumele prevăzute în contracte, (vol. 17 dos. urm. pen., filele 86, respectiv 83).

Concomitent la data de 20 septembrie 2010, inculpatul B.S.F. a încheiat două contracte de prestări servicii cu SC I.B.A. SRL, din 20 septembrie 2010, privind recuperarea aceleiaşi creanţe, ambele în valoare de 6.000.000 lei fiecare, deşi B.S.F. încheiase anterior contracte de asistenţă juridică pentru recuperarea aceleiaşi creanţe, în cuantum de 11,15 lei, cu inculpatul A.L.

În ceea ce priveşte obligaţiile contractuale ale societăţii comerciale SC I.B.A. SRL, care urmau a fi prestate în baza contractelor, executorul judecătoresc, inculpatul F.E. avea sarcina şi posibilitatea de a le întreprinde nestingherit, în baza normelor legale de organizare a profesiei, reprezentând în mare parte obligaţii ale executorului.

În plus, contractele prevăd şi obligaţii din care rezultă indirect finalitatea urmărită de apelanţii inculpaţi prin procedura executării silite încă de la începutul executării silite şi anume depăşirea cu mult a cuantumului creanţei de doar 11,15 lei cum ar fi: identificarea tuturor bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea celor două bănci, identificarea plasamentului fizic al tuturor bunurilor mobile şi imobile ale băncilor la nivel naţional şi internaţional, precum şi a titlurilor de valoare deţinute de bănci, etc.

Aceste obligaţii cuprinse în cele două contracte scot la iveală faptul că cei patru inculpaţi au urmărit.

Având în vedere faptul că SC I.B.A. SRL nu are printre obiectele de activitate servicii de consultanţă/asistenţă juridică, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, societatea nu putea avea decât acele drepturi şi nu îşi putea asuma decât acele obligaţii care corespund scopului ei, stabilit prin lege, acrul de înfiinţare sau statut.

Or, activităţile prevăzute în conţinutul celor două contracte nu puteau fi incluse în sfera obiectului de activitate al SC I.B.A. SRL.

În aceeaşi zi, SC I.B.A. SRL a emis două facturi către beneficiarul inculpat apelant B.S.F., şi anume din 20 septembrie 2010 în baza contractului din 20 septembrie 2010 şi factura din 20 septembrie 2010, ambele în valoare de 6.000.000 lei fiecare.

Aşadar, în acest moment, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul de executare silită, inculpatul B.S.F., creditorul unei sume de 11,15 lei (2,62 euro la cursul B.N.R. din data de 27 iulie 2010), devine debitorul sumei de 24.000.000 lei în procedura executării silite, din care 12.000.000 lei către Cabinet de avocat A.L. şi 12.000.000 lei către SC I.B.A. SRL, administrată în fapt de inculpatul C.M.A.

În data de 21 septembrie 2010 s-a încheiat contractul de asistenţă juridică din 21 septembrie 2010 între Cabinet avocat A.L. şi SC I.B.A. SRL al cărui obiect constă în „consultanţă, asistenţă juridică şi reprezentare pentru punerea în executare a contractelor de prestări servicii din 20 septembrie 2010 pentru clientul SC I.B.A. SRL" Onorariul prevăzut în contract este stabilit tot la suma de 12.000.000 lei. (vol. 17 dos. urm. pen., fila 77).

Contractul este semnat de inculpatul apelant A.L., însă în dreptul menţiunii „Client, prin adnxinistrator B.G." apare o semnătură indescifrabilă pe care martorul nu o recunoaşte.

Astfel, prin crearea acestui circuit de acte juridice, în acest moment, avocatul A.L. „acorda consultanţă juridică" atât inculpatului B.S., cât şi SC I.B.A. SRL, angajată de acesta în acelaşi scop.

De menţionat, este faptul că societatea nu a avut nici un angajat în scurta perioadă de existenţă.

În vederea întăririi convingerii că sumele prevăzute în contractele din 15 septembrie 2010, au fost „avansate" de către creditor, inculpatul A.L. a emis chitanţele din 21 septembrie 2010 şi din 22 septembrie 2010 în care atestă faptul că a primit de la B.S.F., în total, suma de 12.000.000 lei cu titlu de „onorariu avocat". Chitanţele respective au fost depuse la dosarul de executare de inc. B.S.F. şi A.L.

În realitate, plata acestei sume de bani nu a avut loc, astfel cum rezultă din declaraţia inculpatului B.S.F., coroborată cu adresa M.F.P. Vâlcea din data de 25 septembrie 2012, potrivit căreia B.S.F. în anul 2010 nu figura cu venituri declarate supuse impozitului pe venit.

De asemenea, potrivit adresei B.R.D. nr. 1.704 din data de 08 februarie 2013 rezultă că, în cursul anului 2010, împotriva inculpatului B.S.F. fusese pornită procedura executării silite pentru sumele de 1.129.549,20 lei şi 446.504,10 lei, prin poprirea sumelor de bani depuse în conturile deschise la această unitate bancară, sumele fiind însă insuficiente pentru îndestularea creanţei respectiv exceptând disponibil în cont 5,57 euro, (vol. 19 dos. urm. pen., fila 49).

Astfel, inculpaţii apelanţi A.L. şi C.M.A., ambii de profesie avocaţi, cunoscători, prin natura profesiei, a prescripţiei şi consecinţelor legii penale, au plăsmuit înscrisuri care să ateste operaţiuni nereale, ceea ce denotă înrăirea infracţională a acestora, dorinţa de îmbogăţire imediată şi lipsa de scrupule în atingerea scopului urmărit şi mai mult, pentru a-şi asigura ascunderea participării la săvârşirea faptei, inculpatul C.M. folosea serviciile unor prieteni, B.G. şi soţia acestuia, B.D., cărora le ascundea adevărata natură a actelor semnate de aceştia.

De asemenea, avocatul A.L. nu ţinea evidenţa contabilă, pentru a ascunde organelor de control realitatea operaţiunilor efectuate de către acesta.

La data de 22 septembrie 2010, inculpatul apelant B.S.F. a introdus o cerere la acelaşi B.I.E.J., F.E. din Piteşti, prin care a solicitat „executarea silită prin poprire pentru recuperarea debitului menţionat în cuprinsul titlului executoriu, sentinţa civilă nr. 1504/15 februarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 15.806/280/2009 al Judecătoriei Piteşti, rămasă definitivă şi irevocabilă, cât şi cheltuielile efectuate în faza de executare silită" însă în cuprinsul cererii nu se precizează care sunt înscrisurile invocate cu titlu de cheltuieli de executare.

Se mai are în vedere că a doua zi, la data de 23 septembrie 2010, executorul judecătoresc F.E. a întocmit un înscris intitulat „Proces-verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea silită" în care stabileşte că „debitul şi cheltuielile ocazionate cu executarea silită sunt următoarele, după cum urmează:

- taxă timbru - 10,00 lei;

- timbru judiciar - 0,15 lei;

- onorariu executor - 74,40 lei - T.V.A. inclus;

- cheltuieli conform art. 3717 C. proc. civ. - Ordin nr. 2550 din 14 noiembrie 2006, publicat în M. Of. partea I nr. 936 din 20 noiembrie 2006 şi Hotărârea nr. 2/2007 din 17 februarie 2007 publicată în M. Of. Partea I nr. 164 din 07 martie 2007 - 372 lei T.V.A. inclus;

- onorariu avocat- 10.000 lei; (subl. ns.).

- cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite conform factură din 20 septembrie 2010 în sumă de 6.000.000 lei şi factură din 20 septembrie 2010 -în sumă de 6.000.000 lei;

- debit conform titlurilor executorii - 11,15 lei.

Total general 12.010.467,70 lei."

Analizând cuprinsul procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor din data de 23 septembrie 2010 întocmit de inculpatul F.E. rezultă că inculpaţii au depus la dosarul de executare, într-o primă fază, doar cele două facturi emise de inculpatul apelant C.M. în numele SC I.B.A. SRL în cuantum de 12.000.000 lei.

Astfel, deşi la dosarul de executare silită nu exista nicio dovadă privind avansarea unor sume cu titlu de cheltuieli de executare de către inculpatul apelant B.S.F. în cadrul contractelor de prestări servicii din 20 septembrie 2009, respectiv din 20 septembrie 2010, încheiate cu SC I.B.A. SRL, ci numai două facturi fiscale, inculpatul F.E. a cuprins în cadrul procesului-verbal din 23 septembrie 2010 şi suma de 12.000.000 lei prevăzută în cele două contracte.

Cu toate acestea, inculpatul apelant F.E. nu a cuprins în cadrul cheltuielilor şi suma de 12.000.000 lei prevăzută în chitanţele din 21 septembrie 2010 şi din 22 septembrie 2010 emise de Cab. de av. A.L. către B.S.F.. Executorul judecătoresc a constatat însă ca „efectuată" o cheltuială în cuantum de 10.000 lei cu titlu de „onorariu avocat", sumă pentru care nu se regăsesc dovezi în dosar.

Procesul-verbal menţionat mai sus nu a fost comunicat la dosarul de executare de către executor, astfel cum îi revenea obligaţia, tocmai pentru a nu supune controlului instanţei civile legalitatea întocmirii respectivului proces-verbal.

În aceeaşi zi, 23 septembrie 2010, inculpatul apelant F.E. a emis ordonanţe de poprire către B.N.R. cu sediul în Bucureşti şi Piteşti prin care a dispus „înfiinţarea popririi pe veniturile, conturile, sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitoarelor I.N.G. B., cu sediul în Piteşti jud Argeş SC C.B. E.P.L.C.B.A.C.B. SA Sibiu, cu sediul în Sibiu, jud. Sibiu, SC C.B. E.P.L.C.D. SA - Sucursala Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, sector 1, de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, până la concurenţa sumei de 12.010.467,70 lei, reprezentând debit conform titlului executoriu şi cheltuieli B.I.E.J., F.E."

Prin adresa din 27 septembrie 2010 B.N.R. - Direcţia Juridică a comunicat B.I.E.J., F.E. faptul că, având în vedere valoarea creanţei de doar 11,15 lei, cheltuielile de executare stabilite în procesul-verbal din data de 23 septembrie 2010 apar ca fiind rezultatul unei erori şi a solicitat reanalizarea dosarului, precum şi comunicarea cuantumului creanţei pentru fiecare bancă debitoare în parte.

Apelantul inculpat executor judecătoresc F.E. la data de 29 septembrie 2010, a înaintat o adresă B.N.R. în care precizează că, în privinţa Ordonanţei de poprire nr. 1136/2010, pentru suma de 12.010.467,70 lei „nu este vorba despre o eroare în ceea ce priveşte cuantumul cheltuielilor de executare" şi a precizat că executorul judecătoresc a respectat prevederile legale în materie şi insistă ca B.N.R. să înfiinţeze popirea asupra sumelor terţilor popriţi.

Ulterior, la şase zile de la data emiterii ordonanţei de poprire, în data de 29 septembrie 2010, inculpatul apelant F.E. a emis pentru prima dată somaţii către băncile debitoare, C.B. şi I.N.G. în vederea plăţii întregii sume de 12.010.467,70 lei.

În data de 30 septembrie 2010 inculpaţii apelanţi nominalizaţi au încheiat un contract de cesiune de creanţă între SC F.B.A. SRL, în calitate de cedent, B.S.F., în calitate de debitor cedat şi Cabinet individual de avocatură A.L., în calitate de cesionar, prin care se stinge datoria inculpatului B.S. către SC I.B.A. SRL şi a SC I.B.A. SRL către inc. A.L. (vol. 17 dos. urm. pen., fila 79).

Încheierea contractului a fost realizată de către aceşti inculpaţi pentru a sustrage SC I.B.A. SRL de la plata impozitelor şi taxelor legale, practic, creanţa societăţii de încasat de la B.S.F. se stinge prin compensaţie cu aceeaşi sumă datorată de societate inculpatului A.L., astfel încât scriptic soldul devine zero.

Întrucât inculpatul apelant F.E. nu a reuşit să obţină suma de bani prin poprirea sumelor depuse de cele două bănci în conturile B.N.R., inculpaţii sus-indicaţi şi-au îndreptat atenţia asupra agenţiei din Piteşti a I.N.G. B., agenţie care nu are personalitate juridică.

Inculpatul apelant F.E. a continuat executarea în condiţiile în care prin încheierea din data de 29 septembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 34.693/301/2010 al Judecătoriei sector 3 Bucureşti şi încheierea din data de 01 octombrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 34.828/3 01/2010, aceasta fusese suspendată provizoriu, fiind depuse la dosarul de executare certificate de grefa, fără a comunica actele de executare instanţei de executare, inculpatul invocând cu rea-credinţă în faţa funcţionarilor bancari autoritatea instanţei de judecată asupra activităţii sale. (vol. 2 dos. urm. pen., filele 73, 77, 84, 86)

Astfel, inculpaţii apelanţi deja menţionaţi au depus la dosarul de executare din 2010 următoarele documente contabile cu titlu de cheltuieli ocazionate de executarea creanţei:

- factura fiscală din 20 septembrie 2010 emisă de SC I.B.A. SRL către B.S.F. în baza contractului de prestări servicii din 20 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 lei; (vol. 2 dos. urm. pen., fila 22).

