ICCJ. Decizia nr. 157/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 5 Judecători


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 157/2013

Dosar nr. 3257/1/2012

Şedinţa publică de la 7 iunie 2013

I. Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, rejudecând în fond cauza, constată următoarele:

Prin Sentinţa nr. 1414 din 27 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., au fost achitaţi inculpaţii:

- D.I. (fiul lui G. şi F., născut în comuna Tătărani, judeţul Dâmboviţa, domiciliat în municipiul Târgovişte, Calea C., judeţul Dâmboviţa, deputat în Parlamentul României), sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte);

- B.D. (fiul lui G. şi G., născut în municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, domiciliat în comuna Văcăreşti, satul Perşinari, judeţul Dâmboviţa), sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte);

- D.E. (fiica lui V. şi S., născută în oraşul Strehaia, judeţul Mehedinţi, domiciliată în municipiul Târgovişte, str. I.), sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/000, raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen. (două fapte);

- D.M.L. (fiul lui B. şi C., născut în comuna Gogoşari, judeţul Giurgiu, domiciliat în municipiul Bucureşti, Bd. U., sector 4) sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- V.S.M. (fiul lui G. şi M., născut în comuna Jugureni, judeţul Prahova, domiciliat în Ploieşti, str. B.), sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- D.M. (fiul lui T. şi E., născut în comuna Lopătari, judeţul Buzău, domiciliat în comuna Lopătari, sat Vârteju, judeţul Buzău), sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- C.C. (fiul lui C. şi A., născut în oraşul Hârlău, judeţul Iaşi, domiciliat în Bucureşti, B-dul N., sector 5), sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- S.B.F. (fiul lui G. şi E., născut în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj, domiciliat în municipiul Târgu Jiu, Aleea P., judeţul Gorj), sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat art. 132 din Legea nr. 78/000, raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor - R.

În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariile cuvenite, parţial, avocaţilor desemnaţi ca apărători din oficiu pentru inculpatul S.B.F., în sume de câte 100 lei, urmând a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă, că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor D.I., B.D., D.E., D.M.L., V.S.M., D.M. şi C.C. au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 38/P/2005 al Secţiei de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de corupţie a Direcţiei Naţionale Anticorupţie aceştia fiind trimişi în judecată prin rechizitoriul din 28 februarie 2006, dosarul, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, având numărul 3578/1/2006.

Înalta Curte, secţia penală, a constatat că învinuirile din rechizitoriu au fost stabilite în baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, respectiv a adresei din 13 decembrie 2005 a R.N.P. de constituire parte civilă, procesul-verbal intermediar al A.N.A.F., din 13 septembrie 2005, raportul de constatare întocmit de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, documentaţii achiziţii, procese-verbale consiliu de administraţie R.N.P., program de investiţii - liste de investiţii, documente bancare, autorizări traduse din limba rusă, contract furnizare, hotărâri ale comisiei de evaluare adjudecare, proces-verbal predare-primire, pagini descărcate de pe internet, curs valutar an 2004, cereri de oferte, procese-verbale de adjudecare, a declaraţiilor martorilor N.G., B.C., N.N., E.G.D., C.D., I.I., T.I., I.T., C.L., D.A.M., M.C., P.I., B.S., S.B., P.G., (...), B.C., a fişelor posturilor inculpaţilor, ordine de plată şi facturi, acte privind repartizarea, componenţa comisiei de evaluare, documente privind firmele administrate sau controlate de A.F., S.M., circuitul banilor încasaţi, respectiv facturi şi alte instrumente de plată, documente ridicate de la direcţiile silvice, declaraţii inculpaţi care nu s-au considerat vinovaţi.

S-a reţinut, de asemenea că, în faza urmăririi penale, inculpatul D.I. a depus în apărarea sa printre altele, un raport de expertiză extrajudiciară cuprinzând cifre şi date statistice privind rezultatele economice ale R.N.P. R., raport de evaluare a buldomanipulatorului întocmit de evaluatorul C.G.M., referat al Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice Braşov (pentru armele tranchilizante).

În declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti inculpaţii au arătat că nu sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, precizând că au desfăşurat, strict, activităţi în realizarea atribuţiilor posturilor deţinute şi a dispoziţiilor managerului-director general, a reglementărilor Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a R.N.P., a Hotărârii de Guvern, nr. 1105/2003 privind organizarea şi funcţionarea R.N.P., a hotărârilor Consiliului de Administraţie "R.", că achiziţiile s-au plătit din fonduri proprii, sursele acestora provenind din valorificarea bunurilor din domeniul de activitate a regiei, plăţile nu s-au făcut din surse bugetare, regia nefiind autoritate contractantă, astfel încât nu aveau obligaţia să respecte prevederile O.U.G. nr. 60/2001, toate bunurile achiziţionate erau necesare şi utile, iar nefolosirea sau utilizarea lor sporadică nu le este imputabilă, în patrimoniul R.N.P. neproducându-se vreun prejudiciu.

Inculpaţii D.M.L., D.M., V.S.M., şi C.C. au recunoscut că, fie nu au participat, faptic, la lucrările comisiei de selecţie a ofertelor, dar au semnat procesul-verbal pentru că aşa se întâmpla, fie că la acele date erau angajaţi în alte atribuţii specifice posturilor, respectiv că inculpatul V.S.M., consilier juridic, nici nu avea obligaţii cu privire la achiziţii.

Toţi inculpaţii au relevat indicatorii de performanţă înregistraţi de R.N.P. R. până în anul 2005, când, schimbându-se puterea politică, unii au fost înlăturaţi din posturile deţinute, alţii, faţă de profesionalismul lor au fost fie reîncadraţi, fie, chiar deţin şi la această dată posturi de decizie în cadrul R.N.P. R.

Partea civilă Regia Naţională a Pădurilor - R. nu a înţeles să dea declaraţii pe parcursul cercetării judecătoreşti.

În cauză, la cererea inculpatului D.I., au fost ascultaţi martorii P.G., R.E., (...), T.G.I., iar inculpaţii au depus înscrisuri. De asemenea, au fost audiaţi martorii din lucrări, avuţi în vedere de procuror la trimiterea în judecată, cu excepţia martorei V.E., decedată după sesizarea instanţei, la termenul de judecată din 2 iunie 2011, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen. dispunându-se citirea depoziţiei date de aceasta în cursul urmăririi penale.

La cererea inculpaţilor D.I., B.D., D.E., la termenul de judecată din 04 noiembrie 2010, prima instanţă a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile, obiectivele acesteia fiind stabilite inclusiv cu acordul procurorului, inculpaţii B.D. şi D.E. formulând şi câte un obiectiv suplimentar, de asemenea încuviinţate şi, totodată, la acelaşi termen, s-a încuviinţat ca expert parte, expertul C.P.M.; cererea de efectuare a expertizei contabile a fost susţinută şi de către ceilalţi inculpaţi, obiectivele fiind stabilite prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 13 decembrie 2010.

La termenul de judecată din 06 mai 2011, s-au admis obiecţiunile procurorului la raportul de expertiză contabilă, la 27 mai 2011 înregistrându-se răspunsurile expertului.

Prima instanţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, a constatat că faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, fie în forma autoratului, fie în cea a complicităţii, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, obţinerea unui avantaj material pentru altul, prevăzută de art. 248, raportat la art. 2481 C. pen., cu referire la art. 132 din Legea nr. 78/2000 şi la art. 41 alin. (2) C. pen. în ce-i priveşte pe inculpaţii D.I., B.D., D.E., S.B.F.

Astfel, s-a constatat că pentru a se realiza conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu, este necesară existenţa cumulativă a unei situaţii premisă şi întrunirii elementelor privind conţinutul constitutiv, impunându-se, deci existenţa, ca premisă, a unui serviciu competent să efectueze acte de natura acelora care condiţionează abuzul, iar conţinutul constitutiv trebuie să fie dat de manifestări obiective şi atitudini subiective ale subiectului activ.

Cu privire la elementul material al laturii obiective prima instanţă a arătat că acesta poate consta din acţiune sau inacţiune, respectiv îndeplinirea defectuoasă sau din neîndeplinirea unui act care intra în atribuţiile de serviciu ale subiectului activ, manifestările trebuind să îmbrace, ca urmare imediată, cauzarea unei tulburări însemnate bunului mers al funcţionării unui organ, instituţie de stat sau unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 C. pen., sau o pagubă în patrimoniul acesteia de peste 200.000 RON în cazul formei calificate a infracţiunii.

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu, s-a menţionat că legea impune ca fapta să fie comisă cu intenţie, fie directă, fie indirectă.

Sub aspectul calităţii RNP R. de autoritate contractantă şi a obligativităţii aplicării de către inculpaţi a prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 a căror ignorare abuzivă a determinat o pagubă însemnată regiei, prima instanţă, din examinarea actelor normative incidente R.N.P. "R.", respectiv Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, H.G. nr. 1105/2003 privind reorganizarea R.N.P. "R.", Legea nr. 212/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, a constatat că, la art. 5 alin. (1) lit. c) din anterior menţionatul act normativ, se arată că este autoritate contractantă, oricare persoană juridică care a fost înfiinţată pentru a desfăşura activităţi de interes public, fără caracter comercial sau industrial şi care se află cel puţin în una din următoarele situaţii: este finanţată din fonduri publice, se află în subordinea sau sub controlul unei autorităţi sau instituţii publice, în componenţa Consiliului de Administraţie/organului de conducere, mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiţi de către o autoritate ori instituţie publică.

S-a mai reţinut că, potrivit art. 1 alin. (5) din H.G. nr. 1105/2003 privind reorganizarea R.N.P. "R.", aceasta funcţiona sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, deci nu era în subordinea sau sub controlul unei autorităţi sau instituţii publice, raporturile dintre cele două entităţi fiind reglementate de Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, care în art. 11 prevedea că R.N.P. R. funcţionează pe bază de gestiune economică şi autoritate financiară.

Art. 7 din H.G. nr. 1105/2003 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Naţionale a Pădurilor - R. prevedea că R.N.P. "R." avea ca obiect de activitate aplicarea strategiei naţionale în domeniul silviculturii şi acţionarea pentru apărarea, conservarea, dezvoltarea durabilă a fondului forestier prin acte şi fapte de comerţ, a produselor specifice fondului forestier, în condiţii de eficienţă economică, exercitând şi atribuţii de serviciu public cu specific silvic.

Prima instanţă a constatat că art. 3 lit. h) din O.U.G. nr. 60/2001 cu privire la achiziţiile publice, defineşte fondurile publice ce reprezintă una din sursele de finanţare a achiziţiilor publice şi le individualizează ca fiind sumele alocate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetul fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele locale, bugetul instituţiilor publice, ajutoare financiare externe, credite externe contractate sau garantate de stat sau de autorităţi, precum şi împrumuturi interne contractate de autorităţi ale administraţiei publice locale, iar Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, defineşte similar fondurile publice, administrarea acestora revenind în responsabilitatea instituţiilor publice implicate în procesul bugetar.

S-a reţinut că art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1103/2003 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Naţionale a Pădurilor - R. defineşte R.N.P. "R." ca fiind persoană juridică ce funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, text similar cu cel din H.G. nr. 173/2001, iar art. 22 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al R.N.P. "R." - anexă a H.G. nr. 1103/2003, prevede că aceasta asigură acoperirea cu venituri provenite din activitatea proprie a cheltuielilor, inclusiv dobânzile, amortizarea investiţiilor, obţinerea de profit.

Prima instanţă a ţinut seama, de asemenea, că Ministerul Finanţelor, prin adresa din 01 februarie 2002 - Direcţia de Reglementare a Achiziţiilor Publice şi Monitorizarea Investiţiilor Publice, având în vedere dispoziţiile legale în vigoare la datele achiziţiilor de genul celor din cauză, a apreciat că R.N.P. nu este autoritate contractantă conform O.U.G. nr. 60/2001, aceeaşi poziţie fiind exprimată şi de către Direcţia Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului (adresa din 13 iunie 2006), şi aceasta funcţionând în cadrul Ministerului Finanţelor, ambele adrese fiind comunicate regiei la cererea conducerii acesteia de a se formula precizări referitoare la aplicarea sau nu a prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 7 din H.G. nr. 1103/2003 cu privire la organizarea şi funcţionarea Regiei Naţionale a Pădurilor - R., care stabileşte că R.N.P. "R." aplică strategia naţională pentru gospodărirea fondurilor de vânătoare atribuite, pentru recoltarea şi valorificarea, prin acte şi fapte de comerţ, produsele specifice fondului forestier, prevederile H.G. nr. 12/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, coroborate cu cele ale H.G. nr. 173/2001, prima instanţă a concluzionat că R.N.P. R. nu este autoritate contractantă conform O.U.G. nr. 60/2001.

Prima instanţă a apreciat că, fondurile folosite pentru plata achiziţiilor ce formează obiectul cauzei fiind din surse proprii, nu din surse bugetare, licitaţia şi ofertele puteau fi desfăşurate astfel cum s-a detaliat de toţi martorii audiaţi în cauză sub acest aspect, unii membrii în consiliul de administraţie, alţii profesionişti (economişti, şef direcţii - P.G., membru în Consiliul de Administraţie perioada 2003 - 2005 - 2009 - 2010, R.E., aceeaşi calitate, G.G. şi actual director al Direcţiei economice, T.N., P.C., reprezentant al Ministerului Finanţelor în Consiliul de Administraţie al R.N.P. R.).

Totodată, prima instanţă a arătat că expertiza contabilă (incluzând răspunsurile expertului la obiecţiunile parchetului la Raportul de expertiză contabilă judiciară) a ajuns la concluzia că R.N.P. "R.", din punct de vedere al Legii nr. 82/1991 - Legea contabilităţii, foloseşte Planul de conturi general aferent activităţilor economice, diferit de Planul de conturi specific instituţiilor publice, finanţate de la buget (bilanţ, cont de profit şi pierdere, anexe) celelalte, bilanţ, cont de rezultat patrimonial cu execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, iar performanţa activităţii entităţilor economice, cum este R.N.P. "R.", este reflectată în Contul de profit şi pierdere, rezultatul putând fi profit sau pierdere, pe când instituţiile publice sunt finanţate din alocaţii bugetare, rezultatul exerciţiului putând fi excedent sau deficit. În mod identic, disponibilităţile de la sfârşitul exerciţiului în cadrul primelor entităţi, deci şi R.N.P. "R.", rămâne la dispoziţie, cel de la instituţiile publice virându-se la buget, şi, de asemenea, instituţiile din prima categorie putând avea conturi deschise atât la bănci comerciale, cât şi la trezoreria statului, iar celelalte, numai la trezorerie.

În ce priveşte achiziţionarea utilajului terasier de tip buldomanipulator şi a armelor tranchilizante şi accesoriilor, s-a arătat că anunţul de participare la licitaţie preciza "Finanţarea derulării contractului se va face din surse proprii ale Regiei Naţionale a Pădurilor R.", la fel menţionându-se în hotărârea Comisiei de evaluare cu privire la adjudecarea licitaţiei, din 27 septembrie 2004, plata efectivă realizându-se cu ordin de plată prin R. Bank - Sucursala Călăraşi.

Referitor la necesitatea achiziţiei de arme tranchilizante şi accesorii, martorii relevanţi acestui aspect şi expertiza contabilă judiciară efectuată au evidenţiat că potrivit Legii nr. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului, R.N.P. "R." era menţionată ca administrator al fondurilor de vânătoare, iar Raportul întocmit de Direcţia de Specialitate din cadrul regiei, privind obligaţiile contractuale de administrare a parcurilor naturale şi Referatul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice Braşov din 08 octombrie 2004, au determinat ca Programul anual de investiţii pe anul 2004 din fonduri proprii, aprobat de Consiliul de Administraţie, să se deruleze, armele fiind necesare şi utilizate pentru repopularea parcurilor, eliberarea animalelor din capcane, salvarea lor, transportarea dintr-o arie în alta, protejarea comunităţilor de exemplare de mistreţ ş.a., iar plata, având în vedere că bugetul rectificat prin H.G. nr. 1526/2004 cuprindea suma de 9.254.535 milioane lei fonduri proprii, s-a făcut prin virarea către direcţiile silvice, din contul regiei deschis la C. Bucureşti.

Cu privire la modul de desfăşurare a procedurii de achiziţie şi necesitatea achiziţionării armelor tranchilizante şi accesoriilor, au fost avute în vedere declaraţiile martorilor T.N., director al Direcţiei Silvice Suceava, membru în Consiliul de Administraţie al R.N.P., P.C., reprezentant al Ministerului Finanţelor în acelaşi organism, T.G.I., director al Direcţiei Silvice Buzău, C.A., director al Direcţiei Conservare, Biodiversitate şi Relaţii Internaţionale al regiei, I.O. şi V.P., director economic la Direcţia Silvică Argeş.

S-a reţinut în fapt că, pentru achiziţionarea utilajului terasier şi a armelor tranchilizante şi accesorii, managerul director general şi inculpatul B.D., director investiţii, au împuternicit o comisie de specialişti din compartimentele funcţionale (economic, juridic, tehnic, vânătoare) pentru desfăşurarea achiziţiilor şi acceptarea de oferte, criteriul economic urmărit fiind cel al ofertei mai avantajoase din punct de vedere tehnico-economic (utilaj) şi performanţa calităţii pentru celelalte articole.

Prima instanţă a apreciat că probatoriul administrat, inclusiv cel de la urmărirea penală, nu a evidenţiat că vreun inculpat ar fi urmărit sau acceptat, cu ştiinţă, să săvârşească abuz în serviciu şi obţinerea pentru sine sau pentru altul a unui avantaj patrimonial sau nepatrimonial, aceasta şi prin prisma exercitării controlului financiar preventiv asupra documentelor prin care se efectuau plăţi din fonduri proprii, întrucât dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice prevedeau că auditul intern şi controlul financiar preventiv propriu se exercită asupra operaţiunilor care afectează fondurile publice şi/sau patrimoniul public, procesul-verbal de control al Curţii de Conturi din 23 februarie 2006 menţionând: "Din control, nu au rezultat deficienţe în legătură cu această activitate, documentele verificate purtând această viză", de altfel, deoarece produsele achiziţionate au fost finanţate din fonduri proprii exercitarea controlului financiar preventiv nu era o chestiune imperativă. Cu privire la susţinerea acuzării, sub acest aspect, referitoare la Decizia nr. 418/2003 a Direcţiei Generale a R.N.P. R., prima instanţă a invocat împrejurarea că pe factura fiscală din 22 octombrie 2004 privind achiziţia utilajului buldomanipulator, exista viza de control financiar preventiv.

Referitor la utilitatea achiziţionării buldomanipulatorului, prima instanţă a reţinut că martorii şi expertiza contabilă au menţionat existenţa, în cadrul R.N.P. R., şi a activităţilor de construire, întreţinere, reparaţii drumuri forestiere, decopertare, îndepărtare vegetaţie amorfă, transbordare a buştenilor, (martorii I.I., B.G.A., P.C., A.T.) şi că în procesul-verbal de recepţie din 17 decembrie 2004 la nivelul Direcţiei Silvice Călăraşi, Ocolul Silvic Lehliu, s-a menţionat că au fost executate cu buldomanipulatorul lucrări de decopertare a solului conform instrucţiunilor tehnice.

Prima instanţă a constatat că raportul de expertiză contabilă, precum şi înscrisurile depuse în apărare de către inculpatul D.I., au relevat că utilajul menţionat a fost închiriat în noiembrie 2007, urmare cererii Consiliului judeţean Dâmboviţa, către SC C. SA, pentru întreţinerea drumului forestier aflat în administrarea acestuia, situat pe traseul Glod - Sanatoriul TBC Moroieni - Peştera, (contract din 10 noiembrie) pentru 12 luni (pentru activităţi de decopertat pământ, umpluturi de pământ, profilat platformă drum şi nivelare, dislocat elemente de fundaţie).

În ceea ce priveşte semnarea ordinelor de plată de către inculpatul B.D., fără ca acesta să aibă o delegare din partea ordonatorului de credite, s-a arătat că acesta, având drept de semnătură în bancă, alături de directorul economic, inculpata D.E., era considerat "delegat prin delegare nereglementară", iar în fapt, pentru că R.N.P. nu era autoritate contractantă, prin semnarea ordinelor de plată către direcţiile silvice, apare menţiunea "alimentat sume prin redistribuire", iar plăţile efective erau consecinţa încheierii şi derulării contractelor semnate de directorii direcţiilor silvice, potrivit normelor, la acestea ajungând obiectul achiziţiilor.

S-a subliniat de către instanţă că prin aceeaşi expertiză contabilă, răspunzându-se obiecţiunilor parchetului (bazate numai pe Raportul de constatare din 01 iunie 2007 al specialiştilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, actul de control al A.N.A.F. şi cele două adrese ale R.N.P. R. de constituire parte civilă la urmărirea penală) şi analizându-se datele reţinute în actele de control ale A.N.A.F., Gărzii Financiare şi Curţii de Conturi, nu s-a identificat existenţa unui prejudiciu nominalizat ca atare în urma achiziţionării buldomanipulatorului, a armelor tranchilizante şi accesoriilor.

În ce priveşte participaţia, sub forma complicităţii, a inculpaţilor D.M., V.S.M., D.M.L., C.C., instanţa a constatat inexistenţa unei obligaţii a comisiei de evaluare de a respecta O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, reţinând că, sub aspectul elementului material, inculpaţii sus-menţionaţi şi-au încălcat îndatoririle speciale ce le-au revenit, dar, subiectiv, datele cauzei nu au evidenţiat că ei ar fi ştiut sau acceptat că astfel cauzează un prejudiciu, astfel că poziţia lor subiectivă nu îmbracă forma intenţiei.

Din actele aflate la dosar şi din aproape toate declaraţiile martorilor relevanţi sub acest aspect, prima instanţă a reţinut că achiziţionarea utilajului buldomanipulator a fost aprobată în Consiliul de Administraţie al A.N.P. R., care potrivit art. 14 din Regulamentul de organizare şi funcţionare - anexă a H.G. nr. 1105/2003, consiliul de administraţie avea ca atribuţii, printre altele, analizarea şi aprobarea programelor de activitate economică, de dezvoltare şi retehnologizare pe termen scurt, mediu şi lung pentru care finanţarea este asigurată din sursele proprii.

Astfel, s-a reţinut că la data de 14 iulie 2004, Direcţia de Investiţii a R.N.P., a propus aprobarea achiziţionării unor utilaje performante pentru reparaţii de drumuri forestiere şi exploatarea lemnului, din care un utilaj de tip buldomanipulator dotat cu lamă frontală reglabilă pe mai multe poziţii de lucru şi un braţ telescopic, care putea servi la scoaterea de cioate şi cu macara pentru ridicarea de diverse obiecte, util şi în exploatări forestiere în parchete cu tăieri rase din zona de luncă în care se face pregătirea mecanizată a terenului pentru reîmpădurire şi în parchete constituite din arborele de salcâm, necesitatea lui fiind dată şi de existenţa, în cadrul R.N.P. R., a activităţii de construire, întreţinere şi reparaţii de drumuri forestiere. La 16 iulie 2004, Consiliul de administraţie, prin Hotărârea nr. 7, a aprobat solicitarea de a se achiziţiona utilaje pentru reparaţii de drumuri forestiere. La 22 iulie 2004, s-a transmis la M. Of. anunţul de participare la licitaţie, la care s-au prezentat SC E.T. SA Târgu Jiu şi SC G.F.C. SRL Bucureşti, iar în 15 septembrie 2004, s-a înaintat procesul-verbal de deschidere a ofertelor nr. 13855, la 27 septembrie 2004 redactându-se hotărârea comisiei de evaluare pentru adjudecarea licitaţiei, câştigătoare fiind oferta SC E.T. SA Târgu Jiu, celălalt ofertant având un preţ mai mare.

S-a reţinut, de asemenea că, la 11 septembrie 2004, Direcţia Silvică Călăraşi, sub nr. 2911, solicitase şi se aprobase în 27 septembrie 2004, modificarea listei maşinilor şi utilajelor independente pe anul 2004, cu buldomanipulator în valoare de 7.300.000.000 lei vechi şi un altul, pentru exploatări forestiere, valoare 6.700.000.000 lei vechi.

Buldomanipulatorul fusese importat de către S.T. SRL la 24 septembrie 2003. Ministerul Apărării Naţionale - Departamentul pentru Armamente - Oficiul de Control al Importurilor şi Exporturilor de Produse Speciale, cu avizul din 02 septembrie 2003 autorizând pe SC S.T. SRL, să efectueze operaţiuni de comerţ exterior cu produse militare, inclusiv utilaj forestier tip IMR Buldozer U. cu macara hidraulică pe şenile, acesta fiind permis a fi importat şi de Agenţia Naţională de Control al Exporturilor Strategice încă din 9 septembrie 2003; cartea tehnică a utilajului îl prezintă ca fiind vehicul multifuncţional de intervenţie în caz de urgenţă, fiind conceput pentru crearea drumurilor în teren accidentat şi în păduri, amenajarea de pasaje peste râpe, gropi, terasamente, pentru asigurarea accesului şi ieşirii pe malul râurilor şi îndepărtarea bucăţilor de rocă, a depunerilor de zăpadă.

Prima instanţă a constatat că SC E. SRL Târgu Jiu a cumpărat acest utilaj conform contractului din 22 septembrie 2004 pentru 2.936.448.760 lei vechi, iar la 06 octombrie 2004 l-a vândut lui SC E.T. SA (contract nr. 213) pentru 8.626.195.760 lei vechi, inclusiv T.V.A., societate care a încheiat cu Direcţia Silvică Călăraşi, în aceeaşi zi, contractul de furnizare a unui buldomanipulator M. la preţul de 8.685.695.760 lei vechi, inclusiv T.V.A., acest act fiind semnat de către A.T., director, V.M., director tehnic şi V.E., director economic. La 24 noiembrie 2004, în procesul-verbal de predare primire şi punere în funcţiune a buldomanipulatorului M., s-a menţionat că "utilajul buldomanipulator M. a fost predat în condiţii de funcţionare bună şi corespunde cerinţelor tehnice pentru care a fost achiziţionat, făcându-se şi punerea în funcţiune cu ocazia probelor, efectuate la operaţiuni de amenajări terasiere, nivelări, decopertări, încărcări ale trunchiurilor de arbori în mijloace de transport. S-a efectuat instruirea personalului care deserveşte buldomanipulatorul M. S-a predat cartea tehnică a buldomanipulatorului".

Sub aspectele vizând derularea achiziţiei, utilitatea şi necesitatea buldomanipulatorului şi starea sa tehnică, prima instanţă a avut în vedere documentele anterior menţionate precum şi declaraţiile martorilor din lucrări, precum şi a martorilor propuşi de inculpatul D.I. (B.G.A., P.C., A.T., G.I., V.M., S.M., C.G.M., T.N.).

În legătură cu reţinerile din rechizitoriu, în sensul că, deşi pentru participarea la licitaţia organizată pentru achiziţionarea utilajului, au mai intrat în posesia caietului de sarcini alte opt societăţi comerciale, acestea nu au participat la licitaţie ca o consecinţă a direcţionării licitaţiei, astfel încât să câştige societatea spre care se "direcţionase" documentaţia, prima instanţă a apreciat că, ascultaţi fiind la cercetarea judecătorească, martorii, reprezentanţi ai acelor societăţi, au declarat fie că au cumpărat caietul de sarcini pentru a testa dacă societatea lor ar putea cumpăra un astfel de utilaj pe care să-l vândă R.N.P. R., dar având ca specific de activitate alte domenii, fie nefiind niciunul specializaţi pentru domeniul silvic, fie procedau astfel pentru a-şi asigura, eventual, clienţi, dar niciunul nu era specializat pentru partea forestieră sau pentru un utilaj care să fie din gamele lor de producţie.

În ceea ce priveşte transferul ulterior al buldomanipulatorului M. la Direcţia Silvică Dâmboviţa, martorii relevanţi au declarat că această operaţiune a fost determinată de utilitatea lui mai mare în zona respectivă, aceasta şi pentru că în acea zonă drumurile forestiere erau supuse unui proces mai mare de degradare urmare inundaţiilor, alunecărilor de teren (martorii S.M., C.G.M., I.T., S.D., P.C., P.C.).

Referitor la acuzaţia că R.N.P. R. şi direcţiile silvice nu aveau dreptul legal să achiziţioneze arme tranchilizante şi accesorii, instanţa a apreciat că probatoriul administrat a evidenţiat că Legea nr. 295 din 28 iunie 2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, la art. 73 alin. (1) lit. a) prevede că pot folosi arme şi muniţii autoritatea centrală care răspunde de silvicultură, prin Regia Naţională a Pădurilor şi subunităţile acesteia, iar Regulamentul de organizare şi funcţionare a R.N.P. R. - anexa I la H.G. nr. 1105/2003 cuprinde în art. 5 alin. (1) lit. a) dispoziţii privind atribuţiile acesteia pentru gospodărirea fondurilor de vânătoare şi pentru administrarea parcurilor naturale şi naţionale.

Totodată, s-a apreciat că art. 6 din acelaşi regulament, statuează sub acest aspect că R.N.P. R. organizează şi execută paza fondului forestier împotriva faptelor păgubitoare, paza şi gospodărirea pădurilor, conservarea biodiversităţii din ariile forestiere, gestionează fondurile de vânătoare atribuite, răspunzând de realizarea efectivelor optime de vânat (selecţie, înmulţire, repopulare, recoltare efective, combatere braconaj), organizează creşterea intensivă a vânatului în spaţii special amenajate.

În acelaşi sens au fost avute în vedere prevederile cuprinse în art. 4 din Legea nr. 103/1996 privind fondul cinegetic şi protecţia vânatului care dispune, între altele că atribuţia de gestionare a fondului de vânătoare aparţine şi Regiei Naţionale a Pădurilor, art. 12 alin. (3) stipulând că 30% din fondul cinegetic al României delimitat în fonduri de vânătoare se atribuie R.N.P.

S-a concluzionat, astfel, că pentru realizarea acestor atribuţii, conducerea R.N.P. trebuia să dispună măsuri privind inclusiv fondurile de vânătoare şi parcurile naţionale/naturale, să analizeze eficienţa economică în complexele de vânătoare, în acest domeniu existând în structura sa organizatorică Direcţia Conservarea Biodiversităţii şi Relaţii, Direcţia Tehnică şi Direcţia Comercială. Aceste direcţii, au prezentat în anul 2004 consiliului de administraţie prognoze şi date referitoare la eficienţa economică şi efectivele de vânat şi întrucât Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Braşov era singura entitate care deţinea o armă tranchilizantă, dar veche (astfel cum au declarat martorii G.I., C.A., I.O.), s-a decis ca pentru acţiunile de tranchilizare şi eliberare a urşilor la diferite direcţii silvice şi pentru siguranţa personalului de teren implicat, să se ia măsuri privind activităţile de management cinegetic, printre care cumpărarea de astfel de arme, utilitatea, folosirea lor, raportul calitate - preţ fiind detaliate atât de toţi martorii ascultaţi, cât şi de expertiza contabilă efectuată în cauză.

