ICCJ. Decizia nr. 416/2015. SECŢIA PENALĂ
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 416/A/2015
Dosar nr. 359/45/2015
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2015
Asupra apelului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 73 din 29 iunie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 459 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.G., în prezent deţinut în Penitenciarul Iaşi, împotriva Sentinţei penale nr. 225 din 15 noiembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 294/45/2013.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuentul la plata către stat a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin cererea formulată de condamnatul C.G., acesta a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 225 din 15 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 294/45/2013 şi suspendarea executării hotărârii de condamnare, rejudecarea cauzei şi achitarea pentru infracţiunile reţinute în rechizitoriu.
În expunerea scrisă a motivelor cererii de revizuire, revizuentul a prezentat o analiză a modului de apreciere a probelor de către D.N.A - Serviciul Teritorial Iaşi, faptul că prin Sentinţa penală nr. 225 din 15 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în Dosarul nr. 294/45/2013 s-a dispus achitarea sa şi a expus motivele din aceasta, faptul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reinterpretat probatoriul greşit şi a dispus condamnarea.
Revizuentul a făcut referire la analiza probei cu înregistrările audio efectuate în cauză, pe care le-a contestat şi a solicitat administrarea unei noi probe cu un alt raport de expertiză efectuat în cauză.
În conformitate cu disp. art. 459 C. proc. pen., instanţa a analizat cererea formulată de revizuent, ataşând Decizia penală nr. 389 din 20 noiembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Sentinţa penală nr. 225 din 15 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, Dosarul nr. 294/45/2013 al Curţii de Apel Iaşi şi Dosarul nr. 132/P/2010 al D.N.A - Serviciul Teritorial Iaşi (conform adresei de înaintare).
S-a constatat că, deşi cererea de revizuire a fost formulată în termen legal şi de către o persoană dintre cele prevăzute de art. 455 C. proc. pen., celelalte condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., examinate de instanţă, nu sunt îndeplinite.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu disp. art. 459 alin. (7) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.G.
Împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 29 iunie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat apel revizuentul condamnat C.G., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.
Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa instanţei, apărătorul apelantului revizuent condamnat a susţinut că în mod greşit a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, aceasta fiind întemeiată pe fapte şi împrejurări noi. S-a arătat că motivarea hotărârii atacate este lapidară, solicitându-se admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei Curţii de Apel Iaşi şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea pronunţării unei soluţii legale şi temeinice, urmând a se ţine seama şi de hotărârea de condamnare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la momentul soluţionării cererii de revizuire neexistând la dosar motivarea acestei din urmă hotărâri.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că apelul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele care urmează.
Revizuirea este calea extraordinară de atac prin care se îndreaptă erorile de judecată datorate necunoaşterii de către instanţa care a pronunţat hotărârea definitivă a unor fapte şi împrejurări în raport de care aceasta nu corespunde legii.
Potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declaraţia unui martor, opinia unui expert sau pe situaţiile învederate de un interpret, care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influenţând astfel soluţia pronunţată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecăţii sau după pronunţarea hotărârii, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza, a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influenţat soluţia pronunţată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituţională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
În prezenta cauză, pe calea revizuirii, condamnatul C.G. a invocat dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul existenţei unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, făcând referire la concluziile unui raport de expertiză privitor la interceptările din mediul ambiental, care ar fi fost avute în vedere şi de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în motivarea hotărârii de condamnare.
Înalta Curte reţine că procedura de soluţionare a cererii de revizuire presupune, în prealabil, potrivit dispoziţiilor art. 456 C. proc. pen., analizarea admisibilităţii în principiu a acesteia, în cadrul analizei instanţa trebuind să verifice în primul rând dacă hotărârea care face obiectul cererii de revizuire este o hotărâre definitivă prin care s-a soluţionat fondul cauzei, după care urmează a fi analizate condiţiile prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.
Dispoziţiile art. 452 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că pot fi supuse revizuirii hotărârile definitive, atât cu privire la latura civilă, cât şi cu privire la latura penală a cauzei, din formularea textului legal rezultând faptul că sunt supuse revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive prin care se soluţionează conflictul de drept penal substanţial sau latura civilă provenită din infracţiune. Referitor la latura penală, sunt hotărâri prin care se soluţionează conflictul de drept penal substanţial cele prin care instanţa de judecată pronunţă o soluţie de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.
Verificând cererea de revizuire, instanţa de fond a constatat că aceasta a fost formulată în termen legal, de către o persoană dintre cele prevăzute de art. 455 C. proc. pen., nefiind însă îndeplinite celelalte condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen.
La rândul său, Înalta Curte reţine că motivele invocate de apelantul revizuent nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanţei, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prin cererea de revizuire formulată solicitându-se de fapt reaprecierea probelor administrate în cauză.
Rezultă, aşadar, că susţinerile apelantului revizuent condamnat nu se încadrează în dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire fiind temeinică şi legală.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge apelul declarat în cauză, ca nefondat.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul revizuent condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul condamnat C.G. împotriva Sentinţei penale nr. 73 din 29 iunie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul revizuent condamnat la plata sumei de 265 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 403/2015. SECŢIA PENALĂ. Infracţiuni de... | ICCJ. Decizia nr. 433/2015. SECŢIA PENALĂ → |
|---|