- factura din 20 septembrie 2010 emisă de Cab. Avocat L.A. către B.S.F. în baza contractului din 15 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 lei; (vol. 2 dos. urm. pen., fila 24).

- factura din 20 septembrie 2010 emisă de Cab. Avocat L.A. către B.S.F. în baza contractului din 15 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 lei; (vol. 2 dos. urm. pen., fila 25).

- chitanţa din 26 noiembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 lei de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, contract din 2010; (vol. 2 dos. urm. pen., fila 137).

- chitanţa din 02 decembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 lei de la inc. B.S.F., cu titlu de onorariu avocat contract din 2010; (vol. 2 dos. urm. pen., fila 138).

- chitanţa din 03 decembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 lei de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, contract din 2010; (vol. 2 dos. urm. pen., fila 150).

- chitanţa din 07 decembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 lei de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, contract din 2010; (vol. 2 dos. urm. pen., fila 157).

- chitanţa din 21 septembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 6.000.000 lei de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, conform factura din 20 septembrie 2010; (vol. 2 dos. urm. pen., fila 172).

- chitanţa din 22 septembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 6.000.000 lei de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, conform factura din 20 septembrie 2010; (vol. 2 dos. urm. pen., fila 173).

În total, la dosar inculpaţii apelanţi sus-indicaţi au depus acte din care rezultă plata, în cazul chitanţei, ori angajamentul de plată, în cazul facturii, pentru suma de 24.400.000 lei deşi în declaraţia dată în faţa procurorului, în data de 12 septembrie 2012 şi în faţa instanţei de apel a Înaltei Curții de Casație și Justiție apelantul inculpat B.S. recunoaşte că nu a plătit inculpatului A.L. sumele prevăzute în chitanţele, întrucât nu avea banii necesari şi că nu a plătit inculpatului A.L. nicio sumă de bani dintre cele prevăzute în chitanţele depuse la dosarul de executare.

Analizând succesiunea în timp a actelor de executare desfăşurate de executorul judecătoresc F.E., coroborată cu declaraţiile acestuia potrivit căreia un proces-verbal încheiat în conformitate cu prevederile art. 3717 fostul C. proc. civ. constată sumele până la data emiterii acestuia, iar dacă ulterior se mai fac cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, executorul judecătoresc poate încheia alte procese verbale în baza aceluiaşi text de lege, constituind titluri executorii, rezultă că facturile fiscale şi chitanţele depuse până la concurenţa sumei de 24.400.000 lei au fost depuse ulterior încheierii procesului-verbal din data de 23 septembrie 2010 şi ar fi urmat să fie cuprinse într-un alt proces-verbal de consemnare a cheltuielilor de executare, în ipoteza în care acţiunea infracţională ar fi reuşit.

Intenţia comculpaţilor apelanţi nominalizaţi de a obţine prin procedura executării silite întreaga suma de 24 400.000 lei cu titlu de cheltuieli de executare, Tară a avansa nici un leu din aceste cheltuieli rezultă şi din conţinutul cererii adresate executorului judecătoresc F.E. de către inculpaţii A.L. şi B.S.F. la data de 26.11 2010 (fila 102 din dosarul de executare) prin care solicită „continuarea executării silite, stăruind în recuperarea integrala a onorariului de avocat, aşa cum rezultă din factura emisă de Cabinet Avocat A.L. şi depusă la dosar."( vol. 2 dos. urm. pen., fila 115).

Astfel este ilustrativă atât pentru modul de operare în Dosarul nr. 1044/2009, cât şi în Dosarul nr. 1136/2010 convorbirea telefonică din data de 14 februarie 2011, ora 10:51:50 între inculpaţii C.M.A. şi B.S.F. în cuprinsul căreia ultimul sugerează avocatului sau renunţarea la bani astfel cum rezultă din chitanţa depusă de inculpatul A.L. în Dosarul nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E., şi anume suma de 2.000.000 lei.

Astfel, din această convorbire rezultă indirect că aceste sume de bani nu au fost plătite de către inculpatul B.S.F. inculpatului A.L., astfel cum rezultă din chitanţă, întrucât este puţin probabil ca o persoană care a efectuat aceste cheltuieli să renunţe atât de uşor la recuperarea lor, precum şi modul în care inculpaţii au gândit procedura de fraudare a părţilor vătămate, în sensul că, iniţial solicitau doar recuperarea sumelor care rezultau din facturile emise de C.M. pentru cele două societăţi comerciale, iar ulterior, urmau să solicite şi să execute şi sumele care rezultau din chitanţele emise de inculpatul A.L. C.M.A.: Da, F.

B.S.F.: Ăă. fii atent că ăă. vreau să-ţi zic ceva, că mi-a mai venit o idee cu., legat de, de doişpe mii o sută şaizeci şi nouă.

C.M.A.: Aşa.

B.S.F.: Pentru faptul că ei spun că ăă. avocatul a luat bani şi l-a cenzurat pe. n-ar fi bine să facem o cerere să ne retragem chitanţele pentru că n-au fost puse în aplicare în dosarul de executare, o mie patruzeci şi patru?

C.M.A.: Păi, nu, nu, alea au fost depuse acolo şi rămân în cazul în care în care se soluţionează până la urmă irevocabil contestaţia. Că instanţa oricum nu poate să intre în celelalte cheltuieli şi atunci dacă tu le meriţi p-alea cel puţin o parte, o să revii cu cerere către executor: „Domnle vreau continuarea executării pe ce-a mai rămas acolo de."

B.S.F.: Da? Păi, da, da'ca să, că ăştia.

C.M.A.: .(neinteligibil). Din ăia, nu pe care.

B.S.F.: Că ăştia, ăla a zis, ăla a zis că: „Nu domn 'e, s-au plătit banii ăştia şi ăia să fie întorşi înapoi. "

C.M.A.: Nu, nu, nu, nu.

B.S.F.: Da?

C.M.A.: Nu, păi tu banii ăia i-ai plătit, s-au depus chitanţele la dosar şi atunci tu vrei recuperarea cheltuielilor. Acum că mai rămâne jumătate sau.

B.S.F.: Păi, da, da nu s-a făcut recuperarea, nu s-a făcut recuperarea pe ele. (...).

C.M.A.: Da, păi, de-asta spun, oricând poţi să revii cu cerere către executor, (vol.4, filele 120-121).

Coinculpaţii apelanţi nominalizaţi au purtat, de asemenea, discuţii de conivenţă, tocmai pentru a se apăra în cazul unor eventuale înregistrări ale convorbirilor telefonice, inculpatul C.M. îi explică lui B.S. raţionamentul pretinderii întregii sume, "păi tu banii ăia i-ai plătit".

Instanţa de apel a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, are în vedere că doar opoziţia funcţionarilor bancari, atât din cadrul B.N.R., cât şi din cadrul I.N.G. B. a determinat nefinalizarea activităţii infracţionale a celor patru inculpaţi, deşi aceştia au insistat în continuare în realizarea silită a întregii creanţe, angajând mai multe procese civile pe rolul instanţelor de judecată, astfel cum rezultă şi din Dosarul nr. 42.776/301/2010 al Judecătoriei sector 3 Bucureşti, aflat în faza de recurs la Tribunalul Bucureşti, recurs care a fost formulat chiar de către inculpaţi.

Dintr-o altă perspectivă se are în vedere că activitatea de executare silită, ca parte a procesului civil, este supusă controlului de legalitate al instanţelor de judecată, potrivit art. 399 şi urm. din fostul C. proc. civ..

O altă dovadă a înţelegerii dintre aceiaşi apelanţi inculpaţi este dată în contextul continuării activităţii conjugate a acestora în vederea executării sumei de peste 12.000.000 lei, menţionate în procesul-verbal întocmit iniţial de inculpatul apelant F.E.

Deşi reprezentanţii I.N.G. B. au depus la dosarul de executare certificate de grefă din care rezulta faptul că executarea pornită în Dosarul nr. 1136/2010 a fost suspendată provizoriu, inculpaţii apelanţi B.S.F., A.L., C.M. şi F.E. au pus în aplicare un plan prin care au urmărit şi, într-o anumită măsură, au reuşit să înlăture dispoziţiile instanţei de judecată prin care s-a dispus suspendarea executării.

La data de 05 octombrie 2010, inculpatul apelant A.L., în numele inculpatului B.S., a depus o cerere la B.I.E.J., F.E. prin care solicita să i se comunice „ce acte de executare au mai fost îndeplinite în scopul executării silite", cerere care a fost înregistrată în aceeaşi zi. (vol.2 dos. urm. pen., fila 80).

A doua zi, pe data de 06 octombrie 2010, inculpatul apelant F.E. a comunicat inculpatului B.S.F. faptul că, „după depunerea de către debitoare a Certificatului de grefă emis de Judecătoria Sector 3 Bucureşti, nu a mai fost îndeplinit nici un act de executare", răspuns care a fost înmânat personal inculpatului apelant B.S.F.. (vol. 2 dos. urm. pen., fila 81)

În cursul zilei următoare, pe 07 octombrie 2010, la iniţiativa inculpatului apelant A.L., inculpatul B.S.F. a introdus la Judecătoria Piteşti mai multe cereri de chemare în judecată având acelaşi obiect prin care solicita obligarea executorului judecătoresc F.E. la continuarea executării.

Astfel, în baza sentinţei civile nr. 9399/19 noiembrie 2010 a Judecătoriei Piteşti, s-a dispus pe calea ordonanţei preşedinţiale „obligarea B.I.E.J., F.E. la continuarea executării", B.I.E.J., F.E. a înaintat către B.N.R. la data de 26 noiembrie 2010 o adresă prin care ordona continuarea executării. Inculpatul F.E. a adoptat o poziţie de forţă în raport cu funcţionarii B.N.R., precizând în cuprinsul adresei „.constatând nerespectarea hotărârii judecătoreşti de către dvs. şi sprijinirea debitorilor recunoscuţi de către instanţa legală de executare, respectiv Judecătoria Piteşti, la cererea creditorului, vor solicita instanţei la data de 10 decembrie 2010 validarea popririi pentru întreaga sumă de 12.010.467,70 lei, la care vor fi adăugate cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite şi aplicarea unei amenzi în cuantum maximal aşa cum a fost precizat în ordonanţa de poprire." (vol. 2 dos. urm. pen., fila 135).

în acelaşi sens, inculpatul apelant F.E. s-a deplasat în mod repetat la sediul I.N.G. B. Agenţia Piteşti la datele de 04 octombrie 2010, 30 noiembrie 2010, 02 decembrie 2010 şi 07 decembrie 2010 şi invocând în procedura executării silite sentinţa civilă nr. 9399 din 19 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în prezenţa organelor de poliţie, cărora le-a solicitat sprijin, sub pretextul „realizării actului de justiţie şi restabilirii ordinii de drept", a cerut reprezentanţilor băncii plata sumei prevăzute în cuprinsul procesului-verbal din data de 23 septembrie 2010.

Reprezentanţii legali ai I.N.G. B. Agenţia Piteşti au comunicat că executarea silită fusese suspendată încă din data de 29 septembrie 2010, conform certificatului de grefă emis la data de 01 octombrie 2010 de către Judecătoria sector 3 Bucureşti în Dosarul nr. 34.693/301/2010 şi în privinţa sumei au făcut dovada unei plăţi de 23,33 lei în contul B.E.J., F.E., reprezentând creanţa actualizată.

Inculpatul apelant C.M.A. a fost prezent la toate deplasările executorului stăruind la executarea I.N.G. B. Piteşti, iar inculpatul apelant B.S.F. în datele de 30 noiembrie 2010 şi 02 decembrie 2010 insistând pentru obţinerea banilor, toate acestea cu invocarea dispoziţiilor legale în materia executării silite.

Inculpatul apelant A.L. a fost prezent în data de 02 decembrie 2010, dată la care, două persoane, cu un fiex şi unelte de lăcătuşărie, chemate de inculpatul apelant B.S.F., la îndemnul inculpaţilor au spart două uşi, din zona de birouri a agenţiei, creând cale liberă executorului până la biroul directorului băncii, în vederea ducerii la îndeplinire a scopului urmărit.

Tot în aceeaşi zi, 02 decembrie 2010, inculpatul apelant F.E. a solicitat martorului S.I.C., să spargă uşa casieriei băncii, însă acesta a manifestat reticenţă când i s-a cerut autorizaţia de către reprezentanţii unităţii bancare. Totodată, inculpatul F.E. a aplicat sigilii pe casierie şi pe 18 sertare de mobilier, sigilii ridicate în data de 23 decembrie 2010, în urma încheierii pronunţată de Judecătoria Piteşti în Dosarul nr. 25.690/280/2010, prin care a fost admisă cererea de ridicare a sigiliilor formulată de I.N.G. B. - Sucursala Bucureşti.

Astfel, modul de săvârşire a activităţii infracţionale rezultă dincolo de orice dubiu din declaraţiile martorilor G.S.A.L., directoarea agenţiei Piteşti a I.N.G., D.C., V.I.C., S.A.N., B.C.D., C.I., B.B.M., S.I.C., S.A. coroborat şi cu procesul verbal întocmit de organele de poliţie (în vol. 10 dos. urm. pen.), iar aspectele menţionate acolo se referă la prezenţa unei persoane cu levier, un fiex şi prelungitor, fără a fi reţinut acest lucru în acuzare.