De altfel şi anterior achiziţiei de astfel de arme, în anul 2004, Direcţiile Silvice Argeş, Deva, Mureş, Buzău, Harghita au avut în dotare un asemenea tip de arme, cumpărate în anii " 90, amortizate integral până în 2004.

Prima instanţă a concluzionat că atribuţia de conducere şi organizare a activităţii R.N.P. R. era de competenţa consiliului de administraţie, managerul - director general, directorul de investiţii şi directorul economic având, în general, atribuţii de organizare, conducere, gestionare curentă, managementul aprovizionării şi sarcini specifice fişelor postului şi că niciunul dintre cei trei inculpaţi (D.I. (director general), D.E. (director economic), B.D. (director investiţii) nu erau obligaţi să efectueze fiecare activitate a R.N.P. în sensul desfăşurării concrete, fie a procedurilor, fie a operaţiunilor de achiziţie, în absenţa unei proceduri care trebuia stabilită de Ministerul Agriculturii, optându-se pentru licitaţie deschisă, cu ghidarea după unele prevederi ale O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice (transparenţă şi publicitate pentru buldomanipulator), oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic urmând a fi declarată câştigătoare şi pentru oferte în cazul armelor tranchilizante şi accesoriilor.

S-a apreciat totodată că, nefiind incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 60/2001, nu puteau fi primite susţinerile din rechizitoriu în sensul că procedurile s-au desfăşurat în perioade scurte, că preţul de achiziţie era sensibil egal cu cel din oferte, că nu s-au cerut ofertanţilor date esenţiale, respectiv informaţii privind experienţa, cifră de afaceri, personal angajat, lichiditatea, solvabilitatea patrimonială, dovedirea capacităţii tehnice, economico-financiară, alte date tehnice.

Prima instanţă a subliniat că, la momentul la care s-a hotărât adjudecarea utilajului ori s-au acceptat ofertele pentru arme tranchilizante, s-au trimis adrese prin care s-a comunicat fie câştigarea licitaţiei, fie oferta, reprezentanţii fiind invitaţi să semneze contractele (SC E.T. SA şi SC H.V.E. SRL (declaraţiile martorilor G.I., S.B.F., O.O.), iar descalificarea SC G.F.C. SRL Bucureşti, nu a fost contestată.

Cu privire la susţinerile din rechizitoriu, potrivit cărora a fost favorizată firma câştigătoare şi s-au stabilit oferte numai ale SC H.V.E. SRL, instanţa a menţionat că acestea nu au corespondent în realităţile de fapt ale cauzei, nedovedindu-se că ofertanţii ar fi influenţat pe inculpatul D.I., inculpatul B.D. sau comisia de evaluare în procesul de selecţie şi evaluare a ofertelor sau în hotărârea de declarare a ofertei câştigătoare prin practici corupte sau frauduloase în sensul art. 41 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 461/2001 dată în aplicarea O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, acte normative pe care s-a fundamentat acuzarea.

Referitor la aprecierile din rechizitoriu relative la executarea contractelor, în sensul că inculpaţii ar fi încălcat cele două acte normative cu privire la stabilirea cuantumului garanţiei şi plata avansului, s-a menţionat că, în derularea licitaţiei şi apoi în executarea contractelor, R.N.P. R. nu era ţinută să le respecte, nefiind autoritate contractantă, raportul de expertiză contabilă constatând că produsele au fost însoţite de facturi.

În legătură cu aprecierile din actul de sesizare vizând preţurile de achiziţie (cu privire la buldomanipulatorul M. reţinându-se adaosul foarte mare pentru firma în contul căreia s-au virat banii, şi în mod similar, pentru armele tranchilizante cu accesorii, prin raportare la preţul altor produse stabilit prin comparare aleatorie, fără o similitudine de tip şi performanţe), prima instanţă a arătat că acestea nu pot constitui argumente că inculpaţii (D.I., B.D., D.E., S.B.F.) au săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen. în condiţiile infracţiunii continuate sau infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen. (inculpatul S.B.F.).

Prima instanţă a mai arătat că, în cauza care a format obiectul Dosarului nr. 3578/1/2006 privind pe şapte dintre inculpaţi, prin Sentinţa nr. 331 din 19 februarie 2009, s-a reţinut că, având în vedere prevederile actelor normative indicate şi în cauza de faţă, Regia Naţională a Pădurilor nu este autoritate contractantă conform O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice şi, în consecinţă, nu se supune prevederilor acesteia, sentinţa amintită rămânând definitivă prin respingerea, de către Completul de 9 judecători al instanţei supreme, a recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie prin Decizia nr. 686 din 28 septembrie 2009.

S-a avut în vedere, de asemenea, chestiunea prejudicierii RNP R. - rechizitoriul enumerând acte de control care ar fi stabilit că prin aceste achiziţii, R.N.P. R. a fost prejudiciată - instanţa reţinând că în actele de control indicate nu a fost identificat vreun prejudiciu în contabilitatea R.N.P. R. în anul 2004 ca urmare a încheierii şi derulării contractelor de achiziţie buldomanipulator, arme tranchilizante şi accesorii.

Cu referire la numărul armelor tranchilizante cu accesorii, instanţa a menţionat că probatoriul a evidenţiat că la direcţiile silvice cărora le fuseseră întâi repartizate a rămas numai câte o armă, celelalte fiind distribuite acolo unde a apărut necesitatea şi utilitatea lor.

Aşadar, prima instanţă a concluzionat că cercetarea judecătorească nu a confirmat că inculpatul D.I. ar fi determinat pe vreunul dintre inculpaţi, sau că inculpatul S.B.F. l-ar fi cunoscut, astfel încât să accepte practici corupte sau frauduloase în achiziţia produsului buldomanipulator M., o astfel de constatare neconfirmându-se nici în ce priveşte ofertele SC H.V.E. SRL referitoare la arme cu tranchilizante şi accesorii.

În ce priveşte reţinerea din rechizitoriu că prin faptele săvârşite, s-a asigurat avantaj patrimonial firmelor care au livrat produsele, prima instanţă a apreciat că aceste sume sunt profit obţinut de către un comerciant de pe piaţa liberă şi nu s-a evidenţiat că acele firme ar fi comis acte şi fapte de comerţ ilicite nedovedindu-se nici existenţa de practici corupte sau frauduloase, neprobându-se că în exercitarea atribuţiilor de serviciu, inculpaţii, cu ştiinţă, au săvârşit fapte ce au produs prejudiciu deosebit de grav în patrimoniul R.N.P. R.

Având în vedere considerentele arătate, prima instanţă, în baza dispoziţiilor art. 345 alin. (3) C. proc. pen., a dispus, potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod, achitarea inculpaţilor şi, deoarece nu a fost probată existenţa unui prejudiciu, aşa cum s-a stabilit prin actele depuse şi cum a rezultat din expertiza contabilă efectuată, concluziile raportului nefiind combătute de partea civilă Regia Naţională a Pădurilor "R.", în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, acţiunea civilă exercitată de această parte civilă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat recurs:

1. Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, care a invocat, în esenţă, astfel cum rezultă din motivele scrise de recurs, din concluziile orale ale reprezentantului parchetului, expuse pe larg în partea introductivă a încheierii de şedinţă din data de 26 martie 2012 precum şi din concluziile scrise depuse la solicitarea Înaltei Curţi, potrivit dispoziţiilor art. 342 alin. (1) C. proc. pen., pentru nelegalitate şi netemeinicie:

a. Cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., constând în incompatibilitatea unuia dintre judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei în primă instanţă, respectiv a domnului judecător G.F., faţă de care era incident cazul de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., domnul judecător făcând parte din componenţa completului de 9 judecători care a soluţionat, prin Decizia nr. 686 din 28 septembrie 2009, recursul declarat împotriva Sentinţei nr. 331 din 19 februarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în speţă fiind incidente dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., care sancţionează cu nulitatea absolută nerespectarea prevederilor legale referitoare la compunerea completului.

b. Cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpaţilor, respectiv:

- greşita reţinere a împrejurării că RNP R. nu avea calitatea de autoritate contractantă, deşi această calitate subzista, potrivit art. 5 lit. c) din O.U.G. nr. 60/2001 şi art. 8 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, RNP R. fiind instituţie publică autonomă, de interes general, a cărei activitate era reglementată de dispoziţiile H.G. nr. 1105/2003, a Regulamentului de organizare şi funcţionare, Legea nr. 500/2002, O.U.G. nr. 119/1999, în sensul că RNP R. avea statutul de instituţie publică fiind şi dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Codul Silvic (Legea nr. 26/1996) şi art. 145 C. pen., cu consecinţa greşitei concluzionări că inculpaţii nu aveau obligaţia de a se conforma prevederilor O.U.G. nr. 60/2001, RNP R. fiind inclusă pe lista autorităţilor contractante cuprinsă în Decizia nr. 97/2006 a Consiliului Uniunii Europene;

- aprecierea eronată a naturii fondurilor utilizate de RNP R., acestea fiind fonduri publice şi nu fonduri proprii, având în vedere dispoziţiile art. 2 pct. 27 coroborat cu art. 1 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 500/2002, prevederile O.G. nr. 119/1999, eficienţa utilizării acestora şi respectarea sistemului concurenţei supunându-se dispoziţiilor O.U.G. nr. 60/2001, activitatea RNP R. fiind reglementată şi de prevederile Legii nr. 82/1991, obligaţia de a aplica o procedură de atribuire a unui contract de achiziţie publică derivând din calitatea de autoritate contractantă a instituţiei;

- încălcarea legislaţiei referitoare la achiziţiile publice şi a legislaţiei financiar contabile, cu consecinţa prejudicierii bugetului RNP R. (faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi art. 12 din H.G. nr. 1105/2003 şi ale O.G. nr. 64/2001), cu ocazia achiziţionării prin practici corupte şi frauduloase, cu încălcarea atribuţiilor de serviciu, a utilajului terasier tip buldomanipulator M., a armelor tranchilizante şi a accesoriilor, desfăşurarea procedurii de licitaţie şi atribuirea contractelor de achiziţie încălcând prevederile O.U.G. nr. 60/2001, H.G. nr. 461/2001 şi Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 1012/2001;

- netemeinicia concluziei şi motivarea contradictorie în sensul că acţiunile inculpaţilor, de nerespectare a atribuţiilor de serviciu nu îmbracă forma intenţiei, deoarece aceştia nu ar fi cunoscut că astfel determină producerea unui prejudiciu, concluzia contrară rezultând din probele administrate (rezoluţia inculpatului D.I. aplicată pe oferta SC E. SRL - dosar urmărire penală, nota întocmită de inculpatul B.D. cu propunerea de achiziţionare a două utilaje pentru scoaterea cioatelor, cuprinzând preţurile şi caracteristicele utilajelor incluse în oferta SC E. SRL, aprobarea acesteia de inculpatul D.I., dosar urmărire penală, includerea de prevederi nelegale în anunţul de participare la licitaţie, declaraţia inculpatului D.M., dosar urmărire penală, declaraţia martorului T.F. - dosar urmărire penală, declaraţia martorului D.V. - dosar urmărire penală, declaraţia martorului C.C., dosar urmărire penală, oferta SC E.T. SA - dosar urmărire penală, declaraţia martorului G.I., declaraţia martorei C.M. - dosar urmărire penală, declaraţia dată iniţial în calitate de martor de către S.B.F., declaraţia martorului C.D. - dosar urmărire penală, organizarea licitaţiei fără includerea utilajului în programul de achiziţii al R., adoptarea hotărârii comisiei de licitaţie fără îndeplinirea condiţiei de cvorum, relevante fiind declaraţiile inculpaţilor D.E., C.C., D.M.L. şi V.S.M., încheierea contractului având ca obiect cumpărarea utilajului de către inculpatului S.B.F. cu SC C.G. cu 5 zile anterior adoptării hotărârii de adjudecare, folosirea speculativă a solicitării de utilaje martorului A.T. - directorul Direcţiei Silvice Călăraşi pentru repartizarea buldomanipulatorului, înscrisurile întocmite de inculpatul B.D. în numele Direcţiei Silvice Călăraşi referitoare la investiţiile din anul 2004 - aprobate de inculpatul D.I., declaraţia martorului A.T. - dosar urmărire penală, declaraţiile martorilor V.E., B.M., - dosar urmărire penală, B.I., S.D., V.M., înscrisurile din care rezultă valoarea de intrare în ţară şi cea de achiziţie a utilajului - dosar urmărire penală, înscrisurile din care rezultă profitul înregistrat de SC E. SRL - dosar urmărire penală, tabelul întocmit de numitul C.V., privind utilizarea armelor tranchilizante - dosar urmărire penală, înscrisurile din care rezultă adaosul comercial practicat de SC H.V.E. SRL şi alţi distribuitori - dosar urmărire penală, înscrisurile din care rezultă profitul înregistrat de SC H.V.E. SRL).

În temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar în rejudecare condamnarea inculpaţilor la pedepse privative de libertate cu executare şi obligarea în solidar a inculpaţilor D.I., B.D., D.M.L., V.S.M., D.M., C.C. şi S.B.F. la plata sumelor de 868.569,57 RON (contravaloarea utilajului buldomanipulator), 1.785 RON (contravaloarea combustibilului), iar a inculpaţilor D.I., B.D. şi D.E. la plata în solidar a sumei de 10. 713.200.000 ROL (adaos comercial practicat de SC H.V.E. SRL, de la care au fost achiziţionate armele tranchilizante şi accesoriile).

2. Recurentul inculpat S.B.F., care a invocat, după cum rezultă din motivele de recurs, notele de şedinţă, concluziile orale formulate de către apărătorul ales - expuse în partea introductivă a încheierii de şedinţă de la termenul din 26 martie 2012 şi concluziile scrise:

- necunoaşterea persoanelor care deţineau funcţii de conducere la RNP R. şi nici a celor ce făceau parte din comisiile implicate în achiziţionarea utilajului, cu consecinţa imposibilităţii ca inculpatul să acţioneze în calitate de complice al acestora, ci doar pentru obţinerea de profit de către societatea pe care o administra, prin realizarea de demersuri uzuale în relaţiile comerciale;

- achiziţionarea utilajului din fonduri proprii ale RNP R., cu respectarea legislaţiei în vigoare, cu consecinţa imposibilităţii reţinerii vreunor încălcări a atribuţiilor de serviciu ale inculpaţilor;

- neproducerea vreunui prejudiciu, ceea ce exclude reţinerea în sarcina inculpatului a faptei pentru care a fost cercetat, fapta neexistând;

- parcurgerea legală a etapelor pe care le presupunea finalizarea procedurii de achiziţie a utilajului.

A solicitat admiterea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casarea sentinţei atacate exclusiv sub aspectul temeiului juridic al achitării inculpatului şi schimbarea acestuia din art. 11 alin. (2) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în art. 11 alin. (2) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Analizând recursurile formulate prin prisma criticilor formulate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a constatat că acestea sunt întemeiate.

Astfel, prin Decizia penală nr. 125 din 25 aprilie 2012 Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, pronunţată în Dosarul nr. 822/1/2012 a admis recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul S.B.F. împotriva Sentinţei penale nr. 1414 din 27 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 6355/1/2007, a fost casată sentinţa atacată, cauza fiind reţinută spre rejudecare în fond.

Instanţa de recurs, analizând cu prioritate cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 3 C. proc. pen., invocat de către parchet, respectiv incompatibilitatea unuia dintre judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei în primă instanţă, respectiv a domnului judecător G.F., faţă de care, în opinia parchetului, este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen., a apreciat că acesta nu este întemeiat.

S-a constatat, sub aspectul menţionat că respectivul judecător a participat ca membru al completului care a pronunţat Decizia penală nr. 686 din 28 septembrie 2009 în Dosarul nr. 4552/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători prin care au fost soluţionate recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul B.D. împotriva Sentinţei nr. 331 din 19 februarie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Însă, acea cauză diferă de prezenta prin obiect, deoarece pricina soluţionată definitiv se referă la modalitatea de încheiere şi derulare a opt contracte de achiziţii publice în perioada august - decembrie 2004, având ca obiect echipament de lucru, de protecţie, armament, accesorii şi echipament de vânătoare.

Aşadar, în speţă, s-a reţinut că nu este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

Este real că, în soluţionarea cauzei anterior amintită, instanţa de recurs a dat o interpretare prevederilor art. 5 din O.U.G. nr. 60/2001, pronunţându-se în sensul că RNP R. nu are calitate de "autoritate contractantă" şi că dispoziţiile normative menţionate nu erau incidente în respectiva cauză.

Din oficiu, instanţa de recurs a constatat, sub acest aspect, că soluţia dată acestei probleme de drept de către o altă instanţă penală nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi nici incidenţa prevederilor art. 44 alin. (3) C. proc. pen.

În speţă, Înalta Curte, Completul de 5 judecători a apreciat că oferirea unei interpretări a prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 printr-o hotărâre definitivă a instanţei penale nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în art. 44 alin. (3) C. proc. pen., întrucât textul de lege se referă, în mod explicit, la o hotărâre definitivă a instanţei civile, şi nici condiţiile de existenţă a unei chestiuni prealabile, care se soluţionează de instanţa penală investită cu soluţionarea unei cauze, premergător şi în vederea soluţionării fondului cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Astfel, s-a apreciat că soluţia dispusă de către instanţa de recurs, care a pronunţat Decizia penală nr. 686 din 28 septembrie 2009, asupra problemei de drept incidentă în speţă, nu era obligatorie pentru judecătorul care, iniţial a făcut parte din completul de recurs şi ulterior a fost învestit cu soluţionarea în primă instanţă a cauzei care a format obiectul Dosarului nr. 6355/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nefiind incident cazul prevăzut de dispoziţiile art. 44 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru motivele arătate, s-a constatat că judecătorul care a făcut parte din completul investit cu soluţionarea recursurilor declarate împotriva Sentinţei nr. 331 din 19 februarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, nu devine incompatibil a soluţiona, în primă instanţă, cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 6355/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, deoarece pronunţarea cu privire la incidenţa unei norme într-o cauză dată şi interpretarea acesteia nu se încadrează în dispoziţiile art. 47 alin. (2) C. proc. pen.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., invocat de către parchet, respectiv comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpaţilor şi având în vedere caracterul integral devolutiv al prezentului recurs, instanţa de ultim control judiciar a reţinut, din:

- analiza comparată a probelor la care s-a făcut referire în motivele de recurs şi concluziile scrise depuse de către parchet, ca reprezentând dovezi în ceea ce priveşte întrunirea sub aspect obiectiv şi subiectiv a elementelor constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, şi a probelor avute în vedere cu privire la aceleaşi aspecte, de către prima instanţă care a apreciat, ca nefondate, susţinerile parchetului în sensul comiterii de către inculpaţi, cu vinovăţie şi în forma prevăzută de lege, a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, că probele cu relevanţă deosebită, potrivit aprecierii parchetului, sunt reprezentate de rezoluţia inculpatului D.I. aplicată pe oferta SC E. SRL - dosar urmărire penală, nota întocmită de inculpatul B.D. cu propunerea de achiziţionare a două utilaje pentru scoaterea cioatelor cuprinzând preţurile şi caracteristicele utilajelor incluse în oferta SC E. SRL, aprobarea acesteia de inculpatul D.I. - dosar urmărire penală, includerea de prevederi nelegale în anunţul de participare la licitaţie, declaraţia inculpatului D.M. - dosar urmărire penală, declaraţia martorului T.F. - dosar urmărire penală, declaraţia martorului D.V. - dosar urmărire penală, declaraţia martorului C.C., dosar urmărire penală, oferta SC E.T. SA - dosar urmărire penală, declaraţia martorului G.I., declaraţia martorei C.M. - dosar urmărire penală, declaraţia dată iniţial în calitate de martor de către S.B.F., declaraţia martorului C.D. - dosar urmărire penală, organizarea licitaţiei fără includerea utilajului în programul de achiziţii al R., adoptarea hotărârii comisiei de licitaţie fără îndeplinirea condiţiei de cvorum, relevante fiind declaraţiile inculpaţilor D.E., C.C., D.M.L., V.S. şi D.M., încheierea contractului cu SC C.G. de către inculpatul S.B.F., contract având ca obiect cumpărarea utilajului cu 5 zile anterior adoptării hotărârii de adjudecare, folosirea speculativă a solicitării de utilaje a martorului A.T. - directorul Direcţiei Silvice Călăraşi pentru repartizarea buldomanipulatorului, înscrisurile întocmite de inculpatul B.D. în numele Direcţiei Silvice Călăraşi referitoare la investiţiile din anul 2004 - aprobate de inculpatul D.I., declaraţia martorului A.T. - dosar urmărire penală, declaraţiile martorilor V.E., B.M., - dosar urmărire penală, B.I., S.D., V.M., înscrisurile din care rezultă valoarea de intrare în ţară şi cea de achiziţie a utilajului - dosar urmărire penală, înscrisurile din care rezultă profitul înregistrat de SC E. SRL - dosar urmărire penală, tabelul întocmit de numitul C.V., privind utilizarea armelor tranchilizante - dosar urmărire penală, înscrisurile din care rezultă adaosul comercial practicat de SC H.V.E. SRL şi alţi distribuitori - dosar urmărire penală, înscrisurile din care rezultă profitul înregistrat de SC H.V.E. SRL.

S-a constatat, totodată, că prima instanţă a apreciat ca relevante:

- declaraţiile martorilor propuşi de către inculpatul D.I., respectiv P.G., R.E., T.N., P.C. şi G.G. sub aspectul dovedirii împrejurării că achiziţiile în cauză, realizate de R.N.P. R., au fost efectuate din fonduri proprii, nefiind, deci, incidente prevederile O.U.G. nr. 60/2001;

- referitor la utilitatea achiziţionării buldomanipulatorului, au fost reţinute declaraţiile martorilor I.I., B.G.A., P.C., A.T. şi procesul-verbal de recepţie din 17 decembrie 2004, încheiat la Direcţia Silvică Călăraşi, iar cu privire la predarea acestui utilaj, contractul de furnizare a unui buldomanipulator M. încheiat de SC E.T. S.A cu Direcţia Silvică Călăraşi, procesul-verbal de predare primire şi punere în funcţiune a buldomanipulatorului M., declaraţiile martorilor B.G.A., P.C., A.T., G.I., V.M., S.M., C.G.M. şi T.N.. Relativ la finalizarea procedurilor de achiziţie au fost avute în vedere declaraţiile martorilor G.I., O.O. şi a inculpatului S.B.F.;

- în legătură cu modul de derulare a procedurii de achiziţie a buldomanipulatorului, apreciat de prima instanţă ca fiind efectuat cu respectarea legii, au fost avute în vedere declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti de martorii B.L., T.F., D.V., C.D.;

- în ceea ce priveşte transferul ulterior al buldomanipulatorului M. la Direcţia Silvică Dâmboviţa, determinat de împrejurarea că acesta era util în zona respectivă, prima instanţă a avut în vedere declaraţiile martorilor S.M., C.G.M., I.T., S.D., P.C. şi P.C.;

- s-a considerat, totodată, că necesitatea achiziţiei de arme tranchilizante şi accesorii şi modul de derulare a procedurii de achiziţie au fost dovedite de Raportul întocmit de Direcţia de Specialitate, din cadrul regiei, privind obligaţiile contractuale de administrare a parcurilor naturale, Referatul Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice Braşov din 8 octombrie 2004, Programul anual de investiţii pe anul 2004 din fonduri proprii, aprobat de Consiliul de Administraţie şi declaraţiile martorilor T.N., director al Direcţiei Silvice Suceava, membru în Consiliul de Administraţie al R.N.P., P.C., reprezentant al Ministerului Finanţelor în acelaşi organism, T.G.I., director al Direcţiei Silvice Buzău, C.A., director al Direcţiei Conservare, Biodiversitate şi Relaţii Internaţionale al regiei, I.O., V.P., director economic la Direcţia Silvică Argeş, G.I., C.A., I.O., a celorlalţi martori audiaţi precum şi raportul de expertiză;

- cu privire la neproducerea prin acţiunile inculpaţilor a unui prejudiciu RNP R. au fost avute în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă, probă administrată în cursul cercetării judecătoreşti şi concluziile controalelor efectuate în cadrul regiei de diferite instituţii ale statului, după cum s-a menţionat şi anterior.

Referitor la elementele probatorii anterior prezentate, instanţa de recurs a constatat că argumentele avute în vedere de parchet în susţinerea solicitării de condamnare a inculpaţilor se bazează în principal pe probele administrate în cursul urmăririi penale.

Pe de altă parte, instanţa de ultim control judiciar a reţinut că soluţia primei instanţe se întemeiază exclusiv pe probele administrate şi respectiv, readministrate în cursul cercetării judecătoreşti, cu referire deosebită la declaraţiile martorilor audiaţi de prima instanţă (în parte, propuşi de apărare), raportul de expertiză contabilă şi înscrisurile depuse de apărarea inculpaţilor, instanţa acordând, deci, preferinţă, probelor administrate în cursul cercetării judecătoreşti, fără a înlătura motivat dovezile administrate în cursul urmăririi penale.

În acest context, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a constatat că procedând în modalitatea expusă că prima instanţă a eludat, în realitate, obligaţia ce îi revenea, potrivit legii, de a afla adevărul şi a lămuri cauza sub toate aspectele, cu respectarea dreptului părţilor la un proces echitabil şi a principiului egalităţii armelor.

Prin urmare s-a apreciat, că în aplicarea principiului aflării adevărului, reglementat de prevederile art. 3 C. proc. pen. şi pentru elucidarea criticilor invocate în recursul formulat de Ministerul Public, circumscrise solicitării de condamnare a inculpaţilor, se impune administrarea de probe şi readministrarea unora dintre probele anterior administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în cea de cercetare judecătorească.

În ceea ce priveşte criticile invocate de către recurentul inculpat S.B.F. privind, în esenţă, necesitatea schimbării temeiului achitării din dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanţa de recurs a apreciat că îşi găsesc aplicabilitatea concluziile şi argumentele anterior expuse.

Astfel, în vederea respectării dreptului inculpatului la un proces echitabil şi pentru asigurarea dreptului la apărare al acestuia, precum şi faţă de necesitatea verificării criticilor şi susţinerilor de fapt prezentate în cuprinsul motivelor de recurs (privind, în esenţă, inexistenţa unei legături între coinculpaţi, parcurgerea legală a procedurii de ofertare şi achiziţionare a utilajului tip buldomanipulator M. şi urmărirea exclusiv a intereselor economice licite ale societăţii pe care o reprezenta) Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a apreciat că se impune administrarea de noi probe şi readministrarea unora dintre probele anterior administrate.

Pentru considerentele ce preced, s-a constatat că, verificarea susţinerilor şi criticilor invocate în recursurile declarate în cauză presupune administrarea de probe noi şi readministrarea în mod nemijlocit a unora dintre probele anterior administrate, respectiv audierea inculpaţilor şi a martorilor A.T., S.M., A.F., V.M., V.E., T.I., B.I.C., D.D., V.D., A.M., T.F., D.V., C.C., G.I., C.M., C.D., B.M., B.I. şi S.D. - în vederea stabilirii exacte a situaţiei de fapt şi a modului de exercitare de către inculpaţi a atribuţiilor de serviciu raportat la funcţiile deţinute, obţinerea de precizări relative la consecinţele economice ale activităţii inculpaţilor asupra patrimoniului RNP R. şi la normele aplicabile achiziţiilor realizate de către inculpaţi, ce fac obiectul prezentei cauze, precum şi administrarea oricăror alte probe a căror utilitate va rezulta din dezbateri.

Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d), raportat la art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., astfel după cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, recursurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul S.B.F. au fost admise, sentinţa recurată fiind casată, iar cauza reţinută spre rejudecare, în fond, de către instanţa de recurs, formându-se Dosarul nr. 3257/1/2012 şi stabilindu-se termen de judecată la data de 28 mai 2012, cu citarea părţilor.

II. Cercetarea judecătorească, în Dosarul nr. 3257/1/2012, s-a desfăşurat pe parcursul a 11 termene de judecată, perioada 28 mai 2012 - 22 mai 2013.

1. Astfel, la primul termen din 28 mai 2012, în temeiul dispoziţiilor art. 302 alin. (2) C. proc. pen., constatând întemeiate cererile de amânare a judecării cauzei formulate de către apărătorii aleşi ai inculpaţilor D.I., D.E., C.C. şi S.B.F., pentru a da acestora posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul Deciziei penale nr. 125 din 25 aprilie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, s-a dispus acordarea unui nou termen la data de 25 iunie 2012.

Totodată, prin aceeaşi încheiere, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a apreciat necesară amânarea judecării cauzei, constatând întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive obiective a apărătorului ales al intimatului inculpat B.D., avocat D.V.U., acesta lipsind din România în perioada 22 - 28 mai 2012, după cum rezultă şi din înscrisul anexat cererii.

De asemenea, prin încheierea sus arătată s-a pus în vedere inculpaţilor să se prezinte în faţa instanţei la termenul acordat pentru a se da eficienţă dispoziţiilor art. 38514 alin. (11) C. proc. pen., faţă de manifestarea de voinţă anterior exprimată de către aceştia, în sensul că doresc să dea declaraţii, cadrul procesual al prezentei cauze fiind reglementat de dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen.

2. Prin încheierea de şedinţă din 25 iunie 2012, în temeiul dispoziţiilor art. 302 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 171 alin. (4)1 teza I C. proc. pen., constatând întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei pentru imposibilitate de prezentare din motive obiective a apărătorului ales al inculpatei D.E., avocat C.I., acesta lipsind din ţară în perioada 24 iunie - 6 iulie 2012, fiind plecat în concediu, după cum a rezultat şi din înscrisurile anexate cererii, precum şi faţă de lipsa de apărare a inculpatei D.E. la acest termen Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, a dispus acordarea unui nou termen la data de 13 septembrie 2012.

3. Prin încheierea pronunţată în şedinţa secretă de la data de 10 septembrie 2012, în Dosarul nr. 3257/1/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, a respins declaraţia de abţinere formulată de doamna judecător L.T.R. în Dosarul nr. 3257/1/2012 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.

În motivarea cererii de abţinere, doamna judecător L.T.R. a arătat că, în perioada 3 - 4 noiembrie 2011, când deţinea funcţia de judecător la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a participat la un seminar pe tema achiziţiilor publice, desfăşurat la Institutul Naţional al Magistraturii, în cadrul căruia au fost analizate şi hotărârile definitive pronunţate până la acel moment în materia achiziţiilor publice.

Totodată, a mai arătat că, în cadrul discuţiilor, şi-a exprimat argumentat punctul de vedere cu privire la soluţia dispusă în unul din aceste dosare, fără a cunoaşte că, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se mai afla un dosar disjuns din acesta, respectiv prezenta cauză (Dosarul penal nr. 3257/1/2012).

A susţinut că, având în vedere cele menţionate şi faptul că motivele ce au stat la baza pronunţării ambelor hotărâri sunt identice, este incompatibilă să participe la soluţionarea prezentei cauze.

Înalta Curte, verificând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de doamna judecător L.T.R., a constatat că cererea de abţinere este neîntemeiată, nefiind incidente dispoziţiile legale invocate.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) C. proc. pen., "nu mai poate participa la soluţionarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză".

Înalta Curte a apreciat că, la seminarul organizat la Institutul Naţional al Magistraturii în perioada 3 - 4 noiembrie 2011, doamna judecător L.T.R. şi-a expus opinia cu privire la problemele care au fost puse în discuţie în cadrul seminarului respectiv şi nu şi-a exprimat părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, s-a constatat că declaraţia de abţinere este neîntemeiată, neexistând niciun indiciu care ar putea determina o ştirbire a aparenţei de imparţialitate, cu eventuale consecinţe negative asupra actului de justiţie.

4. Prin încheierea de şedinţă din 13 septembrie 2012, în temeiul dispoziţiilor art. 302 alin. (2) C. proc. pen., apreciind întemeiată excepţia care a fost invocată de apărătorul ales al inculpatului D.M. şi constatând lipsă de procedură cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL, care nu a fost citată în prezenta cauză, în rejudecare în fond după casare, apreciind că se impune clarificarea situaţiei juridice prezente a SC E. SRL, precum şi faţă de necesitatea emiterii unei adrese către Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, pentru a se solicita acesteia răspunsul la adresa emisă anterior de instanţă, existentă la dosar, ce i-a fost înaintată de Ministerul Finanţelor conform adresei din 24 mai 2012 existentă la dosarul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, a dispus acordarea unui nou termen la data de 8 octombrie 2012.

Totodată, prin aceeaşi încheiere cauza a fost amânată şi în raport de precizările apărătorului ales al inculpatului S.B., în sensul că, pentru a se mai prezenta la instanţă în vederea asigurării asistenţei juridice a inculpatului, se impune întocmirea unui act adiţional la contractul de asistenţă juridică şi neexistând certitudinea încheierii acestui act adiţional;

5. La termenul din data de 8 octombrie 2012, apărătorul ales al inculpatului B.D., avocat D.V.U., a susţinut că nu a dorit şi nu doreşte să formuleze o cerere de recuzare a membrului completului de judecată, care a formulat o declaraţie de abţinere în cauză, la termenul anterior, intenţia sa fiind aceea de a asigura o apărare reală şi un proces echitabil clientului său, faţă de afirmaţia clară şi de necontestat a acestui judecător care, plecând de la faptul că a prezentat cândva o temă în cadrul unui seminar organizat de Institutul Naţional al Magistraturii, a apreciat, în declaraţia de abţinere, că nu îndeplineşte condiţia de imparţialitate, faţă de identitatea acestei cauze cu o altă cauză judecată definitiv.

Înalta Curte a precizat apărătorului inculpatului B.D. că instanţa a înţeles solicitarea pe care a formulat-o la termenul anterior şi că, sub acest aspect, s-au făcut precizări clare, în sensul că acesta are posibilitatea să formuleze cererile pe care le apreciază ca fiind necesare apărării clientului său, dar numai în conformitate cu dispoziţiile legale.

Avocat D.V.U. a arătat că doreşte ca instanţa să solicite Institutului Naţional al Magistraturii procesul-verbal, minuta sau lucrarea pe care judecătorul, care a formulat declaraţie de abţinere, a susţinut-o în cadrul seminarului din organizat în perioada 3 - 4 noiembrie 2011, pentru că acestea s-ar putea să fie în favoarea apărării.

Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 302 alin. (2) C. proc. pen., a respins cererea formulată de către apărătorul ales al inculpatului B.D., avocat D.V.U., având în vedere că, în ceea ce priveşte declaraţia de abţinere formulată în cauză de către doamna judecător L.R., instanţa s-a pronunţat anterior printr-o încheiere care este ataşată la dosar.

Totodată, instanţa a precizat apărătorului că legea îi pune la dispoziţie un instrument procedural, care poate fi folosit în situaţia în care apreciază că există aspecte de incompatibilitate a unuia din membrii completului de judecată.

De asemenea, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a învederat, faţă şi de precizarea făcută, în şedinţa de judecată, de către membrul completului de judecată care a formulat declaraţie de abţinere în cauză, că nu a existat o lucrare scrisă, pe care judecătorul să o fi susţinut în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, ci a fost vorba de un seminar, în care s-au exprimat opinii, puncte de vedere în materia achiziţiilor publice.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a precizat că acest termen a fost stabilit în vederea audierii inculpaţilor din prezenta cauză, conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii arătând, la un termen anterior, că doresc să dea declaraţii în această fază procesuală.

La acest termen, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, dând curs solicitărilor inculpaţilor D.I., B.D., D.E., D.M.L., V.S.M., D.M., C.C., S.B.F. a procedat la audierea acestora, conform dispoziţiilor art. 38514 alin. (11), art. 323 şi art. 324 C. proc. pen., acordându-se totodată, posibilitatea inculpaţilor, apărătorilor tuturor inculpaţilor, precum şi reprezentantului Ministerului Public să adreseze întrebări clarificatoare, declaraţiile acestora fiind consemnate, citite şi semnate, iar ulterior ataşate la dosarul cauzei.

Totodată, prin aceeaşi încheiere, din data de 8 octombrie 2012 s-a apreciat necesară amânarea judecării cauzei şi faţă de necesitatea de a se reveni cu adresă către Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, pentru a se solicita acesteia răspunsul la adresa emisă la termenul din 13 septembrie 2012 de către instanţă către această instituţie şi pentru a se aprecia cu privire la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 198 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Astfel, cauza a fost amânată la data de 12 noiembrie 2012 şi în vederea audierii martorilor A.T., S.M., A.F., V.M., V.E., T.I., B.I.C., G.I., C.D. şi C.C., menţionaţi în decizia de casare.

6. La termenul din 12 noiembrie 2012, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în conformitate cu dispoziţiile art. 323 C. proc. pen., a dispus continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor A.T., V.M., G.I., S.M., C.C. şi B.I.C., cauza fiind amânată la data de 10 decembrie 2012, în vederea continuării cercetării judecătoreşti prin audierea martorilor F.A., T.I., C.D., C.M., B.M., B.I., S.D., T.F. şi D.V., martori menţionaţi în decizia de casare.

La acest termen, apărătorul ales al inculpatului B.D., avocat D.V.U., a arătat că doreşte să depună la dosar înscrisurile referitoare la corespondenţa purtată cu Institutul Naţional al Magistraturii şi că solicită, în conformitate cu dispoziţiile art. 31 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în vederea asigurării unei apărări reale şi efective a inculpatului pe care îl asistă, ca Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, să dispună să i se asigure posibilitatea de a consulta la arhiva instanţei materialul intitulat "Aspecte practice privind faptele penale rezultate din achiziţiile publice", prezentat de către conferenţiar universitar doctor C.R., judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul seminarului din 3 - 4 noiembrie 2011 organizat de către Institutul Naţional al Magistraturii.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, după deliberare, a respins cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului B.D., avocat D.V.U., de a se solicita doamnei judecător C.R. să înainteze materialul scris pe care l-a susţinut în cadrul seminarului din 3 - 4 noiembrie 2011 organizat de către Institutul Naţional al Magistraturii, faţă de împrejurarea că, în răspunsul primit din partea INM, nu este făcută o precizare expresă, în sensul că doamna judecător C.R. ar fi prezentat, în cadrul moderării seminarului respectiv o lucrare scrisă intitulată "Aspecte practice privind faptele penale rezultate din achiziţiile publice", acest apărător având posibilitatea, în măsura în care a dat o astfel de interpretare răspunsului primit de la INM, să se adreseze acestei instituţii.

7. La termenul din 10 decembrie 2012, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în conformitate cu dispoziţiile art. 323 C. proc. pen., a dispus continuarea cercetării judecătoreşti cu audierea martorilor F.A., T.I., C.D., C.M., B.M. şi S.D. cauza fiind amânată la data de 21 ianuarie 2013, în vederea continuării cercetării judecătoreşti prin audierea martorilor B.I., T.F., V.D., A.M., D.D., menţionaţi în decizia de casare, precum şi a martorilor M.A. şi P.G. propuşi de inculpatul D.I.

Prin aceeaşi încheiere, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în conformitate cu dispoziţiile art. 302 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 67 alin. (2) C. proc. pen., după deliberare, a admis, în parte, probele solicitate de apărarea inculpatului D.I.

Astfel, cu privire la proba cu înscrisurile solicitate, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a admis, ca fiind pertinentă, utilă şi concludentă în cauză, proba cu următoarele înscrisuri:

- adresa Direcţiei Economice din cadrul RNP R. privind inexistenţa prejudiciului în prezenta cauză;

- adresa din 18 ianuarie 2007 a directorului RNP R. către Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, prin care se prezintă argumente şi prevederi legale în raport de care RNP R. nu este autoritate contractantă;

- adresa emisă de Parlamentul României privind data începerii mandatului de deputat al numitului D.I.;

- fişa mijlocului fix privind buldomanipulatorul.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, apreciind că, fie înscrisurile menţionate nu sunt necesare şi utile cauzei, fie, pentru faptele probatorii, ce s-a intenţionat a fi dovedite cu aceste înscrisuri, există la dosar suficiente probe care, coroborate între ele, atestă acele fapte probatorii a respins proba cu celelalte înscrisuri solicitate:

- atât în scris, prin cererea depusă la dosarul cauzei (adresa din 28 ianuarie 2002, emisă de Regia Naţională a Pădurilor şi adresată Ministerului Finanţelor Publice, prin care se solicită precizări privind achiziţiile de produse, cu referire la aplicarea sau nu a prevederilor O.U.G. nr. 60/2001; adresa Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării, în care se prezintă clarificări privind statutul direcţiilor silvice şi al RNP R.; Ordinul nr. 319 din 23 octombrie 2003 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului privind numirea Consiliului de Administraţie la RNP R. şi componenţa nominală a acestuia; certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerţului pentru RNP R.; adrese ale RNP R. privind reaşezarea programului pentru investiţii finanţate din surse proprii; referatul din 12 februarie 2004 privind aprobarea modificării structurii organizatorice şi funcţionale a aparatului central al RNP R.; Decizia nr. 541 din 25 mai 2004 a directorului general al RNP R. privind responsabilizarea directorilor E.D., C.C., M.D. şi D.B.; adresa din 09 septembrie 2004 privind înregistrarea punctelor de lucru ale RNP R. la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului Bucureşti, aprobată de Consiliul de Administraţie; adresa din 15 iulie 2009 a directorului general al RNP R. către toate direcţiile silvice, prin care se solicită folosirea tuturor utilajelor din dotare pentru refacerea drumurilor forestiere, pentru lucrări de întreţinere şi reparaţii, etc.; note ale directorilor D.B. şi A.C. adresate Consiliului de Administraţie al RNP R., privind achiziţionarea de bunuri în cursul anului 2004; adrese ale direcţiilor silvice emise în perioada 2001 - 2006 către RNP R., prin care solicită sprijin financiar pentru achiziţionarea de bunuri sau pentru alte destinaţii; dovada privind persoanele din conducerea RNP R. cu drept de semnătură în bancă);

- cât şi oral, la acel termen de judecată (înscrisul emis de Garda Financiară - Comisariatul General cu privire la situaţia firmelor care au achiziţionat buldomanipulatorul).

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a admis, ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă, proba testimonială, constând în audierea martorului M.A., pe aspectul invocat de apărare, în fundamentarea solicitării de audiere, respectiv privind starea de funcţionare a buldomanipulatorului.

Cu privire la proba testimonială, constând în reaudierea unor martori, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a admis, în parte, această solicitare, respectiv a admis, ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă, proba constând în reaudierea martorei P.G., membru al Consiliului de Administraţie al RNP R. în perioada 2003 - 2005, pe aspectele arătate detaliat în cererea de probatorii, respingând, ca nefiind concludentă şi utilă în cauză, proba testimonială constând în reaudierea martorilor M.F., S.S., M.G. şi P.C., indicaţi în cerere.

8. Prin încheierea din şedinţă publică de la 21 ianuarie 2013, conform art. 302 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 6 C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a acordat termen în cauză la data de 18 februarie 2013, apreciind ca fiind întemeiate cererile de amânare pentru imposibilitate de prezentare formulate de apărătorul inculpatului D.M., avocat G.A.C. şi de apărătorul inculpatului S.B.F., avocat B.L., cereri dovedite cu acte medicale, precum şi faţă de imposibilitatea obiectivă a apărătorilor de a-şi asigura substituirea; având în vedere, totodată, şi imposibilitatea de prezentare, din motive medicale, a martorilor T.F. şi P.G., în vederea audierii.

De asemenea Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a apreciat că se impune acordarea unui nou termen în cauză, având în vedere cererea formulată de inculpatul B.D., prin care solicită reaudierea sa, precum şi dispoziţiile art. 323 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 324 alin. (1) C. proc. pen., conform cărora audierea, respectiv reaudierea inculpatului se face în prezenţa celorlalţi inculpaţi şi a apărătorilor acestora pentru a li se da posibilitatea de a pune întrebări şi în raport de imposibilitatea de prezentare a apărătorilor aleşi ai inculpaţilor D.M. şi S.B.F.

Cauza a fost amânată şi în vederea punerii în discuţie a cererii de trimitere a unor întrebări, cu titlu preliminar, la Curtea de Justiţie de la Luxemburg formulată de inculpatul D.I., în prezenţa inculpaţilor asistaţi de apărătorii aleşi.

9. La termenul din 18 februarie 2013, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, după deliberare, în temeiul art. 302 alin. (2) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea iniţială şi cererile completatoare formulate de inculpatul D.I. de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu cele patru întrebări formulate în scris şi susţinute oral în şedinţa de judecată, pentru următoarele considerente:

Sistemul trimiterilor preliminare reprezintă un mecanism fundamental al dreptului Uniunii Europene, mecanism menit să confere instanţelor naţionale mijloacele de a asigura o interpretare şi o aplicare uniformă a dreptului comunitar în toate statele membre.

Acţiunea în pronunţarea unei hotărâri preliminare este o procedură necontencioasă de colaborare judiciară, independentă de existenţa sau inexistenţa unei iniţiative a părţilor dintr-o cauză.

Procedura trimiterilor preliminare este reglementată cu titlu general prin dispoziţiile art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE).

În raport cu reglementarea dată chestiunilor prejudiciale prin normele Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene şi în absenţa unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii instanţei naţionale asupra admisibilităţii cererii de pronunţare a unei hotărâri preliminare, doctrina relevantă în materie a stabilit că acţiunea în pronunţarea unei hotărâri preliminare presupune îndeplinirea mai multor condiţii de admisibilitate, respectiv:

O primă condiţie priveşte calitatea procesuală activă, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene putând fi sesizată cu o chestiune prejudicială numai de către o instanţă a unui stat membru.

O a doua condiţie privind admisibilitatea unei astfel de sesizări este reprezentată de obiectul chestiunii prejudiciale, care trebuie să se refere exclusiv la interpretarea sau validitatea normei comunitare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 267 fost 177 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene.

O a treia condiţie vizează momentul formulării unei astfel de cereri, iar o ultimă condiţie este cea care vizează pertinenţa şi concludenţa chestiunii prejudiciale asupra soluţionării fondului litigiului dedus judecăţii în faţa instanţei naţionale.

Dacă, în ceea ce priveşte calitatea procesuală activă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îndeplineşte condiţia de jurisdicţie naţională competentă să sesizeze Curtea de Justiţie, îndeplinită fiind şi condiţia formulării chestiunii prejudiciale în cursul unei judecăţi aflate în curs de derulare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, condiţia privind obiectul chestiunii prejudiciale în raport cu competenţa generală de jurisdicţie a instanţei comunitare reglementată prin dispoziţiile art. 267 Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene nu este îndeplinită.

Cu privire la obligaţia prevăzută de dispoziţiile art. 267 alin. (3) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene a instanţei naţionale care judecă o cauză în ultimă instanţă de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi cu privire la care astăzi s-au formulat opinii de către apărătorii inculpaţilor, Înalta Curte reţine:

În cauza 283/81 Cilfit, prin hotărârea din 6 octombrie 1982, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat următoarele: "din raportul dintre al doilea şi al treilea parag. ale art. 177 actual art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene " (în alin. (2) legiuitorul făcând referire la o posibilitate a instanţei de a sesiza Curtea de Justiţie, pe când în alin. (3) se face referire la o obligaţie a instanţei de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene atunci când în faţa sa se află o cauză ce nu este supusă vreunei căi de atac în dreptul intern) rezultă că: "instanţele vizate de al III-lea paragraf, în speţă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se bucură de aceeaşi putere de apreciere ca toate celelalte instanţe naţionale pentru a aprecia dacă o decizie asupra unui aspect de drept comunitar este necesară pentru a ne permite pronunţarea unei hotărâri".

Prin urmare, menţionează Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, "aceste instanţe naţionale nu sunt obligate să trimită o întrebare privind interpretarea dreptului comunitar adresată în faţa acestora, în cazul în care respectiva întrebare nu este relevantă, respectiv în cazul în care indiferent care ar fi răspunsul la această întrebare el nu ar putea avea nicio influenţă asupra soluţionării litigiului."

În cauza Cilfit, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene precizează că, şi în situaţia în care în faţa instanţelor naţionale se află o cauză ce nu mai e supusă niciunei căi de atac, obligaţia instituită de art. 267 Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene este subsumată analizării condiţiei de admisibilitate anterior menţionată.

Potrivit aceleiaşi dispoziţii, art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene e competentă să se pronunţe cu titlu preliminar doar cu privire la interpretarea dreptului Uniunii Europene şi, de asemenea, doar cu privire la validitatea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii, neavând în niciun mod competenţa de a interpreta legile sau reglementările naţionale şi nici posibilitatea de a decide asupra validităţii unei proceduri a autorităţii interne a statului membru.

Textul de lege menţionat anterior, respectiv art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene stabileşte clar că obiectul cererii de pronunţare a unei hotărâri preliminare se referă exclusiv la interpretarea dreptului Uniunii Europene sau la aprecierea validităţii acestuia, Curtea de Justiţie nefiind competentă să răspundă unor chestiuni prejudiciale care exced sferei de aplicare a dreptului Uniunii Europene.

Prin urmare, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu poate fi sesizată decât în scopul clarificării unor dispoziţii ale actelor normative ale Uniunii Europene indiferent de categoria izvoarelor din care acestea fac parte.

În acest sens, prin dispoziţia art. 288 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene se stabileşte posibilitatea formulării unei cereri de pronunţare a unei hotărâri preliminare în interpretarea tratatelor Uniunii Europene, (respectiv tratatele iniţiale şi de revizuire, anexele şi protocoalele), interpretarea actelor juridice care fac parte din dreptul derivat al Uniunii Europene, (respectiv regulamentele, directivele şi deciziile adoptate de instituţiile comunitare în exercitarea competenţei atribuite prin Tratatele constitutive) sau interpretarea dispoziţiilor din Acordurile externe încheiate de Uniunea Europeană, fie acorduri internaţionale încheiate de Consiliu în baza art. 218 din Tratatul de Funcţionare a Uniunii Europene sau Acorduri de Asociere încheiate în baza art. 217 din acelaşi Tratat.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu poate efectua un control de legalitate a normelor dreptului naţional.

Prin urmare, văzând că obiectul chestiunilor prejudiciale cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu îl reprezintă interpretarea unei dispoziţii comunitare într-un sens sau altul sau a unor sintagme cuprinse în aceste dispoziţii comunitare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, a constatat inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, reţinând că intenţia reală a recurentului a fost aceea de a obţine o hotărâre asupra conformităţii legislaţiei naţionale cu dispoziţiile indicate din Carta Fundamentală a Drepturilor Omului, verificare care excede controlului de jurisdicţie efectuat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.

De altfel, a reţinut instanţa de control judiciar, în cauza Vaassen, prin hotărârea din 30 iunie 1966, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat, în mod clar, că potrivit art. 177 actual art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, Curtea de Justiţie e competentă să hotărască numai asupra interpretării sau validităţii tratatului şi a actelor instituţiilor comunităţii şi nu are competenţă să aplice aceste texte într-o speţă determinată.

Totodată, s-a reţinut că, în cauza Max Mara, prin ordonanţa din 21 decembrie 1995, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a arătat: "încheierea unei instanţe naţionale de sesizare a Curţii cu întrebări preliminare trebuie să conţină întrebări precise, care să-i dea posibilitatea Curţii să dea o interpretare utilă a dreptului comunitar".

În cauza Kremzow, prin hotărârea Curţii - Camera a 5-a din 29 mai 1997, Curtea de Justiţie a menţionat că, compatibilitatea legislaţiei naţionale fie cu Carta Fundamentală a Drepturilor Omului, fie cu Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu se include "în câmpul de aplicare a dreptului comunitar".

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul D.I. de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a dispus continuarea cercetării judecătoreşti prin audierea martorilor A.M., D.D., M.A., B.I., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării de către martori.

Prin aceeaşi încheiere din 18 februarie 2013, conform art. 302 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 323 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 322 teza finală C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a admis solicitările inculpaţilor B.D. şi D.I. de reaudiere a lor, pentru explicaţii şi clarificări doar cu privire la aspectele apreciate relevante în urma audierii martorilor, după momentul ascultării inculpaţilor.

Faţă de imposibilitatea de prezentare din motive medicale a martorilor T.F. şi P.G., văzând şi lipsa nejustificată a martorului V.D., în vederea audierii acestora în cauză s-a acordat termen la data de 18 martie 2013.

10. La termenul din 18 martie 2013, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, a dispus continuarea cercetării judecătoreşti prin audierea martorilor P.G. şi V.D., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării de către martori.

Totodată, prin încheierea din data de 18 martie 2013, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în conformitate cu dispoziţiile art. 302 alin. (1) raportat la art. 195 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibile, solicitările inculpatului D.I., depuse, în scris, la dosarul cauzei şi susţinute oral de apărătorul acestuia, avocat F.P., privind îndreptarea unor erori materiale evidente, apreciate de apărare ca fiind strecurate în motivele de recurs formulate de către parchet şi în cuprinsul rechizitoriului, faţă de împrejurarea că, potrivit dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen., îndreptarea erorilor materiale se face de către organul emitent al actului pentru care se solicită îndreptarea.

Or, în speţă, a reţinut Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, actele pentru care s-a solicitat îndreptarea unor erori materiale aparţin parchetului şi nu instanţei, apărarea având posibilitatea la momentul judecării cauzei să reia, sub aspectul criticilor formulate în scris, aspectele apreciate ca fiind erori materiale evidente strecurate în cele două acte.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constatând că, la termenele anterioare, s-a solicitat o reaudiere de către inculpaţii B.D. şi D.I., iar aceasta a fost admisă în raport de împrejurarea că, după primele declaraţii date în prezenta cauză de către inculpaţii B.D. şi D.I., au fost audiaţi o serie de martori, apărarea inculpaţilor susţinând că au fost relevate de către aceşti martori o serie de aspecte ce se impun a fi clarificate şi de către cei doi inculpaţi, având în vedere, de asemenea că, instanţa de judecată s-a pronunţat cu privire la faptul că reaudierea inculpaţilor va fi făcută după finalizarea declaraţiilor ce vor fi date în faţa Completului de 5 Judecători, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de către martorii apreciaţi de instanţă ca fiind necesari a da precizări clarificatoare cu privire la acuzaţiile aduse de către parchet cauza a fost amânată la data de 15 aprilie 2013.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a dispus amânarea judecării cauzei motivat şi pe considerentul că martorul T.F. a prezentat până la finele lunii martie 2013 acte medicale ce atestă că este suferind de TBC, instanţa, faţă de conţinutul declaraţiilor date de acesta în timpul cercetării penale şi în faza judecăţii, apreciind că se impune prezenţa acestuia în vederea audierii sale.

La acest termen Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a pus în vedere apărătorilor aleşi ai inculpaţilor şi reprezentantului Ministerului Public să depună, în scris, eventualele cereri de probatorii pe care înţeleg să le formuleze în cauză, fixând termen intermediar în vederea depunerii, în scris, a cererilor de probatorii, până la data de 10 aprilie 2013, urmând ca aceste cereri să fie susţinute la termenul ce se va acorda.

11. La termenul din 15 aprilie 2013, constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a dispus continuarea cercetării judecătoreşti prin audierea martorului T.F. declaraţia sa fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei, ulterior citirii şi semnării de către martor.

La acelaşi termen, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, după deliberare, cu privire la cererile de probatorii formulate de inculpaţii D.I., B.D., D.E. şi D.M., în temeiul art. 302 alin. (2) raportat la art. 67 C. proc. pen., a dispus următoarele:

Astfel, cu privire la cererea de suplimentare de probatorii formulată de apărătorul ales al inculpatului D.I., avocat N.A., cerere depusă la dosarul cauzei la data de 10 aprilie 2013 şi înregistrată sub numărul 12752, prin care s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri constând în:

- Ordinul nr. 319 din 23 octombrie 2003 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului privind numirea Consiliului de Administraţie la R.N.P. R. şi componenţa nominală a acestuia;

- Adresa din 15 iulie 2009 a R.N.P. R. semnată de directorul general F.M.;

- Adresa Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării în care se prezintă punctul de vedere privind statutul juridic al R.N.P.R.;

- Adrese ale direcţiilor silvice către R.N.P. R. prin care se solicită sprijin financiar pentru achiziţia de bunuri.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a respins proba constând în depunerea înscrisurilor mai sus enumerate având în vedere că, prin încheierea de şedinţă din 10 decembrie 2012 instanţa s-a pronunţat deja cu privire la această probă respingând-o.

Cu privire la proba constând în depunerea la dosar a celorlalte înscrisuri indicate în cererea de completare a probatoriilor respectiv:

- Adresa din 12 februarie 2004 a R.N.P.R. privind înfiinţarea Direcţiei de Conservare a Biodiversităţii;

- Adresa din 16 februarie 2004 a Direcţiei Investiţii, Vânătoare şi Producţie;

- Contractul colectiv de muncă încheiat la 4 iunie 2004 între R.N.P. R. şi Federaţia Sindicatelor din Silvicultură;

- Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 8 din 13 august 2004;

- Bilanţul R.N.P. R. din 31 decembrie 2004;

- Cursul de instruire privind folosirea armelor tranchilizante desfăşurat în anul 2005 de ICAS Braşov, Înalta Curte, Completul de 5 judecători le-a admis în raport de apărările formulate de inculpaţi pe parcursul cercetării judecătoreşti.

În ceea ce priveşte cererea de reaudiere a inculpatului B.D. formulată de apărătorul său ales, avocat D.V.U., cerere depusă la dosarul cauzei la data de 9 aprilie 2013, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a reţinut că, încă de la termenul din 18 februarie 2013, s-a pronunţat cu privire la această probă, în sensul admiterii ei faţă de aspectele noi apreciate de către inculpat că s-ar impune a prezenta o serie de clarificări raportat şi la depoziţia martorilor audiaţi după momentul audierii inculpaţilor în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte proba privind vizionarea, în şedinţă publică, de către înalţii magistraţi judecători a CD-ului referitor la funcţionarea buldomanipulatorului M., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, faţă de împrejurarea că acest CD, aflat în dosar urmărire penală, a fost deja vizionat de membrii completului de judecată, nu a mai apreciat necesară administrarea acestei probe în şedinţă publică.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată de apărătorul ales al inculpatului B.D. de reaudiere a tuturor inculpaţilor din prezenta cauză, cu privire la eventualele noi aspecte apărute în cursul cercetării judecătoreşti, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a constatat că, până la acest moment au formulat cereri de reaudiere doar inculpaţii B.D., D.I. şi D.E., nu şi ceilalţi inculpaţi.

Cu privire la cererea de reaudiere formulată de inculpata D.E., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a admis-o, pentru ca aceasta să poată da explicaţii şi clarificări doar cu privire la aspectele apreciate relevante în urma audierii martorilor, după momentul ascultării inculpaţilor.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a respins proba solicitată de inculpata D.E., de reaudiere a martorului A.P.B., având în vedere conţinutul declaraţiilor pe care martorul le-a dat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa primei instanţe de judecată.

În ce priveşte probele solicitate de inculpatul S.B.F., de încuviinţare a administrării probei cu înscrisuri constând în prezentarea în original, în faţa instanţei, a delegaţiei emise de SC E.T. SA pe numele C.M., precum şi în depunerea la dosar a unei copii certificată a Registrului de intrări-ieşiri, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, le-a respins având în vedere că, copia delegaţiei emise de SC E.T. SA pe numele C.M., a fost ridicată, în faza de urmărire penală, de la R.N.P. R. după originalul existent la această instituţie, iar în situaţia în care părţile au dubii cu privire la autenticitatea acestui înscris se pot adresa direct R.N.P. R. şi pot prezenta instanţei înscrisurile care ar demonstra orice altă situaţie decât cea reţinută şi menţinută în conţinutul adresei.

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a respins proba cu o nouă expertiză contabilă solicitată de inculpatul D.M., faţă de actele contabile existente la dosar şi care pot permite instanţei să aprecieze dacă R.N.P. R. a înregistrat sau nu un prejudiciu în prezenta cauză.

De asemenea, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a respins proba cu înscrisuri, solicitată de inculpatul D.M., privind etapele achiziţiei în raport de înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a respins proba testimonială solicitată de inculpatul D.M. constând în audierea martorului M.F., faţă de probatoriul administrat până în prezent în cauză.