3. Fapta de asociere în vederea săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune.

Înţelegerea infracţională dintre coinculpaţii apelanţi nominalizaţi rezultă atât din declaraţiile inculpatului B.S.F., cât şi din modul de săvârşire, care a devenit un tipar infracţional, succesiunea în timp a actelor, dar şi din conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi între ei sau/şi cu alte persoane.

Astfel, iniţial, inculpatul apelant B.S.F. a susţinut în apărare că iniţiativa introducerii unor facturi şi chitanţe pentru sumele exorbitante în dosarele de executare a aparţinut executorului judecătoresc F.E. şi avocaţilor C.M.A. şi A.L., iar el a fost de acord, în condiţiile în care, urmare a admiterii contestaţiilor la executările anterioare, acesta devenise debitor al obligaţiei de întoarcere a executării către U.S.G. Govora într-un cuantum de aproximativ 1.500.000 lei.

„Deoarece instanţele judecătoreşti reduceau onorariile de avocat, scăzând astfel cheltuielile judiciare la toate procesele pe care le-am intentat, executorul judecătoresc F.E. le-a solicitat avocaţilor mei, C.M. şi A.L., să găsească o soluţie legală, în sensul de a aduce facturi, pe care acesta este obligat să le ia în calcul fără să poată fi cenzurate.

Avocaţii mi-au comunicat aceste discuţii pe care le-au avut cu F.E. şi, de comun acord, au hotărât înfiinţarea unei societăţi care, cred că se numea H.B.

Întrucât devenisem din creditor, debitor al sumei de aproximativ 1.500.000 lei către U.S.G. Govora, în urma proceselor pierdute de mine, prin care s-a dispus întoarcerea executării sumelor pe care le-am primit prin executare silită de la U.S.G. Govora, am acceptat să închei un contract de consultanţă cu această societate.

C.M.A. mi-a spus că încheierea contractului este perfect legală, astfel că, din dorinţa de compensa anumite sume pe care le datoram U.S.G. Govora, am încheiat, în cursul anului 2009, un contract în valoare de 2.000.000 lei, având ca obiect găsirea soluţiilor legale pentru executarea sumelor de la U.S.G. Govora." Această poziţie a fost conservată de-a lungul procesului penal (filele 101-104 vol. II dosar Înalta Curte de Casație și Justiție).

Acesta a recunoscut în declaraţia dată procurorului că nu a achitat suma de 2.000.000 lei prevăzută în contractul încheiat cu SC H.B. SRL, „întrucât nu aveam disponibilităţile necesare pentru a achita această sumă".

Cu referire la cele două facturi fiscale depuse la executorul judecătoresc, în valoare de 6.000.000 lei fiecare, ce au avut la bază două contracte de prestări servicii încheiate cu firma care le-a emis, SC I.B.A. SRL, apelantul inculpat susindicat a recunoscut că nu a achitat suma de 12.000.000 lei prevăzută în contractele încheiate cu SC I.B.A. SRL şi în baza cărora societatea a emis facturi fiscale.

Acelaşi apelant inculpat a arătat în declaraţia dată în faţa Înaltei Curţi că a plătit suma de 12.000.000 lei menţionată în cele două chitanţe depuse la dosarul de executare silită inculpatului A.L. în două tranşe, la Piteşti prima tranşă, iar cea de-a doua tranşă la Vâlcea, însă nu a putut preciza provenienţa acestor sume de bani şi nici dacă au fost de faţă şi alte persoane la remiterea banilor.

Paradoxal, inculpatul a declarat că avocatul A.L. i-a restituit această sumă de bani în cursul lunii noiembrie 2011, în Germania, la Lindau, iar el i-a restituit unei femei „de naţionalitate română şi germană, „H." pentru care eu prezint mari garanţii morale". „Nu cunosc numele acestei femei, tot ce cunosc, este că locuieşte în Germania."

Apărarea inculpatului apelant B.S.F. este identică sub acest aspect cu apărarea inculpatului A.L., dovadă a faptului că aceştia au convenit asupra declaraţiilor pe care le vor da pe parcursul procesului penal.

Înalta Curte are în vedere pentru configurarea modului în care inculpatul apelant A.L. a gândit structura actelor infracţionale convorbirea telefonică din data de 31 octombrie 2011, orele 19:16:48 dintre inculpaţii A.L. şi C.M.A.:

„A.L.: Mai am o altă treabă să te întreb pe tine.

C.M.A.: Spune-mi.

A.L.: A.cesiunea de creanţă, asta din septembrie, când a fost făcută? Eu nu mai ştiu şi nu mai am actul.

C.M.A.: Data exactă n-o ştiu. Să mă uit şi eu pe act că nu ştiu să-ţi spunpă dinafară.

A.L.: Poate te uiţipăăă.păăă. actu' respectiv.

C.M.A.: Da. Da.

A.L.: Mi-arfi util dacă.

C.M.A.: .(neinteligibil. Dinafară.

A.L.: .dacă. dacă mi-ai spune mi-ar fi util.

C.M.A.: .(neinteligibil).

A.L.: Deci cele două acte de asistenţă şi reprezentare şi prestare servicii au fost făcute pă douăzeci septembrie. Douăzeci septembrie îmi apare în evidenţele mele şi contractul cu B.S.şi contractul cu I.B.-ul.

C.M.A.: Da. Eu cred că undeva la câteva zile după.

A.L.: Iar procesul verbal al executorului epe douăzeci şi trei.

C.M.A.: Sincer nu ştiu pe dinafară dar o să mă uit.

A.L.: Mi-ar fi util săăă.să aflu. Eu nu mai ştiu atunci cum am gândit. (subl.ns.).

C.M.A.: O să verific. Mă uit în act şi.scot. Ce dată e pe act, aia ţi-o comunic. Da?

A.L.: în regulai Eu am.am făcut actu' ăla de cesiune aflând că S. este insolvabil, (subl.ns.).

C.M.A.: Da. Da, da.

A.L.: Şi atunci eu am zis: eu trebuie să-mi iau banii. Gata! Şi fac actu' respectiv. Binel (subl.ns.).

C.M.A.: Ăăăp.Nal O să verific.

A.L.: O să vezi. îţi mulţumesc! Domnul safe cu tine.

C.M.A.: Doamne ajută!" (vol.4 dos. urm. pen., filele 175-177) Din această convorbire rezultă, de asemenea, şi faptul că inculpaţii A.L. şi C.M. cunoşteau şi acceptau faptul că inculpatul B.S.F. nu avea disponibilităţi băneşti pentru a plăti asemenea sume exorbitante cu titlu de cheltuieli de judecată; însă cu toate acestea, cei doi inculpaţi emiteau facturi şi chitanţe către acesta din care rezulta faptul că au primit sumele respective.

„A.L.: Aşa cum i-am explicat procurorului: „Domle, ăştia realmente sunt nişte proşti şi fac greşeli. Păi noi i-am lăsat să le facă, greşelile. Dacă eu te las să faci greşeli, înseamnă că eu sunt infractor? "

B.S.F.: Da! Păi da! Ei, eu zic că s-o fi terminat astăzi la Curtea de Apel şi atuncea.

A.L.: Să, să se uite acolo M. pe asta, pe.

B.S.F.: S-a dus până la Bucureşti, vine mâine.

A.L.: Da!

B.S.F.: Vedem ce-o fi!

A.L.: Sau vă uitaţi dumneavoastră când intraţi pe.

B.S.F.: Da, da! Sigur, da!

A.L.: Da, să dea Dumnezeu să avem izbândă! Atuncea tunuri şi chestii! .de astea!

B.S.F.: Păi da! Păi da!", (vol. 4 dos. urm. pen., filele 61-62). Schema introducerii cheltuielilor fictive de judecată în dosarele aflate pe rolul instanţelor de judecată este cunoscută şi urmărită de toţi inculpaţii, inclusiv de apelantul inculpat F.E., astfel cum rezultă din declaraţiile inculpatului B.S.F., acesta arătând că inculpatul F.E. a fost cel care a solicitat avocaţilor să îi depună în dosarul de executare acte din care să rezulte aceste cheltuieli.

Declaraţiile inculpatului apelant B.S.F. în care recunoaşte că nu a plătit inculpatului A.L. şi nici celor două societăţi comerciale controlate de inculpatul C.M.A. nicio sumă de bani se coroborează cu adresa D.G.F.P. Vâlcea din 25 septembrie 2012 din care rezultă că inculpatul B.S.F. nu a obţinut venituri în perioada săvârşirii infracţiunilor, dar rezultă şi dintr-o convorbire telefonică purtată în data de 09 februarie 2011, la ora 11:16:48 de inculpatul B.S.F. cu numitul „M. B.", redată în cuprinsul procesului verbal din data de 04 ianuarie 2012, după cum urmează:

„B.S.F.: Ce să spun bă, mai sunt şi. Ăă. am, ce-am făcut, am avut de recuperat o sumă de la bancă şi am pus nişte cheltuieli de alea ca să ştie, ştii? A, a sărit toată lumea în sus! Până la domnul ministru al Justiţiei care dă dispoziţii, vor să suspende executorul ca să nu mai execute. Nişte, mă, nişte măgării şi unde să le spui? Că te iau toţi în râs! Că toţi sunt gay, ştii?

B.: Bă, da să ştii că ăştia, unde ai fost tu, se descurcă, mă! Totuşi eu înţelegea. (...).

B.S.F.: Da şi ţi-am spus, am făcut noi exerciţiu de legalitate şi de asta. Ăă. cu I.N.G.-ul şi cu C.B., pentru unşpe lei cheltuieli, am cerut doişpe miliarde, o sută douăzeci de miliarde, pardon, (subl. ns.).

B.: .(neinteligibil).

B.S.F.: Da? Stai puţin, c-a sărit B.N.R.. în loc B.N.R. să, să pună în executare hotărârea, a blocat executarea. Deci, îţi dai seama ce face B.N.R. .(neinteligibil). Poprit. Acuma o să cerem validarea popririi pe B.N.R.. Aşa! Şi asta a fost un exerciţiu de legalitate pentru că, numa'nu poate fi atacată şi e demonstrată legal acolo cu facturi cu tot. Aşa, dar să arate că interesele sunt extraordinari de mari şi când loveşti interesele lor nu mai contează nimic. (subl. ns.)

B.: Aşa este!

B.S.F.: Când te lovesc ei pe tine. la-i bă, ia-i bă şi pielea, ia-i şi sufletul, da 'când oi fi, ţi-o merge mintea şi ataci interesele e dezastru. Mi-au făcut sesizare penală. Mi-a venit astăzi, am văzut, chiar mă duc la Vâlcea să-mi iau şi eu.Aă. Asta bineînţeles că s-a. A dat N.U.P., că n-avea pe ce să dea începere. Acuma le pregătim un denunţ calomnios. " (vol. 4 dos. urm. pen., filele 70-71).

Este extrem de semnificativ pentru evidenţierea conivenţei infracţionale a apelanţilor inculpaţi nominalizaţi şi cele ce rezultă din convorbirea din data de 14 aprilie 2011, ora 14:34:08, purtată între inculpaţii F.E. şi C.M.A., în contextul în care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpaţi pentru fapta săvârşită împotriva I.N.G., rezultă că, în ipoteza în care I.N.G. ar fi introdus plângere împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, inculpaţii ar fi procedat la aceeaşi metodă infracţională privind introducerea unor cheltuieli de judecată în dosar, punct de vedere cu care executorul judecătoresc este de acord.

„C.M.A.: A! Vroiam să vă întreb dacă aţi reuşit să aflaţi de la Parchet. A făcut cumva I.N.G.-ul plângere împotriva rezoluţiei procurorului?

F.E.: Nu ştiu, nu ştiu.

C.M.A.: Ce am discutat noi mai demidt, că.

F.E.: Nu ştiu dacă au făcut, da'.

C.M.A.: Pentru că la cât de isteţi sunt au insistat în.

F.E.: Probabil, probabil.

C.M.A.:. măgărie.

F.E.: Şi dacă fac plângere, asta către cine o face?

C.M.A.: Deci plângerea se face către primul procuror şi dacă şi primul procuror. ă. Ie-o respinge, atunci la instanţă se vor adresa în primă şi ultimă instanţă, probabil Curtea de Apel e cea care.

F.E.: Deci dacă o face către primul procuror. Ă.

C.M.A.: M-aş bucura sincer să o facă şi să ajungem în instanţă, că în instanţă ştiţi cum e?l (subl. ns.)

F.E.: Da. (subl. ns.).

C.M.A.: îţi angajezi avocat, cheltuieli de judecată, diverse operaţiuni, (subl. ns.).

F.E.: Da, da.

C.M.A.: Că dacă omu' insistă şi vrea musai!

F.E.: Am înţeles!

C.M.A.: Da.

F.E.: Ok! Asta zic." (vol. 4 dos. urm. pen., filele 160 -161).

„C.M.A.: Am luat şi ordonanţa de la procuror.