De asemenea Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a respins proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul D.M. constând în preţul buldomanipulatorului la fabrica din Ucraina apreciind-o ca nefiind utilă în raport de înscrisurile existente în dosarul cauzei.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 302 alin. (1) C. proc. pen. a apreciat că se impune a se efectua o adresă în atenţia R.N.P. R. în vederea ataşării înscrisurilor care demonstrează activităţile la care a fost folosit buldomanipulatorul M. de către fiecare direcţie silvică, precum şi pentru a se preciza următoarele aspecte:

- ce anume a impus necesitatea achiziţionării, în anul 2004 a buldomanipulatorului M.;

- de la nivelul anului 2004 şi până în prezent la ce direcţii silvice a fost direcţionat şi ulterior redirecţionat buldomanipulatorul M.;

- ce necesităţi ale Regiei Naţionale a Pădurilor R. au determinat acest traseu al buldomanipulatorului M. mai sus menţionat, de la o direcţie silvică la altă direcţie silvică;

- în cadrul fiecărei direcţii silvice, pe ce perioade a fost folosit buldomanipulatorul M. mai sus arătat şi ce anume activităţi a desfăşurat în cadrul direcţiei silvice în care s-a aflat temporar;

- la ce direcţie silvică se află în prezent buldomanipulatorul M. şi dacă este sau nu în stare de funcţionare.

Având în vedere cererile de reaudiere formulate de inculpaţii D.I., B.D. şi respectiv D.E., încuviinţate anterior, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a procedat la continuarea cercetării judecătoreşti şi a acordat în acest sens cuvântul inculpatului D.I. precizându-i că, în cadrul reaudierii sale poate da explicaţii şi clarificări doar cu privire la aspectele apreciate relevante în urma audierii martorilor, după momentul ascultării inculpaţilor.

Faţă de împrejurarea că inculpaţii D.I. şi D.E. au revenit asupra solicitării de reaudiere a lor, cu precizarea că înţeleg să depună la dosar un memoriu scris, clarificator, memoriu în care vor fi menţionate doar aspectele noi apreciate relevante în urma audierii martorilor, după momentul ascultării inculpaţilor, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a dispus amânarea cauzei la data de 22 mai 2013.

Totodată, cauza a fost amânată şi faţă de necesitatea efectuării unei adrese către R.N.P. R., în vederea clarificării aspectelor menţionate, pentru a da posibilitate intimatei părţi civile Regia Naţională a Pădurilor - R. să răspundă la această adresă a instanţei, precum şi pentru a da posibilitate apărătorilor aleşi ai inculpaţilor şi să depună, la dosarul cauzei eventualele înscrisuri pe care înţeleg să le folosească în apărare, precum şi pentru a da posibilitate membrilor completului de judecată, reprezentantului Ministerului Public, părţii civile şi apărătorilor aleşi ai inculpaţilor să ia cunoştinţă de conţinutul detaliat al acestora.

12. În şedinţa publică din data de 22 mai 2013, magistratul asistent a învederat completului de judecată că, în data de 21 mai 2013, ora 12:00, la dosarul cauzei a fost ataşată adresa comunicată de către partea civilă Regia Naţională a Pădurilor - R., ca răspuns la solicitarea instanţei dispusă prin încheierea de şedinţă din 15 aprilie 2013, adresă însoţită de un set de înscrisuri.

Interpelaţi fiind de către preşedintele completului de judecată, în sensul de a preciza dacă au luat cunoştinţă de conţinutul adresei comunicate de către partea civilă pentru acest termen, precum şi de înscrisurile ataşate acesteia şi memoriile depuse de către inculpaţi tot pentru acest termen, apărătorii inculpaţilor, pe rând, au arătat că nu au luat cunoştinţă de conţinutul acestora, invocând faptul că răspunsul şi înscrisurile au fost comunicate de către partea civilă în ziua precedentă şedinţei, iar la momentul în care au efectuat verificări la serviciul arhivă al instanţei adresa, respectivele înscrisuri nu fuseseră înaintate.

Aşa fiind, solicitarea acestora adresată Înaltei Curţi, Completul de 5 Judecători, a fost de acordare a unui termen de judecată scurt, pentru a li se acorda posibilitatea studierii răspunsului şi înscrisurilor ataşate acestuia de către partea civilă Regia Naţională a Pădurilor - R., numai în acest fel putând face o apărare eficientă.

Preşedintele completului în ceea ce priveşte cererea de amânare formulată de către apărătorii inculpaţilor, pentru a se lua cunoştinţă de conţinutul răspunsului, respectiv înscrisurilor depuse de către partea civilă Regia Naţională a Pădurilor - R. pentru acest termen, văzând data depunerii acestora, a doua parte a zilei de 21 mai 2013, preşedintele completului a suspendat şedinţa timp de 1 h şi 30 minute, pentru a da posibilitatea acestora să ia cunoştinţă de conţinutul răspunsului, respectiv înscrisurilor depuse de către partea civilă, reţinând totodată că, din dispoziţia completului, anterior termenului de judecată din 22 mai 2013, s-a pus în vedere personalului din cadrul serviciului Arhivă ca, în situaţia în care dosarul ar fi fost solicitat spre studiu de către apărătorii inculpaţilor, să le fie pus la dispoziţie cu prioritate.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat ori probatorii de administrat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, a constatat încheiată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul în dezbateri.

Preşedintele completului a precizat părţilor faptul că va amâna pronunţarea în cauză pentru a da posibilitatea reprezentantului Ministerului Public, reprezentantului părţii civile şi apărătorilor inculpaţilor să depună şi concluzii scrise, completatoare faţă de susţinerile ce vor fi formulate oral, fixând un termen util până la care să poată fi depuse aceste concluzii.

În aceste condiţii pronunţarea deciziei a fost amânată la data de 7 iunie 2013, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, fixând termen până la data de 29 mai 2013, orele 12:00 pentru a se depune concluzii scrise, în sensul precizat în şedinţa de judecată din data de 22 mai 2013 de preşedintele completului de judecată.

III. Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, rejudecând în fond cauza, constată că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor D.I., B.D., D.E., D.M.L., V.S.M., D.M. şi C.C. au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 38/P/2005 al Secţiei de Combatere a Infracţiunilor Conexe Infracţiunilor de Corupţie a Direcţiei Naţionale Anticorupţie aceştia fiind trimişi în judecată prin rechizitoriul din 28 februarie 2006, dosarul, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, având numărul 3578/1/2006.

Prin rechizitoriu, pentru inculpaţii menţionaţi, s-a dispus disjungerea cu privire la faptele din cauza prezentă, iar prin Rechizitoriul nr. 44/P/2006 din 3 iulie 2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de Combatere a Infracţiunilor de Corupţie, aceştia au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen. (câte două fapte), în ce-i priveşte pe inculpaţii D.I., B.D., D.E., pentru complicitate prevăzută de art. 26 C. pen. la infracţiunea prevăzută de art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) acelaşi cod (inculpaţii D.M.L., V.S.M., D.M., C.C.) şi, respectiv, pentru complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen. la infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod pentru inculpatul S.B.F.

Actul de inculpare a reţinut că inculpatul D.I., în calitate de manager - director general al Regiei Naţionale a Pădurilor şi ordonator de credite, a acceptat discutarea în Consiliul de Administraţie a unei note de fundamentare în vederea achiziţiei unui utilaj, nota întocmită de coinculpatul B.D., care nu era îndreptăţit, conform fişei postului, să facă astfel de propuneri şi care nu avea la bază vreo solicitare reală a vreunei direcţii silvice cu privire la utilajul "buldomanipulator M. - buldozer universal cu macara hidraulică pe şenile, lamă reglabilă în V, braţ hidraulic dotat la capăt cu greifer (gheare). Nota de achiziţie menţiona un preţ identic cu cel din ofertă şi fără a se face prospectarea pieţei, fiind publicat un anunţ cuprinzând clauze nelegale în scopul eliminării concurenţei; lista de investiţii a fost aprobata şi întocmită în numele Direcţiei Silvice Călăraşi în mod neregulamentar de către coinculpat, deşi acesta nu avea competenţa să o facă, iar în condiţiile în care propria dispoziţie, nr. 364/2004 era dată în baza O.U.G. nr. 60/2001, nu a urmărit respectarea acesteia, nu a verificat legalitatea organizării şi desfăşurării achiziţiei, precum şi elaborarea documentaţiei necesare, şi nu a intervenit pentru anularea procedurii de atribuire, în calitate de reprezentant al autorităţii contractante, iar apoi s-a implicat activ în semnarea contractului de achiziţie, mijlocind contactul dintre coinculpatul S.B.F. şi martorul A.T., obligându-l pe acesta din urmă să semneze contractul în numele Direcţiei Silvice Călăraşi, unitate ce nu avea posibilitatea legală să contracteze.

Ulterior, fiind informat de starea necorespunzătoare a utilajului, raportat la necesităţile respectivei direcţii silvice, a insistat pentru efectuarea plăţii, dând, în acest sens, dispoziţie, fără a-şi delega atribuţiile de ordonator de credite şi acceptând, implicit, semnarea ordinului de plată de către coinculpaţii B.D. şi D.E., în condiţiile nerespectării legislaţiei privind achiziţiile publice şi finanţele publice, în lipsa controlului financiar preventiv propriu, dar şi cu încălcarea ordinelor interne referitoare la acest control, precum şi a regulamentului, a determinat achiziţia unui bun inutil şi necorespunzător calitativ, cu un adaos de 1.744%, generând astfel, prin activitatea sa, în mod direct, crearea unei pagube în dauna regiei în sumă de 8.685.695.760 lei vechi, prin aceasta obţinându-se un avantaj patrimonial în folosul SC E. SRL, încălcând principiul bunei gestiuni economico-financiare, activitatea fiind săvârşită prin fapte succesive, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, încadrarea juridică fiind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La data comiterii faptelor D.I. avea calitatea de deputat în Parlamentul României.

S-a reţinut, de asemenea, în rechizitoriu că inculpata D.E., în calitate de director economic în cadrul aceleiaşi regii şi membră în comisia de selecţie a ofertelor, nu a respectat dispoziţia directorului general nr. 364 din 23 aprilie 2004, dată în baza O.U.G. nr. 60/2001 şi implicit nici legislaţia achiziţiilor publice, prin neparticiparea la activitatea de deschidere a ofertelor şi la cea de selecţie şi adjudecare, semnând procesul-verbal de adjudecare din birou, fără a verifica documentaţia de elaborare şi prezentare a ofertei, fără a face analiza de preţ şi prospectarea pieţei, fără a analiza şi aviza vreo cerere din partea direcţiei silvice amintită cu privire la necesitatea achiziţiei şi fără a avea o solicitare reală cu privire la achiziţia utilajului; ulterior a semnat contractul în numele regiei şi a acceptat semnarea aceluiaşi contract de către Direcţia Silvică Călăraşi, a luat în considerare lista de investiţii întocmită în numele direcţiei de către coinculpatul B.D., acesta neavând competenţa să o facă, după care a semnat ordinul de plată, virând sumele către direcţia silvică, luând în considerare cererea acesteia, neaprobată de ordonatorul de credite, fără să ceară viza de control financiar-preventiv, fără să verifice legalitatea şi regularitatea operaţiunii care afecta patrimoniul regiei, fiind în cunoştinţă de cauză cu privire la achiziţia utilajului, contribuind astfel direct la cumpărarea unui bun inutil şi necorespunzător calitativ, cu un adaos de 1.744% şi la crearea unei pagube în bugetul regiei, în sumă de 8.685.695.760 lei vechi, prin aceasta obţinându-se un avantaj patrimonial în favoarea SC E. SRL, încadrarea juridică fiind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce priveşte fapta inculpatului B.D., actul de inculpare a reţinut că acesta, în calitate de director al Direcţiei Vânătoare, Producţie şi Investiţii din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor, preşedinte al comisiei de selecţie a ofertelor, a prezentat, fără a avea atribuţii şi competenţe, în Consiliul de Administraţie, o notă de fundamentare cuprinzând preţuri identice cu cele din ofertă, fără a avea o solicitare reală din partea vreunei direcţii silvice cu privire la utilajul menţionat.

Acesta, ulterior a organizat procedura de achiziţie în lipsa documentaţiei legale (elaborare, prezentare de oferte), acceptând întocmirea, de către coinculpatul D.M., a unui caiet de sarcini vag şi lapidar, alcătuit dintr-o singură filă, ce conţinea date identice cu cele din ofertă, a acceptat ca mod de lucru lipsa membrilor de la lucrările comisiei, nu a respectat criteriul tehnico-economic al ofertei celei mai avantajoase, nu a verificat documentele specifice din care să rezulte eligibilitatea ofertanţilor şi încadrarea bunului în parametrii tehnici şi calitativi necesari, a întocmit listele de investiţii în numele Direcţiei Silvice Călăraşi fără a avea competenţă, substituindu-se, astfel, atribuţiilor coinculpatului D.M.L.

Acelaşi inculpat, ulterior, cunoscând direct şi personal starea necorespunzătoare a utilajului, l-a încunoştinţat pe coinculpatul D.I., dar nu s-a opus cumpărării şi a semnat, fără a avea dreptul, atât cererea formală a direcţiei silvice amintită, cât şi ordinul de plată, fără însă a-l supune controlului financiar-preventiv, contribuind deci în mod direct, la achiziţia unui bun inutil şi necorespunzător calitativ cu un adaos de 1.744%, ceea ce a generat o pagubă în dauna regiei în sumă de 8.685.695.760 lei vechi, precum şi avantaj patrimonial în folosul SC E. SRL, faptele fiind săvârşite în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, încadrarea juridică fiind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În privinţa inculpatului D.M.L., s-a reţinut că acesta, în calitate de membru în comisia de selecţie a ofertelor, nu a participat la lucrările acesteia, nu a studiat documentaţia de elaborare şi prezentare a ofertelor, nu a verificat eligibilitatea ofertanţilor, caracteristicile tehnice şi calitative ale utilajului ofertat, semnând formal şi din birou procesul-verbal de adjudecare, astfel încălcând prevederile legislaţiei achiziţiilor publice a căror aplicare deriva din lege şi din dispoziţia coinculpatului D.I., contribuind, deci, la cumpărarea de către regie, a unui bun necorespunzător şi la crearea unei pagube în dauna regiei, de 8.685.695.760 lei vechi, prin fapte comise succesiv, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fapta întrunind elementele constitutive ale complicităţii prevăzută de art. 26 C. pen., la infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la inculpatul V.S.M., rechizitoriul a reţinut că fapta acestuia, în calitate de membru în comisia de selecţie a ofertelor, el fiind şi consilierul juridic al regiei, de a nu participa la lucrările comisiei, de a nu fi studiat documentaţia de elaborare şi prezentare a ofertelor, de a nu verifica eligibilitatea ofertanţilor, caracteristicile tehnice şi calitative ale utilajului, semnând formal, din birou, procesul-verbal de adjudecare, astfel încălcând prevederile legislaţiei achiziţiilor publice şi dispoziţia emisă de coinculpatul D.I. a utilajului necorespunzător, cu consecinţa creării unei pagube de 8.685.695.760 lei vechi, prin acţiuni succesive, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.M., prin rechizitoriul procurorului s-a reţinut că acesta, în calitate de membru în comisia de selecţie a ofertelor, a participat la lucrările comisiei, dar nu a sesizat că aceasta nu întrunea cvorumul legal, a alcătuit superficial documentaţia de elaborare şi prezentare a ofertelor, a redactat caietul de sarcini vag, sumar, lapidar, însă întocmai după ofertă, însemnând deci că a inserat numai caracteristici tehnice identice tocmai pentru a favoriza firma ofertantă, nu a verificat eligibilitatea ofertanţilor, realitatea caracteristicilor tehnice şi calitative ale utilajului oferit şi a întocmit procesul-verbal de adjudecare cu nerespectarea criteriului de atribuire a ofertei celei mai avantajoase tehnico-economic, astfel încălcând prevederile legislaţiei achiziţiilor publice, în acest mod aducându-şi aportul la cumpărarea, de către regie, a unui utilaj inutil, necorespunzător calitativ, ceea ce a creat pagubă de 8.685.695.760 lei vechi, acţiunile s-au săvârşit succesiv, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, încadrarea juridică fiind complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la inculpatul C.C., actul de inculpare a reţinut că fapta sa, în calitate de membru în comisia de selectare a ofertelor, de a nu participa la lucrările acesteia, de a nu fi studiat documentaţia de elaborare şi prezentare a ofertelor, de a nu verifica eligibilitatea ofertanţilor, caracteristicile tehnice şi calitative ale utilajului, el semnând formal şi din birou procesul-verbal de adjudecare, ceea ce constituie încălcarea prevederilor legislaţiei achiziţiilor publice, cu consecinţa cumpărării, de către regie, a unui bun inutil şi necorespunzător calitativ, paguba însumând 8.685.695.760 lei vechi, acţiunile fiind săvârşite succesiv, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În sarcina inculpatului S.B.F., prin rechizitoriu s-a reţinut că, acesta, în calitate de administrator la SC E. SRL, împreună cu S.M., martor în cauză, i-a cerut învinuitului G.I. (referitor la persoana acestuia, prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.) să participe, ca ofertant, la licitaţie, i-a pus la dispoziţie ofertele în care se înscria, nereal, că utilajul este performant şi provenea din Rusia. Ulterior, a predat învinuitului G.I. autorizaţii nereale traduse din limba rusă, din acestea reieşind că SC E.T. SA este distribuitor autorizat al unor firme de renume din Federaţia Rusă şi Ucraina pretinzând că aceasta va depune la Regia Naţională a Pădurilor documentaţia firmei amintită, a redactat un contract de vânzare-cumpărare şi o factură din care reieşea că a cumpărat utilajul de la SC C.G. SRL.; utilajul a fost livrat regiei prin interpunerea învinuitului, fiind însă vechi, necorespunzător calitativ, neînsoţit de certificat de provenienţă, de origine, de calitate, conformitate şi garanţie.

Acelaşi inculpat s-a implicat activ în semnarea contractului, intervenind direct la coinculpatul D.I. şi deşi personal a constatat că utilajul nu este corespunzător calitativ, dar nu a luat nicio măsură pentru remedierea deficienţelor, asigurarea service-ului sau înlocuirea cu un utilaj performant, prin prezenţa şi atitudinea sa contribuind la plata bunului şi, ca atare, la producerea pagubei, el a cerut şi a încasat banii, ceea ce constituie folos patrimonial, fiind, deci, complice la infracţiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin acelaşi rechizitoriu, în legătură cu achiziţia de arme tranchilizante şi accesorii, s-a reţinut că inculpatul B.D., director al Direcţiei Vânătoare, Producţie şi Investiţii, fără a avea competenţe în avizarea şi propunerea de achiziţionare dotări tehnico-materiale, cu referire la arme tranchilizante şi accesorii, fără a avea cereri reale din partea direcţiilor silvice sau aprobări ale Consiliului de Administraţie, fără a fi în posesia unor studii de fezabilitate şi de specialitate cu privire la necesitatea, utilitatea şi repartizarea armamentului de acest tip, a dat unui număr de 5 directori de direcţii silvice, mape cu documente deja redactate ca şi cum ar fi provenit de la acestea. Mapele cuprindeau cereri de oferte şi oferte, adresate exclusiv firmelor controlate de învinuitul A.F. (faţă de care, procurorul a disjuns cauza), precum şi contracte, toate întocmite cu SC H.V.E. SRL, administrată de acelaşi A.F. Deşi a fost înştiinţat că armele nu sunt necesare şi nu sunt fonduri băneşti pentru plată, inculpatul nu a luat în seamă aceste aspecte, insistând pentru ca documentele să fie înregistrate şi semnate, direcţiile silvice neavând personalitate juridică şi nici competenţe pentru a semna pentru bunuri a căror valoare depăşea 1 miliard lei vechi, încălcându-se, astfel, regulamentul regiei şi O.U.G. nr. 60/2001, cu privire la achiziţiile publice.

Inculpatul a întocmit liste cu investiţii nereale, în acestea nefiind incluse accesoriile şi împreună cu coinculpata D.E., a semnat ordine de plată către direcţiile silvice, deşi nu avea delegare, armamentul şi accesoriile fiind în cantităţi ce depăşeau cu mult necesarul regiei, cu adaosuri cuprinse între 71% şi 465% peste cele mai mari preţuri de pe piaţă şi astfel a creat direct o pagubă în sumă de 10.713.200.000 lei vechi reprezentând diferenţa de adaos, ceea ce a condus la avantajarea patrimonială a învinuitului sus-menţionat, faptele fiind săvârşite în mod succesiv, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, încadrarea juridică fiind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpata D.E., director economic al regiei, neanalizând documentaţia de preţ, neurmărind întocmirea documentelor justificative pentru fiecare operaţiune care afectează patrimoniul atât al regiei cât şi al subunităţilor, neefectuând controlul asupra operaţiunilor patrimoniale, neverificând ca aprovizionarea tehnico-materială să se desfăşoare în strictă concordanţă cu necesităţile regiei, nesolicitând propunerile subunităţilor pentru a le analiza şi aviza, nerespectând prevederile legale şi ordinul intern privind efectuarea şi exercitarea controlului financiar propriu, preventiv, şi, în unele situaţii, fără a avea înregistrate în momentul respectiv cereri formale venite din partea direcţiilor silvice şi nici a listelor de investiţii formale întocmite neregulamentar de către coinculpatul B.D., fără a verifica dacă direcţiile silvice aveau competenţa de a semna contractele, fără a se asigura că achiziţia este în conformitate cu O.U.G. nr. 60/2001, a semnat, alături de coinculpaţii B.D. şi D.I., toate ordinele de plată pentru sumele repartizate direcţiilor silvice, strict în vederea efectuării plăţii către SC H.V.E. SRL şi cu un avans nelegal de 50%.

Astfel, a determinat achiziţionarea armamentului şi accesoriilor în cantităţi ce depăşeau cu mult necesarul regiei şi cu un adaos cuprins între 71% şi 465% peste cele mai mari preţuri de pe piaţa liberă, păgubind în mod direct regia cu suma de 10.713.000.000 lei vechi, reprezentând diferenţa de adaos şi creând un avantaj patrimonial învinuitului A.F., faptele fiind comise în mod succesiv, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, faptele constituind infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la inculpatul D.I., s-a reţinut că acesta, în calitate de manager - director general şi ordonator de credite, a semnat, alături de coinculpată, mai multe ordine de plată şi a acceptat semnarea altora de către ceilalţi doi coinculpaţi, pentru sume în vederea alimentării conturilor direcţiilor silvice strict pentru a se achita către SC H.V.E. SRL, fără a avea la bază cereri aprobate în Consiliul de Administraţie şi nici studii de fezabilitate privind necesarul şi cantitatea de armament, precum şi repartizarea lui în teritoriu, fără a avea o documentaţie privind utilitatea întregii cantităţi, fără a supune operaţiunile controlului financiar preventiv în conformitate cu O.G. nr. 119/1999 privind controlul financiar intern şi controlul financiar preventiv şi propriului ordin intern.

De asemenea, nu s-a asigurat că achiziţia s-a desfăşurat cu respectarea O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, substituindu-se în atribuţiile altor organisme cu privire la activităţile de ameliorare şi conservare a fondului cinegetic în încercarea de a justifica achiziţia, cu un avans nelegal de 50% şi pentru o cantitate ce depăşea necesarul şi cu adaosuri cuprinse între 71% şi 465% peste cele mai mari preţuri de pe piaţa liberă, el păgubind direct bugetul regiei cu 10.713.200.000 lei vechi, sumă ce reprezintă diferenţa de adaos, creând astfel un avantaj patrimonial firmei învinuitului A.F., faptele fiind săvârşite succesiv, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi constituind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi a art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei supreme, competentă după calitatea persoanei inculpatului D.I., deputat în Parlamentul României, s-a susţinut că potrivit H.G. nr. 1105 din 25 septembrie 2003, privind organizarea şi funcţionarea R.N.P. R., Regia Naţională a Pădurilor "R.", persoană juridică, funcţiona sub autoritatea Ministerului Agriculturii, exercitând atribuţii de serviciu public cu specific silvic, administrând întregul fond forestier naţional de interes public, aceste norme regăsindu-se şi în Legea nr. 26/2006 - Codul silvic. De asemenea, regia avea ca obiect de activitate aplicarea strategiei naţionale în domeniul silviculturii şi acţiuni de apărare, conservare, dezvoltare durabilă a fondului forestier proprietate publică a statului, pe care îl administra în mod autonom.

Totodată, s-a mai susţinut că fiind instituţie publică şi prin prisma art. 145 C. pen., aflată sub controlul ministerului amintit, Regia Naţională a Pădurilor "R.", se încadra în dispoziţiile art. 5 lit. b) din O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, astfel că acest act normativ se aplică în domeniul atribuirii oricărui contract de achiziţie publică, având caracterul de autoritate contractantă, aceasta în vederea respectării unor criterii de natură economică, chiar dacă achiziţiile se făceau din fonduri proprii, legea nefăcând distincţii, fondurile proprii fiind tot publice, după cum rezulta şi din actul de control întocmit de A.N.A.F., în fondurile publice incluzându-se şi veniturile proprii, conform Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice.

Ca situaţie de fapt, s-a relevat că în luna iulie 2003, SC S.T. SRL, cu sediul social declarat în Bucureşti, str. Teiul Doamnei nr. 100, având ca asociaţi pe S.V. şi C.V., a importat din Ucraina un utilaj denumit buldozer universal cu macara hidraulică pe şenile, de tip militar, construit pe şasiu de tanc tip T., ce avea în faţă o lamă reglabilă în V, iar în partea din spate, un braţ hidraulic dotat cu greifer (gheare), utilizabil pentru îndepărtarea de obstacole de pe drum (folosind lama), ridicarea sau aşezarea de obstacole, utilajul consuma cca 80 l motorină pe oră, motorul scotea fum, iar folosirea în aplicaţii civile presupunea evaluarea acestuia;potrivit declaraţiei vamale de import utilajul a avut valoare în vamă de 6.250 dolari SUA.

Acest utilaj a fost transportat şi descărcat la Staţia CF Rovinari Gorj, destinatar fiind SC E. Rovinari SRL, al cărei asociat şi administrator era S.M., transportul sosind la 4 iulie 2003. În august 2003, la această societate a devenit asociat şi I.T., ei recepţionând transportul, după ce staţia a utilizat o macara. În staţie, utilajul a staţionat circa două săptămâni, după care a fost parcat în curtea SC M. SRL, aparţinând tot lui S.M., aici fiind reparat şi vopsit în culoarea portocalie. Până în anul 2004, utilajul a staţionat acolo şi nu a fost folosit, deşi S.M. a întreprins mai multe tentative de a-l vinde.

În luna martie 2004, D.I. l-a informat pe D.M.L., director al Direcţiei Tehnice, despre faptul că în judeţul Gorj se afla un utilaj care ar putea fi folosit la lucrări de pregătire a terenului pentru replantare de puiet şi i-a cerut să ia măsuri pentru testare.

La rândul său, D.M.L. a luat legătura cu B.C., directorul Direcţiei Silvice Târgu Jiu, acestuia cerându-i să se intereseze despre utilaj.

La 29 martie 2004, D.M.L., prin nota nr. 2888, a cerut Direcţiei Silvice Târgu Jiu efectuarea unei demonstraţii practice cu un utilaj greu, pentru scoaterea cioatelor.

La 01 aprilie 2004, Direcţia Silvică Târgu Jiu, a testat utilajul, la această activitate participând B.C., director, N.N., fost director tehnic, E.G., şef de ocol Bumbeşti - Gorj, I.I., şef ocol Târgu Jiu, T.I., şef ocol Tismana; testarea a avut loc pe raza ocolului silvic Târgu Jiu UP 1 Strâmba, reţinându-se că martorii au declarat că utilajul era inutilizabil în zonele de deal şi de munte, era prea mare, drumurile forestiere având lăţimea de doar 4 m, iar consumul estimat a fost de 40 - 50 l/oră, dotarea utilajului recomandându-l pentru deszăpezire şi că, practic, utilajul a scos copaci din rădăcini.

La 8 aprilie 2004, persoanele care au participat la testare au întocmit o notă de constatare.

La 23 aprilie 2004, D.I. a emis Decizia nr. 364 de numire a comisiei de evaluare a ofertelor pentru achiziţii de lucrări, membrii fiind B.D., D.M.L., D.E., D.M., C.C. şi V.S.M.

În continuare, sub nr. 6766, la 14 iulie 2004, la regie s-a înregistrat oferta SC E. SRL Târgu Jiu, administrată de S.B.F., aceasta incluzând două utilaje, unul de tip buldomanipulator M., celălalt, T., ambele construite pe şasiu de tanc, cel de-al doilea utilaj având consum de 55 l/oră şi având anexate unele caracteristici tehnice. Pe ofertă, inculpatul D.I. a scris rezoluţia: "director investiţii producţie, urgent discuţii".

La aceeaşi dată inculpatul B.D., a redactat nota de propunere a achiziţionării utilajelor "pentru scoaterea cioatelor şi care să fie dotate cu macara pentru ridicarea de obiecte", în nota privind buldomanipulatorul M., din oferta SC E. SRL (179.000 euro) prevăzând preţul de 180.000 euro, iar în ce priveşte caracteristicile tehnice, a punctat "lamă frontală reglabilă şi macara".

La 16 iulie 2004, Consiliul de Administraţie al R.N.P., la punctul 44 al şedinţei, a menţionat "Achiziţionare utilaje. Se aprobă". Inculpatul D.I., aprobând nota, a făcut vorbire de "utilaje performante pentru reparaţii de drumuri forestiere şi exploatarea lemnului".

În continuare, la 23 iulie 2004, sub semnătura inculpatului D.I., a fost emis anunţul de participare la licitaţie în vederea achiziţionării de produse, anunţul apărând în M. Of. la 28 iulie 2004.

În cuprinsul anunţului s-a stabilit drept criteriu de selecţie oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere tehnico-economic, fără a se realiza calculele necesare, precum şi interdicţia prezentării de oferte alternative, acestea pentru a elimina asocierea altor ofertanţi.

În ce priveşte firma ofertantă, s-a reţinut că administratorul SC E.T. SA Târgu Jiu, G.I., solicitat fiind de inculpatul S.B.F. şi de S.M., pentru a beneficia de un comision, a înaintat R.N.P. R. aceeaşi ofertă tehnică, pe care şi-a aplicat ştampila şi antetul, dar nu a ridicat sau depus documente pentru licitaţie, sarcina revenindu-i inculpatului S.B.F.

Pentru SC E.T. SA caietul de sarcini a fost ridicat de împuternicita C.M., iar garanţia de participare s-a virat din contul SC E. SRL în contul ofertantului.

Dintre cele zece societăţi comerciale care au ridicat caietul de sarcini, opt nu s-au prezentat la licitaţie, rechizitoriul reţinând că această atitudine s-a datorat faptului că datele tehnice erau un "bluff", licitaţia nu a fost serioasă.

La licitaţie s-au prezentat SC E.T. SA Târgu Jiu şi SC G.F.C. SRL Bucureşti, aceasta din urmă fiind o firmă mică şi fără cifră de afaceri semnificativă.

La 15 septembrie 2004, comisia alcătuită din inculpaţii B.D., D.E., D.M.L., V.S.M., D.M. şi C.C. a întocmit procesul-verbal de deschidere a ofertelor, dar, ca membrii ai comisiei de selecţie a ofertelor, nu au cerut de la SC E.T. SA nicio minimă cerinţă privind capacitatea tehnică, economico-financiară, iar actul întocmit a fost semnat numai de 3 membri de drept din totalul de 6, concluzionându-se în rechizitoriu că actul nu este, deci, valabil; pentru D.M.L. a semnat P.L., pentru D.E., a semnat A.B., iar pentru V.S.M., a semnat H.C.

Prin rechizitoriu s-a mai reţinut că la data de 27 septembrie 2004, în numele celor amintiţi, s-a redactat hotărârea comisiei de evaluare pentru adjudecarea licitaţiei, câştigătoare fiind declarată oferta SC E.T. SA, singurii care au confirmat că ar fi participat la lucrările comisiei fiind inculpaţii B.D. şi D.M., celălalt ofertant, SC G.F.C. SRL prezentând un preţ mai mare decât ofertantul câştigător, în realitate, oferta primei societăţi comerciale nefiind identificată în arhiva R.N.P. R.

În legătură cu unele documente traduse din limba rusă, denumite "autorizări" pentru SC E.T. SA şi SC G.F.C. SRL, împuterniciri ce, aparent, ar fi determinat participarea la licitaţie a două societăţi, rechizitoriul a reţinut că autenticitatea acestora trebuie clarificată şi a disjuns cauza pentru săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals.

În ce priveşte repartizarea utilajului buldomanipulator tip M., actul de inculpare a reţinut că Direcţia Silvică Călăraşi propusese, la 10 septembrie 2004, să fie aprobată o listă de investiţii pentru două utilaje, unul echipat cu freză de 270 cai putere, celălalt, tractor de 210 cai putere echipat cu rotor (burghiu), dar, la acea dată, procedura de achiziţie era în desfăşurare, astfel că inculpaţii D.I. şi B.D. au speculat cererea profesională şi de bună-credinţă a direcţiei şi i-au repartizat buldomanipulatorul.

La data de 5 octombrie 2004 s-a întocmit "Lista maşinilor şi utilajelor independente pe anul 2004", la poziţia 2 înscriindu-se buldomanipulatorul cu preţul de 7.300.000.000 lei vechi, inculpaţii impunând semnarea contractului cu firma adjudecatară.

Contractul s-a redactat la 6 octombrie 2004 la sediul Direcţiei Silvice Călăraşi de către inculpatul S.B.F. şi O. (fostă G.) O.I., împreună cu directorul tehnic al direcţiei, V.M., fiind semnat de A.T., director, de directorul tehnic amintit, de V.E., director economic, iar din partea SC E.T. SA de către împuternicita G. (O.) O.I.

La 22 octombrie 2004 utilajul a fost adus pe un trailer la Ocolul Silvic Lehliu, de către inculpatul S.B.F., punctul de lucru de destinaţie fiind Cernavodă.

Utilajul a fost folosit la decopertarea şi eliberarea terenului de masă vegetală amorfă, însă nu s-a reuşit să fie scoase cioate, acest lucru fiindu-i comunicat inculpatului D.I.

Pentru a constata cele sesizate, inculpatul B.D. l-a contactat pe coinculpatul S.B.F., pe un şef de ocol, un inginer de la mecanizare şi un pădurar, aceştia declarând că utilajul pornea foarte greu, emana fum negru, consumul de carburant foarte ridicat, 80 - 100 l/oră, comenzile erau greu de manevrat, utilajul îndepărtând masa amorfă de pe sol (tufe, iarbă înaltă) şi neputând scoate cioate pentru că nu avea putere, patina, nu avea aderenţă la sol, era vechi, era, cu siguranţă, de uz strict militar, mecanicul nu avea vizibilitate, nu fusese folosit o perioadă lungă de timp, chiar se defectase, şi funcţiona cu întreruperi.

În ce priveşte documentaţia, direcţiei i s-au înmânat procesul-verbal de deschidere a ofertelor, oferta tehnică, scrisoarea de garanţie bancară, împuternicirea de a încheia contractul, iar la cererea inculpatului S.B.F., procesul-verbal de primire s-a semnat la 24 noiembrie 2004.

Referitor la modalitatea de plată, pentru că Direcţia Silvică Călăraşi nu dispunea de suma necesară şi nici nu dorea achiziţia, la 10 decembrie 2004 s-a cerut sprijin financiar regiei, inculpaţii D.E. şi B.D. semnând ordinul de plată.

Ca atare, la 16 decembrie 2004 suma s-a virat către SC E.T. SA, în aceeaşi zi banii intrând în contul SC E. SRL.

În ianuarie 2005, buldomanipulatorul a fost primit la Ocolul Silvic Moroieni, unde a fost pornit o singură dată, nu a fost însoţit de un manual de instrucţiuni, certificate de omologare sau declaraţie de import vamal, ci doar de "manualul tancului T.".

Raportul de constatare efectuat în faza urmăririi penale de specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie a evidenţiat că utilajul a fost introdus în ţară cu valoarea declarată în vamă de 6.250 dolari SUA la cursul de schimb 33.828 lei vechi/dolar, plus taxe vamale, comisioane şi T.V.A. de 93.968.331 lei vechi, contravaloarea transportului de 165.379.088 lei vechi, în total rezultând valoarea de 470.772.419 lei vechi, iar la data plăţii, la cursul 29.510 lei vechi/dolar, valoarea totală s-a ridicat la 294.330 dolari SUA.

În legătură cu achiziţiile de arme tranchilizante şi accesorii, prin rechizitoriu s-a reţinut că la data efectuării acestei operaţiuni, în România existau 152 de societăţi comerciale, cluburi, asociaţii autorizate care importau şi comercializau armament, dintre care 27 numai în Bucureşti, dar au fost selecţionate 5 societăţi comerciale, toate administrate sau controlate direct sau prin interpuşi, de către A.F., şi, ca atare, inculpaţii D.I., B.D. şi D.E. corelat, au acţionat, cunoscând şi coordonând activitatea direcţiilor silvice Slobozia, Piteşti, Giurgiu, Bucureşti, Târgovişte pentru crearea unei aparenţe de legalitate şi dirijarea, unitară, a virării banilor astfel ca aceştia să ajungă în contul societăţii comerciale administrată de A.F.

La data de 21 februarie 2007, R.N.P. R., a comunicat prin Adresa nr. 1147/SM, că în arhiva sa nu se regăsesc documente privind planul de investiţii pe anul 2004 în vederea achiziţiilor de armament şi accesorii şi nici hotărârile Consiliului de Administraţie cu privire la acest subiect.

Cele 20 de arme şi accesoriile, au fost distribuite, în luna decembrie 2004, celor 5 direcţii silvice (câte 4 pentru fiecare), una a fost trimisă la I.C.A.S. Braşov, iar la direcţii a rămas câte o singură armă, celelalte fiind repartizate altor direcţii silvice.

S-a reţinut că la data întocmirii rechizitoriului la 19 direcţii silvice se afla câte o armă şi una la I.C.A.S. Braşov, dintre acestea, 15 nu s-au utilizat pentru că nu au existat situaţii care să impună folosirea lor, iar 4 direcţii le-au utilizat, şi pe scară largă, a fost folosită arma repartizată I.C.A.S. Braşov, acesta reuşind să acopere necesităţile de tranchilizare pentru raza a 8 direcţii silvice.

Acelaşi raport de constatare întocmit de specialiştii Direcţiei Naţionale Anticorupţie a stabilit că valoarea acestei achiziţii a fost de 16.737.000.000 lei vechi, câte 3.347.400.000 lei vechi pentru fiecare direcţie silvică şi comparând preţul unui producător danez cu cel practicat de R.N.P. R. a rezultat că SC H.V.E. SRL a practicat adaos comercial de 13.145.522.360 lei vechi, preţul mediu fiind de 177,85%, peste cele mai mari preţuri, acesta constituind prejudiciu.

Referitor la acest aspect, la 12 iunie 2007, prin Adresa nr. 3819, R.N.P. R. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.713.200.000 lei vechi, adaos comercial practicat de către SC H.V.E. SRL, iar cu privire la această achiziţie, prin rechizitoriu, s-a reţinut că R.N.P. R. este administratorul fondului forestier naţional, dar nu are competenţe în activităţile cinegetice.

Prima instanţă a constatat că învinuirile din rechizitoriu au fost stabilite în baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, respectiv a Adresei nr. 13613 din 13 decembrie 2005 a R.N.P. de constituire parte civilă, procesul-verbal intermediar al A.N.A.F., nr. 310208 din 13 septembrie 2005, raportul de constatare întocmit de specialistul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, documentaţii achiziţii, procese-verbale consiliu de administraţie R.N.P., program de investiţii - liste de investiţii, documente bancare, autorizări traduse din limba rusă, contract furnizare, hotărâri ale comisiei de evaluare adjudecare, proces-verbal predare primire, pagini descărcate de pe internet, curs valutar an 2004, cereri de oferte, oferte, procese-verbale de adjudecare, a declaraţiilor martorilor N.G., B.C., N.N., E.G.D., C.D., I.I., T.I., I.T., C.L., D.A.M., M.C., P.I., B.S., S.B., P.G., B.A.M., L.M., D.E., C.C., B.L., D.V., T.F., R.S., C.D., N.V., P.Ş.A., A.T., O.O., C.M., G.I., V.M., V.E., S.D., B.M., B.I., S.M., M.G.D., C.G.M., D.V., C.B.B., P.L., A.P.B., H.C., C.A., G.I., P.G.D., I.O., B.I.C., V.P., B.G.A., P.C., A.M., N.F., C.P.I., H.F., V.D., L.G., T.I., D.D., T.O.T., G.G., B.C., a fişelor posturilor inculpaţilor, ordine de plată şi facturi, acte privind repartizarea, componenţa comisiei de evaluare, documente privind firmele administrate sau controlate de A.F., S.M., circuitul banilor încasaţi, respectiv facturi şi alte instrumente de plată, documente ridicate de la direcţiile silvice, declaraţii inculpaţi care nu s-au considerat vinovaţi.

S-a reţinut, de asemenea că,în faza urmăririi penale, inculpatul D.I. a depus în apărarea sa printre altele, un raport de expertiză extrajudiciară cuprinzând cifre şi date statistice privind rezultatele economice ale R.N.P. R., raport de evaluare a buldomanipulatorului întocmit de evaluatorul C.G.M., referat al Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice Braşov (pentru armele tranchilizante).

Inculpatul B.D., în aceeaşi fază procesuală, în probaţiune, a depus un memoriu întocmit de o casă de avocatură în care era contestată calitatea de autoritate contractantă a R.N.P. - R.

Inculpatul S.B.F., a dat o singură declaraţie în calitate de făptuitor, la urmărirea penală, iar ulterior s-a prevalat de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., exprimând aceeaşi poziţie procesuală şi la prezentarea materialului de urmărire penală.

În urma examinării tuturor probelor administrate în cauză atât a celor din cursul urmăririi penale, cât şi a celor din faza cercetării judecătoreşti, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine următoarele:

Pentru stabilirea cadrului juridic al răspunderii penale a tuturor persoanelor trimise în judecată, în prezenta cauză, pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, aşa cum este aceasta prevăzută în modalitatea incriminată de art. 248 - 2481 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 este necesar a face următoarele precizări:

IV. 1 Astfel, sub aspectul calităţii RNP R. de autoritate contractantă şi a obligativităţii aplicării de către inculpaţi a prevederilor O.U.G. nr. 60/2001, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice şi a H.G. nr. 461/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.U.G. nr. 60/2001, R.N.P. R., prin adresa din 28 ianuarie 2001, semnată de directorul general F.G., a solicitat Ministerului Finanţelor Publice să precizeze dacă, pentru achiziţiile de produse, servicii sau lucrări cu fonduri alocate din surse proprii, trebuie să se aplice prevederile O.U.G. nr. 60/2001.

Prin adresa din data de 01 februarie 2002, Direcţia de reglementare a achiziţiilor publice şi prioritizarea investiţiilor publice din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, făcând trimitere la prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) - c) şi alin. (2) din O.U.G. nr. 60/2001, la dispoziţiile H.G. nr. 12/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii Alimentaţiei şi Pădurilor şi la prevederile H.G. nr. 173/2001 privind reorganizarea Regiei Autonome a Pădurilor R., a oferit următorul răspuns la precizările solicitate: "Regia Naţională a Pădurilor nu este autoritate contractantă conform O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice şi, în consecinţă, nu se supune prevederilor acesteia"

Adresa Ministerului Finanţelor Publice nr. 160172 din data de 01 februarie 2002 a fost comunicată de R.N.P. R. către toate direcţiile silvice şi, de la acel moment şi până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 34/2006, licitaţiile organizare de RNP şi de cele 41 de direcţii silvice s-au realizat fără aplicarea prevederilor O.U.G, nr. 60/2001.

Din examinarea art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1105/2003, rezultă că "Regia Naţională a Pădurilor - R. este persoană juridică cu sediul central în Municipiul Bucureşti, Bulevardul G., sector 1 şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, exercitând şi atribuţii de serviciu public cu specific silvic şi de autoritate hipică naţională".

Totodată, instanţa de control judiciar reţine că, potrivit art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 60/2001, este autoritate contractantă oricare persoană juridică, alta decât cele prevăzute la lit. a) sau b), care a fost înfiinţată pentru a desfăşura activităţi de interes public, fără caracter comercial sau industrial şi care se află în cel puţin una dintre următoarele situaţii:

a) este finanţată din fonduri publice;

b) se află în subordinea sau sub controlul unei autorităţi ori instituţii publice;

c) în componenţa Consiliului de Administraţie/organului de conducere sau de supervizare, mai mult de jumătate din numărul membrilor acesteia sunt numiţi de către o autoritate sau instituţie publică.

În raport de condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 60/2001, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că prima instanţă a concluzionat în mod corect că R.N.P. R. nu este autoritate contractantă conform O.U.G. nr. 60/2001, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit art. 7 din H.G. nr. 1105/2003 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Naţionale a Pădurilor - R. prevedea că R.N.P. "R." avea ca obiect de activitate aplicarea strategiei naţionale în domeniul silviculturii şi acţionarea pentru apărarea, conservarea, dezvoltarea durabilă a fondului forestier prin acte şi fapte de comerţ, a produselor specifice fondului forestier, în condiţii de eficienţă economică, exercitând şi atribuţii de serviciu public cu specific silvic şi de autoritate hipică naţională.

În acest context se reţine de asemenea că art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1103/2003 privind organizarea şi funcţionarea Regiei Naţionale a Pădurilor - R. defineşte R.N.P. "R." ca fiind "persoană juridică ce funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară exercitând şi atribuţii de serviciu cu specific silvic şi de autoritate hipică naţională"", text similar cu cel din H.G. 173/2001, iar art. 22 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al R.N.P. "R." - anexă a H.G. nr. 1103/2003, prevede că aceasta asigură acoperirea cu venituri provenite din activitatea proprie a cheltuielilor, inclusiv dobânzile, amortizarea investiţiilor, obţinerea de profit.

Totodată, potrivit art. 6 din Regulament, R.N.P. R. are, printre alte atribuţii, exercitarea următoarelor activităţi:

- asigură valorificarea, în condiţii de eficienţă economică, a masei lemnoase aprobate pentru recoltare din pădurile pe care le administrează, din fondul forestier privat şi de stat;

- valorifică sortimentele rezultate din prelucrarea primară şi industrială a lemnului;

- recoltează, achiziţionează, prelucrează şi valorifică, în condiţii de eficienţă economică, produsele lemnoase şi nelemnoase, specifice fondului forestier, fructe de pădure, ciuperci comestibile, plante medicinale, plante tehnice, legume, fructe, carne de vânat, etc.;

- realizează întreaga gamă de operaţiuni de comerţ interior şi exterior, în vederea valorificării eficiente a produselor specifice fondului forestier.

În raport de dispoziţiile actelor normative mai sus menţionate, instanţa de control judiciar reţine că R.N.P. R. este persoană juridică cu gestiune economică şi autonomie financiară, desfăşurând activităţi cu caracter comercial, ceea ce exclude calitatea de autoritate contractantă, aşa cum este reglementată în art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 60/2001.

În acest context, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că, astfel cum rezultă din înscrisului depus la dosarul cauzei, R.N.P. R. este înscrisă la registrul comerţului ca societate comercială sub nr. J/40/450/1991, fiind nominalizată ca agent economic potrivit H.G. nr. 393/2004 privind aprobarea listelor cuprinzând agenţii economici autorizaţi, la punctul 22.

În examinarea celelalte condiţii prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 60/2001, necesare pentru a califica RNP R. ca autoritate contractantă, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că potrivit art. 22 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea R.N.P. R., aceasta "asigură acoperirea cu venituri provenite din activitatea proprie a tuturor cheltuielilor, inclusiv a dobânzilor, amortizării investiţiilor, precum şi obţinerea de profit".

Astfel, se reţine că R.N.P. R. funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară în proporţie de 98%, iar buldomanipulatorul şi armele tranchilizante au fost achiziţionate cu sume de bani din fonduri proprii. Acest aspect, de altfel nu a fost contestat nici de către Ministerul Public, care a arătat, în mod constant, că plata contravalorii buldomanipulatorului şi a armelor tranchilizante către furnizori a provenit din fonduri proprii şi nu din fonduri publice.

În acest context, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine totodată, că R.N.P. R. nu se afla în subordinea sau controlul unei autorităţi ori instituţii publice, având în vedere că, potrivit H.G. nr. 409/2004 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, R.N.P. R. se află în autoritatea şi nu în subordinea acestuia, nefiind menţionată în Anexa 2 la actul normativ menţionat.

Aşa cum rezultă din Regulamentul de organizare şi funcţionare, Consiliul de Administraţie al R.N.P. R. are în componenţă 15 membri, din care doi membri provin de la M.A.P.D.R. şi doi membri de la Ministerul Finanţelor Publice.

Prin urmare, condiţia prevăzută la art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 60/2001 ca mai mult de jumătate din membrii componenţi ai Consiliului de Administraţie să fie numiţi de către o autoritate sau instituţie publică nu este îndeplinită.

În raport de argumentaţia sus arătată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că prima instanţă a concluzionat în mod corect că R.N.P. R. nu este autoritate contractantă conform O.U.G. nr. 60/2001, reţinând totodată că normele statornicite de O.U.G. nr. 60/2001 pentru derularea operaţiunilor premergătoare licitaţiilor şi posterioare acesteia, încheierea şi derularea contractelor, nu erau obligatorii pentru R.N.P. "R.".

IV.2 Întrucât, în procedura de achiziţionare a buldomanipulatorului M., precum şi a armelor tranchilizante şi muniţii, de către RNP R. nu erau incidente dispoziţiile O.U.G. nr. 60/2001, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că inculpaţilor nu li se poate imputa nerespectarea dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 60/2001.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată însă că, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D.I., D.E. şi B.D. acuzarea vizează şi alte fapte în afara celor legate strict de încălcarea atribuţiilor de serviciu prin nerespectarea procedurii impusă de prevederile O.U.G. 60/2000, respectiv acelea că:

1. Inculpatul D.I., în calitate de manager, director general al RNP R. s-a implicat activ în semnarea contractului de achiziţie mijlocind contactul dintre inculpatul S.B.F. şi martorul A.T., obligându-l pe acesta din urmă să semneze contractul în numele Direcţiei Silvice Călăraş, unitate ce nu avea posibilitatea legală să contracteze, iar ulterior fiind informat de starea necorespunzătoare a utilajului raportat la necesităţile direcţiei silvice a insistat pentru efectuarea plăţii, dând dispoziţie în acest sens, inculpaţilor B.D. şi D.E.

Acelaşi inculpat, în calitate de manager, director general al RNP R. şi ordonator de credite a semnat alături de inculpata D.E. mai multe ordine de plată şi a acceptat semnarea altor ordine de plată de inculpaţii B.D. şi D.E., pentru sume de bani în vederea alimentării conturilor direcţiilor silvice, strict pentru efectuarea de plăţi către SC H.V.E. SRL, fără a avea la bază solicitări aprobate în Consiliul de Administraţie ale direcţilor silvice, fără a se asigura, în calitate de manager şi ordonator de credite, că achiziţia s-a desfăşurat în interesul strict al Regiei, determinând astfel achiziţionarea de către RNP R. a armamentului şi accesoriilor cu adaosuri cuprinse între 71% şi 465% peste cele mai mari preţuri de pe piaţa liberă, generând prin activitatea sa un prejudiciu Regiei.

2. Inculpata D.E., în calitate de director economic în cadrul RNP R., fără a face analiza de preţ şi prospectarea pieţei, fără a analiza şi aviza vreo cerere din partea Direcţiei Silvice cu privire la necesitatea achiziţiei şi fără a avea vreo solicitare reală cu privire la achiziţia acestui utilaj, a semnat contractul privind achiziţia buldomanipulatorului M. în numele regiei şi a acceptat semnarea contractului de către Direcţia Silvică Călăraşi, care nu avea această posibilitate, a luat în considerare lista de investiţii întocmită în numele Direcţiei Silvice Călăraşi de către inculpatul B.D. care nu avea competenţa necesară să o facă, după care a semnat ordinul de plată virând banii către Direcţia Silvică Călăraşi, luând în considerare cererea formală a acesteia, fără a verifica legalitatea şi regularitatea operaţiunii care afecta patrimoniul unităţii, fiind în cunoştinţă de cauză cu privire la achiziţia utilajului şi situaţia reală a acestuia, contribuind astfel la achiziţionarea unui utilaj necorespunzător.

Aceeaşi inculpată, în calitate de director economic în cadrul RNP R., fără a face analiza de preţ şi prospectarea pieţei, fără a urmări întocmirea documentelor justificative pentru fiecare operaţiune care afectează patrimoniul regiei şi al subunităţilor, fără a avea înregistrate în momentul respectiv, la Direcţia Economică, nici măcar a cererilor formale venite din partea direcţiilor silvice şi nici a listelor de investiţii formale întocmite neregulamentar de inculpatul B.D., fără a verifica dacă direcţiile silvice aveau competenţa regulamentară şi legală de a semna contractele de achiziţie, a semnat alături de inculpatul D.I. şi B.D., fără a exista delegare de competenţă din partea ordonatorului de credite, toate ordinele de plată pentru sumele repartizate la direcţiile silvice, strict în vederea efectuării plăţii către SC H.V.E. SRL, determinând astfel achiziţionarea de către RNP R. a armamentului şi accesoriilor cu adaosuri cuprinse între 71% şi 465% peste cele mai mari preţuri de pe piaţa liberă, generând prin activitatea sa un prejudiciu Regiei.

3. Inculpatul B.D., în calitate de director al Direcţiei Vânătoare, Producţie şi Investiţii din cadrul RNP R., luând cunoştinţă în mod direct şi personal de starea necorespunzătoare a utilajului buldomanipulator M. şi făcându-i cunoscut inculpatului D.I. acest lucru, nu numai că nu s-a opus cumpărării utilajului, dar a şi semnat fără a avea calitate sau delegare de competenţă atât pe cererea Direcţiei Silvice Călăraşi, cât şi pe ordinul de plată fără a-l supune controlului financiar preventiv propriu, contribuind în acest mod la achiziţionarea unui utilaj necorespunzător.

Acelaşi inculpat, în calitate de director al Direcţiei Vânătoare, Producţie şi Investiţii din cadrul RNP R., fără a avea competenţe, în general, în avizarea şi propunerea de achiziţionare a dotărilor tehnico-materiale, şi în special a armelor tranchilizante şi accesoriilor, fără a avea la bază solicitări reale din partea direcţiilor silvice sau aprobări ale Consiliului de Administraţie, a înmânat celor 5 directori ai direcţiilor silvice, mape conţinând documente gata redactate în numele direcţiilor silvice constând în cereri de ofertă adresate exclusiv firmelor controlate de A.F., a întocmit liste de investiţii nereale în numele direcţiilor silvice, după care alături de inculpata D.E. a semnat mai multe ordine de plată către direcţiile silvice, în condiţiile în care nu exista o dispoziţie de delegare din partea ordonatorului de credite, în vederea virării banilor şi efectuării plăţilor determinând astfel achiziţionarea de către RNP R. a armamentului şi accesoriilor cu adaosuri cuprinse între 71% şi 465% peste cele mai mari preţuri de pe piaţa liberă, generând prin activitatea sa un prejudiciu Regiei.

În ceea ce priveşte faptele detaliate în actul de acuzare, astfel cum au fost arătate mai sus, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a constatat că existenţa faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor D.I., B.D., D.E. şi S.B., în materialitatea lor rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, din probatoriul administrat atât pe parcursul cercetării judecătoreşti cât şi al urmăririi penale.

De altfel, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că apărările inculpaţilor, în esenţă, nu contestă actele materiale reţinute în sarcina acestora în rechizitoriu.

Niciunul dintre inculpaţi nu a negat existenţa înscrisurilor pe care le-au redactat, avizat, semnat sau iniţiat. Persoanele acuzate au susţinut însă că faptele reţinute în sarcina lor nu sunt contrare legii, întrucât activitatea desfăşurată de către RNP R., în materia achiziţiilor, nu a intrat sub incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 60/2001 şi nici sub incidenţa H.G. nr. 461/2001 privind aprobarea normelor de aplicare a acestei ordonanţe.

Natura infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, fapte în exercitarea atribuţiilor de serviciu constând în iniţierea, redactarea, avizarea, aprobarea şi semnarea unor înscrisuri (note de fundamentare, rezoluţii, liste de investiţii, rapoarte, procese verbale de deschidere şi de adjudecare a ofertelor, contract) a determinat administrarea de probatorii referitoare la clarificarea împrejurărilor întocmirii respectivelor înscrisuri în legătură cu etapele achiziţiei, evaluarea măsurilor dispuse şi necesitatea deciziilor luate de către persoanele acuzate.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine astfel că, faptele în materialitatea lor, reţinute în sarcina inculpaţilor B.D., D.I. D.E. şi S.B.F. rezultă din înscrisurile a căror realitate nu a fost contestată de către inculpaţi, din depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, fiind evidenţiat astfel modul defectuos în care inculpaţii şi-au exercitat atribuţiile de serviciu. Împrejurările în care au fost emise au fost relatate de către martori, precum şi de către inculpaţi, aceştia din urmă subliniind incidenţa unor dispoziţii legale care ar determina caracterul legal al procedurii urmate, astfel cum s-a derulat în cauză.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că administrarea probelor în cursul cercetării judecătoreşti şi urmăririi penale nu este de natură a infirma existenţa faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor sus-menţionaţi.

În consecinţă, reţinând existenţa faptelor în materialitatea lor, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, va examina îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, precum şi îndeplinirea celorlalte condiţii pentru tragerea la răspundere penală a acestora.

Astfel, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că principala infracţiune reţinută în prezenta cauză, raportând situaţia de fapt la mijloacele de probă, aşa cum au rezultat în urma cercetării judecătoreşti, este infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, aşa cum este aceasta prevăzută în modalitatea incriminată de art. 248 - 2481 C. pen., raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000.

Analiza a pornit de la incriminarea cadru prevăzută în art. 248 C. pen. (abuzul în serviciu contra intereselor publice), unde se arată că "fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, prin raportare la dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78/2000, unde se arată că "infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani".

Infracţiunea de abuz în serviciu are ca obiect juridic special relaţiile sociale referitoare la bunul mers sau la normala desfăşurare a activităţilor de interes public.

Subiectul activ este calificat prin calitatea de funcţionar public care este întrunită în persoana autorilor, inculpaţi în prezenta cauză.

Totodată, potrivit art. 146 C. pen., prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane juridice sau fizice.

În cazul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 248 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen., consecinţele deosebit de grave constituie un element constitutiv al infracţiunii.

În cauză, urmarea imediată a activităţii infracţionale s-a concretizat într-un prejudiciu reprezentând valoarea totală a achiziţiei buldomanipulatorului, a armelor tranchilizante şi accesoriilor, ce depăşeşte considerabil cuantumul de 200 000 lei. Producerea urmării imediate indică momentul consumării infracţiunii.

Încheierea convenţiilor de livrare a buldomanipulatorului precum şi a armelor tranchilizante şi accesoriilor cu ignorarea atribuţiilor de serviciu care le reveneau inculpaţilor, în virtutea funcţiilor deţinute, reprezintă momentul consumării infracţiunii.

În prezenta analiză a activităţilor infracţionale, cu referire la elementele constitutive ale infracţiunii cadru, abuz în serviciu contra intereselor publice Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că RNP R. era persoană juridică, ce funcţiona pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, exercitând şi atribuţii de serviciu public cu specific silvic şi de autoritate hipică naţională, în conformitate cu prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, apreciază că analiza coroborată a ansamblului probator face dovada deplină a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor D.I., B.D. şi D.E., fiind aptă să răstoarne prezumţia de nevinovăţie.

IV.3 Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine, în esenţă, în legătură cu modalitatea derulării achiziţiei buldomanipulatorului M., următoarele:

1. Modalitatea de desfăşurare a procedurii de achiziţie a buldomanipulatorului M. s-a desfăşurat cu încălcarea atribuţiilor de serviciu de către inculpaţii D.I., B.D. şi D.E., care, în virtutea funcţiilor deţinute, a activităţii desfăşurate şi a experienţei profesionale aveau cunoştinţă de valoarea, cel puţin la nivel estimativ a unor utilaje performante civile de construcţii pe şenile, fiecare, şi care, cu ştiinţă, au dispus achiziţia şi respectiv plata unui utilaj vechi la un preţ superior sau egal unui utilaj nou, performant.

2. Autorii, având funcţii de director general, director al Direcţiei de Investiţii, director economic, în cadrul RNP R., erau tocmai cei care ar fi trebuit să verifice conformitatea produselor ce urmau a fi achiziţionate, fiind implicaţi direct în derularea procedurii de achiziţie,

3. Cumpărarea la preţ nejustificat de mare a unui produs necorespunzător calitativ, datorită uzurii, vechimii, provenienţei incerte, produs ce nu îndeplinea criteriile de calitate/preţ raportate la scopul pentru care a fost achiziţionat reprezintă o operaţiune prejudiciabilă pentru partea civilă.