Interlocutoare: Nu ştiu ce înseamnă asta.

C.M.A.: Ordonanţa prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de mine. Bine, în lipsă.

Interlocutoare: Îhî, da, deci, e gata, eşti bine?

C.M.A.: S-a soluţionat, da, probabil că ăia vor face plângere împotriva rezoluţiei care va merge la instanţă şi dacă fac această mare, mare prostie, atunci o să începem să-i încărcăm cu cheltuieli că am şi eu avocaţi prieteni care vor să mă apere şi. (subl. ns.).

Interlocutoare: Îhî, cu ăştia te-ai întâlnit, cu L. şi cu B.?

C.M.A.: M-am întâlnit, da, am stat de vorbă oleacă şi aplecat L.. El după aia trebuie să plece în Elveţia, în Germania, iar are drum de făcut. (vol. 4 dos. urm. pen., fila 118).

Activitatea conjugată a inculpaţilor apelanţi sus-indicaţi de săvârşire a faptelor rezultă şi din conţinutul convorbirilor şi a comunicărilor telefonice în contextul în care inculpatul apelant B.S.F., speriat de consecinţele continuării faptelor care s-ar repercuta asupra sa şi de contribuţia tot mai scăzută a celorlalţi participanţi, dorea să renunţe la continuarea săvârşirii faptelor, ceilalţi inculpaţi fac eforturi pentru a-l convinge să nu se îndepărteze de linia convenită iniţial.

Astfel, relevantă este convorbirea din data de 05 ianuarie 2011, orele 14:41:13 dintre inculpatul B.S.F. şi o persoană neidentificată:

Interlocutoare: Păi ce eşti acuma.! Te-ai băgat în asta. ăsta e modelu 7.

B.S.F.: Păi da, bă, ce uşor e de pe margine!

Interlocutoare: Păi, nu e de pe margine că sunt şi eu alături de tine, da' nu te mai şi supăra.

B.S.F.: E, mai pic şi eu! Că, mmm, nişte oameni au zis să facem aşa, facem aşa, facem aşa, facem aşa şi acum oamenii îşi văd de treaba lor că ei şi-au făcut plinu' şi dă-lînp. mă-sii, ce.

Interlocutoare: Păi, vorbeşte cu ăl bătrân. Alui bătrân i-ai spus?

B.S.F.: I-am spus.

Interlocutoare: Că nu eşti mulţumit şi că ai o problemă.

B.S.F.: Păi, i-am spus, dom 'le dacă am plecat toţi trei, mergem toţi trei până la capăt. Şi zice, nici nu se pune în discuţie chestia asta!

Interlocutoare: Păi, şi i-ai spus, am dubii? Trebuia să-i spui.

B.S.F.: I-am spus. văd că m-au cam lăsat singur. "

În data de 10 februarie 2011, ora 14:20:32, inc. A.L. poartă următoarea discuţie cu B.S.F., cei doi inculpaţi fiind nemulţumiţi de contribuţia coinculpatului C.M.A.:

„B.S.F.: Cu nişte, cu nişte riscuri, ştiţi că.era mai (...).

B.S.F.: Mai mă făcui şi cu. mai mă făcui de un titlu împotriva mea, da' asta e. Da! (...).

A.L.: Faţă de modu' entuziast în care el a zis: „Da, mă, facem asta!" oau, oau, oau, nu ştiu ce, mănâncă nori.

B.S.F.: Păi, este, atât timp cât. cât nu e băgat în cheltuieli, n-are nicio treabă, ştiţi? He. că. îl bage pe altu în cheltuieli, asta e problema." (vol. 4 dos. urm. pen., filele 85-86)

În data de 11 februarie 2011, ora 09:01:06, inculpatul B.S.F. îl contactează pe inculpatul C.M.A. cu care poartă următoarea convorbire telefonică:

„B.S.F.: Îhî, deci, hai să vedem, trebuie să discut puţin de astea cu băncile dacă are vreun rost sau nu are, că ăştia ne pun cheltuieli în spate.

C.M.A.: Da, hai să. cane întâlnim atunci.

B.S.F.: Da, ăă. şi dacă tot nu câştigăm nimic şi ne mai alegem cu cheltuieli de judecată care mi le pun mie foarte bine, adică mă încarcă foarte rău şi cu doi în spate. cât aş fi eu de rezistent, da'.

C.M.A.: Am înţeles, bine F.

B.S.F.: Nu mi-e nici mie bine, da?

În cursul aceleiaşi zile, la ora 09:11:35, inculpatul C.M. îi trimite inculpatului A.L. următorul mesaj:

„Sergiu vrea să renunţe la procesele cu banca, îi e teamă că i se pun în cârcă cheltuielile de judecată. Nu îi spune căţi-am zis, ia-l uşor." (vol. 4 dos. urm. pen., fila 86).

Tot în cursul aceleiaşi zile, la orele 15.31.09, inculpatul A.L. îl contactează pe inculpatul C.M.A. şi poartă următorul dialog, referitor la refuzul inculpatului B.S. de a mai continua procesele împotriva băncii:

„(...) A.L.: Ce-a . ce-a păţit ăla?

C.M.: Ei, da, l-a apucat cum îl apucă de obicei, că vezi doamne, uite, cam pierdem pe toată linia şi că.

A.L.: Păi, după ce a dat atâţia bani, ce, nu vrea să şi-i ia înapoi!?

C.M.: Da, fiindcă, vezi doamne, îl obligă pe el la plată. (...).

A.L.: Acum, el.el.dacă se . oo. se opreşte, aşa, se pierde orice credibilitate a lui să mai meargă.

C.M.: Păi, îţi dai seama, logic, că dacă ar face o figură de genul acesta, după aia. ăă .neinteligibil.

A.L.: Da, stai, stai, bă puţin, când eşti serios? Dai atâţia bani cape urmă să te opreşti să ţi-i.să nu ţi-i mai recuperezi pe toţi.

C.M.: Corect, corect, corect, asta e. (vol. 4 dos. urm. pen., fila 174).

De asemenea, într-o convorbire purtată în data de 19 ianuarie 2011, ora 20:59:12, între A.L. şi C.M.A. rezultă parţial modul în care au conceput şi organizat activitatea infracţională, faptul că „cheltuielile de executare" din Dosarul nr. 1136/2010 sunt în strânsă legătură cu „cheltuielile de executare" din Dosarul nr. 1044/2009, ambele pe rolul B.I.E.J., F.E.

„A.L.: Am descoperit care era. misteru' cu. alea facturile alea din iunie.

C.M.A.: Mda.

A.L.: Noi ne-am gândit, dacă îţi aduci aminte ca să facem un fel de continuare a executării din. ă, unu, zero, patru, patru.

C.M.A.: Aşa.

A.L.: Pe două mii nouă. Şi. ă, am. făcut contracte, facturi, chitanţe.

C.M.A.: Te-am înţeles.

A.L.: Şi pe urmă. noi am zis: „Nu! Stai să facem un dosar nou!"

C.M.A.: Mda, da, da! Corect!

A.L.: Şi, de aia s-a ajuns la dosarul nou. Şi de aia alea rămăsese. Aia e. Problema e că nu mai găsesc eu originalele la alea!

C.M.A.: La facturi?

A.L.: Mda. Alea din la. Din. Ştii că ne-am uitat ieri pe cotoare!" (vol. 4 dos. urm. pen., fila 48)

Reprezentarea caracterului ilegal al „cheltuielilor de executare" în dosarele de executare rezultă implicit şi din convorbirea telefonică din data de 19 ianuarie 2011, ora 12.05:53 dintre inculpatul A.L. şi martora R.F.. Aceasta îi comunica faptul că unul dintre executorii judecătoreşti din Alexandria, S.Z., a refuzat să execute silit anumite creanţe.

„R.F.: Nu mai pot pentru că trebuie să plec la Bucureşti. Intru şi în şedinţă acum, de la doişpe. Trebuia, dar nu s-a terminat şedinţa de dimineaţă. Ce voiam să vă spun? A picat ă, toate executările alea silite cu S.Z.

A.L.: De ce?

R.F.: Nu vrea să se ocupe. A zis că nu vrea să intre în combinaţii Minuni şi alte alea. Mi-a restituit toate actele. în schimb am vorbit cu împunge rouă

A.L.: Mda.

R.F.: Şi. o să refacem contractele alea de

A.L.: Da, da! Bine, bine!

R.F.:. executare silită.

A.L.: Le aduceţi toate.

R.F.: Că sunt. toate alea făcute

A.L.: Le aduceţi.

R.F.: Mda. Ă, o să vă sun mâine.

A.L.: Da. Bine.

R.F.: Dacă sunteţi în Alexandria, vă sun şi vi le dau

A.L.: Ne şi vedem mâine. Că sunt acolo. "

Astfel, fără a plăti nicio sumă de bani în procedura executării silite, inculpaţii apelanţi nominalizaţi au conceput şi pus în aplicare, în perioada 2009 - 2012, un plan infracţional Ingenios, prin care au încercat să prejudicieze I.N.G. B., C.B. şi B.N.R. cu suma de 24.400.000 lei în Dosarul de executare nr. 1136/2010 al B.I.E.J., F.E., după ce anterior, după acelaşi tipar infracţional, au reuşit să prejudicieze U.S.G. Govora C.C. cu peste 2.000.000 lei în Dosarul de executare nr. 1044/2009 al aceluiaşi B.I.E.J., F.E.

Situaţia juridică creată voit în acest sens de către cei patru inculpaţi apelanţi susmenţionaţi, s-a circumscris în realizarea rezoluţiei infracţionale iniţiale şi a avut ca scop amestecarea adevăratei stări de fapt şi de drept, cu aplicarea amalgamată a instituţiilor juridice şi a urmărit prejudicierea mai multor unităţi economice şi bancare.

În ambele cazuri, inculpaţii apelanţi deja nominalizaţi au continuat executarea deşi aceasta era suspendată provizoriu prin hotărâri ale instanţelor de judecată, fie prin ignorarea completă a dispoziţiilor instanţei civile - cazul nr. 1044/2009, fie prin obţinerea unei hotărâri contrare printr-o gravă eroare de fapt a judecătorului - cazul nr. 1136/2010 (ambele soluţionate de Judecătoria Piteşti).

Instanţa de apel a înaltei Curţi are în vedere că astfel cum rezultă din ansamblul materialului probator administrat în cauză, modul în care a acţionat fiecare inculpat denotă o foarte bună coordonare a activităţilor infracţionale a acestora, rolul fiecăruia fiind indispensabil în antecedenţa cauzală pentru ca fapta să se săvârşească în modalitatea în care s-a urmărit producerea prejudiciului, acţionând succesiv atunci când procedura executării silite permitea şi împreună, concomitent, atunci când, în procedura executării silite, se impunea o poziţie de forţă, de intimidare.

Înalta Curte, analizând modul în care a fost pusă în aplicare încercarea de prejudiciere a băncilor în Dosarul nr. 1136/2010 al B.I.E.J., F.E., dar şi prin prisma modului în care a fost realizat scopul infracţiunii în Dosarul nr. 1044/2009 al B.I.E.J., F.E., acesta reprezentând un tipar infracţional are în vedere că acţiunea infracţională a fost concepută de apelanţii inculpaţi cu intenţia vădită ca printr-o operaţiune rapidă - „blitz"( cuvânt care intră în denumirea ambelor societăţi comerciale folosite doar în scop infracţional, n.n. - în limba germană „fulger") - să sustragă din conturile băncilor, fie prin executare directă, fie prin poprire, sumele de bani urmărite, acestea să fie distribuite rapid de către executor, iar după întoarcerea executării sumelor astfel obţinute pe calea contestaţiei la executare, unităţile bancare erau puse în faţa unui debitor insolvabil, în speţă inculpatul apelant B.S.F.

Faptele inculpaţilor apelanţi A.L., F.E., B.S.F. şi C.M.A. de a folosi înscrisuri care nu atestă operaţiuni comerciale reale şi de a introduce pe rolul instanţelor judecătoreşti din România mai multe procese civile în încercarea de a induce în eroare magistraţii cu privire la realitatea operaţiunilor comerciale sunt dovedite fără echivoc de probele administrate în cauză.

Astfel, pentru executarea creanţei de 11,15 lei de la I.N.G., inculpaţii apelanţi au introdus pe rolul instanţelor judecătoreşti din Piteşti şi Bucureşti un număr de 35 de dosare civile, la care se adaugă dosarele împotriva B.N.R. şi U.S.G. - C.C., precum şi dosarele împotriva SC O.M.V.P. SA.

3. Fapta inculpatului A.L. de a nu înregistra în evidenţa contabilă operaţiunile comerciale derulate ca urmare a activităţii Cabinetului de Avocatură „L.A."

Cu titlu de necesară premisă se are în vedere că inculpatul apelant L.A. era obligat conform dispoziţiilor legale, să ţină evidenţă contabilă pentru activităţile pe care le desfăşoară în cadrul Cabinetului de avocatură „L.A."

Astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată „Instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial, precum şi persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri au, de asemenea, obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară şi, după caz, contabilitatea de gestiune."

Totodată, potrivit art. 6 alin. (1) din Legea contabilităţii, „orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ", iar potrivit alin. (2) „documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz."