Situaţia de fapt expusă în actul de acuzare şi confirmată în urma cercetării judecătoreşti, poate fi sintetizată după cum urmează:

În luna iulie 2003, SC S.T. SRL, cu sediul social declarat în Bucureşti, str. T., având ca asociaţi pe S.V. şi C.V., a importat din Ucraina un utilaj denumit buldozer universal tip IMR, cu macara hidraulică pe şenile, de tip militar, construit pe şasiu de tanc tip T., ce avea în faţă o lamă reglabilă în V, iar în partea din spate, un braţ hidraulic dotat cu greifer (gheare), utilizabil pentru îndepărtarea de obstacole de pe drum (folosind lama), ridicarea sau aşezarea de obstacole; potrivit declaraţiei vamale de import utilajul a avut valoare în vamă de 6.250 dolari SUA. Vehiculul nu era însoţit de niciun fel de document în afara celor vamale şi a facturii, respectiv nu avea carte tehnică, documente emanând de la producător, certificat de calitate sau conformitate emis de producător, certificat de garanţie.

Având în vedere că, din documentele vamale a rezultat faptul că denumirea furnizorului utilajului terasier este U. Ucraina, s-a accesat site-ul X, constatându-se că U. este o companie de stat din Ucraina, care este angajată în activităţi economice externe pentru exportul şi importul de produse şi servicii militare şi cu destinaţie specială, având ca obiect de activitate exportul şi importul de produse şi servicii cu destinaţie specială militară, inclusiv armament, muniţii, echipament militar şi special, piese de schimb şi componente, explozibili, precum şi alte produse care pot fi utilizate pentru dezvoltarea şi fabricarea de echipamente speciale armament, militare.

Utilajul sus arătat a fost transportat şi descărcat la Staţia CF Rovinari Gorj, destinatar fiind SC E. Rovinari SRL, al cărei asociat şi administrator era S.M., transportul sosind la 4 iulie 2003.

În acest sens, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, apreciază ca fiind relevantă declaraţia martorului L.M., şeful staţiei CFR Rovinari care, în declaraţia dată, arată: "În cursul lunii iulie 2003, în staţia CFR Rovinari a sosit un transport conţinând un utilaj pe şenile care în documente figura "buldozer", destinatar fiind SC E. Rovinari SA.

Din partea SC E. Rovinari SA s-au prezentat numiţii T.I. şi S.M., plata transportului de 165 milioane de lei efectuând-o S.M. (…) tancul plecând de acolo pe şenile, scoţând un fum de parcă ar fi fost o "mocăniţă" (locomotivă cu abur), martorul apreciind că "motorul era uzat după fumul care-l scotea."

În staţia CFR Rovinari, utilajul a staţionat circa două săptămâni, după care a fost parcat în curtea SC M. SRL, aparţinând tot numitului S.M., aici fiind reparat şi vopsit în culoarea portocalie.

Până în anul 2004, utilajul a staţionat în curtea SC M. S.R.L şi nu a fost folosit, deşi S.M. a întreprins mai multe tentative de a-l vinde.

În acest context, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, apreciază ca fiind relevante declaraţiile martorei D.A. angajat al SC M. SRL, care a arătat: "(…) ştiu că la un anumit moment dat au adus un tanc care ulterior a fost vopsit şi reparat. Cunosc faptul că tancul era al lui S.M."

Martorul B.S. director comercial al SC M. SRL, în declaraţia dată arată: "(…) în toamna anului 2003 în curtea SC M. SRL a fost adus un tanc care era adaptat pentru lucrări civile, achiziţia lui S.M. "precizând că "din momentul din care a fost adus şi până în anul 2004 tancul nu a fost mişcat din loc şi nu i s-a găsit nicio întrebuinţare".

Despre faptul că utilajul a staţionat la Rovinari înainte să fie vândut RNP R., a relatat şi inculpatul S.B.F. în declaraţia dată la 7 decembrie 2006, aflată la dosar urmărire penală.

Astfel cum rezultă din factura din 3 iulie 2003, utilajul achiziţionat de SC S.T. SRL era un buldozer tip I., model 1978, pentru înlăturarea obstacolelor, seria de fabricaţie X, în valoare de 6250 dolari SUA.

În luna martie 2004, directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor, D.I. l-a informat pe D.M.L., director al Direcţiei Tehnice, despre faptul că în judeţul Gorj se afla un utilaj care ar putea fi folosit la lucrări de pregătire a terenului pentru replantare de puiet, cerându-i acestuia să ia măsuri pentru testarea utilajului.

La 29 martie 2004, D.M.L., prin nota nr. 2888, a cerut Direcţiei Silvice Târgu Jiu efectuarea unei demonstraţii practice cu un utilaj greu, pentru scoaterea cioatelor.

La 01 aprilie 2004, Direcţia Silvică Târgu Jiu, pe raza ocolului silvic Târgu Jiu UP 1 Strâmba a testat utilajul, la această activitate participând B.C. (director), N.N. (fost director tehnic), E.G., (şef de ocol Bumbeşti - Gorj), I.I. (şef ocol Târgu Jiu), T.I. (şef ocol Tismana) întocmindu-se o notă de constatare, martorii arătând că utilajul era inutilizabil în zonele de deal şi de munte, era prea mare, drumurile forestiere având lăţimea de doar 4 m, iar consumul estimat a fost de 40 - 50 l/oră, dotarea utilajului recomandându-l pentru deszăpezire şi că, practic, utilajul a scos copaci din rădăcini.

Astfel, martorul B.C., în declaraţia dată în faza de urmărire penală arată: "(…) în cursul lunii aprilie 2004, perioadă în care eram directorul Direcţiei Silvice Gorj s-a primit o adresă de la RNP R. prin care s-a solicitat testarea unui utilaj pentru lucrări forestiere. (…) noi nu le am cerut să efectueze acest tip de operaţiuni. Pentru testarea unui asemenea utilaj sunt necesare săptămâni şi personal specializat, de care noi nu dispunea. Noi nu am propus achiziţionarea acestui utilaj întrucât la DS Gorj nu era necesar, fiind dotaţi cu utilaje de tip buldozere, ifron, excavator, autogreble care acopereau necesităţile."

Martorul N.N., în declaraţia din 29 mai 2007, dosar urmărire penală arată: "în luna aprilie a anului 2004 s-a primit un ordin de la RNP R. care venea din partea directorului general D.I., sau de la un director al dânsului prin care ni se cerea testarea în teren a unui utilaj forestier," precizând că "nu am cerut niciodată achiziţia unui asemenea utilaj întrucât în judeţul Gorj nu era necesar (…)"

În acest sens, relevantă este şi declaraţia martorului E.G., şef ocol de la Bumbeşti Gorj care a precizat că: "utilajul (…) în judeţul Gorj nu îşi găsea aplicabilitatea datorită reliefului de deal şi de munte." Totodată, martorul a arătat că "nici pentru amenajarea de drumuri forestiere nu era corespunzător întrucât utilajul era prea mare, iar normele tehnice prevăd o lăţime a drumului de 4 m, menţionând că "în situaţia în care se dorea achiziţia unui utilaj multifuncţional acesta trebuia supus mai multor testări, însă nu a fost cazul de faţă."

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, are în vedere şi declaraţia martorului I.I., şef ocol Tg. Jiu care a precizat că "în cursul lunii aprilie 2004 am fost solicitat de DS Gorj să particip la testarea unui utilaj pentru lucrări forestiere. Acesta era de fapt un tanc modificat şi care avea un braţ telescopic, iar în partea din faţă un braţ în formă de V. (…) Acest utilaj poate fi utilizat pentru deszăpeziri, însă în zonele de munte nu îşi găseşte aplicabilitate."

Prin urmare, astfel cum rezultă din nota de constatare din data de 8 aprilie 2004 aflată la dosar urmărire penală şi planşele foto ataşate acesteia, utilajul testat la direcţia Silvică Călăraşi este de fapt cel descărcat la staţia CFR Rovinari, care ulterior a fost achiziţionat de către RNP R. (buldozer universal tip I., cu macara hidraulică pe şenile, de tip militar, construit pe şasiu de tanc tip T.).

Martorii care au asistat la testarea utilajului l-au contactat telefonic pe inculpatul D.M.L. căruia i-au comunicat că utilajul este necorespunzător activităţii în silvicultură.

În cursul lunii aprilie 2004 inculpatul D.M.L. l-a informat verbal pe directorul general, inculpatul D.I. "că utilajul nu face altceva decât să scoată arborii din rădăcină, şi că nu recomandă utilizarea acestui utilaj la pregătirea terenului pentru regenerare şi replantare puiet."

Ignorând recomandările primite, la 23 aprilie 2004, inculpatul D.I. a emis Decizia nr. 364 privind numirea comisiei de evaluare a ofertelor pentru "achiziţii de lucrări", fiind numiţi ca membrii B.D., D.M.L., D.E., D.M., C.C. şi V.S.M.

La 14 iulie 2004, sub nr. 6766, la RNP R. s-a înregistrat oferta SC E. SRL Târgu Jiu, administrată de S.B.F. (care îl înlocuise ca administrator pe S.M.), prin care, "ca urmarea a unei oportunităţi tehnologice de excepţie apărută la ultima expoziţie de utilaje de la E. Moscova", firma ofertantă propunea achiziţia a două utilaje, unul de tip buldomanipulator M., iar celălalt T.

Conform ofertei, utilajul M. era "construit pe şasiu de tanc cu şenile, dotat cu două motoare, cu lamă de buldozer reglabil pentru 6 poziţii de lucru şi cu un braţ telescopic cu lungimea maximă de 8 m şi rotaţie de 360 grade pentru scos buşteni din rădăcină, putând fi folosit pentru construcţia de drumuri forestiere, având capacitatea de a construi sute de metri de drum forestier în 8 ore de lucru deservit de doar două persoane.".

Se menţiona, totodată, în ofertă, relativ la consum că: "este aproximativ de 45 de litri de motorină/oră în ralanti şi 55 litri/oră în timpul lucrului", preţul acestuia fiind de 179.000 euro + TVA.

Cu privire la extractorul T., în oferta SC E. SRL Târgu Jiu se arată că acesta este "un tractor forestier universal destinat manipulării buştenilor, cioturilor, arborilor doborâţi cu vârful şi crengile neretezate şi a altor sortimente lemnoase, propulsat de un motor D. cu turbosuflantă, cu fiabilitate sporită şi cu caracteristici de operare superioare, preţul acestuia fiind de 159.000 euro + TVA."

Pe înscrisul ofertă al SC E. SRL Târgu Jiu, inculpatul D.I. a scris rezoluţia: "director investiţii producţie, urgent discuţii".

La aceeaşi dată şi sub acelaşi număr 6766, inculpatul B.D. a redactat nota de propunere a achiziţionării utilajelor, constatând că "în vederea creşterii productivităţii la lucrările de reparaţii drumuri forestiere precum şi la efectuarea de lucrări de terasamente, care reclamă volum mare se impune achiziţionarea unui utilaj de tip buldomanipulator dotat cu lamă frontală reglabilă pe mai multe poziţii de lucru şi cu braţ telescopic care poate servi la scoaterea cioatelor şi care să fie dotate cu macara pentru ridicarea de obiecte, preţul estimativ al acestuia ridicându-se la 180.000 euro fără TVA.; precum şi a unui utilaj care să execute scoaterea cioatelor, preţul estimativ al acestui utilaj fiind de 160.000 euro, fără TVA. ".

Practic, rezultă că inculpatul B.D. a întocmit o notă de fundamentare în care a preluat caracteristicile tehnice şi preţurile arătate în oferta SC E. SRL.

În acest context, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, apreciază ca fiind relevantă şi declaraţia inculpatului D.M., fost şef Serviciu Investiţii, din cuprinsul căreia rezultă că acesta a întocmit caietul de sarcini copiind oferta emisă de SC E. SRL.

La 16 iulie 2004, Consiliul de Administraţie al R.N.P. R., la punctul 44 al ordinii de zi al şedinţei, a menţionat "Achiziţionare utilaje. Se aprobă".

În continuare, la 23 iulie 2004, sub semnătura inculpatului D.I., a fost emis anunţul de participare la licitaţie în vederea achiziţionării de produse, anunţul apărând în M. Of. la 28 iulie 2004.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că, la doar 9 zile de la oferta emisă de SC E. SRL Târgu Jiu, inculpatul D.I. a demarat procedurile în vederea achiziţiei în condiţiile în care nicio direcţie silvică din ţară nu solicitase achiziţia unui asemenea utilaj, care de altfel, în urma testării s-a dovedit a fi necorespunzător activităţii în silvicultură.

Totodată, se constată că este evident faptul că, în scopul de a se încerca ascunderea intenţiei directe de achiziţionare a utilajului, s-a încercat crearea unei aparenţe de legalitate prin întocmirea unor acte sumare, dar care fac referire, în mod clar şi precis, la utilajul din oferta SC E. SRL Târgu Jiu, utilaj care se dorea a fi achiziţionat.

Deşi în oferta prezentată de SC E. SRL Târgu Jiu, utilajul era prezentat ca fiind "o oportunitate tehnologică de excepţie apărută la ultima expoziţie de utilaje de la E. Moscova", în realitate, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, detaliat în cele ce preced, utilajul denumit buldomanipulator M. era un buldozer universal cu macara hidraulică pe şenile, de tip militar, construit pe şasiu de tanc tip T., respectiv acelaşi utilaj care a fost descărcat la staţia CFR Rovinari.

Conform procesului-verbal întocmit, la data de 12 iunie 2005, de Corpul de Control Tehnic şi Gestionar al RNP s-a constatat că buldomanipulatorul, denumit "utilaj de înlăturarea obstacolelor utilizate în război" este de provenienţă ucraniană, fabricat pentru operaţiuni de geniu, destinate armatei, fără a exista posibilitatea de a fi utilizat în lucrări agrosilvice.

Pretextând că firma SC E. SRL Târgu Jiu nu este eligibilă, inculpatul S.B.F. administratorul acesteia, a hotărât să solicite unei alte societăţi comerciale să participe în locul său la licitaţie, sfătuindu-se în acest sens cu martorul S.M., care l-a pus în legătură cu martorul G.I., administrator al SC E.T. SA Tg. Jiu, aspecte confirmate de toate cele trei persoane sus arătate.

Astfel, martorul G.I., a declarat că: "S. mi-a cerut să particip la această licitaţie la RNP R. în calitate de ofertant, urmând ca eu să primesc în schimb o diferenţă de preţ, care la vremea respectivă a fost de 50.000.000 lei sau 100.000.000 lei vechi. (…) S. mi-a spus că, la această activitate îl va implica pe B.S., care era administrator de drept al SC E. SRL." Martorul a mai precizat că "preţul de livrare a fost stabilit de S. şi figurează atât în ofertă cât şi în contract", arătând că, ulterior primirii sumei de bani de la RNP R., " a livrat-o mai departe la E., reţinând doar diferenţa de preţ dintre preţul de vânzare şi preţul de cumpărare, fixată tot de S."

Dintre cele zece societăţi comerciale care au ridicat caietul de sarcini, opt nu s-au prezentat la licitaţie întrucât, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, datele tehnice menţionate în caietul de sarcini erau un "bluff", o "caricatură", licitaţia nefiind serioasă, specificaţia din caietul de sarcini fiind incompletă şi nu se mai auzise de un asemenea hibrid, ceea ce se dorea a se cumpăra fiind de fapt un "tractor pe şenile".

Astfel, martorul R.S., administrator al SC S.I. SRL Bucureşti a arătat că: "am văzut caietul de sarcini ca fiind o caricatură. (…) această licitaţie a RNP nu ne-a dat impresia că este organizată în modul serios şi ca atare am luat decizia de a nu participa. Lecturând caietul de sarcini şi fişa de achiziţie nici nu puteam să ne dăm seama de ce doreşte RNP-ul să achiziţioneze". Martorul a precizat, totodată, că "asemenea utilaje le putea importa de la firma italiană P." (…) precizând că "utilajul care toacă cioatele ar putea fi ofertat la un preţ de aproximaţie între 6 - 100 mii euro, în funcţie de capacitatea de procesare, iar cel care scoate cioatele poate fi ofertat între 15 - 70 mii euro, în funcţie de complexitatea utilajului."

Martorul C.D., administrator al SC S. SRL Ploieşti a menţionat că "din caietul de sarcini şi din fişa de achiziţie nu ne-am dat seama ce anume doreşte să se cumpere (…) citind documentaţia pusă la dispoziţie de RNP aveai mai degrabă senzaţia că acel utilaj este în curtea cuiva, iar R. doreşte să-l cumpere."

Totodată martorul a arătat că "excavatoarele oferite de firma SC S. SRL Ploieşti au preţuri de aproximativ 50.000 euro, mai precis buldoexcavatoarele, iar buldozerele de cele mai mare dimensiuni între 70 - 100 mii euro."

Martorul C.C., salariat al SC S.W. SRL Oradea audiat fiind în faţa instanţei de control judiciar a declarat că "studiind caietul de sarcini am constatat că nu putem procura un asemenea utilaj deoarece viteza de deplasare pe drumuri forestiere, specificată în caiet, de 20 - 27 km/h era foarte mare, condiţia neputând fi realizată de un utilaj obişnuit."

Martorul a precizat că, la acea dată, firma al cărui salariat era colabora cu firme precum D.S.W. (Polonia), L. (Cehia), H. (Olanda), "preţul unui asemenea utilaj, dotat inclusiv cu aer condiţionat oscilând între 120.000 - 180.000 euro."

Martorul T.F., în declaraţia dată în faza de cercetare judecătorească a arătat că "utilajul menţionat în caietul de sarcini de către RNP R. nu putea fi decât un tanc, întrucât caracteristicile menţionate în acel caiet, respectiv consumul de combustibil menţionat şi viteza 50 km./h, nu putea să le aibă niciodată un utilaj civil de construcţii pe şenile."

Prin urmare, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, apare evident că preţul ce ar fi trebuit fi plătit pentru un utilaj nou "dotat inclusiv cu aer condiţionat" era inferior sau cel mult egal preţului plătit de RNP R. pentru un utilaj fabricat în anul 1978.

În acest context, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, acceptând chiar faptul că buldomanipulatorul M. ar fi putut fi folositor în activitatea desfăşurată de alte direcţii silvice din cadrul RNP R., deşi această împrejurare nu a fost dovedită de probatoriul administrat în cauză, nu poate să nu constate că inculpaţii D.I., B.D., D.E. şi S.B.F., care în virtutea funcţiilor deţinute şi a activităţii desfăşurate aveau cunoştinţă de valoarea, cel puţin la nivel estimativ a unor utilaje performante civile de construcţii pe şenile, cu ştiinţă şi cu încălcarea atribuţiilor de serviciu care le reveneau au dispus achiziţia şi respectiv plata unui utilaj militar, vechi, necorespunzător activităţii de silvicultură la un preţ superior sau egal unui utilaj nou, performant.

La licitaţie s-au prezentat SC E.T. SA Târgu Jiu şi SC G.F.C. SRL Bucureşti, aceasta din urmă fiind o firmă mică şi fără cifră de afaceri semnificativă.

La 15 septembrie 2004, comisia alcătuită din inculpaţii B.D., D.E., D.M.L., V.S.M., D.M. şi C.C. a întocmit procesul-verbal de deschidere a ofertelor, fiind semnat numai de 3 membri de drept din totalul de 6.

La data de 27 septembrie 2004, a fost redactată hotărârea comisiei de evaluare pentru adjudecarea licitaţiei, câştigătoare fiind declarată oferta SC E.T. SA, reţinându-se că SC G.F.C. SRL a prezentat un preţ mai mare decât ofertantul câştigător; în realitate, oferta primei societăţi comerciale nefiind identificată în arhiva R.N.P. R.

Pentru a se crea o aparenţă de seriozitate a ofertei, la RNP au fost depuse o serie de documente traduse din limba rusă intitulate "autorizare", din care rezultă că SC E.T. SA Târgu Jiu este împuternicită şi autorizată să vândă produsele Uzinei de Tractoare O. din oraşul Petrozavodsk Rusia. Acelaşi tip de "Autorizare" apare şi pentru G.F.C. SRL cu diferenţa că aceasta figurează ca venind din partea "Uzinei de Tractoare O. din Harkov - Ucraina" .

Din analiza documentelor vamale sus arătate, precum şi a celor de însoţire pe calea ferată, puse la dispoziţie de staţia CFR Rovinari, rezultă în mod clar că producătorul nu este niciuna din societăţile sus arătate, ci este vorba, astfel cum s-a mai arătat, de U. Ucraina.

În ce priveşte repartizarea utilajului buldomanipulator tip M., actul de inculpare a reţinut că Direcţia Silvică Călăraşi propusese, la 10 septembrie 2004, să fie aprobată o listă de investiţii pentru două utilaje, unul echipat cu freză de 270 cai putere, celălalt, tractor de 210 cai putere echipat cu rotor (burghiu) dar, la acea dată, procedura de achiziţie era în desfăşurare, astfel că inculpaţii D.I. şi B.D. au speculat cererea profesională şi de bună-credinţă a direcţiei şi i-au repartizat buldomanipulatorul.

În acest context, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, apreciază ca fiind relevantă declaraţia martorului T.A., care a arătat că "în cursul anului 2004, RNP R. a organizat cu toate direcţiile silvice din ţară o demonstraţie cu un utilaj performant de provenienţă germană, pe raza Direcţiei Silvice Călăraşi, unde au fost executate demonstrativ lucrările de pregătire a terenului în vederea împăduriri. Acest utilaj era prevăzut cu o freză de provenienţă italiană, asistată de calculator (…).

În aceeaşi zi la iniţiativa mea s-a făcut o demonstraţie cu un alt utilaj dotat cu un burghiu care aşchia cioatele.

În urma unui experiment prin care s-a lucrat cu cele două utilaje în combinaţie, s-a constatat de către directorii direcţiilor silvice că este soluţia optimă în vederea pregătirii terenului pentru împădurire.

Acesta este contextul în care eu, ca reprezentant al DS Călăraşi, având funcţia de director am înaintat la RNP R. pe data de 10 septembrie 2004 să ne fie aprobată, în lista de investiţii, achiziţionarea a 2 astfel de utilaje unul cu freză de 270 cai putere, iar celălalt tractor de 210 cai putere echipat cu rotor."

Caracterul premeditat al achiziţiei buldomanipulatorului M. rezultă din faptul că, la data când directorul Direcţiei Silvice Călăraşi, A.T. informase Regia Naţională a Pădurilor - R. despre necesitatea şi utilitatea achiziţionării unor asemenea utilaje, procedurile de achiziţie a buldomanipulatorului se aflau în plină desfăşurare.

După adjudecarea licitaţiei, inculpaţi B.D. şi D.I., au speculat din plin solicitarea profesională şi de bună-credinţă făcută de martorul A.T., întocmind la data de 5 octombrie 2004 un document în numele DS Călăraşi intitulat "Lista maşinilor şi utilajelor independente pe anul 2004", la poziţia 2 înscriindu-se buldomanipulatorul cu preţul de 7.300.000.000 lei vechi, inculpaţii impunând semnarea contractului cu firma adjudecatară.

În acest context se cuvine a fi menţionat că, direcţiile silvice sunt, potrivit regulamentului, unităţi fără personalitate juridică, derogându-li-se competenţe privind aprobarea unor investiţii până la 1 miliard lei vechi şi numai pe lucrări de construcţii montaj. Pentru orice altă achiziţie sau investiţie ce depăşea această sumă era necesară o delegare de competenţă scrisă din partea conducerii regiei, care însă, în cazul de faţă, nu a existat.

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că atribuţiile directorului Direcţiei Silvice permit angajarea unităţii în relaţiile cu terţi numai în limitele regulamentului, constatând că directorul general şi directorul economic erau cei care ar fi trebuit, potrivit regulamentului, să semneze contractul.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că, practic, inculpaţii, în încercarea de a da o aparenţă de necesitate a acestei achiziţii (a buldomanipulatorului) s-au folosit de solicitarea din data de 10 septembrie 2004 a DS Călăraşi, înlocuind-o însă cu o listă de utilaje datată 5 octombrie 2004. Mai mult decât atât, se impune a fi reţinut că Direcţiei Silvice Călăraşi i s-a impus semnarea contractului cu firma adjudecatară, în încercarea vădită de a crea senzaţia că promotorul achiziţiei este Direcţia Silvică Călăraşi, intenţia inculpaţilor de a se disculpa fiind vădită.

Contractul de furnizare de produse s-a redactat la 6 octombrie 2004 la sediul Direcţiei Silvice Călăraşi de către inculpatul S.B.F. şi O. (fostă G.) O.I., împreună cu directorul tehnic al direcţiei, V.M., fiind semnat de A.T. (director), de directorul tehnic amintit, de V.E. (director economic), iar din partea SC E.T. SA de către împuternicita G. (O.) O.I.

În această conjunctură, în aceeaşi zi s-au încheiat două contracte de livrare a buldomanipulatorului de la SC E. SRL Târgu Jiu la SC E.T. SA şi de la SC E.T. SA la Direcţia Silvică Călăraşi.

Prealabil încheierii acestor contracte, la data 22 septembrie 2004, SC E. Tg. Jiu a încheiat cu SC C. SRL un contract de furnizare produse înregistrat sub numărul 23, obiectul acestui contract fiind furnizarea unui buldomanipulator M. în sumă de 88.060 dolari SUA.

La 22 octombrie 2004 utilajul a fost adus pe un trailer la Ocolul Silvic Lehliu, de către inculpatul S.B.F., punctul de lucru de destinaţie fiind Cernavodă.

În scurta perioadă cât utilajul a staţionat la Direcţia Silvică Călăraşi s-a încercat folosirea acestuia la lucrările specifice.

În mod concret, s-a încercat utilizarea acestuia la decopertarea şi eliberarea terenului de masă vegetală amorfă, constatându-se că buldomanipulatorul nu îşi găseşte utilitate în această zonă întrucât nu s-a reuşit să fie scoase cioate, drept pentru care martorul A.T. a adus acest aspect la cunoştinţa conducerii RNP R., respectiv inculpatului D.I.

Pentru a constata deficienţele, inculpatul B.D. împreună cu coinculpatul S.B.F. s-au deplasat, în teren, însoţiţi de un şef de ocol, un inginer de la mecanizare şi un pădurar, aceştia constatând că utilajul pornea foarte greu, emana fum negru, consumul de carburant fiind foarte ridicat, 80 - 100 l/oră.

Astfel, martorul B.M., şef ocolul silvic Lehliu a arătat că "utilajul pornea foarte greu, şi scotea fum negru", motiv pentru care a dedus că nu fusese pornit de ani de zile.

Totodată, martorul a subliniat că "gazele de eşapament conţineau noxe atât de dense, încât a distrus hainele unuia dintre mecanici", precizând că "tancul s-a chinuit o jumătate de oră, nu a reuşit să scoată cioata din pământ întrucât îi murea motorul în momentul în care o împingea".

Martorul a catalogat utilajul ca fiind "o arătare şi a apreciat că, cu cele opt miliarde care au fost cheltuite pe utilaj, se puteau cumpăra două utilaje noi şi performante."

Aceleaşi aspecte au fost confirmate şi de martorii B.I., S.D. şi S.M.

Totodată, despre starea utilajului şi lipsa de utilitate a acestuia, în raport de necesităţile Direcţiei Silvice Călăraşi, martorii audiaţi pe parcursul procesului penal au făcut depoziţii edificatoare.

În acest sens martorul A.T., în declaraţia dată în faţa Înaltei Curţi, Completul de 5 Judecători, a arătat: "(…) prin activităţile ulterioare pe care buldomanipulatorul le-a realizat la nivelul DS Călăraşi, am putut constata că, practic acesta nu ne era necesar şi că utilajele de care noi am fi avut nevoie erau cele pentru care am adresat solicitare expresă în scris RNP. Punctual, sub acest aspect nu am primit un răspuns scris din partea conducerii regiei.

Când s-a încercat folosirea utilajului pentru scoaterea cioatelor am fost informat că acesta nu poate realiza această activitate. În aceste condiţii am informat conducerea regiei despre această situaţie, şi îmi amintesc că ulterior s-a deplasat la sediul direcţiei silvice numitul B.D., pentru a se constata realitatea afirmaţiilor făcute de mine.

La momentul respectiv am făcut o demonstraţie atât în prezenţa numitului B.D., cât şi a reprezentantului SC E.T. şi din câte îmi amintesc a fost prezent atunci S.B.F. pentru a dovedi realitatea susţinerilor mele, iar utilajul nu a putut fi folosit pentru scoaterea unor cioate mari. "

Totodată martorul V.M. a declarat că: "(…) utilajele menţionate în adresa de răspuns primită de la regie erau altele decât cele solicitate de direcţia noastră (…)".

De asemenea martorul B.I. a afirmat că: "(…) din punctul meu de vedere buldomanipulatorul achiziţionat de DS Călăraşi era un utilaj pur militar destinat unor aplicaţii militare şi mi-am fundamentat această apreciere întrucât de 30 de ani lucrând ca mecanic utilaje grele nu am mai văzut în "viaţa civilă", utilaje de acest gen. Din punctul meu de vedere, "vârsta" utilajului era depăşită, acesta avea o vechime de aproximativ 20 - 25 de ani.

În momentul în care conduceam buldomanipulatorul nu aveam vizibilitate bună în faţă, întrucât utilajul era prevăzut cu o deschidere tip geam de aproximativ 20 cm lungime şi 15 în înălţime, iar atunci când intenţionam să utilizez buldomanipulatorul în direcţia spate nu aveam vizibilitate deloc impunându-se a fi dirijat de o altă persoană."

În acest context, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, are în vedere şi declaraţia martorului S.D., dată în faţa instanţei de ultim control judiciar, în cuprinsul căreia acesta a arătat: "Utilajul buldomanipulator nu era un utilaj nou şi a prezentat defecţiuni la sistemul hidraulic, în sensul că ori de câte ori erau puse în funcţiune anumite comenzi, utilajul rămânea blocat pe acele comenzi. Din punctul meu de vedere utilajul era "foarte obosit", era chituit şi proaspăt vopsit, pentru a da aparenţa unui utilaj relativ nou.

Din punctul meu de vedere era asemănător cu un tanc militar, toate caracteristicile tehnice pe care utilajul le prezenta erau similare unui tanc folosit în armată, folosit la deschiderea de drumuri, de deblocări, de făcut tranşee, pentru înlăturarea unor eventuale obstacole care ar fi existat pe drum.

Fereastra cabinei conducătorului de utilaj era extrem de mică, avea o înălţime de 15 cm şi o lăţime de 20 - 25 cm, vizibilitatea fiind extrem de redusă, acesta fiind motivul pentru care la folosirea buldomanipulatorului se impunea ca o persoană să conducă utilajul iar o altă persoană să îl dirijeze pe cel care conducea utilajul, acesta din urmă neavând vizibilitate. Pe partea din spate a utilajului nu aveam deloc vizibilitate, utilajul nefiind prevăzut nici cu fereastră pe partea din spate, nici cu oglinzi laterale care să dea posibilitatea conducătorului de utilaj să poată folosi singur acel utilaj.