În fine, conform art. 10 din Legea contabilităţii, „Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii la persoanele prevăzute la art. l revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective."

De asemenea, potrivit art. 48 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., contribuabilii care obţin venituri din activităţi independente sunt obligaţi să organizeze şi să conducă contabilitate în partidă simplă, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidenţa contabilă.

În speţă, începând cu luna ianuarie 2010 şi până în prezent, la fiecare verificare efectuată de către organele în drept la Cabinetul Avocatului A.L., s-a constatat că acesta nu a ţinut evidenţe contabile pentru operaţiunile efectuate şi nici nu a refăcut evidenţele contabile anterioare deşi i se pusese în vedere acest lucru.

Urmare a unei solicitări a Gărzii Financiare, secţia Argeş, o primă verificare efectuată la Cabinetul Avocatului A.L. a avut loc începând cu luna noiembrie 2009, Garda Financiară Secţia Teleorman, constatând cu această ocazie că inculpatul A.L. „nu organizează şi conduce evidenţă contabilă potrivit art. 48 alin. (8) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc coroborat cu Ordinul M.F.P. 1040/2004".

Prin procesul verbal din 28 ianuarie 2010 funcţionarii Gărzii Financiare Secţia Teleorman au aplicat sancţiune contravenţională numitului A.L. şi i-au pus în vedere să refacă evidenţa contabilă şi să o prezinte, pentru control, împreună cu documentele, până pe data de 25 februarie 2010, astfel cum rezultă din invitaţie.

Inculpatul A.L. nu a refăcut documentele contabile şi nu a întocmit evidenţa contabilă.

Prin adresa din 2010 din data de 20 iunie 2011, D.N.A. -Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie a solicitat Gărzii Financiare Comisariatul General efectuarea unui control încrucişat la SC I.B.A. SRL, cabinet avocat „L.A.", cabinet avocat „M.C." din Piteşti în vederea stabilirii realităţii plăţilor, înregistrările în evidenţele contabile şi plata taxelor, în legătură cu existenţa unor contracte de consultanţă/asistenţă juridică.

Pentru cabinetul avocatului A.L. verificările au fost efectuate de către comisari din cadrul Gărzii Financiare, secţia Teleorman.

Cu ocazia controlului s-a stabilit faptul că A.L. nu a refăcut documentele de evidenţă primar-contabilă anterior anului 2009, aşa cum i s-a pus în vedere la controlul anterior, deşi putea să o facă şi nu a organizat evidenţă contabilă nici pentru perioada următoare.

În nota explicativă din 13 septembrie 2011 dată în faţa comisarilor Gărzii Financiare inculpatul A.L. a arătat că nu înţelege să ţină evidenţă contabilă întrucât nu are calitate de contribuabil fiind scutit de plata impozitului pe veniturile realizate din profesia de avocat, prezentând în acest sens sentinţa civilă nr. 688 din 29 februarie 2000.

Se mai are în vedere că prin sentinţa civilă nr. 688 din 29 februarie 2000 pronunţată de Judecătoria Alexandria în Dosar nr. 933/2000 s-a constatat faptul că inculpatul apelant A.L. beneficiază de scutirea de impozit pe veniturile realizate ca avocat conform art. 1 pct. 11 din O.G. nr. 17/1995 aprobată prin Legea nr. 122/1995 coroborat cu art. 6 lit. h) din O.G. nr. 73/1999.

De menţionat este faptul că actele normative avute în vedere de instanţa civilă la pronunţarea sentinţei şi-au încetat aplicabilitatea odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc.

În declaraţiile sale inculpatul apelant A.L. a arătat că nu are calitatea de contribuabil şi, în consecinţă, nu îi revenea obligaţia de a ţine evidenţe contabile şi a apreciat că beneficiază de scutire de impozit pe veniturile realizate ca avocat potrivit sentinţei civile nr. 688 din 29 februarie 2000 pronunţată de Judecătoria Alexandria.

Prin adresa din 2010 din data de 18 septembrie 2012 D.N.A. a solicitat Gărzii Financiare secţia Teleorman efectuarea unui nou control la cabinetul avocatului A.L. cu privire la stabilirea obligaţiilor fiscale rezultate din activitatea desfăşurată având în vedere documentele fiscale emise de acesta cât şi operaţiunile derulate prin conturile bancare.

Garda Financiară Comisariatul General a stabilit prin nota unilaterală de control din 20 decembrie 2012 pe baza documentelor fiscale emise de către inculpatul apelant A.L., în situaţia în care operaţiunile atestate de aceste documente ar fi reale, un prejudiciu cauzat bugetului de stat pentru perioada 2007-2010 în cuantum de 6.262.500 lei, reprezentând impozit pe venit în cuantum de 2.360.000 lei şi 3.902.500 lei, reprezentând T.V.A.

Se conchide că prin omisiunea cu ştiinţă de a înregistra în evidenţele contabile operaţiunile financiar-contabile, inculpatul apelant A.L. a îngreunat verificarea realităţii efectuării plăţilor pentru sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată sau de executare.

4. Fapta de tentativă la înşelăciune săvârşită de către inculpatul L.A. împreună cu inculpatul V.C. împotriva SC O.M.V. P. SA.

Inculpatul apelant V.C., în calitate de reclamant, în data de 21 mai 2007, cu sprijinul inculpatului apelant A.L., a formulat acţiune la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti (Dosar nr. 1273/299/2008) prin care a chemat în judecată SC P. SA (SC O.M.V. P. SA), solicitând instanţei să oblige pârâta SC P. SA la plata sumei de 350.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de procesul ce a făcut obiectul Dosarului nr. 2616/122/2006 al Tribunalului Giurgiu, proces soluţionat la un singur termen prin sentinţa penală nr. 127 din 29 martie 2007 conform căreia a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea SC P. SA formulată împotriva Rezoluţiei nr. 1757/11/2 din 02 noiembrie 2006 a procurorului general de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de scoatere de sub urmărire penală a lui V.C.

În susţinerea acţiunii, inculpatul V.C. şi inculpatul A.L. au folosit contractul de asistenţă juridică din 20 martie 2007, factura fiscală 145 din 21 martie 2007 şi chitanţa 553 din 29 martie 2007, înscrisuri în care este menţionată suma de 350.000 lei, sumă care în realitate nu a fost remisă, aspect care rezultă din declaraţia olografă a numitului V.C. şi din procesele verbale de redare a unor convorbiri telefonice efectuate în prezenta cauză.

În declaraţiile date inclusiv în faza judecăţii în apel inculpatul V.C. a afirmat că nu a remis vreodată suma de 350.000 lei către av. A.L., ci doar suma de 35.000 lei, recunoscând însă că a semnat înscrisurile sus menţionate, acestea fiindu-i prezentate în alb de către înv. A.L.

Declaraţia inculpatului V.C. este parţial sinceră întrucât din convorbirile telefonice purtate în data de 31 ianuarie 2011, ora 14:17:03 şi 14:39:52 rezultă faptul că inculpatul V.C. nu a plătit nicio sumă de bani cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind învăţat prin telefon de către apelantul inculpat A.L. ce să declare în faţa instanţei şi, în plus, cunoştea faptul că suma menţionată în contractul de asistenţă, facturi şi chitanţă era de 350.000 lei, fiind citat în acest sens de către instanţă, cu menţiunea timbrării acţiunii raportat la cuantumul întregii sume, citaţia fiind depusă la dosarul cauzei de către inculpat.

„A.L.: Sunt aici cu colegu' avocat C., care va veni la proces. El, ăă. a recomandat cave. să veniţi si dumneavoastră, personal.

V.C.: Da!

A.L.: E cel mai bine, şi ca să spuneţi judecătorilor: „Da, domn'e, am cheltuit atâţia bani, cum să nu-mi iau eu banii înapoi? " Aia e problema, (subl.ns.).

V.C.: Da!

A.L.: Bine, şi. deci, aveţi acolo citaţia.

V.C.: Da.

A.L.: Şi veniţi la Curtea de Apel. Da, şi-i dau eu telefonu ăsta, îl aveţi telefonu' ăsta la dumneavoastră.da.şi i-l dau colegului meu şi vă dau şi co.telefonul lui. (...).

V.C.: Bre, da' acolo. ăă. trebuie.

A.L.: De acolo vorbeşte el. Aşa, nu trebuie decât să te plângi, „Am dat banii şi eu-i vreau înapoi." Ia uite. Hai că vorbeşte el cu dumneavoastră acolo, (subl. ns.).

V.C.: Da. Să vin acum?

A.L.: Ăă. vă descurcaţi să găsiţi Curtea de Apel?

V.C.: Păi, nu-i acilea pe cheiul Dâmboviţei? Aia mare, clădirea aia mare?

A.L.: Nu-i aici. nu-i aici, în ciad. în cheiul gârlei, în Palatul Justiţiei, cunoscut.

V.C.: Cum era pe vremuri.

A.L.: Da, domn'e pe cheiul Dâmboviţei.

V.C.: Ăla. Tribunal. da, Tribunalu Suprem. Mă descurc eu acolo.

A.L.: Da, la Curtea. Tribunalul Suprem, da.

V.C.: Da.

A.L.: îl găsiţi acolo. Bine, uite eu vă dau un telefon peste trei minute.

V.C.: Da, da.

A.L.: Pe telefonu ăsta.

V.C.: Da.

A.L.: Şi veniţi acolo, că trebuie să-i semnaţi delegaţia.

V.C.: Da, da, da.

A.L.: Deci, trebuie împuternicirea semnată şi să vadă ăia că sunteţi un om adevărat, nu sunteţi o invenţie de-a. de-a noastră, cum au zis ultima dată, că v-am inventat noi pe dumneavoastră, şi. poate sunteţi prin Spania, pe nu ştiu unde. Bine, deci peste trei. ăă. în trei minute, după ce-i dau număru' ăsta de telefon vă telefonează el. (...).

V.C.: Da, da. vol. 4 dos. urm. pen., filele 83-84).

În acest punct de analiză, înalta Curte are în vedere că, din conţinutul convorbirii telefonice din data de 31 ianuarie 2011, ora 14:39:52 rezultă contribuţia personală a inculpatului apelant V.C. la săvârşirea faptei de inducere în eroare a instanţei de judecată şi a părţii civile SC O.M.V.P. SA întrucât acesta a propus inculpatului apelant A.L. să justifice în faţa instanţei civile ca sursă a sumelor solicitate cu titlu de cheltuieli, anumite împrumuturi bancare ori vânzarea unui imobil, atitudine procesuală pe care inculpatul a menţinut-o şi cu ocazia declaraţiilor date în faza de urmărire penală.

„V.C.: Alo, alo, m-auziţi?

A.L.: Da, da, v-aud!

V.C.: Da, dacă aduc, că eu am vândut apartamentu, că. (...).

A.L.: Da nu vă întreabă nimeni, domn 'e, treaba aia, de unde aveţi bani ăia, care mi i-aţi dat mie! (...).

V.C.: Să zic. nu, şi zic, dacă era, să le spun: „ Uite, bă, fraţilor, eu am vândut apartamentu' că am avut băncile şi asta. "(...)

A.L.: Asta puteţi să spuneţi dacă vorbiţi acolo: „Mi-am vândut apartament ca să fac." şi. să. să nu uitaţi să luaţi buletinu' de identitate, sau ce aveţi, carte de identitate, (subl. ns.).

V.C.: Da, da. da, da, buletin.

A.L.: Deci, aia o luaţi cu dumneavoastră. Deci, a.

V.C.: Şi o să iau şi act. o să iau şi actu'.

A.L.: Colegu e tânăr şi înalt.

V.C.: O să. o să iau şi actu' ăla, că am vândut apartamentu', să: „ Uite, bă, frate, eu am împrumuturi la bănci, eu mi-am vândut casa pentru aşa ceva. " Da.

A.L.: Da, şi vorbiţi cu colegu' meu. Vorbiţi cu acela că e ca fratele meu. " (vol. 4 dos. urm. pen., filele 84-85).

Totodată, inculpatul apelant A.L. a timbrat personal acţiunea civilă formulată împotriva SC O.M.V.P. SA, întrucât inculpatul V.C. nu dispunea de sumele necesare timbrării, astfel cum rezultă din declaraţiile martorului T.C. şi a inculpatului V.C., declaraţii care se coroborează cu adresa Primăriei Stăneşti, Giurgiu, potrivit căreia V.C. obţine venituri modeste, precum şi cu înregistrările convorbirilor telefonice.

Or, din analiza înscrisurilor depuse la dosar de către martorul T.C. în vederea justificării efectuării cheltuielilor de judecată, s-a constatat faptul că aceste contracte sunt ulterioare perioadei în care inculpaţii susţin că au efectuat aceste cheltuieli, de ex. anul 2008 şi 2009, iar contractul de înstrăinare a imobilului este datat 30 septembrie 2010. (vol.9 dos. urm. pen., filele 94-102).

Aceste înscrisuri au fost folosite de către inculpaţii apelanţi A.L. şi V.C. şi în Dosarul nr. 1273/299/2008 la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti având ca obiect pretenţii.

În data de 28 ianuarie 2011, ora 09:52:02, inculpatul apelant A.L. a discutat cu o persoană neidentificată căreia îi comunica intenţia acestuia de a timbra acţiunea introdusă împotriva SC O.M.V.P. SA.

,,A.L.: Mai, mai, mai e încă. un. un. un dosar. îl am la Curtea de Apel Bucureşti. Ăla cu V.

Interlocutoare: Îhî.

A.L.: S-a amânat pe. ă, acum în februarie şi. ă, l-au pus să timbreze. Şi eu am zis: „Da mă. O să timbreze. " Şi o să timbrez. Timbrează. Ejumătate din taxa.

Interlocutoare: Îhî.

A.L.: . de atunci. Şi îl timbrez şi mergem pân' la capăt. Acum şi în conştiinţa lor de judecători. Ei sunt frustraţi că stătu. Îi bărbiereşte de pensiile speciale, dar când e vorba. altu'. un, un ă, un om să facă nişte cheltuieli, nu. Să nu-l laşi, da?"

Tot în data de 28 ianuarie 2011, la ora 10:38:03 inculpatul apelant A.L. l-a contactat telefonic pe coinculpatul V.C. la nr. de telefon X şi l-a întrebat care este cuantumul taxei de timbru pe care ar trebui să o plătească în recurs, reprezentând jumătate din cuantumul taxei judiciare de timbru achitată la fond.

„A.L.: Ăă. ia spuneţi-mi, mai aveţi citaţia cu dumneavoastră, că nu mai ştiu eu suma exactă, cât trebuie. ? (...).

V.C.: Da, imediat! Da, o am la mine. Treizeci şi trei optsprezece. trei mii trei sute optsprezece. (...).

A.L.: Aşa. plus.

V.C.: Şi la. cinci lei noi.

A.L.: Da, bine, că şi ăilalţi tot noi sunt. în regulă! Bine! Mulţumesc!

V.C.: Taxă judiciară de timbru. Q

A.L.: Da, da, ştiu cee.

V.C.: Şi. şi la urmă timbru judiciar.

A.L.: Da, da, da, jumătate din cât s-a plătit acolo la."

Anterior, în data de 27 ianuarie 2011, ora 11:53:30 inculpatul A.L. l-a contactat telefonic pe martorul T.C. la nr. de telefon X căruia îi comunica faptul că o să timbreze personal.

„A.L.: Uite eu sunt. sunt aici la Y., la cafeneaua Y.! Şi vroiam să-ţi spun că. a primit ă, V., citaţie.

T.C.M.: Da. Am primit şi eu.

A.L.: Pe trei februarie.

T.C.M.: Da.

A.L.: Şi cu menţiunea timbrării. Vreo treizeci şi ceva de. milioane de leii Trei mii de lei. (...).

T.C.M.: Da. A considerat judecătorul că trebuie să timbrez.

A.L.: Da. Buni Problema este când să mă întâlnesc eu ca să dau. Să îţi dau banii ăştia.

T.C.M.: Aa. lăsaţi-mă puţin, că dacă mai staţi acolo, trec eu pe la dumneavoastră.

A.L.: Nu am banii la mine. Nu i-am luat la mine. Tu acasă mai ajungi? (...).

T.C.M.: Ăă, da, da, dai

A.L.: Şi termenul este pe trei februarie! Nu pe cinci.

T.C.M.: Da! Da! Da, da!

A.L.: Ia zi, când ajungi acasă?

T.C.M.: Păi eu, o să ajung în week-end-ul ăsta cred. Trebuie să ajung. Duminică.

A.L.: Da. Ă, dragă să ne întâlnim, să îţi dau banii ăştia, să nu avem altele. (subl.ns.)

T.C.M.: Vă sun mâine.

A.L.: Că. ne-am băgat în drumu' ăsta, îl ducem pân' la capăt, (subl.ns.)

T.C.M.: Sigur! Da! Da!

A.L.: Eu am crezut că te-ai speriat ce ai văzut acolo pe internet. Că a băgat ministrul Justiţiei. pe. mă rog, site-ul lor, pe internet o. critică vehementă, îl cercetează pe executorul judecătoresc de la, la Piteşti. El e ofticat de moarte. Am şi dat la Parchet. Am fost acum trei zile. Acolo am dat ă. se, declaraţii.

T.C.M.: Păi de ce?

A.L.: Cât şi V.S. Sunt ofticaţi că am, am, am ă. făcut operaţiunea aceea. Dar, încă o dată, da nu ştiu s-o demonteze." (vol. 4 dos. urm. pen., filele 52-53).

Din declaraţia martorului T.C.M., care, în calitate de avocat, la solicitarea inculpatului A.L., l-a reprezentat pe inculpatul V.C. în acţiunea sus menţionată, rezultă că, la ultimul termen al procesului de la Curtea de Apel Bucureşti, inculpatul V.C. s-a prezentat personal şi a semnat un nou contract de asistenţă juridică cu S.C.A., T. şi Asociaţii, reprezentată de av. T.C.M., care, din motive de incompatibilitate, nu a pledat (tatăl acestuia fiind magistrat la Curtea de Apel Bucureşti). La acest din urmă termen, V.C. a fost reprezentat din partea S.C.A., T. şi Asociaţii de către av. A.G., audiată în calitate de martor.

Din actele dosarului rezultă fără dubii că inculpatul apelant V.C. a avut reprezentarea sumei pe care o solicita cu titlu de cheltuieli de judecată SC P. SA, deşi nu a efectuat aceste cheltuieli şi a acţionat cu intenţie având propria contribuţie la inducerea în eroare a instanţei civile şi a SC O.M.V.P. SA.

Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia civilă nr. 444 din 22 aprilie 2010, pronunţată în Dosar nr. 1273/299/2008 (irevocabilă prin Decizia civilă nr. 188/R din 24 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, Dosar nr. 10043/2/2010 prin respingerea recursului) a redus onorariul de avocat de la 350.000 lei la 5.000 lei, sumă pe care SC O.M.V.P. SA a fost obligată să o plătească inculpatului V.C., instanţa fiind indusă în eroare cu privire la realitatea efectuării acestor cheltuieli.

Pe de altă parte, în ceea ce priveşte apărarea inculpaţilor apelanţi nominalizaţi, se au în vedere următoarele:

Inculpatul apelant A.L., avocat în cadrul Baroului Teleorman, nu este cunoscut cu antecedente penale.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul A.L. a avut o atitudine nesinceră, încercând să atribuie o aparenţă de legalitate activităţii infracţionale săvârşite de către inculpaţi deşi din întregul material probator rezultă că inculpatul A.L. a fost coordonatorul asocierii infracţionale.

Urmărirea penală s-a efectuat în lipsa inculpatului, acesta părăsind teritoriul României la începutul lunii octombrie 2012, posibil în Germania.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a fost citat în mod repetat în vederea aducerii la cunoştinţă a învinuirii, audierii şi prezentării materialului de urmărire penală.

Prin mandatul de aducere din data de 28 februarie 2013 s-a dispus aducerea inculpatului A.L. în faţa procurorului pentru audiere şi prezentarea materialului de urmărire penală.

Inculpatul apelant C.M.A., avocat în cadrul Baroului Argeş, nu este cunoscut cu antecedente penale.

Înalta Curte are în vedere din analiza rolului pe care l-a avut în înfiinţarea şi activitatea SC I.B.A. SRL, a cărei singură activitate a fost încheierea contractului de consultanţă managerială şi de afaceri în vederea recuperării creanţei de 11,15 lei pe care o avea inculpatul B., pe un tipar similar urmărit la înfiinţarea SC H.B. SRL (a cărei unică activitate înainte de radierea în urma solicitării asociatului unic C. a fost contractul de prestări servicii din 03 mai 2009 încheiat cu inculpatul B. şi având ca obiect „prestarea de servicii în folosul beneficiarului şi efectuarea de operaţiuni în numele şi pe seama acestuia"), folosită pentru obţinerea cu titlu de cheltuieli de executare a sumei de 2.000.000 lei de la SC U.S.G. SA, coroborat cu modalitatea în care au fost încheiate contractele de asistenţă/prestări servicii (cu avocat L.A., dar şi cu SC I.B.A. SRL pentru recuperarea aceleiaşi creanţe infime de 11,15 lei, pentru ca şi SC I.B.A. SRL să beneficieze de consultanţă juridică în acelaşi scop de la acelaşi avocat A.L. contra unui onorariu de 12.000.000 lei, după care să încheie un contract de cesiune de creanţă între SC I.B.A. SRL în calitate de cedent, inculpatul B. în calitate de debitor cedat şi A.L. în calitate de cesionar prin care se stinge datoria inculpatului B. către societate şi a societăţii către avocat), precum şi cu prezenţa inculpatului C. la toate deplasările executorului pentru executarea I.N.G. B. Piteşti dar şi elementele ce rezultă din convorbirile interceptate, că toate acestea sunt de natură a indica faptul că acest inculpat a participat conştient la elaborarea acestui plan prin care s-a încercat crearea unei aparenţe de legalitate în vederea obţinerii unor sume de bani foarte mari, la care nu era îndreptăţit.

Aşadar, rolul pe care l-a avut inculpatul C.M.A. a constat în înfiinţarea celor două societăţi comerciale SC I.B.A. SRL şi SC H.B. SRL prin a căror singură activitate de încheiere a contractului de consultanţă managerială şi de afaceri a fost de a recupera creanţe în valoare de 5.194 lei pentru U.S.G., respectiv de 11,15 lei, pe care le avea acest inculpat faţă de societăţile bancare menţionate mai sus. De asemenea, astfel cum s-a menţionat şi de către instanţa de fond, ulterior, în baza unor contracte de cesiune s-au cesionat contractele de prestări servicii către inculpatul A.L.

Se conchide că instanţa de fond a constatat în mod legal că activitatea infracţională a inculpatului deja indicat a fost concepută cu intenţia vădită de a obţine printr-o operaţiune de sustragere din conturile bancare, prin executare directă şi prin poprire, sumele de bani urmărite, urmând ca acestea să fie distribuite rapid de către executorul judecătoresc, pentru ca ulterior, unităţile bancare să fie puse în faţa unui debitor insolvabil.

Inculpatul apelant F.E., executor judecătoresc suspendat în cadrul Camerei Executorilor judecătoreşti Piteşti, nu este cunoscut cu antecedente penale.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul F.E. a negat săvârşirea vreunei infracţiuni, încercând să atribuie o aparenţă de legalitate construcţiei infracţionale.

În ceea ce priveşte neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, dar şi a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, prevăzută de dispoziţiile art. 367 C. pen., se are în vedere că inculpatul F.E. a reuşit să creeze o aparenţă de conformare la legea de procedură civilă a activităţii sale, a încercat să sustragă de la controlul instanţei de judecată şi nu a depus copii de pe actele de executare în termenul de 48 de ore.

Or, chiar dacă în prezent aceste dispoziţii sunt căzute în desuetitudine, prevederile art. 3731 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 50 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, erau în vigoare la momentul respectiv şi impuneau acest lucru.

Inculpatul F. a invocat faptul că, incluzând în cadrul cheltuielilor de executare sumele care reieşeau din înscrisurile depuse la dosarul de executare, care beneficiau de o prezumţie de legalitate şi veridicitate nu avea posibilitatea de a cenzura cheltuielile de executare, atribut exclusiv al instanţei de judecată.

Înalta Curte are în vedere că, din probele de la dosar rezultă că inculpatul apelant nominalizat a sustras de la controlul instanţei civilă de judecată, nedepunând copii după actele din dosarul de executare în termen de 48 de ore, aşa cum impun dispoziţiile art. 3731 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 50 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, astfel încât activitatea sa nu a putut fi verificată de către instanţa de judecată în termen util.

Aceste cheltuieli au fost cenzurate abia în data de 25 mai 2011 de instanţa de judecată, prin sentinţa civilă nr. 7698/2011 a Judecătoriei sectorului 3, fiind anulate procesele-verbale privind cheltuielile ocazionate de executarea silită din data de 23 septembrie 2010 şi adresa de înfiinţare a popririi din data de 23 septembrie 2010 pentru ceea ce depăşeşte suma de 483,25 lei.

Totodată, se reţine că în cheltuielile de executare au fost incluse şi sume ce rezultă din facturi fiscale care atestă doar o obligaţie de plată, fără a confirma faptul că aceste plăţi au fost efectiv făcute.

Inculpatul F., în calitatea sa de executor judecătoresc, avea obligaţia de conformare la dispoziţiile pct. 15 din Normele Metodologice de întocmire şi utilizare a documentelor financiar-contabile aprobate prin Ordinul M.E.F. nr. 3512/2008 publicat în 23 decembrie 2008, art6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, art. 3717 alin. (1) cu privire la natura juridică a facturii fiscale (document contabil justificativ şi nu înscris care să ateste efectuarea unei plăţi) şi la includerea în cheltuielile de executare numai a sumelor efectiv plătite şi avansate de creditor.

Deşi este real că debitorul care nu face plata în mod voluntar este ţinut să suporte şi cheltuielile făcute de creditor cu executarea silită, dar aceste cheltuieli au în vedere doar sume care au fost efectiv plătite în acest scop. Or, în cauză s-a dovedit că aceste sume nu au fost plătite în realitate, înscrisurile folosite de inculpaţi fiind fictive.