Precizez că lucrând mulţi ani pe utilaje grele, pot face comparaţie între buldomanipulatorul achiziţionat de DS Călăraşi şi alte utilaje cu aceeaşi funcţiune, respectiv aceea de scoatere a cioatelor din pământ, gen S 1501, 1500, utilaje prevăzute cu o cabină confortabilă pentru conducătorul utilajului, şi cu sisteme de vizibilitate atât pe faţă cât şi pe spate, cu echipamente specifice defrişărilor care-i permit conducătorului de utilaj să-l folosească singur nemaifiind necesară prezenţa unui însoţitor care să îl dirijeze.

Deşi mi s-a adus la cunoştinţă că buldomanipulatorul a fost achiziţionat de Direcţia Silvică Călăraşi pentru scoaterea din pământ a cioatelor, toate lucrările pe care le-am efectuat cu acest utilaj, în prezenţa unor comisii aparţinând conducerii unităţii s-a putut constata că buldomanipulatorul nu a putut scoate din pământ nicio cioată.

Precizez că din punct de vedere al consumului de motorină, buldomanipulatorul prin comparaţie cu celelalte utilaje enunţate anterior, avea un consum extrem de mare, mai exact, cu un buldozer normal cu un consum de 200 litrii motorină pot lucra o suprafaţă de 0,5 ha.

Martorul S.M., de profesie inginer mecanic, a declarat în acelaşi sens cu privire la caracteristicile necorespunzătoare ale utilajului, evidenţiind faptul că mecanicul nu avea vizibilitate, fiind necesară încă o altă persoană care să dirijeze utilajul. Acelaşi martor a arătat că interiorul vehiculului era plin de condens, lucru care demonstra că utilajul nu a fost utilizat o perioadă îndelungată de timp, apreciind totodată că şasiul şi motorul fac parte din tehnologia anilor 60, fiind construit pentru lucrări de geniu din domeniul militar.

În contextul cauzei, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că, în perioada desfăşurării activităţii infracţionale, RNP R. l-a avut ca manager-director general pe inculpatul D.I., ca director al Direcţiei de Investiţii din cadrul RNP pe inculpatul B.D., ca director al Direcţiei Economice pe inculpata D.E., iar ca director al Direcţiei Tehnice pe inculpatul D.M.L., ca director fond forestier C.C., aceştia având calitatea de funcţionari publici.

Atribuţiile inculpaţilor, în realizarea obiectului de activitate al RNP R., în buna gestionare a patrimoniului şi implicit în realizarea de achiziţii corecte şi eficiente, erau directe, aceştia fiind cei care decideau orice măsură care să conducă la eficienţa activităţii economice a RNP R. Înalta Curte apreciază că analiza coroborată a ansamblului probator face dovada deplină a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, fiind aptă să răstoarne prezumţia de nevinovăţie.

În acest sens, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că, în conformitate pct. 28 art. 3, capitolul I din regulamentul Regiei Naţionale a Pădurilor R., managerul-director general asigură organizarea, conducerea şi gestionarea activităţii curente a Regiei Naţionale a Pădurilor - R., aprobă propunerile de investiţii din fondurile proprii, inclusiv achiziţionarea de utilaje în limita prevederilor legale.

De asemenea, în conformitate cu art. 3.5 din acelaşi regulament, managerul general analizează şi îşi dă acordul asupra actelor care angajează răspunderea patrimonială a regiei, inclusiv în domeniul investiţiilor.

Aceste atribuţii se coroborează cu dispoziţiile art. 19 lit. f) şi art. 20 din H.G. nr. 105/2003, pentru aprobarea regulamentului Regiei Naţionale a Pădurilor R., conform cărora directorul general reprezintă şi angajează Regia Naţionala a Pădurilor - R., prin semnătura în relaţiile cu terţii.

În conformitate cu atribuţiile care îi reveneau, inculpatul D.I., nu numai că trebuia să semneze contractele în numele Regiei Naţionale a Pădurilor, ci şi trebuia să le aprobe şi implicit să-şi asume răspunderea pentru acestea, răspundere care nu poate fi transferată Consiliului de Administraţie.

Despre implicarea activă a inculpatului D.I. în semnarea contractului, relatează nu numai martorii O.A. şi A.T., ci şi martora V.E., director economic la Direcţia Silvica Călăraşi.

În raport de aceste aspecte relevante, referitoare la starea tehnică a utilajului, la presiunile făcute la nivelul Direcţiei Silvice Călăraşi în vederea semnării contractului de furnizare de produse, apare ca lipsit de consistenţă conţinutul procesului-verbal de predare-primire şi punere în funcţiune a buldomanipulatorului M., în sensul că acesta a fost predat în condiţii de funcţionare bună şi corespunde cerinţelor tehnice pentru care a fost achiziţionat.

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că aşa zisa, oportunitate" şi "necesitate" a achiziţiei buldomanipulatorului invocate de Regia Naţională a Pădurilor - R. este contrazisă chiar de cursul evenimentelor anterior expuse.

În ceea ce priveşte plata utilajului mijloacele de probă au evidenţiat următoarele aspecte:

- SC E.T. SA a facturat utilajul către Direcţia Silvică Călăraşi la 22 octombrie 2004.

- Direcţia Silvică Călăraşi nu a înţeles de cuviinţă să plătească utilajul întrucât acesta nu fusese solicitat niciodată, iar cu ocazia probelor efectuate, în teren, se dovedise necorespunzător, motiv pentru care au refuzat inclusiv să întocmească nota de recepţie.

În acest context, se reţine că A.T., directorul Direcţiei Silvice Călăraşi a fost convocat, din nou, în biroul directorului general, la sfârşitul lunii noiembrie, începutul lunii decembrie 2004, ocazie cu care, de faţă cu inculpatul B.D., i-a adus la cunoştinţă directorului general ca utilajul este necorespunzător.

Cu acest prilej, informat fiind de starea necorespunzătoare a utilajului, inculpatul D.I. a insistat pentru efectuarea plăţii exprimându-se faţă de martorul A.T., în sensul că: "Am promis omului că îl luăm", după care a hotărât ca utilajul să fie achiziţionat, să fie acordaţi banii de Regia Naţionala a Pădurilor - R. şi să fie transferat la o alta direcţie unde să execute lucrări la drumuri forestiere.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, inculpaţii deşi au avut cunoştinţă de starea necorespunzătoare a utilajului, nu numai că nu s-a opus cumpărării acestuia, dar au şi dispus achiziţia şi respectiv plata unui utilaj militar, vechi, necorespunzător activităţii de silvicultură la un preţ superior sau egal unui utilaj nou, performant, cauzând astfel un prejudiciu RNP R.

Referitor la modalitatea de plată se reţine că Direcţia Silvică Călăraşi nu dispunea de suma necesară şi nici nu intenţiona să-l cumpere, însă având în vedere decizia inculpatului D.I., la 10 decembrie 2004, s-a cerut sprijin financiar regiei, iar inculpaţii D.E. şi B.D. au semnat ordinul de plată nr. 1120, suma virându-se către SC E.T. SA, în aceeaşi zi banii intrând în contul SC E. SRL.

Inculpata D.E. împreuna cu inculpatul B.D. au semnat ordinul de plată nr. 1120, pentru întreaga sumă, beneficiar fiind Direcţia Silvică Călăraşi.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători subliniază că, în conformitate cu dispoziţiile art. 6, 16 şi 38 din cap. VI din Regulamentul RNP R. şi fişa postului, directorul Direcţiei Economice, are printre atribuţii analizarea documentaţiilor de preţ întocmite de compartimentele de specialitate ale Regiei Naţionale a Pădurilor - R., urmăreşte executarea controlului financiar-preventiv asupra gospodăririi mijloacelor materiale şi băneşti în condiţiile prevăzute de lege şi urmăreşte întocmirea documentelor justificative pentru fiecare operaţiune care afectează patrimoniul direcţiei şi subunităţilor, exercita controlul asupra acţiunilor patrimoniale efectuate şi asigura aprovizionarea tehnico-materială, prin încheierea de contracte cu agenţii economici din tara şi străinătate, potrivit Legii, şi în strictă corelaţie cu necesităţile regiei.

De asemenea, directorul Direcţiei Economice analizează, avizează propunerile făcute de unităţile din subordine de aprovizionare tehnico materiala, care intră în competenţa de aprobare a regiei, asigură aprovizionarea tehnico-materială prin încheierea de contracte cu agenţii economici din ţară şi străinătate potrivit Legii şi în strictă corelare cu necesităţile Regiei.

Prin raportare la atribuţiile care îi reveneau, instanţa de ultim control judiciar constată că inculpata D.E. nu a făcut niciun fel de verificări sau controale în acest sens şi a semnat ordinele de plată fără să verifice destinaţia sumelor, cu toate ca avea obligaţia să o facă.

Cu ocazia audierilor, inculpata D.E. a încercat să se disculpe, arătând că nu a făcut o plată propriu-zisă, ci un simplu transfer de sume de la Regia Naţională a Pădurilor - R. la Direcţia Silvică Călăraşi, întrucât aceştia ceruseră suma printr-o cerere scrisă, apărare aflată în contradicţie cu probatoriul anterior menţionat, aceasta semnând ordinul de plată în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la situaţia reală privitoare la utilitatea, necesitatea buldomanipulatorului şi starea sa tehnică.

În acest sens, Înalta Curte, completul de 5 Judecători, constată că această "cerere" a Direcţiei Silvice Călăraşi cu privire la alimentarea contului, de care s-a prevalat cu insistenţă, atât inculpata D.E. cât şi coinculpaţii D.I. şi B.D., este doar un act formal şi conjunctural întocmit de Direcţia Silvică Călăraşi la iniţiativa inculpaţilor, tocmai pentru a crea senzaţia că iniţiativa ar fi aparţinut Direcţiei.

Astfel, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că, din declaraţia martorului A.T., director al Direcţiei Silvice Călăraşi, a rezultat că anterior semnării ordinului de plată, responsabilii Direcţiei Silvice Călăraşi informaseră, deja regia despre starea necorespunzătoare a utilajului.

Un argument în plus este faptul că, în propria sa declaraţie, inculpata D.E. a arătat că era în cunoştinţă de cauză cu privire la ce se plăteşte, fiind informată de către inculpatul B.D., precizând că nu are "cunoştinţă de motivul pentru care contractul de furnizare produse s-a încheiat cu DS Călăraşi", subliniind totodată că, "în lipsa unui ordin sau delegări de competenţă către DS Călăraşi, încheierea acestui contract nu este normală".

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine, de asemenea, că prin semnarea ordinelor de plată, inculpata D.E. a dat valabilitate unui contract nevalabil care trebuia a fi semnat în numele Regiei Naţionale a Pădurilor. Prin urmare, inculpata D.E. avea posibilitatea de a împiedica producerea prejudiciului, în condiţiile în care şi-ar fi îndeplinit atribuţiile de serviciu (având dreptul şi obligaţia de a solicita documentele justificative plăţii) şi şi-ar fi exprimat refuzul de a efectua plata contractului.

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că directorul Direcţiei Tehnice, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 6, 8 şi 26, 44, 47 şi 50 din acelaşi Regulament, avea largi atribuţii privind analizarea tuturor aspectelor care angajează răspunderea patrimonială a regiei, în domeniul mecanizării, al utilajelor tehnologice, avizarea propunerilor făcute de unităţile din subordine cu privire la procurarea utilajelor tehnologice şi aprovizionarea tehnico-materială, precum şi analizarea şi aprobarea programelor de investiţii provenite din surse proprii.

Aceste activităţi trebuiau desfăşurate de către inculpatul M.L.D., însă acesta nu a fost solicitat să verifice niciun fel de document, fiind exclus de la procesul decizional, după ce a comunicat inculpatului D.I., directorul regiei, că utilajul testat la Târgu Jiu este necorespunzător calitativ şi nu este de folos Regiei Naţionale a Pădurilor - R.

Datorită acestui fapt, pe tot parcursul derulării evenimentelor, inculpatul B.D., în calitate de director al Direcţiei de Vânătoare, Producţie şi Investiţii, a preluat, în mod neregulamentar, toate atribuţiile lui M.L.D., întocmind în afara regulamentului referate de necesitate şi liste de investiţii în numele direcţiilor silvice. Aceasta, în condiţiile în care atribuţiile inculpatului B.D. erau de ordin general şi se refereau doar la "coordonarea" realizării programului de investiţii al unitarilor. Astfel, conform art. 11 capitolul IV din Regulamentul Regiei Naţionale a Pădurilor R., directorul direcţiei de vânătoare, producţie şi investiţii "coordonează realizarea programului de investiţii al unităţilor."

Cel care trebuia să dea avizul tehnic, conform regulamentului, era inculpatul M.L.D., însă acesta nu a mai fost consultat.

În ce priveşte firma ofertantă a buldomanipulatorului, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine, în baza materialului probator, că martorul G.I. (administrator al SC E.T. SA Târgu Jiu) a fost solicitat de inculpatul S.B.F., care a pretextat că firma sa nu este eligibilă, şi de S.M., şi a înaintat Regiei Naţionale a Pădurilor R. aceeaşi ofertă tehnică transmisă de inculpatul S.B.F. în numele SC E. SRL Târgu Jiu, al cărei administrator era, ofertă înregistrată sub nr. 6766, la 14 iulie 2004, la regie, aceasta incluzând două utilaje, unul de tip buldomanipulator M., celălalt, T., ambele construite pe şasiu de tanc, cel de-al doilea utilaj având consum de 55 l/oră şi având anexate unele caracteristici tehnice, şi-a aplicat ştampila şi antetul, dar nu a ridicat sau depus documente pentru licitaţie, sarcina revenindu-i inculpatului S.B.F.

Pentru SC E.T. SA caietul de sarcini a fost ridicat de împuternicita C.M., iar garanţia de participare, în sumă de 100.000.000 lei, s-a virat din contul SC E. SRL, în contul ofertantului.

Ulterior, astfel cum rezultă din cuprinsul declaraţiei inculpatului S.B.F. aflată în dosar urmărire penală, şi a martorului G.I., inculpatul S.B.F. a predat numitului G.I. autorizaţii nereale traduse din limba rusă, din care rezulta că SC E.T. SA este distribuitor autorizat al unor firme de renume din Federaţia Rusă şi Ucraina pretinzând, în mod nereal, că va depune la Regia Naţională a Pădurilor documentaţia firmei amintită, a redactat un contract de vânzare-cumpărare şi o factură din care reieşea că a cumpărat utilajul de la SC C.G. SRL.; utilajul fiind livrat regiei prin interpunerea inculpatului S.F.B.

În acest context Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, apreciază ca fiind relevantă declaraţia martorului G.I., care a arătat că "în ziua licitaţiei sau cu puţin timp în urmă S.B. mi-a dat un document tradus din limba rusă şi intitulat "Autorizare" din care reieşea faptul că SC E.T. este împuternicită să reprezinte o anume uzină de tractoare din Federaţia Rusă.

Martorul a mai precizat că "inclusiv de ridicarea documentaţiei de elaborare şi prezentare a ofertei s-a ocupat S.B.F., nimeni de la SC E. nu a depus şi nu a ridicat documente de la R."

Din întreg materialul probator administrat în cauză a reieşit că numitul G.I. nu a avut niciun moment intenţia de a participa, în calitate de ofertant la licitaţia în vederea achiziţionării buldomanipulatorului.

Demersul l-a efectuat numai ca urmare a solicitărilor martorului S.M. şi a inculpatului S.B.F., acesta din urmă având pe deplin reprezentarea profitului ce va fi obţinut şi implicit a prejudiciului ce urma să fie creat în sarcina RNP R.

Acelaşi inculpat s-a implicat activ în semnarea contractului, intervenind direct la coinculpatul D.I., deşi personal a constatat că utilajul nu este corespunzător calitativ.

În acest sens, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, are în vedere declaraţia martorului A.T., audiat în faţa instanţei de recurs care a afirmat că: "La momentul respectiv am făcut o demonstraţie atât în prezenţa numitului B.D., cât şi a reprezentantului SC E.T. şi, din câte îmi amintesc, a fost prezent atunci S.B.F., pentru a dovedi realitatea susţinerilor mele, iar utilajul nu a putut fi folosit pentru scoaterea unor cioate mari".

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că inculpatul S.F.B., deşi cunoştea situaţia reală a utilajului terasier nu a luat nicio măsură pentru remedierea deficienţelor sau înlocuirea cu un utilaj performant, prin prezenţa şi atitudinea sa contribuind astfel la producerea pagubei, acesta solicitând şi încasând suma de bani, contravaloarea buldomanipulatorului M.

Sub aspectul analizat, relevantă este şi declaraţia martorei V.M., director tehnic la Direcţia Silvică Călăraşi, care a arătat că documentaţia de achiziţie s-a întocmit la Regia Naţională a Pădurilor - R., fără consultarea Direcţiei Silvice Călăraşi" şi că "studiind documentaţia primită şi ofertele tehnice a constatat că utilajele adjudecate nu sunt cele solicitate de Direcţia Silvică Călăraşi şi nu pot fi folosite la lucrări de pregătire a terenului", motivând faptul că a semnat procesul-verbal de predare-primire, din 24 noiembrie 2004, la solicitarea inculpatului S.B.F., iar menţiunea că ar corespunde cerinţelor tehnice se referea la corespondenţa cu documentaţia trimisă de la Regia Naţională a Pădurilor - R. şi nu la caracteristicile reale ale vehiculului.

Pentru participarea la licitaţia organizată având ca obiect achiziţionarea buldomanipulatorului au mai intrat în posesia caietului de sarcini alte opt societăţi comerciale, dar neparticiparea acestora la licitaţie s-a datorat contribuţiei inculpaţilor din prezenta cauză, în sensul direcţionării câştigării licitaţiei de către o anumită societate.

În acest sens instanţa are în vedere declaraţia martorului C.D., reprezentant al S. SRL care a arătat că: "citind documentaţia pusă la dispoziţie de RNP R., aveai mai degrabă senzaţia că acel utilaj este în curtea cuiva, iar R. dorea să-l cumpere".

Martorul R.S., reprezentant al SC S.I. Bucureşti, a arătat în declaraţia sa, că licitaţia nu a fost una serioasă, iar caietul de sarcini era o "caricatură", precizând că, din caietul de sarcini, nu şi-a putut da seama ce dorea să cumpere RNP R., iar în final a decis să nu participe la licitaţie.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că, inculpaţii, membrii ai comisiei de selecţie a ofertelor, nu au solicitat de la SC E.T. S.A niciun fel de cerinţe minime de calificare, împrejurare ce denotă faptul că decizia de achiziţie fusese deja luată şi câştigătorul licitaţiei stabilit. Totodată, dovada faptului că inculpatul S.B.F. ştia că va fi declarat câştigător al licitaţiei este că acesta a încheiat, încă de pe data de 22 septembrie 2004 (cu 5 zile înainte de hotărârea de adjudecare), un contract de vânzare-cumpărare cu SC C.G. SRL, prin care, formal, cumpără buldomanipulatorul M.

Prin urmare, în raport de probele administrate Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că şi faţă de inculpatul S.B.F. prezumţia de nevinovăţie a fost neechivoc răsturnată de materialul probator administrat în cauză, apărările acestuia fiind nefondate.

În ce priveşte participaţia, sub forma complicităţii, a inculpaţilor D.M., V.S.M., D.M.L., C.C. Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine următoarele:

În privinţa inculpatului D.M.L., prin actul de sesizare s-a reţinut că acesta, în calitate de membru în comisia de selecţie a ofertelor, nu a participat la lucrările acesteia, nu a studiat documentaţia de elaborare şi prezentare a ofertelor, nu a verificat eligibilitatea ofertanţilor, caracteristicile tehnice şi calitative ale utilajului ofertat, semnând formal şi din birou procesul-verbal de adjudecare, încălcând astfel prevederile legislaţiei achiziţiilor publice a căror aplicare deriva din lege şi din dispoziţia coinculpatului D.I., contribuind, deci, la cumpărarea de către regie, a unui bun necorespunzător şi la crearea unei pagube în dauna regiei, de 8.685.695.760 lei vechi, prin fapte comise succesiv, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, fapta întrunind elementele constitutive ale complicităţii prevăzută de art. 26 C. pen., la infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la inculpatul V.S.M. (consilierul juridic al regiei), rechizitoriul a reţinut că fapta acestuia, în calitate de membru în comisia de selecţie a ofertelor, de a nu participa la lucrările comisiei, de a nu studia documentaţia de elaborare şi prezentare a ofertelor, de a nu verifica eligibilitatea ofertanţilor, caracteristicile tehnice şi calitative ale utilajului, semnând formal, din birou, procesul-verbal de adjudecare a utilajului necorespunzător încălcând astfel prevederile legislaţiei achiziţiilor publice şi dispoziţia emisă de coinculpatul D.I., cu consecinţa creării unei pagube de 8.685.695.760 lei vechi, prin acţiuni succesive, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.M., prin rechizitoriul procurorului s-a reţinut că acesta, în calitate de membru în comisia de selecţie a ofertelor, a participat la lucrările comisiei, dar nu a sesizat că aceasta nu întrunea cvorumul legal, a alcătuit superficial documentaţia de elaborare şi prezentare a ofertelor, a redactat caietul de sarcini vag, sumar, lapidar, însă cu caracteristicile tehnice identice cu cele ale firmei ofertante favorizată, nu a verificat eligibilitatea ofertanţilor, realitatea caracteristicilor tehnice şi calitative ale utilajului oferit şi a întocmit procesul-verbal de adjudecare cu nerespectarea criteriului de atribuire a ofertei celei mai avantajoase tehnico-economic, încălcând astfel prevederile legislaţiei achiziţiilor publice, în acest mod aducându-şi aportul la cumpărarea, de către regie, a unui utilaj inutil, necorespunzător calitativ, ceea ce a creat pagubă de 8.685.695.760 lei vechi, acţiunile fiind săvârşite succesiv, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, încadrarea juridică a faptelor constând în complicitate, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută şi pedepsită de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la inculpatul C.C., actul de inculpare a reţinut că fapta sa, în calitate de membru în comisia de selectare a ofertelor, de a nu participa la lucrările acesteia, de a nu studia documentaţia de elaborare şi prezentare a ofertelor, de a nu verifica eligibilitatea ofertanţilor, caracteristicile tehnice şi calitative ale utilajului, semnând formal şi din birou procesul-verbal de adjudecare, ceea ce constituie încălcarea prevederilor legislaţiei achiziţiilor publice, cu consecinţa cumpărării, de către regie, a unui bun inutil şi necorespunzător calitativ, paguba însumând 8.685.695.760 lei vechi, acţiunile fiind săvârşite succesiv, dar în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii, prevăzută de art. 26 C. pen., la infracţiunea de abuz în serviciu în contra intereselor publice, prevăzută şi pedepsită de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce priveşte participaţia, sub forma complicităţii, a inculpaţilor D.M., V.S.M., D.M.L., C.C., se constată, inexistenţa unei obligaţii a comisiei de evaluare de a respecta O.U.G. nr. 60/2001 privind achiziţiile publice, în raport de argumentaţia ce precede, reţinându-se că aceasta s-a orientat, în general, după etapele procedurale (s-a întocmit un caiet de sarcini, o documentaţie tehnică, au existat două oferte privind buldomanipulatorul şi mai multe oferte privind armele tranchilizante şi accesoriile), iar faptul că etapele erau insuficiente sau nu cuprindeau toate caracteristicile, astfel cum reţine rechizitoriul, nu poate constitui, faţă de activitatea redusă derulată de inculpaţii D.M., V.S.M., D.M.L., C.C., acte de complicitate la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice cu consecinţe deosebit de grave.

În consecinţă, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că semnarea, din birou, a procesului-verbal de adjudecare sau neparticiparea membrilor comisiei, în mod efectiv, la lucrările adjudecării, fapte reţinute, în esenţă, în sarcina inculpaţilor sus menţionaţi, a reprezentat, în mod evident, un mod de lucru superficial, dar fără conotaţii penale în cauză.

Astfel, potrivit art. 26 C. pen., complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită.

Prin urmare, se consideră că, sub aspectul elementului material, inculpaţii sus-menţionaţi şi-au încălcat îndatoririle speciale ce le-au revenit, dar, subiectiv, întregul probatoriu administrat în cauză nu a evidenţiat că aceştia ar fi ştiut sau acceptat că, astfel, cauzează un prejudiciu RNP R., poziţia lor subiectivă neîmbrăcând forma intenţiei.

Ca atare, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, apreciază, în procesul de evaluare al probelor, în raport cu fiecare din faptele pretins comise de către inculpaţi D.M., V.S.M., D.M.L., C.C., că nu a fost probat că, în exercitarea atribuţiilor de serviciu inculpaţii sus menţionaţi se fac vinovaţi de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., motiv pentru care va dispune achitarea acestora în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

V. În legătură cu achiziţiile de arme tranchilizante şi accesorii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că, în cursul lunii octombrie 2004, mai mulţi directori ai direcţiilor silvice din ţară au fost convocaţi la sediul RNP R., ocazie cu care inculpatul B.D. le-a adus la cunoştinţă că fiecare dintre direcţii urmează să achiziţioneze câte 4 arme tranchilizante şi accesorii aferente.

Relevantă este proba testimonială.

Astfel, martorul C.A., directorul Direcţiei Conservarea Biodiversităţii şi Relaţii Internaţionale din cadrul RNP, a arătat că a luat cunoştinţă despre decizia de achiziţionare personal de la învinuitul B.D., care i-a comunicat că cele cinci direcţii silvice trebuie să achiziţioneze arme tranchilizante fără să îi dea alte explicaţii.

Martorul T.I., directorul Direcţiei Silvice Slobozia a declarat că "în luna octombrie a anului 2004 a fost convocat la RNP la o şedinţă. După şedinţă, inculpatul B.D. i-a înmânat mai multe cereri de oferte gata redactate în numele DS Slobozia şi adresate unor firme care comercializau armament, precum şi două contracte gata semnate şi datate în numele DS Slobozia cu SC H.V.E. SRL" şi "întrucât şi-a dat seama că treaba era aranjată a semnat contractul", martorul exprimându-şi nemulţumirea cu privire la preţul mare al armelor pe care l-a calificat ca fiind "astronomic".

Cererile de ofertă care se aflau în plic erau adresate de: SC H. V. SRL (asociaţi F.A. cu 90% părţi sociale, F.E.L., soţia numitului F.A., cu 10% părţi sociale, administrator fiind F.A.), SC A.H. SRL (asociaţi F.A. cu 90% părţi sociale, F.E.L., soţia numitului F.A., cu 10% părţi sociale, administrator fiind F.A.), SC T.A. SRL (asociaţi F.A. cu 90% părţi sociale, F.E.L., soţia numitului F.A. cu 10% părţi sociale, administrator fiind F.E.L.), SC R.C. SRL (asociat D.E., soacra numitului A.F., cu 100% părţi sociale, administrator D.E.), E.T. SRL (asociat D.N. cu 100/părţi sociale, administrator fiind D.N., socrul numitului F.A.).

În acelaşi sens a declarat şi martorul L.G., director economic Direcţia Silvică Slobozia care a arătat că la unitatea sa s-au primit două contracte gata semnate de către societatea comercială furnizoare şi că s-au făcut presiuni pentru semnarea acestora. Martorul a mai precizat că, întrucât preţul de furnizare era foarte mare a contactat-o pe inculpata D.E., căreia i-a relatat aceste aspecte, informând-o totodată că armele tranchilizante nu au fost cuprinse în lista de investiţii a DS Slobozia.

De asemenea, a afirmat că "a fost sunat şi de A.F. care i-a cerut telefonic să semneze contractul cu firma sa".

Cu toate că, din cuprinsul materialului probator se constată că cererile de ofertă şi contractele de furnizare erau datate 15, 18 şi respectiv 21 octombrie 2004, abia în data de 27 octombrie 2004 inculpatul B.D. a întocmit programul de investiţii şi lista utilajelor, în numele DS Slobozia, semnate de acesta şi aprobate de inculpatul D.I.

În data de 21 octombrie 2004 a fost semnat contractul cu SC H.V.E. SRL, care la aceeaşi dată a emis două facturi către DS Slobozia în sumă de 1.673.700.000 lei, reprezentând 50% avans din valoarea totală a celor două contracte.

Urmare acestui fapt, DS Slobozia a fost nevoită să solicite RNP suma de 1.673.700.000 lei, cererea fiind înregistrată la direcţia economică a RNP la data de 27 octombrie 2004.

Anterior înregistrării acesteia, însă, inculpaţii D.I. şi D.E. au semnat ordinul de plată prin care au transferat către DS Slobozia suma necesară avansului în cuantum de 1.673.700.000 lei şi care, ulterior, a fost virată către SC H.V.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că, în mod evident, inculpaţii D.I. şi D.E., semnând ordinul de plată înainte ca solicitarea direcţiei silvice să fie înregistrată, au avut reprezentarea plăţii care se efectua.

Prin raportare la atribuţiile care îi reveneau, instanţa constată că, nici în acest caz inculpata D.E. nu a făcut niciun fel de verificări sau controale cu privire la justificarea plăţii, cu toate ca avea această obligaţie.

Din declaraţia martorului B.I., fost director al Direcţiei Silvice Piteşti reiese că în luna octombrie a anului 2004, a fost convocat de inculpatul B.D. care i-a înmânat "o mapă în care erau cereri de ofertă redactate în numele Direcţiei Silvice Piteşti, precum şi contracte gata semnate şi datate în numele Direcţiei Silvice Piteşti cu SC H.V.E. SRL."

Declaraţiile martorului B.I. se coroborează cu cele ale martorilor B.I.C., V.P., care au arătat că Direcţia Silvică Piteşti nu a solicitat niciodată asemenea arme şi nu au avut niciun act de dispoziţie prin care să li se delege competenţele în vederea încheierii unor asemenea contracte de achiziţii, precizând că "pe vremea lui D.I. asemenea procedee erau frecvente."

Cererile de ofertă şi contractele de furnizare erau datate 15, 18 şi respectiv 19 octombrie 2004, provenind de la SC H.V. SRL, SC A.H. SRL, SC T.A. SRL, SC R.C. SRL, E.T. SRL, iar în data de 21 octombrie 2004, a fost semnat contractul cu SC H.V.E. SRL, care la aceeaşi dată a emis două facturi către Direcţia Silvică Slobozia în sumă de 1.673.700.000 lei, reprezentând 50% avans din valoarea totală a celor două contracte.