De altfel, cuantumul exagerat şi disproporţionat al cheltuielilor reprezentând onorariu de avocat era un indiciu suficient pentru inculpatul apelant F.E., să realizeze că aceste sume erau fictive, contrar apărărilor sale, în sensul că nu avea posibilitatea legală de a cenzura astfel de cheltuieli, dacă erau dovedite cu acte.

Înalta Curte are în vedere că, chiar dacă s-ar reţine că activitatea infracţională ar fi putut produce doar un prejudiciu de 12.000.000 lei, aceasta fiind suma stabilită prin procesul-verbal din 23 septembrie 2012, cu referire la infracţiunea de tentativa de înşelăciune în dauna I.N.G. Piteşti şi nu de 24.000.000 lei, cum s-a menţionat în rechizitoriu şi o astfel de sumă ar fi suficientă pentru a imprima faptelor săvârşite o gravitate deosebită (chiar în situaţia în care fapta a rămas la nivelul tentativei).

Cu privire la activitatea de executare silită desfăşurată în Dosarul de executare nr. 1136/2010, continuată de executorul judecătoresc sus-indicat în condiţiile în care aceasta fusese suspendată încă din 29 octombrie 2010, se reţine că a avut ca temei sentinţa civilă nr. 9399 din 19 noiembrie 2010 a Judecătoriei Piteşti prin care a fost obligat printr-o ordonanţă preşedinţială să continue executarea până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a Dosarului nr. 20246/280/2010, însă această sentinţă a fost desfiinţată în recurs prin Decizia nr. 433/2011 a Tribunalului Argeş, reţinându-se că ordonanţa era inadmisibilă întrucât măsura avea caracter definitiv şi nu vremelnic, nu se justifică urgenţa şi în plus au fost încălcate dispoziţiile art. 1201 C. civ. întrucât nu se putea reforma încheierea irevocabilă din 29 septembrie 2010.

Chiar şi în aceste condiţii, în care inculpatul apelant F.E. a înţeles să se prevaleze de aceste hotărâri judecătoreşti, participarea sa infracţională a fost esenţială şi nu una episodică pentru că astfel s-a creat o aparenţă de legalitate activităţii de obţinere pe nedrept a unor sume exorbitante prin folosirea autorităţii statului cu care executorul judecătoresc este investit.

Se mai reţine că jurisprudenţa Curţii Constituţionale depusă la dosar nu îl ajută pe inculpat, în sensul că aceasta nu a statuat faptul că executorul judecătoresc poate să stabilească un cuantum de executare excesiv şi din contră, a menţionat că aceste aprecieri şi susţineri aduse în motivele excepţiei de neconstituţionalitate nu pot face obiect al excepţiei de neconstituţionalitate în sensul că nu sunt contrare dispoziţiilor legale. Dar, aşa cum a menţionat şi instanţa de fond, executorul judecătoresc avea această obligaţie legală de a verifica şi de a include în cheltuielile de executare numai sumele care au fost avansate cu respectarea dispoziţiilor legale.

Contrar apărărilor sale în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care acesta a încercat să acrediteze ideea că nu avea posibilitatea legală de a cenzura aceste cheltuieli, ci numai instanţa de judecată, rezultă că inculpatul apelant F.E. era primul care trebuia să realizeze executarea silită potrivit dispoziţiilor legale.

Se conchide că întreaga activitate de executare silită desfăşurată de către inculpatul apelant F.E. în cele două dosare de executare a fost contrară dispoziţiilor legale şi sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată şi condamnat de către instanţa de fond a Curţii de Apel Bucureşti, motiv pentru care se reţine că, în mod corect s-a reţinut modalitatea Ingenioasă în care acesta împreună cu ceilalţi inculpaţi au creat o aparenţă de legalitate, încheierea succesivă de contracte, emiterea de facturi fiscale, documente justificative şi folosirea autorităţilor cu care era învestit executorul judecătoresc şi toate aceste elemente dovedesc activitatea sa infracţională, raportat şi la contribuţia celorlalţi inculpaţi.

Inculpatul apelant B.S.F. nu este cunoscut cu antecedente penale şi pe parcursul procesului penal a avut o atitudine oscilantă, recunoscând parţial faptele, însă a declarat că nu se consideră vinovat, motivat de faptul care i-a determinat pe inculpaţi în realizarea activităţii infracţionale a fost acela că „ a venit şi timpul băncilor să plătească pentru abuzurile împotriva oamenilor ".

Acest apelant inculpat a invocat faptul că nu a avut cunoştinţă de caracterul ilegal al activităţilor sale, el făcând doar ce i-au spus avocaţii însă această apărare apare ca neverosimilă, în condiţiile în care şi anterior, pe baza unui titlu executoriu care îi stabilea o creanţă au fost obţinute printr-un mecanism similar sume de bani foarte mari cu titlu de cheltuieli de executare, dar şi în raport de declaraţia sa în care recunoaşte că a semnat facturile fiscale şi chitanţele prezentate de inculpatul apelant C.M.A., deşi ştia că nu a plătit acele sume exorbitante de bani, înscrisuri care atestau că era debitorul sumei de 24.000.000 lei pentru recuperarea creanţei de 11,15 lei (caracterul disproporţionat al acestor sume era un element suficient să aibă cel puţin dubii cu privire la caracterul licit al activităţilor avocaţilor, astfel încât se poate considera că cel puţin a acceptat această posibilitate).

Totodată, prezenţa personală a inculpatului apelant nominalizat cu ocazia deplasărilor executorului în datele de 30 noiembrie 2010 şi 02 decembrie 2010, precum şi solicitarea făcută executorului, alături de inculpatul apelant C.M.A. în data de 26 noiembrie 2010 prin care solicită continuarea executării silite în Dosarul de executare nr. 1136/2010, stăruind în recuperarea integrală a onorariului de avocat, aşa cum rezultă din factura emisă şi depusă la dosar, denotă vinovăţia acestuia şi împrejurarea că şi-a asumat riscurile acţiunilor ilegale derulate, pe care le-a conştientizat pe deplin, după cum s-a arătat.

Inculpatul apelant B.S.F. a confirmat faptul că a semnat facturile fiscale şi chitanţele care atestă plata respectivelor sume, deşi nu avea la dispoziţie aceste sume, aspect care se coroborează şi cu adresa emisă de A.F.P. Vâlcea potrivit căreia nu figura în 2010 cu venituri declarate supuse impozitului pe venit, rezultatul verificării fluxului de bani din conturile inculpatului L.A., în care nu au intrat astfel de sume (apărarea acestui inculpat care a invocat faptul că ar fi primit suma de 12.000.000 lei în numerar este de asemenea necredibilă şi nu se coroborează cu declaraţia inculpatului B. sub acest aspect), dar şi cu elemente ce rezultă din convorbirile interceptate.

Modalitatea Ingenioasă în care au procedat inculpaţii apelanţi sus-indicaţi pentru a crea o aparenţă de legalitate prin încheierea succesivă de contracte, emiterea de facturi fiscale şi întocmirea de chitanţe justificative, precum şi folosirea autorităţii cu care este investit executorul judecătoresc sunt elemente ce conduc la concluzia că aceştia au procedat în ambele cazuri, în cadrul Dosarelor de executare silită nr. 1044/2009 şi nr. 1136/2010, după un plan şi conform unor metode elaborate.

Împrejurarea că activităţile acestora desfăşurate în cadrul Dosarului de executare silită nr. 1136/2010 nu s-au finalizat asemănător celor realizate în cadrul Dosarului de executare silită nr. 1044/2009, s-a datorat opoziţiei angajaţilor I.N.G. Piteşti şi în nici un caz unei eventuale lipse de vigilenţă din partea inculpaţilor deja susmenţionaţi, care au acţionat conform tiparului infracţional aplicat şi în Dosarul de executare nr. 1044/2009.

Cu referire la apărarea comună a inculpaţilor apelanţi C.M.A., F.E. şi B.S.F., vizând faptul că legalitatea actelor de executare silită efectuate în cadrul Dosarelor de executare silită nr. 1044/2009 şi nr. 1136/2010, a fost verificată de instanţele civile cu prilejul soluţionării contestaţiilor la executare formulate în ambele dosare, astfel încât nu se poate reţine în cauza de faţă săvârşirea vreunei infracţiuni cu referire la aceste acte, instanţa de apel a Înaltei Curţi le va înlătura întrucât dispoziţiile art. 28 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 52 alin. (3) C. proc. pen. în ceea ce priveşte autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri civile în procesul penal, existenţa faptei penale, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia le situează în afara sferei autorităţii de lucru judecat a hotărârii civile în procesul penal.

Aşadar, controlul judecătoresc exercitat asupra actelor de executare din cele două dosare de executare silită menţionate a fost limitat la aspectele ce puteau fi invocate pe calea unei contestaţii la executare, astfel încât independent de statuările instanţelor civile, săvârşirea faptelor din cauza de faţă de către apelanţii inculpaţi nominalizaţi este dincolo de orice dubiu.

Inculpatul apelant V.C., muncitor calificat la Primăria com. Stăneşti, judeţul Giurgiu, necunoscut cu antecedente penale, a afirmat iniţial că nu a remis vreodată suma de 350.000 lei către avocat A.L., ci doar suma de 35.000 lei, recunoscând însă că a semnat înscrisurile sus menţionate, acestea fiindu-i prezentate în alb de către inculpatul A.L., pentru ca ulterior, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, să recunoască fapta pentru care a fost trimis în judecată, arătând că a fost atras în activitatea infracţională de către inculpatul A.L.

În raport de toate cele mai sus expuse, instanţa de apel a Înaltei Curţi, secţia penală, are în vedere că prin hotărârea apelată s-a făcut o judicioasă încadrare în drept, atât în planul laturii obiective, cât şi în planul laturii subiective (faptele imputate fiind comise cu vinovăţie informa intenţiei directe în sensul dispoziţiilor art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., fiecare din inculpaţii apelanţi de faţă prevăzând rezultatul faptelor lor infracţionale şi urmărind producerea acestuia prin săvârşirea acelor infracţiuni) după cum urmează:

Fapta inculpatului A.L. care, în perioada 2010-2012, împreună cu inculpaţii C.M.A., B.S.F. şi F.E. în baza unui plan bine stabilit şi având roluri determinate, au încercat să inducă în eroare unităţile bancare I.N.G., C.B. şi B.N.R., prin manopere dolosive, în scopul obţinerii pe nedrept a sumei de 24.400.000 lei în cadrul procedurii executării silite pornite în Dosarul nr. 1136/2010 al B.I.E.J., F.E., deşi creditorul B.S.F. nu a avansat aceste cheltuieli, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la înşelăciune prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen.

Prin Rechizitoriul nr. 472/P/2010 s-a dispus disjungerea materialului probator şi continuarea urmăririi penale faţă de A.L., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 3 şi art. 9 alin. (1) lit. a şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 şi faţă de înv. P.A., T.C.C. şi P.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. aceste fapte făcând obiectul Dosarului nr. 4243/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu termen de judecată la data de 20 ianuarie 2015.

De asemenea prin Decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluţionarea unui recurs în interesul legii, cu privire la încadrarea juridică a faptei de omisiune a evidenţierii în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive, publicată în M. Of. nr. 868/2008 - M. Of. nr. 868 din 22 decembrie 2008, s-a decis că fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidenţierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive constituie infracţiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241/2005 (fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994), nefiind incidente dispoziţiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilităţii, raportat la art. 289 C. pen., aceste activităţi fiind cuprinse în conţinutul constitutiv al laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.

Înalta Curte în acest punct de analiză are în vedere că judicios instanţa de fond, raportat la situaţia de fapt din rechizitoriu, cu referire la această faptă a statuat că se impune, în baza art. 46 C. proc. pen. disjungerea cauzei cu privire la infracţiunea de fals intelectual prev. de art. 43 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 republicată raportat la art. 289 C. pen. anterior, reţinută prin rechizitoriul nr. 472/P/2010 din 04 martie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.N.A.- Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, în sarcina inculpatului A.L. şi în consecinţă dosarul nou format a fost înaintat în vederea discutării reunirii, conform art. 43 C. proc. pen., cu Dosarul nr. 4243/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Aşadar în raport de celelalte patru infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului A.L., în mod legal s-a constatat că au fost săvârşite sub forma concursului real de infracţiuni ceea ce atrage aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen. anterior.

Înalta Curte cu referire la cererea reprezentantului Ministerului Public formulată în faţa instanţei de fond a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, având ca obiect schimbarea încadrării juridice a infracţiunii prev. de art. 20 C. pen. anterior rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. anterior reţinută în sarcina inculpaţilor A.L., C.M.A., F.E. şi B.S.F. (faptă din perioada 2010-2012, parte vătămată I.N.G. B.) în trei astfel de infracţiuni are în vedere că, în mod legal prima instanţă a respins-o ca neîntemeiată; întrucât nu se poate reţine existenţa concursului de infracţiuni, atâta timp cât în cauză s-a reţinut o activitate unică de poprire asupra conturilor aceleiaşi entităţi debitoare, S.C U.S.G. S.A., cele trei entităţi bancare neavând calitatea de părţi vătămate, ci de terţi popriţi, eventuala parte vătămată putând fi, dacă infracţiunea de înşelăciune nu ar fi rămas în faza tentativei numai debitorul menţionat (activitatea de inducere în eroare dacă ar fi fost finalizată îi crea acesteia un prejudiciu, prin instituirea popririi asupra conturilor deţinute la cele trei bănci).

Aceasta este şi raţiunea pentru care aceste două entităţi bancare nu au avut mei o calitate procesuală în cauză.

În consecinţă, sub aspectul laturii penale, instanţa de fond a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, a dispus condamnarea în mod legal şi temeinic a inculpaţilor apelanţi nominalizaţi pentru fiecare din infracţiunile reţinute în sarcina lor şi în mod judicios prin hotărârea apelată s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen. în vigoare, astfel cum a fost interpretat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014, publicată în M. Of. al României nr. 372 din 20 mai 2014 şi a constatat că în cauză, legea penală mai favorabilă pentru toţi cei cinci inculpaţi A.L., C.M.A., F.E., B.S.F., V.C., este C. pen. în vigoare.

Această concluzie a fost determinată de limitele de pedeapsă prevăzute de noile texte incriminatoare, mult mai mici decât cele prevăzute în vechea reglementare penală, reţinându-se în acest sens şi cele dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 12/2014, prin care s-a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 C. pen. anterior şi art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., se regăsesc în incriminarea din art. 367 C. pen., nefiind dezincriminate.

În fine, deşi prin motivele scrise ale apelanţilor inculpaţi nominalizaţi de faţă nu s-a formulat distinct cererea de reducere a pedepselor cu închisoarea stabilite prin hotărârea apelată, iar simetric invers în apelul procurorului s-a criticat greşita individualizare a pedepselor aplicate în cauză pentru totalitatea inculpaţilor, înalta Curte în propriul său demers evaluativ al temeiniciei sub acest aspect a sentinţei atacate, în raport de contribuţia cauzală a inculpaţilor B.S.F. şi C.M.A. la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în dauna părţii civile I.N.G. B., are în vedere că apelurile acestora şi al procurorului sunt fondate şi numai între aceste limite se vor reduce pedepsele cu închisoarea stabilite exclusiv pentru cei doi inculpaţi deja indicaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. de la câte 4 ani închisoare la câte 2 ani închisoare; şi respectiv pentru inculpatul V.C. de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune (parte vătămată S.C. SC O.M.V.P. SA SA, faptă din perioada 2007-2012).

Pe de altă parte, instanţa de apel a înaltei Curţi, secţia penală, numai cu privire la persoana apelanţilor inculpaţi A.L. şi F.E. reţine că faptele infracţionale imputate sunt grave atât în raport de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, cât şi de modalitatea concretă de săvârşire a acestora, prin acte repetate de executare, derulate pe parcursul unei perioade infracţionale îndelungate, în care au fost implicate mai multe persoane, cu implicarea unor persoane având cunoştinţe juridice şi investite cu autoritatea statului, care erau chemate să vegheze la respectarea normelor legale, în scopul dobândirii de foloase materiale necuvenite şi având în vedere prejudiciul important care s-a produs, dar şi cel care s-ar fi putut produce; precum şi contextul săvârşirii acestor fapte, în legătură cu executarea unor hotărâri judecătoreşti, reţinând totodată şi circumstanţele personale ale acestor doi inculpaţi, nivelul ridicat de instruire care le-a permis elaborarea unor planuri infracţionale laborioase, apte să asigure o aparenţă de legalitate, lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală nesinceră, prezenţa în faţa autorităţilor (cu excepţia inculpatului A.L., care s-a sustras de la urmărirea penală, fiind arestat preventiv în lipsă şi extrădat pe baza unui mandat european de arestare, din Germania) are în vedere că justificat prima instanţă a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse în cuantumuri orientate spre maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunile de înşelăciune şi respectiv tentativă la înşelăciune, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen. anterior (actualul art. 367 alin. (1) C. pen.) se impune aplicarea unor pedepse situate la jumătatea limitelor speciale prevăzute de textul incriminator.

III. Cu referire la apelurile declarate de părţile civile P.N.G. B. N.V. prin I.N.G. B. N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti şi SC O.M.V.P. SA, instanţa de apel a Înaltei Curţi, secţia penală, le priveşte ca nefondate, fiind lipsite de pertinenţă.

Cu titlu de premisă, pe latură civilă s-a constatat că în cauză au fost exercitate acţiuni civile de către partea civilă SC O.M.V. P. SA împotriva inculpaţilor A.L. şi V.C., precum şi de partea civilă I.N.G. B., împotriva inculpaţilor A.L., C.M.A., B.S.F. şi F.E. şi nu în ultimul rând de către partea civilă SC U.S.G. SA împotriva inculpaţilor A.L., C.M.A., B.S.F. şi F.E.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă a SC O.M.V. P. SA, aceasta a fost respinsă în mod legal ca neîntemeiată, fapta celor doi inculpaţi A.L. şi V.C., nefiind cauzatoare de prejudicii în contextul în care a rămas în faza tentativei, iar împrejurarea că această parte civilă a achitat suma de 5.000 lei în favoarea inculpatului V.C., este rezultatul unei hotărâri civile prin care a fost obligată la această plată cu titlu, de cheltuieli de judecată şi constituie rezultatul direct al acţiunii de înşelare a celor doi inculpaţi, care a rămas în faza tentativei, după cum s-a precizat, în contextul în care suma ce a făcut obiectul acestei infracţiuni şi cu care s-a încercat inducerea în eroare a acestei părţi civile a fost mult mai mare, respectiv 350.000 lei.

Referitor la acţiunea civilă exercitată de partea civilă I.N.G. B., împotriva inculpaţilor A.L., C.M.A., B.S.F. şi F.E., instanţa de apel a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, are în vedere că şi aceasta a fost respinsă în mod judicios ca neîntemeiată, pentru considerente asemănătoare celor de mai sus, întrucât pretenţiile civile ale acestei părţi nu au fost generate direct de activitatea infracţională a inculpaţilor, rămasă în faza tentativei, şi care astfel nu ar fi putut genera vreun prejudiciu.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., inculpaţii B.S.F., C.M.A. şi V.C. să rămână în sarcina statului.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) teza I C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Cu opinie majoritară

I. Admite apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. şi inculpaţii B.S.F., C.M.A., V.C. împotriva sentinţei penale nr. 4/F din 15 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală menţionată şi, rejudecând:

1) Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului B.S.F. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., faptă din perioada 2009-2012;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (parte vătămată SC C.C.G. SA - fostă SC U.S.G. SA, faptă din cursul anului 2009);

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 32 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (parte vătămată I.N.G. B., faptă din perioada 2010-2012).

Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.

Menţine celelalte pedepse aplicate acestui inculpat.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) litb C. pen. contopeşte pedepsele de 2 ani, 2 ani şi 2 ani închisoare aplicate prin prezenta decizie, inculpatul B.S.F. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare la care se adaugă sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 4 luni, în final, în final, 3 ani şi 4 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

2) Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului C.M.A. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., faptă din perioada 2009 - 2012;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (parte vătămată SC C.C.G. SA fostă SC U.S.G. SA, faptă din cursul anului 2009);

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 32 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (parte vătămată I.N.G. B., faptă din perioada 2010-2012).

Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare.

Menţine celelalte pedepse aplicate acestui inculpat.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele de 2 ani, 2 ani şi 2 ani închisoare aplicate prin prezenta decizie, inculpatul C.M.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare la care se adaugă sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 an şi 4 luni, în final, în final, 3 ani şi 4 luni închisoare, cu executare în regim privativ de libertate.

3) Reduce pedeapsa aplicată inculpatului V.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la înşelăciune (parte vătămată SC O.M.V. P. SA, faptă din perioada 2007-2012), de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.

Menţine suspendarea executării acestei pedepse sub supraveghere şi durata termenului de încercare.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate ce nu contravin prezentei.

II. Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii F.E., A.L. şi părţile civile I.N.G. B. N.V. prin I.N.G. B. N.V. Amsterdam - Sucursala Bucureşti, SC O.M.V.P. SA.

Obligă apelanţii inculpaţi F.E. şi A.L. la plata sumei de câte 330 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 130 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A., inculpaţii B.S., C.M.A. şi V.C. rămân în sarcina statului.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi pentru inculpaţii B.S., C.M.A. şi V.C., în cuantum de câte 130 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2015.

Opinie separată

Cu opinie separată în ceea ce priveşte modalitatea stabilirii pedepsei rezultante în urma contopirii potrivit Deciziei nr. 29 din 19 noiembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție (completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept), rezolvare ce radiază asupra tuturor apelurilor declarate de inculpaţi, cu consecinţa îndepărtării sporurilor de pedeapsă aplicate.

Problema de drept de care se preocupă opinia separată este exclusiv aceea legată de determinarea legii penale mai favorabile, în caz de concurs de infracţiuni, respectiv modalitatea determinării pedepsei rezultante, cu efect asupra cuantumului. Aceasta este în prezent definitiv tranşată ca urmare a pronunţării Deciziei nr. 29 din 19 noiembrie 2015, care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cadrul operaţiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul C. pen. anterior pentru o infracţiune săvârşită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului C. pen. pentru o infracţiune săvârşită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 C. pen.

Decizia nr. 29/2015 stabileşte modalitatea determinării legii penale mai favorabile în cazul pluralităţii de infracţiuni, regula urmând să se aplice în orice situaţie, indiferent de momentul sau maniera judecării infracţiunilor ce generează pluralitatea, judecare concomitentă sau separată.

În concret, în cauză, legea penală mai favorabilă, pentru infracţiunile ce intră în concurs este C. pen. de la 1969 deoarece art. 33, 34 nu impuneau un spor de pedeapsă cu caracter obligatoriu ca actualele texte, art. 39, 40. Ca urmare, C. pen. de la 1969 devine legea aplicabilă în materia contopirii şi impune înlăturarea sporului de pedeapsă ce are caracter facultativ.

Astfel dispoziţiile art. 34-36 C. pen. anterior prevedeau modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante în cazul concursului de infracţiuni, fără a stabili obligatoriu aplicarea unui spor. Sub imperiul acestei reglementări se putea aplica un spor de pedeapsă în mod facultativ, în condiţiile în care pedeapsa ce mai grea nu era îndestulătoare, cu consecinţa motivării măsurii sub aspectul necesităţii şi întinderii.

Noile prevederi în materia tratamentului sancţionator au adus însă modificări importante, impunând un spor determinat aritmetic ca fiind 1/3 din totalul pedepselor stabilit prin excluderea celei mai grele.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni se aplică potrivit legii noi, atunci când cel puţin una dintre infracţiunile din structura pluralităţii a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă. Raţiunea textului rezultă din faptul că sub imperiul legii noi s-a desăvârşit pluralitatea infracţională şi este firesc ca pedeapsa aplicată acestei pluralităţi să fie cea în vigoare la momentul apariţiei sale.

per a contrario, în situaţia în care niciuna dintre infracţiunile concurente nu a fost comisă după intrarea în vigoare a noului C. pen., tratamentul sancţionator al pluralităţii impune stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile care, în acest caz, este legea penală anterioară, iar efectele acesteia trebuiau recunoscute şi aplicate în favoarea tuturor inculpaţilor.

Este de amintit şi faptul că, Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 6 mai 2014, publicată în M. Of., Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014 a impus şi justificat aplicarea în mod global a legii penale mai favorabile. Ulterior însă, răspunzând unor aspecte generate de practica judiciară a intervenit Decizia 29/2015 a Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte identificând ca lege penală mai favorabilă C. pen. anterior trebuia să stabilească pedeapsa rezultantă în urma contopirii conform regulilor existente în C. pen. anterior, cu consecinţa îndepărtării sporurilor de pedeapsă.

În ceea ce priveşte întinderea şi natura probatoriul administrat de Înalta Curte de Casație și Justiție şi enumerat în decizia de apel, se constată că acesta a constat predominant în înscrisuri şi în vizionarea unor înregistrări realizate în incinta băncii I.N.G. sau unor înregistrări ale convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii C.M.A. şi B.S. De asemenea, inculpaţii, în şedinţa publică din 22 aprilie 2015, au precizat că înţeleg să dea declaraţii în apel astfel încât s-a stabilit un calendar al audierilor începând cu data de 6 mai 2015, până la data de 14 10 2015 (8 termene).

Aceste mijloace de probă administrate de Înalta Curte de Casație și Justiție nu conţin date utile pentru susţinerea apărărilor formulate de inculpaţi şi nu invalidează concluzia răsturnării prezumţiei de nevinovăţie la care a ajuns instanţa de fond în urma administrării întregului probatoriu nemijlocit, oral şi contradictoriu.

← ICCJ. Decizia nr. 416/2015. SECŢIA PENALĂ		ICCJ. Decizia nr. 442/2015. SECŢIA PENALĂ. Iniţiere,... →

ICCJ. Decizia nr. 433/2015. SECŢIA PENALĂ

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 433/2015. SECŢIA PENALĂ