Şi în acest caz, plata s-a făcut înainte de solicitarea scrisă a direcţiei silvice şi înainte de modificarea listei de investiţii, fără niciun fel de document justificativ la bază, împrejurări care vin să susţină ideea că inculpaţii D.I. şi D.E. ştiau ce plătesc.

Cu acestea se coroborează şi declaraţiile martorilor N.F. (responsabil Investiţii Direcţia Silvică Bucureşti), C.P.I. ( şef ocol), H.F. (director economic),V.D. (director Direcţia Silvică Bucureşti), P.C. B.A. şi A.M.

Martorii D.D. (director la Direcţiei Silvice Giurgiu), T.O.T.(fost responsabil vânătoare la Direcţia Silvică Giurgiu) G.G. (director economic la Direcţia Silvică Giurgiu) şi B.C. ( director tehnic la Direcţia Silvică Giurgiu) au relatat, în declaraţiile lor, exact aceleaşi aspecte, respectiv că la Direcţia Silvică Giurgiu s-a primit o mapă în care erau cereri de ofertă întocmite în numele Direcţiei Silvice Giurgiu, respectiv ofertele firmelor, precum şi contractele întocmite în numele Direcţiei Silvice Giurgiu, care trebuia doar a fi semnate. Martorii au arătat că nu solicitaseră niciodată achiziţia acestor arme şi nu au avut niciun fel de documentaţie, notă de fundamentare sau hotărâre a comitetului director.

Martorul V.D., fost director al Direcţiei Silvice Bucureşti, în declaraţia dată a afirmat că inculpatul B.D. i-a indicat numele firmelor cărora trebuia să le adreseze cererile de ofertă şi i-a spus că trebuie să achiziţioneze arme tranchilizante. Şi în această situaţie firmele indicate erau aceleaşi, respectiv SC H.V. SRL, SC A.H. SRL, SC T.A. SRL, SC R.C. SRL, E.T. SRL.

Concluzionând Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că modalitatea de încheiere a contractelor de furnizare de arme tranchilizante şi muniţii prezintă unele caracteristici comune, după cum urmează:

- În cazul celor 5 Direcţii Silvice iniţierea procedurii de achiziţie s-a efectuat înainte de data introducerii în listele de investiţii ale celor 5 direcţii a armelor tranchilizante.

- La data de 18 octombrie 2004 la Direcţia Silvică Slobozia, Direcţia Silvică Piteşti, Direcţia Silvică Giurgiu, Direcţia Silvică Bucureşti şi la Direcţia Silvică Târgovişte s-au înregistrat ofertele provenite de la societatea comercială câştigătoare a celor două contracte de achiziţii, respectiv SC H.V.E. Srl.

- La data de 21 octombrie 2004 Direcţia Silvică Slobozia, Direcţia Silvică Piteşti, Direcţia Silvică Giurgiu, Direcţia Silvică DS Bucureşti şi Direcţia Silvică Târgovişte au semnat contractele de furnizare de servicii cu SC H.V.E. SRL atât pentru arme tranchilizante, cât şi pentru accesoriile acestora.

- La 21 octombrie 2004, SC H.V.E. SRL a emis facturi către cele cinci direcţii silvice pentru avansul de 50%.

În cazul Direcţiei Silvice Bucureşti, Direcţiei Silvice Slobozia, Direcţiei Silvice Piteşti şi Direcţiei Silvice Giurgiu, fondurile necesare achitării avansului de 50% pentru achiziţia de arme şi accesorii, au fost virate de RNP R. înainte de aprobarea efectivă a fondurilor de către directorul general al Regiei.

- La data de 26 octombrie 2004, inculpaţii D.I. şi D.E. au semnat ordinele de plată pentru cele 4 direcţii silvice (pentru Direcţia Silvică Târgovişte fiind semnat la 29 octombrie 2004).

- La data de 27 octombrie 2004, inculpatul B.D., a întocmit, în numele tuturor celor cinci direcţii silvice, listele de investiţii în care a introdus, fără consultarea acestora, armele tranchilizante.

- La data de 27 octombrie 2004 au fost întocmite, de către cele cinci direcţii silvice, solicitările către RNP pentru virarea sumelor de bani necesare avansului de 50%.

- La data de 7 decembrie 2004 s-a facturat pentru restul de plată către toate cele cinci direcţii silvice.

- La data de 13 decembrie 2004 toate cele cinci direcţii silvice au solicitat fonduri pentru achitarea restului sumei.

- La data de 14 decembrie 2004 a fost virat restul sumelor de bani către cele cinci direcţii silvice.

- La data de 21 decembrie 2004, prin cererile de menţiuni înregistrate la ONRC s-a solicitat dizolvarea SC H.V. Exim SRL, SC A.H. SRL, SC R.C. SRL, E.T. SRL, pentru SC T.A.; cerea de dizolvare a fost formulată la 7 martie 2005, fiind evident că aceste societăţi comerciale au fost utilizate exclusiv în scopul" acestei afaceri".

Prin urmare, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că din probele administrate în cauză rezultă în mod evident că Direcţia Silvică Slobozia, Direcţia Silvică Piteşti, Direcţia Silvică Giurgiu, Direcţia Silvică Bucureşti şi Direcţia Silvică Târgovişte nu se puteau coordona între ele pentru a efectua în aceeaşi zi toate operaţiunile necesare, sincronizarea perfectă a acestora fiind de fapt realizată la nivel central.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată totodată, că inculpaţii D.I., B.D. şi D.E. au acţionat corelat coordonând activitatea celor cinci direcţii silvice atât în vederea creării unei aparenţe de legalitate cât şi prin dirijare în mod unitar a virării banilor în scopul ca sumele să ajungă în conturile firmelor administrate de A.F. Concluzia care se desprinde este aceea că singura obligaţie pe care şi-au îndeplinit-o prompt inculpaţii D.I., B.D. şi D.E. a fost aceea ca, în primă fază, firmele controlate de F.A. să câştige licitaţia, contractele să fie semnate cât mai repede, iar ulterior, plăţile să se efectueze la termenele stabilite şi în cuantumul stabilit.

Din probatoriul administrat a rezultat că cererile de ofertă au fost întocmite, în toate cazurile către trei societăţi comerciale care aveau acelaşi asociat şi administrator - F.A., şi respectiv către două societăţi comerciale care nu aveau în obiectul de activitate comercializarea de arme şi accesorii, iar trimiterea de invitaţii de participare la procedura de achiziţie s-a făcut doar în scopul de a asigura numărul minim de cereri de ofertă transmise.

Totodată, probatoriul administrat relevă că cele 20 de arme au fost livrate împreună cu accesoriile în cursul lunii decembrie 2004 şi distribuite către un număr de 5 direcţii silvice, 15 din acestea nefiind utilizate niciodată, întrucât nu au existat situaţii care să impună acest lucru.

Valoarea totală a achiziţiei (arme tranchilizante şi accesorii) s-a ridicat la suma de 16.737.000.000 ROL, respectiv 3.347.400.000 lei pentru fiecare direcţie silvică.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că, şi în această situaţie, inculpaţii D.I., B.D. şi D.E. au încălcat prevederile regulamentare, în sensul neefectuării verificărilor necesare la momentul semnării ordinelor de plată.

După aceeaşi metodă, folosită cu ocazia achiziţiei buldomanipulatorului, inculpaţii au obligat direcţiile silvice să contracteze, în condiţiile în care acestea nu aveau competenţa să o facă, direcţiile silvice fiind introduse în lanţul evenimentelor ca simple verigi intermediare, în intenţia inculpaţilor de a se sustrage de la răspundere.

Totodată, instanţa constată că şi de această dată, cel care a efectuat plăţile a fost structura centrală a Regiei Naţionale a Pădurilor - R. şi nu direcţiile silvice care nu au făcut decât să vireze banii mai departe spre furnizori, aşa cum li s-a spus. În speţă, contractele încheiate de direcţiile silvice au depăşit pragul valoric al competenţelor acestora şi, ca atare, "semnatarii" nu aveau capacitatea de a contracta.

Prin urmare, "cererile" de finanţare trimise de către direcţiile silvice şi de care se prevalează în apărare inculpaţii, sunt acte pur formale, întocmite efectiv la solicitarea acestora pentru a crea aparenţa că plăţile se fac la iniţiativa direcţiilor silvice.

Totodată, fără a nega faptul că armele tranchilizante şi muniţiile ar fi putut fi folositoare în activitatea desfăşurată de direcţiile silvice din cadrul RNP R., instanţa nu poate să nu constate că, astfel cum rezultă din întreg materialul probator administrat, inculpaţii D.I., B.D. şi D.E., folosindu-se de funcţiile deţinute, cu ştiinţă şi cu încălcarea atribuţiilor de serviciu care le reveneau, au dispus achiziţionarea de către RNP R. a armamentului şi a accesoriilor cu adaosuri cuprinse între 71% şi 465%, peste cele mai mari preţuri de pe piaţa liberă, generând prin activitatea lor, în mod direct, o pagubă în bugetul RNP.

În consecinţă, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor a fost răsturnată de probatoriul administrat în cauză, apărările acestora fiind nefondate, inculpaţii încălcând reglementările instituţiei cu privire la semnarea instrumentelor de plată (Decizia internă nr. 712/2003 şi Decizia nr. 418/2003, ambele semnate de directorul general, inculpat D.I., referitoare, la organizarea controlului financiar preventiv propriu).

VI. Latura subiectivă. Proba vinovăţiei

Faptele reţinute în sarcina inculpaţilor inculpaţii D.I. D.E., B.D. şi S.B.F. sunt săvârşite cu intenţie indirectă astfel cum aceasta este definită de art. 19 alin. (1) pct. 1 C. pen., aceştia prevăzând rezultatul faptelor şi, deşi nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea procedurii rezultatului socialmente periculos, consecinţă a acestei infracţiuni.

Conduita inculpaţilor, sub aspectul neexecutării atribuţiilor de serviciu care le reveneau în virtutea funcţiilor deţinute, ca şi conduita ulterioară fiecărui act material, sunt elemente ce dovedesc atitudinea subiectivă a inculpaţilor, eforturile lor conjugate în vederea creării un avantaj material substanţial firmelor contractante.

Astfel, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că, prin exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu, inculpaţii au favorizat SC H.V.E. SRL şi SC E.T. SRL, care au obţinut în acest fel, prin livrarea unor produse necorespunzătoare, care nu erau necesare sau la un preţ disproporţionat de mare, în raport cu cele mai mari preţuri practicate pe piaţă, un avantaj patrimonial nejustificat, echivalent cu sumele de bani încasate de societăţile comerciale sus arătate în urma acestor operaţiuni comerciale.

În concluzie, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că faptele inculpaţilor D.I., D.E., B.D. şi S.B.F., astfel cum au fost pe larg expuse anterior, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen. şi respectiv complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 combinat cu art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen.

În consecinţă, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constată că sunt nefondate apărările inculpaţilor prin care au susţinut neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care au fost deduşi judecăţii.

VII. Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine totodată că în sarcina inculpaţilor se reţin infracţiuni de rezultat ori inexistenţa prejudiciului ar conduce la inexistenţa infracţiunii şi ar exclude angajarea răspunderii penale.

Apărarea nu a susţinut că bunurile achiziţionate au fost utile activităţii desfăşurate de RNP R., acest fapt determinând inexistenţa prejudiciului.

Potrivit art. 14 C. proc. pen., acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii responsabile civilmente (alin. 1), în vederea reparării juste şi integrale a pagubelor cauzate prin infracţiune.

Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privinţa existenţei, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare.

În contextul cauzal, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor au produs un prejudiciu, iar acest prejudiciu a fost evaluat, fiind actual la momentul la care s-a pretins repararea.

Prejudiciul rezultă, aşadar, din activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor, fiind generat de achiziţionarea unor produse cu încălcarea flagrantă a atribuţiilor de serviciu.

Susţinerea apărării referitoare la faptul că bunurile achiziţionate au fost, în totalitate ori în parte, folosite în activitatea Regiei nu are relevanţă juridică întrucât, astfel cum s-a arătat, în sarcina inculpaţilor se reţin infracţiuni de abuz în serviciu prin încălcarea flagrantă a atribuţiilor de serviciu, prejudiciul fiind rezultat ca urmare a achiziţionării produselor arătate.

Analizând îndeplinirea condiţiilor în vederea admiterii acţiunii civile, în cazul părţii civile RNP R., urmare relaţiilor înaintate la dosarul cauzei (Adresa nr. 13613 din 19 decembrie 2005, dosar urmărire penală şi Adresa nr. 3819 din 12 iunie 2007 emisă de RNP R. aflată dosar urmărire penală), instanţa reţine că partea civilă RNP R. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma 868.569,576 RON reprezentând contravaloare buldomanipulator şi 1785 RON reprezentând contravaloare motorină consumată, precum şi cu suma de 1.071.320 RON reprezentând prejudiciul produs ca urmare a achiziţionării de arme tranchilizante şi accesorii.

VII.1 Cu referire la prejudiciul produs RNP R., ca urmare a achiziţionării utilajului tip buldomanipulator, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, examinând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

1. Utilajul tip buldomanipulator a fost importat de către SC S.T. SRL (al cărui asociat unic şi administrator era numitul C.V.) la 24 septembrie 2003, valoarea declarată în vamă fiind de 6.250 dolari SUA (33.828 lei), iar prin însumarea valorii facturii externe, a tuturor taxelor plătite în vamă precum şi a transportului rezultă o valoare totală de achiziţie de 470.772.419 lei vechi. La dosarul cauzei nu se regăsesc documente care să ateste facturarea utilajului între firma importatoare şi SC C.G. SRL.

2. SC C.G. SRL (al cărui asociat unic şi administrator era numitul C.V.) a încheiat cu SC E. SRL Târgu Jiu un contract de furnizare produse din 22 septembrie 2004, obiectul acestui contract fiind furnizarea unui buldomanipulator M. în sumă de 88.060 dolari SUA (din care 14.060 dolari SUA TVA) echivalentul a 2.936.448.760 lei vechi.

3. SC E. Târgu Jiu a încheiat cu SC E.T. SA Târgu Jiu un contract de furnizare produse din 6 octombrie 2004, obiectul acestui contract fiind furnizarea unui buldomanipulator M. la preţul de 8.626.195.760 lei vechi.

4. SC E.T. SA Târgu Jiu a încheiat cu Direcţia Silvică Călăraşi contractul de furnizare produse din 6 octombrie 2004, obiectul acestui contract fiind furnizarea unui buldomanipulator M. la preţul de 8.685.695.760 lei vechi.

În raport de cele sus arătate este evident că SC E. Târgu Jiu şi SC E.T. SA Târgu Jiu au funcţionat ca intermediari între SC C.G. SRL şi RNP R. cu scopul evident de a fi majorat în mod artificial preţul de vânzare al buldomanipulatorului.

Prin urmare, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, concluzionează că valoarea reală a buldomanipulatorului la data achiziţiei acestuia de către RNP R. era de 2.936.448.760 lei ROL, astfel cum rezultă din analiza facturii fiscale din 22 octombrie 2004 emisă de SC C.G. SRL către SC E. SRL Târgu Jiu, diferenţa între preţul de achiziţie şi preţul de vânzare fiind de 6.143.227.440 lei vechi( respectiv 614.322,74 RON).

În acest context, se consideră că este neîntemeiată critica formulată de apărare care arată că, întrucât în contabilitatea RNP R. nu este înregistrat un prejudiciu prin achiziţionarea utilajului terasier, rezultă că acest prejudiciu nu s-a produs.

Împrejurarea că în evidenţele contabile ale RNP R. nu a fost înregistrat prejudiciul, este firească şi ţine de modalitatea în care se înregistrează documentele în contabilitate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 6 din Legea 82/1991 "Orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.".

Prin urmare, este evident că prejudiciul constând în diferenţa între preţul de achiziţie şi preţul real nu avea cum să se reflecte în contabilitate, în condiţiile în care în evidenţele contabile nu se înregistrează decât documentul justificativ, respectiv factura fiscală în baza căreia s-a făcut plata. În plus, se precizează că împrejurarea că buldomanipulatorului M., achiziţionat cu încălcarea atribuţiilor de serviciu de către inculpaţi, ar fi fost utilizat de Regie, nu conduce la diminuarea prejudiciului, întrucât valoarea de achiziţie era superioară valorii reale.

În concluzie, inculpaţii D.I., D.E., B.D. şi S.B.F. prin achiziţia buldomanipulatorului M. au produs RNP R. un prejudiciu total de 614.322,74 lei (RON), prezumţia de nevinovăţie a acestora fiind neechivoc răsturnată de probatoriul administrat în cauză, apărările acestora fiind nefondate.

VII.2 Cu referire la prejudiciul produs RNP R., ca urmare a achiziţionării armelor tranchilizante şi accesorii, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, examinând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele:

1. SC H.V. EXIM SRL s-a aprovizionat cu produsele livrate către Regia Naţională a Pădurilor R. de la D.I. Danemarca. În conformitate cu declaraţiile vamale existente la dosarul cauzei, preţul total de achiziţie pentru produsele achiziţionate de SC H.V.E. SRL a fost de 3.583.648.600 lei vechi (77.389,80 euro).

2. Preţul total de vânzare către cele cinci direcţii silvice din cadrul RNP R. a fost de 16.737.000.000 lei vechi (389.500 euro), respectiv 3.347.400.000 pentru fiecare direcţie silvică.

Diferenţa între preţul de achiziţie şi preţul de vânzare al ofertantului este de 321.110,1 euro.

Pentru calculul prejudiciului cauzat RNP R., astfel cum rezultă din raportul de constatare din 6 martie 2007 în Dosarul nr. 44/P/2006, s-au solicitat preţurile practicate la vânzarea produselor către clienţi de la societăţi comerciale care comercializează produse identice.

Prejudiciul a fost calculat în anexa nr. 2 a raportului de constatare fiind rezultatul diferenţei între preţul practicat de SC H.V.E. SRL la vânzarea produselor către RNP R., respectiv 16.737.000.000 lei vechi (389.500 euro), şi preţul cel mai mare dintre preţurile practicate la societăţile comerciale care comercializează produse identice (adresa din 31 mai 2007 emisă de SC N.I. Impex SRL şi adresa din 31 mai 2007 emisă de SC A.I. SRL).

Astfel, din calculul efectuat rezultă că preţul practicat de SC H.V.E. SRL la vânzarea produselor către RNP R. este mai mare cu 10.713.200.000 lei vechi faţă de preţul cel mai mare practicat de firmele analizate, respectiv SC N.I. Impex SRL şi SC A.I. SRL.

Adaosul mediu practicat de către SC H.V.E. este de 177,85% peste cele mai mari adaosuri practicate de alţi comercianţi, fiind în cuantum de 10.713.200.000 lei vechi, acesta fiind prejudiciul cauzat în dauna RNP R.

Totodată, în raport de argumentaţia arătată anterior, se consideră că este neîntemeiată critica formulată de apărare care arată că, întrucât în contabilitatea RNP R. nu este înregistrat un prejudiciu prin achiziţionarea armelor tranchilizante şi accesoriilor, rezultă că acest prejudiciu nu s-a produs.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine în acest context că prejudiciul constând în diferenţa între preţul practicat de SC H.V.E. SRL la vânzarea produselor către RNP R. şi preţul cel mai mare dintre preţurile practicate la societăţile comerciale care comercializează produse identice, nu avea cum să se reflecte în contabilitate, în condiţiile în care în evidenţele contabile nu se înregistrează decât documentul justificativ, respectiv factura fiscală în baza căreia s-a făcut plata.

VIII. Prin voinţa organului judiciar, pluralitatea de acte materiale reţinute în sarcina inculpaţilor D.I., D.E., B.D., S.B.F., D.M.L., V.S.M., D.M. şi C.C. s-a apreciat că întruneşte exigenţele formei de unitate a infracţiunii continuate, acestea fiind legate prin unitatea de rezoluţie infracţională.

În combaterea acestui punct de vedere Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine că astfel cum arată doctrina "acţiunea sau inacţiunea unică ce caracterizează infracţiunea simplă poate fi uneori segmentată, în fapt în mai multe acte, care se leagă între ele în mod natural formând acţiunea sau inacţiunea constitutivă a infracţiunii. Această pluralitate internă rezultă din condiţiile de fapt ale săvârşirii infracţiunii, în sensul că, prin natura lucrurilor actele, de cele mai multe ori similare şi cvasisimultane, se leagă între ele, dând naştere unei acţiuni constitutive unice. Unitatea infracţiunii este determinată de această sudură realizată în mod natural între actele prin care se înfăptuieşte executarea elementului material al infracţiunii.

Trebuie să observăm însă, că uneori nu numai între actele specifice unor conţinuturi alternative diferite se pot interpune intervale de timp care nu alterează unitatea naturală a infracţiunii. Într-un asemenea caz, unitatea naturală nu mai derivă din apropierea în timp a actelor de executare, ci din anumite elemente care dau expresie legăturii dialectice dintre termenii textului de incriminare şi fapta concretă săvârşită."

Se poate conchide deci, că unitatea naturală de infracţiune poate exista nu numai în cazul actelor plurale săvârşite cu aceeaşi ocazie într-o cvasisimultaneitate, dar şi atunci când ele, chiar mai distanţate în timp, se integrează, sub aspect faptic, în complexul de elemente care, în formularea incriminării, îi caracterizează unitatea.

În concluzie, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, constatând că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor D.I., D.E., B.D., S.B.F., D.M.L., V.S.M., D.M. şi C.C. se reunesc în mod natural într-o singură acţiune constitutivă a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, din oficiu în baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii D.I., D.E. şi B.D. din câte două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în câte două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen.

Totodată, în baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii D.M.L., V.S.M., D.M. şi C.C. din complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen.

De asemenea, în baza art. 334 C. proc. pen. va schimba încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S.B.F. din complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen.

IX. Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor D.I., B.D., D.E. şi S.B.F. se au în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. care prevăd că la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Scopul activităţii infracţionale, acela de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, este dovedit şi constituie element de analiză sub aspectul laturii subiective şi individualizării pedepsei.

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine faptul că pluralitatea de participanţi a creat cadrul optim pentru atingerea scopului şi obţinerea beneficiului infracţional prin conjugarea eforturilor proprii.

Contribuţia efectivă a fiecărui inculpat şi nivelul înalt de instruire al fiecăruia dintre inculpaţi sunt, de asemenea, criterii utile aspectului analizat, inculpaţii, dovedind un real dispreţ pentru valorile apărate de legea penală.

Sub acest aspect se au în vedere eforturile proprii ale inculpatului D.I., care, în contextul unor opoziţii exprese ale salariaţilor din subordine, a dat dispoziţii în vederea plăţii facturilor pentru achiziţionarea buldomanipulatorului, dar şi contribuţia efectivă a fiecăruia dintre inculpaţi, precum şi împrejurarea că inculpaţii D.I., B.D. şi D.E. au profitat de funcţiile deţinute, în exercitarea cărora au săvârşit faptele şi care, de fapt, îi obligau la diligenţe sporite.

Cuantumul ridicat al prejudiciului relevă nu numai un grad sporit de pericol social al infracţiunilor, dar şi un grad sporit de periculozitate al tuturor inculpaţilor care au manifestat o desconsiderare evidentă a interesului general şi public.

Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, reţine că lipsa unui efort, benevol, în acoperirea prejudiciului evidenţiază, de asemenea, pentru toţi inculpaţii, lipsa conştientizării gravităţii faptelor săvârşite.

Conduita inculpaţilor în cursul procesului penal s-a înscris în acelaşi parametri de negare a acţiunilor ilicit penale sau de încercare de diminuare a contribuţiei infracţionale ori a elementelor esenţiale angajării răspunderii penale.

Din altă perspectivă, Înalta Curte, Completul de 5 judecători consideră că durata procedurii, calculată de la data epuizării activităţii infracţionale (2003) sau a actului de începere a urmăririi penale (2007), trebuie să se reflecte în modul de individualizare a pedepselor şi generează reducerea cuantumului acestora, precum şi orientarea spre o modalitate de executare a pedepsei mai puţin severă.

Astfel, se apreciază că modalitatea în care inculpaţii au desfăşurat activitatea infracţională, prejudiciul semnificativ produs, gravitatea concretă a faptelor, poziţia procesuală a inculpaţilor care nu au recunoscut săvârşirea faptelor, refuzând practic să îşi asume răspunderea pentru propriile fapte, perseverând în a considera că modalitatea în care au acţionat ar fi fost una legală, justifică aplicarea pedepsei închisorii în cuantum de 3 ani, aptă a asigura îndeplinirea scopului de exemplaritate şi educativ al pedepsei.

La stabilirea acestui cuantum se ţine seama, aşadar, şi de durata procesului, împrejurarea prezentării inculpaţilor la proces şi conduita bună a acestora în societate, înainte de săvârşirea infracţiunilor, circumstanţe care se încadrează în dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen.

Totodată, pornind de la aceleaşi dispoziţii legale mai sus menţionate - art. 72 C. pen. - care obligă instanţa ca la stabilirea şi aplicarea pedepsei să aibă în vedere toate criteriile generale de individualizare, în raport de rezonanţa socială negativă redusă a manifestării infracţionale, faţă de timpul scurs de data săvârşirii infracţiunii (2003), şi faţă de circumstanţele personale ale acestora (faptul că nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, nivelul lor înalt de instrucţie), instanţa apreciază că se justifică aplicarea prevederilor art. 861 C. pen. care reglementează suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare stabilit în conformitate cu dispoziţiile art. 862 C. pen., apreciind că pedeapsa astfel individualizată sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare este îndestulătoare pentru a-i determina pe inculpaţi să conştientizeze consecinţele conduitei lor ilicite şi să adopte, pe viitor, o atitudine de respect faţă de valorile sociale ocrotite de lege, realizându-se, astfel, scopul pedepsei, aşa cum este reglementat de art. 52 C. pen.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, reţine totodată faptul că acţiunile infracţionale au fost desfăşurate de inculpaţii autori, D.I., B.D. şi D.E.I., în funcţiile de conducere pe care aceştia le deţineau în cadrul RNP R., de manager-director general, director investiţii şi respectiv director economic, inculpatul S.F.B. fiind administratorul SC E. SRL Târgu Jiu.

Nesocotirea cu perseverenţă şi ostentaţie a atribuţiilor de serviciu ce le reveneau în virtutea funcţiilor deţinute atrage o nedemnitate nu numai în ce priveşte dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-au folosit pentru săvârşirea infracţiunilor, dar şi a dreptului de sufragiu pasiv, lipsa reperelor morale legate de interesul general, public justificând această concluzie.

Ca urmare, se va constata nedemnitatea inculpaţilor în exercitarea:

1. Dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

2. Dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., aceste drepturi urmând a fi avute în vedere atât pentru stabilirea conţinutului pedepsei complementare cât şi accesorii.

Văzând dispoziţiile art. 71 alin. (5) C. pen., conform cărora în cazul în care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii sau suspendarea executării pedepsei închisorii sub supraveghere, pe durata suspendării, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii, instanţa de recurs va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii stabilite faţă de inculpaţi.

În baza art. 189, art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. vor fi obligaţi inculpaţii D.I., B.D., D.E. şi S.B.F. la plata cheltuielilor judiciare către stat, suma totală stabilită în sarcina fiecăruia incluzând cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale şi judecăţii.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat, pentru inculpaţii D.M.L.,V.S.M., D.M. şi C.C., rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii D.I., D.E. şi B.D. din câte două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în câte două infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii D.M.L., V.S.M., D.M. şi C.C. din complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S.B.F. din complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen.

II. 1 Condamnă pe inculpatul D.I. (fiul lui G. şi F., născut în comuna Tătărani, judeţul Dâmboviţa, domiciliat în municipiul Târgovişte, Calea C., judeţul Dâmboviţa) pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Condamnă pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele mai sus stabilite, urmând ca inculpatul D.I. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Aplică inculpatului D.I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. vizând revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 359 C. proc. pen.

2. Condamnă pe inculpatul B.D. (fiul lui G. şi G., născut în municipiul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, domiciliat în comuna Văcăreşti, satul Perşinari, judeţul Dâmboviţa) pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Condamnă pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele mai sus stabilite şi dispune ca inculpatul B.D. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Aplică inculpatului B.D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. vizând revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 359 C. proc. pen.

3. Condamnă pe inculpata D.E. (fiica lui V. şi S., născută în oraşul Strehaia, judeţul Mehedinţi, domiciliată în municipiul Târgovişte, str. I.) pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Condamnă pe aceeaşi inculpată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele mai sus stabilite şi dispune ca inculpata D.E. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Aplică inculpatei D.E. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. vizând revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 359 C. proc. pen.

4. Condamnă pe inculpatul S.B.F. (fiul lui G. şi E., născut în municipiul Târgu Jiu, judeţul Gorj, domiciliat în municipiul Târgu Jiu, Str. M., judeţul Gorj) pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Aplică inculpatului S.B.F. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 6 ani stabilit în condiţiile art. 862 C. pen.

În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Gorj;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea pedepsei accesorii aplicate.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. vizând revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile art. 359 C. proc. pen.

III. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită inculpaţii D.M.L. (fiul lui B. şi C., născut în comuna Gogoşari, judeţul Giurgiu, domiciliat în municipiul Bucureşti, Bd. U., sector 4), V.S.M. (fiul lui G. şi M., născut în comuna Jugureni, judeţul Prahova, domiciliat în Ploieşti, str. B.) D.M. (fiul lui T. şi E., născut în comuna Lopătari, judeţul Buzău, domiciliat în Focşani, Aleea E., judeţul Vrancea) şi C.C. (fiul lui C. şi A., născut în oraşul Hârlău, judeţul Iaşi, domiciliat în Bucureşti, B-dul N.), pentru complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. combinat cu art. 248 C. pen.

În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. obligă, în solidar, inculpaţii D.I., B.D., D.E. şi S.B.F. la plata sumei de 614.322,74 lei (RON) cu titlu de despăgubiri către partea civilă Regia Naţională a Pădurilor R.

În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. obligă, în solidar, inculpaţii D.I., B.D. şi D.E. la plata sumei de 1.071.320 lei (RON) cu titlu de despăgubiri către partea civilă Regia Naţională a Pădurilor R.

În baza art. 189, art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., obligă inculpaţii D.I., B.D., D.E. şi S.B.F. la plata sumelor de câte 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei reprezentând onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorilor aleşi se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat, pentru inculpaţii D.M.L.,V.S.M., D.M. şi C.C., rămân în sarcina acestuia.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, pentru inculpaţii D.M.L., V.S.M., D.M. şi C.C., în sumă de câte 100 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 148/2014. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 179/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 157/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI