ICCJ. Decizia nr. 163/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 163/2011
Dosar nr. 5314/1/2011
Şedinţa publică din 27 iunie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 899 din 20 iunie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Z.Q.; a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15 iunie 2011, inculpatul Z.Q. a solicitat punerea sa în libertate sub control judiciar, în condiţiile art. 1602 C. proc. pen.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că a fost arestat preventiv la data de 25 mai 2011, în baza mandatului de arestare preventivă emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 4374/1/2011, sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 şi art. 255 pct. 1 C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
Inculpatul a mai arătat că din punct de vedere al admisibilităţii cererii sale, sunt întrunite cerinţele art. 1602 C. proc. pen., iar în ceea ce priveşte temeinicia, a susţinut că se află în imposibilitate de a zădărnici aflarea adevărului în cauză, deoarece toate probele au fost deja administrate, neavând cum să altereze conţinutul interceptărilor telefonice şi al înregistrărilor din mediul ambiental.
Totodată, inculpatul a mai arătat că este cetăţean chinez, fiind stabilit în România de 16 ani, are o situaţie familială stabilă, fiind întreţinătorul celor două fiice minore rezultate din căsătoria cu Z.C. şi a fiicei soţiei sale dintr-o căsătorie anterioară şi are o activitatea profesională prodigioasă.
De asemenea, în argumentarea cererii, inculpatul a menţionat că dintre cei 29 de inculpaţi cercetaţi în Dosarul nr. 160/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., îl cunoaşte numai pe coinculpatul I.M., care avea calitatea de comisionar vamal şi că, în contradicţie cu cele reţinute în actele dosarului, nu avea niciun interes să-i promită inculpatului I.M. sumele de bani despre care se face vorbire, întrucât el nu a făcut altceva decât să-l prezinte pe conaţionalul său, L.S.H., comisionarului vamal pentru ca acesta să îl consilieze în activitatea din vama Constanţa, inculpatul nedesfăşurând activităţi comerciale împreună cu L.S.H.
Un alt argument invocat în motivarea cererii se referea la starea precară de sănătate a inculpatului, susţinându-se că acesta este cunoscut în antecedenţă cu episoade bronhospastice şi urticariene recurente, fiind diagnosticat cu astm bronşic în formă clinică persistentă sever, rino-conjunctivită alergică la mucegai, polen, motiv pentru care necesită un regim igienico-dietetic foarte strict pe care condiţiile oferite de mediul penitenciar îl exclud, existând astfel riscul apariţiei unui eveniment bronhospastic sever cu stare de status astmatic.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a constatat următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă nr. 759 din 24/ 25 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (Dosar nr. 4374/1/2011) a dispus arestarea preventivă a inculpatului Z.Q. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 7 pct. l din Legea nr. 39/2003 şi art. 255 pct. 1 C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că există indicii temeinice în sensul că acesta, în intervalul 2010 - 2011, în calitate de intermediar vamal, a săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită.
Au fost reţinute ca temeiuri ale arestării dispoziţiile art. 143 şi art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., apreciindu-se că în cauză există indicii care fac verosimilă bănuiala că inculpatul a comis faptele reţinute în sarcina lui, precum şi faptul că infracţiunile pentru care acesta este cercetat sunt prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea extrem de ridicată a faptelor, modalitatea de comitere a acestora, sentimentul acut de insecuritate socială şi dezaprobare publică.
Ulterior, măsura arestării preventive a fost prelungită de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18 iunie 2011.
Prealabil examinării temeiniciei cererii formulate de inculpatul Z.Q., prima instanţă a constatat că, în concordanţă cu prevederile art. 5 din C.E.D.O., dispoziţiile art. 1602 alin. (1) C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanţei de judecată de a acorda liberarea provizorie sub control judiciar în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.
Înalta Curte constată că, deşi inculpatul Z.Q. „are vocaţie" de a beneficia de liberare provizorie sub control judiciar în raport cu dispoziţiile art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., cererea sa nu este întemeiată, având în vedere natura şi gravitatea faptelor pentru care este cercetat şi împrejurările concrete în care au fost comise infracţiunile.
În acest sens, s-a constatat că din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă indicii că inculpatul ar fi comis infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003 şi art. 255 pct. l C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că în intervalul 2010 - 2011, în calitate de intermediar vamal, inculpatul Z.Q. a săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită.
În concret, inculpatul a promis, a oferit sau, după caz, a dat diverse sume de bani comisionarului vamal I.M.I. pentru ca acesta să remită respectivele sume lucrătorilor vamali de la Biroul vamal Constanţa - Sud Agigea, precum şi conducerii grupului infracţional constituit în cauză, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz: mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, ca lucrătorii vamali să-şi executa atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
Astfel, la data de 28 aprilie 2010, inculpatul Z.Q. i-a promis inculpatului I.M.I., comisionar vamal, suma totală de 50 milioane lei vechi, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul vamal Constanţa - Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri.
La data de 29 aprilie 2010, inculpatul Z.Q. i-a promis inculpatului I.M.I., comisionar vamal, o sumă de bani neprecizată, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul vamal Constanţa - Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri.
Ulterior, la data de 4 mai 2010, inculpatul Z.Q. a dat o sumă de bani neprecizată inculpatului I.M.I., pentru ca acesta, la rândul său, să o dea lucrătorilor vamali de la Biroul vamal Constanţa - Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri. În această situaţie, inculpatul I.M.I. i-a promis inculpatului Z.Q. că va verifica dacă suma de bani oferită ca mită a ajuns acolo unde trebuia.
La data de 12 septembrie 2010, inculpatul Z.Q. i-a promis inculpatului I.M.I., suma de 62 milioane lei vechi, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul vamal Constanţa - Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri.
Activitatea infracţională desfăşurată de inculpat nu poate fi însă ruptă de contextul activităţii desfăşurate de întreaga grupare infracţională prin care ordinea publică a fost în mod vădit tulburată, activitate de natură să prejudicieze buna reputaţie a instituţiilor publice (M.A.I., A.N.V. şi Senatul României) şi să deterioreze încrederea în corectitudinea celor abilitaţi să vegheze la respectarea legilor ţării.
Prima instanţă a apreciat că aspectele de ordin personal şi familial invocate de inculpatul Z.Q. în motivarea prezentei cereri, chiar dacă se dovedesc a fi reale, nu pot fi prevalente în aprecierea posibilităţii îndeplinirii scopului măsurilor preventive prin cercetarea inculpatului în stare de libertate, aceste împrejurări nefiind de natură a influenţa ori a înlătura pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual şi neconstituind garanţii suficiente că inculpatul nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul.
Amplele concluzii ale apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului parchetului, precum şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., scopul măsurilor preventive îl constituie asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal sau împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi atinse şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.
Liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanţei (art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.) şi care presupune îndeplinirea unor condiţii, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă, forma de vinovăţie cu care aceasta a fost săvârşită şi inexistenţa datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. De asemenea, o condiţie ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistenţa măsurii arestării luate faţă de învinuit sau inculpat.
Raportând consideraţiile teoretice expuse cauzei concrete dedusă judecăţii se constată că prin încheierea din Camera de consiliu nr. 759 din 24/ 25 mai 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 4374/1/2011, (definitivă prin Încheierea nr. 143 din 31 mai 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 4454/1/2011, prin respingerea, ca nefondat a recursului formulat de inculpat), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a dispus în baza art. 1491 raportat la art. 143, art. 148 alin. (1) lit. f) şi art. 151 C. proc. pen., arestarea preventivă a inculpatului Z.Q. pe o durată de 29 de zile, de la data încarcerării.
În motivarea încheierii, instanţa a reţinut că în cauză există probe şi indicii temeinice suficiente ce fac verosimilă săvârşirea de către inculpatul Z.Q. a infracţiunilor pentru care este cercetat, prevăzute şi pedepsite de art. 7 pct. l din Legea nr. 39/2003 şi art. 255 pct. l C. pen., raportat la art. 6 şi art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), totul cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că în intervalul 2010 - 2011, în calitate de intermediar vamal, a săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită.
Ulterior, măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită de către instanţă.
Se reţine, astfel, că inculpatul Z.Q. a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat, iar în intervalul octombrie 2010 – februarie 2011, în calitate de intermediar vamal a săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită.
În concret, inculpatul a promis, a oferit sau, după caz, a dat diverse sume de bani comisionarului vamal I.M.I. pentru ca acesta să remită respectivele sume lucrătorilor vamali de la Biroul vamal Constanţa - Sud Agigea, precum şi conducerii grupului infracţional constituit în cauză, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz: mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, ca lucrătorii vamali să-şi execute atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil.
Realizarea scopurilor măsurilor preventive prevăzute de art. 136 C. proc. pen. nu poate fi îndeplinită în absenţa privării de libertate a inculpatului, ţinându-se cont de faptul că activitatea infracţională desfăşurată de acesta nu poate fi ruptă de contextul activităţii întregii grupări, activitate prin care ordinea publică a fost în mod vădit tulburată, de natură să prejudicieze buna reputaţie a instituţiilor publice şi să deterioreze încrederea în corectitudinea celor abilitaţi să vegheze la respectarea legilor ţării.
Deşi cererea de liberare provizorie sub control judiciar îndeplinea condiţiile legale referitoare la cuantumul maxim al pedepsei, aceasta nu realiza cerinţa oportunităţii, rezultând implicit din interpretarea coroborată a prevederilor art. 136 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 1602 C. proc. pen.
Lăsarea inculpatului în libertate constituie un pericol concret pentru ordinea publică, liberarea sa provizorie la acest moment procesual neputând conduce la realizarea scopurilor măsurilor preventive, de asigurare a bunei desfăşurări a procesului penal.
În concluzie, soluţia dispusă de către prima instanţă este legală şi temeinică, dând o corectă interpretare şi aplicare prevederilor legale ce reglementează instituţia juridică a liberării provizorii sub control judiciar şi a măsurilor preventive, în general.
Dreptul părţii aflată în stare de detenţie provizorie şi vocaţia acesteia de a fi pusă în libertate în cursul procesului penal nu creează în sarcina instanţei obligaţia de a dispune o atare măsură în detrimentul dezideratului asigurării bunei desfăşurări a procesului penal şi a ocrotirii interesului public, în cauza dedusă judecăţii, interesul public primând faţă de cel individual, al inculpatului, de a fi cercetat şi judecat în stare de libertate.
Astfel, detenţia provizorie a inculpatului apare ca fiind legitimă, atât faţă de existenţa indiciilor concrete care impun luarea în considerare a unui interes public ce se impune a fi protejat precumpănitor, faţă de cel al individului, de a beneficia de cercetarea în stare de libertate, cât şi faţă de durata măsurii şi necesitatea normalei desfăşurări a procesului penal, liberarea provizorie a inculpatului, la momentul procesual actual, nefiind oportună, deoarece nu ar conduce la realizarea scopurilor măsurilor preventive, astfel după cum acesta este reglementat de art. 136 C. proc. pen.
Criticile invocate de apărare sunt nefondate şi vor fi respinse.
Circumstanţele personale ale inculpatului nu trebuie examinate în mod exclusiv, ci în corelaţie cu interesul public, respectiv protejarea de riscul repetării unor fapte similare, aspectele de ordin personal şi familial, chiar dacă sunt reale, nu pot fi prevalente în aprecierea posibilităţii îndeplinirii scopului măsurilor preventive.
Aşa fiind, se constată că încheierea atacată este legală, temeinică şi riguros motivată, motivele de recurs invocate fiind nefondate.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 1609 C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare statului, onorariul apărătorului din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba chineză se va plăti din fondul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu opinia majoritară:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.Q. împotriva Încheierii nr. 899 din 20 iunie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5020/1/2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba chineză se va plăti din fondul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2011.
OPINIE SEPARATĂ
În opinia separată, recursul declarat de inculpatul Z.Q. şi, respectiv, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta, ar fi trebuit admise pentru următoarele motive:
1. Cadrul procesual intern este dat de art. 136 alin. (2), art. 1601 şi următoarele din C. proc. pen. şi art. 23 alin. (10) din Constituţia României;
2. Cadrul procesual intern este completat de instrumente juridice europene cum ar fi art. 5 paragraful 1 şi 3 din C.E.D.O., Carta verde privind aplicarea legislaţiei U.E. referitoare la detenţie în cadrul justiţiei penale, elaborată de Comisia Europeană - COM (2011) 327 final, din data de 14 iunie 2011, recomandările Comitetului de Miniştri REC (2006) 2, REC (99) 22 şi, mai ales, REC (2006) 13;
3. În sfârşit, cadrul procesual este configurat şi de jurisprudenta C.E.D.O. în materia plasării în arest a acuzatului, atât în cauzele contra României, cât şi în cauze contra altor state.
Opinia separată a observat, printre altele, hotărârea C.E.D.O. în cauza C. contra România, din data de 1 iulie 2008, publicată în M. Of. nr. 283 din data de 30 aprilie 2009 (paragrafele 90-102).
Din examinarea cadrului stabilit de instrumentele juridice europene, precum şi de jurisprudenta C.E.D.O., rezultă următoarele principii în materia plasării şi menţinerii acuzatului în stare de arest:
„Există o prezumţie în favoarea eliberării. Aşa cum Curtea a indicat în cauza N. împotriva Austriei (Hotărârea din 27 iunie 1968, seria A nr. 8, pag. 37, paragraful 4), partea a doua a art. 5 alin. (3) nu oferă autorităţilor judiciare o opţiune între judecarea într-un termen rezonabil şi eliberarea provizorie. Până la condamnarea sa, persoana acuzată trebuie să fie considerată nevinovată şi dispoziţia analizată are drept obiect principal impunerea eliberării provizorii imediat ce temeiul menţinerii detenţiei încetează. Continuarea detenţiei nu se justifică deci într-o anumită speţă decât dacă indicii concrete demonstrează o cerinţă veritabila de interes public care prevalează, în ciuda prezumţiei de nevinovăţie, asupra regulii respectării libertăţii individuale stabilită la art. 5 din Convenţie (a se vedea, printre altele, M.K. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii [GC], nr. 543/03, paragrafele 41-42, CEHR 2006). În principal pe baza motivelor ce figurează în hotărârile pronunţate de instanţele interne în această privinţă, precum şi a faptelor necontroversate indicate de interesat în căile sale de atac, Curtea trebuie să stabilească dacă a avut loc sau nu încălcarea art. 5 alin. (3) din Convenţie (Labita, citată anterior, paragraful 152 in fine).
Curtea reaminteşte că nu se poate face o evaluare abstractă asupra caracterului rezonabil al duratei unei detenţii (P. împotriva Georgiei, nr. 30779/04, paragraful 62, 6 noiembrie 2007). în această privinţă, art. 5 alin. (3) din Convenţie nu poate fi interpretat ca permiţând necondiţionat arestarea preventivă atâta vreme cât nu depăşeşte o anumită durată. Orice menţinere în stare de arest preventiv a unui acuzat, chiar şi pentru o durată scurtă, trebuie justificată în mod convingător de autorităţi (a se vedea, printre altele, C. împotriva Bulgariei, nr. 38822/97, paragraful 66, CEDH 2003-I şi M. împotriva Moldovei, nr. 42440/06, paragraful 41, 6 noiembrie 2007).
În jurisprudenţa sa, Curtea a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracţiune: pericolul ca acuzatul să fugă (S. împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 9, paragraful 15); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiţiei (W. împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, seria A nr. 7, paragraful 14), să comită noi infracţiuni (M. împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, seria A nr. 10, paragraful 9) sau să tulbure ordinea publică (L. împotriva Franţei, Hotărârea din 26 iunie 1991, seria A nr. 207, paragraful 51 şi Hendriks împotriva Olandei (H. nr. 43701/04, 5 iulie 2007).
Pericolul de a împiedica buna derulare a procesului penal nu poate fi invocat în mod abstract de autorităţi, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (B. împotriva Moldovei, nr. 9190/03, paragraful 59, 4 octombrie 2005). La fel se întâmplă în cazul tulburărilor aduse ordinii publice: dacă un asemenea motiv poate fi luat în calcul potrivit art. 5 în circumstanţe excepţionale şi în măsura în care dreptul intern recunoaşte această noţiune, acesta nu poate fi considerat relevant şi suficient decât dacă se bazează pe fapte de natură să indice că eliberarea deţinutului ar tulbura cu adevărat ordinea publică (Letellier, paragraful 51)" - hotărârea C. contra România, anterior menţionată.
Toate aceste principii de drept european, relevate şi de jurisprudenţa C.E.D.O., sunt regăsite în dreptul intern, acesta fiind compatibil şi în acord cu standardul european.
Astfel, potrivit art. 23 alin. (10) din Constituţia României „Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune".
Instituţia liberării provizorii este reglementată prin dispoziţiile art. 1601 şi urm. din C. proc. pen., după ce - în art. 136 alin. (2) C. proc. pen. -se arată că „scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune".
În consecinţă, liberarea provizorie este concepută de legea fundamentală, dar şi de legiuitor, ca un „substitut" al altor măsuri preventive, inclusiv al măsurii arestării.
Formularea unei cereri de liberare provizorie este condiţionată, aşa cum rezultă din chiar denumirea instituţiei, de luarea prealabilă a măsurii arestării, şi nu presupune încetarea sau schimbarea temeiurilor care au impus luarea măsurii arestării deoarece, în aceste ipoteze, devin incidente alte instituţii de drept procesual penal - revocarea arestării sau înlocuirea arestării (art. 139 C. proc. pen.).
Că legea internă este în acord cu standardul european privind liberarea provizorie o demonstrează dispoziţiile art. 1602 C. proc. pen.:
a) Astfel, în primul aliniat se prevede regula generală care răspunde principiului jurisprudenţei C.E.D.O. potrivit căruia „există o prezumţie în favoarea liberării provizorii" - acesta se poate acorda în cazul tuturor infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.
b) În aliniatul al doilea, tocmai pentru a sublinia regula generală, se prevăd unele situaţii de excepţie care, de drept, nu permit liberarea provizorie sub control judiciar - „Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Rezultă că, în cazul formulării unei cereri de liberare provizorie, pentru a înlătura aplicarea regulii generale instituită de art. 1602 alin. (1) C.pr.pen., organele judiciare trebuie să motiveze existenţa unuia dintre cazurile prevăzute expres şi limitativ în art. 1602 alin. (2) C. proc. pen. întrucât conform principiului potrivit căruia „nu starea de libertate trebuie motivată, ci numai starea de arest", actele şi lucrările dosarului trebuie să justifice necesitatea respingerii cererii de liberare provizorie şi, deci, necesitatea menţinerii stării de arest a acuzatului.
Sub acest aspect, din actele şi lucrările dosarului rezultă următoarele:
I) În propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor, se menţionează presupusa existenţă a unui grup infracţional organizat pe 6 paliere, după cum urmează:
„a) palierul de conducere şi control: B.E. şi P.A.C.;
b) palierul de protecţie externă: M.L. şi B.M.;
c) palierul de comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal: C.S., D.L.A., B.L., O.C.C. şi S.I.;
d) palierul de execuţie la nivelul sistemului vamal: M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D.;
e) palierul de execuţie - comisionari vamali şi angajaţi ai comisionarilor vamali: T.D.I., Ţ.V., B.S., I.M.I., L.P., O.M., H.L., C.M., Z.R., D.I.;
f) palierul de execuţie - intermediari vamali, oameni de afaceri, persoane fizice: E.H.A., A.A.R.B.M., R.M., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.".
II) Prin Încheierea nr. 759 din 24 - 25 mai 2011 a Secţiei penale a Înaltei Curţi, a fost admisă propunerea Ministerului Public şi s-a dispus arestarea pe 29 de zile a unui număr de 28 inculpaţi, definitivă prin Încheierea nr. 143 din 31 mai 2011 a Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi.
Ulterior, prin încheierea nr. 888 din 18 iunie 2011 a Secţiei penale a Înaltei Curţi, a fost admisă propunerea Ministerului Public şi, în consecinţă, a fost prelungită durata arestării preventive a celor 28 de inculpaţi pentru o perioadă de 30 de zile.
Prin Încheierea nr. 154 din 21 iunie 2011 a Completului de 5 Judecători al Înaltei Curţi au fost admise 4 recursuri, casată încheierea şi respinsă propunerea Ministerului Public de prelungire a arestării pentru 4 inculpaţi – B.L.C., M.L., P.A.S. şi P.C., aceştia fiind eliberaţi sub condiţia luării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara pe o durată de 30 de zile, prin aceeaşi încheiere fiind respinse celelalte recursuri ale inculpaţilor.
III) Potrivit actelor de urmărire penală, inculpatul Z.Q. este cercetat pentru presupusa săvârşire a următoarelor infracţiuni:
1) Infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în faptul că a aderat şi sprijinit un grup infracţional organizat.
2) Infracţiunea de dare de mită prev. şi ped. de art. 255 pct. 1 C. pen., rap. la art. 6 şi art. 7 pct. 2 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În sinteză, se arată că, în intervalul 2010 - 2011, în calitate de intermediar vamal ar fi săvârşit, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, mai multe acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită.
În concret, inculpatul ar fi promis, oferit sau, după caz, ar fi dat diverse sume de bani comisionarului vamal I.M.I. pentru ca acesta să remită respectivele sume lucrătorilor vamali de la Biroul vamal Constanţa - Sud Agigea, precum şi conducerii grupului infracţional constituit în cauză, în scopul ca lucrătorii vamali să-şi încalce atribuţiile de serviciu şi să permită accesul pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz: mărfuri contrafăcute, alte mărfuri sau mărfuri în alte cantităţi decât cele înscrise în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, ca lucrătorii vamali să-şi execute atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiţând accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă, fără vreun temei legal plauzibil. Astfel:
1) La data de 28 aprilie 2010, inculpatul Z.Q. i-a promis inculpatului l.M.l., comisionar vamal, suma totală de 5.000 lei, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul vamal Constanţa - Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri.
2. La data de 29 aprilie 2010, inculpatul Z.Q. i-a promis inculpatului l.M.l., comisionar vamal, o sumă de bani neprecizată, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul vamal Constanţa - Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri.
3. La data de 04 mai 2010, inc. Z.Q. a dat o sumă de bani neprecizată inculpatului l.M.l., pentru ca acesta, la rândul său, să o dea lucrătorilor vamali de la Biroul vamal Constanţa - Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri. în această situaţie, inculpatul l.M.l.i-a promis inc. Z.Q. că va verifica dacă suma de bani oferită ca mită a ajuns acolo unde trebuia.
4. La data de 12 septembrie 2010, inc. Z.Q. i-a promis inculpatului l.M.l., suma de 6.200 lei, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul vamal Constanţa - Sud Agigea, pentru ca aceştia să permită introducerea în ţară şi acordarea liberului de vamă în cazul mai multor containere cu mărfuri.
IV) Se constată că inculpatul Z.Q. face parte, potrivit organelor de urmărire penală, din ultimul palier al presupusului grup infracţional.
Or, aşa cum s-a menţionat, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, inculpatul este situat de organele de urmărire penală la ultimul palier al presupusului grup infracţional, iar sub aspectul presupusei infracţiuni de corupţie aceasta este „darea de mită" (art. 255 alin. (1) C. pen.), sub forma „promisiunii" şi numai 1 act material sub forma „dării unei sume de bani neprecizată".
Fără a nega gravitatea presupuselor acte materiale de dare de mită, aceasta este, oricum, situată sub cea a presupuselor acte materiale de luare de mită săvârşite de persoane îndeplinind anumite funcţii publice.
V) La data soluţionării prezentului recurs - prin neluarea măsurii arestării, ori prin punerea în libertate ulterior luării măsurii arestării – se aflau în stare de libertate unii coinculpaţi menţionaţi la palierele superioare ale presupusului grup infracţional (palierul nr. 2 de protecţie externă, palierul nr. 3 de comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal).
Este adevărat că, în principiu, chiar în cadrul aceleiaşi cauze penale, este posibilă luarea unor măsuri preventive diferite, în funcţie de situaţia personală a fiecărui coinculpat (număr de fapte presupus a fi fost săvârşite, gravitatea acestora, poziţia în cadrul grupării infracţionale ori în cadrul participaţiei penale, poziţia socială, politică ori profesională de natură a favoriza săvârşirea presupuselor fapte, datele personale - starea de sănătate, antecedentele penale, situaţia familială etc).
Cu toate acestea, adoptarea unor decizii judiciare în aceeaşi cauză, cu referire la măsurile preventive, impune - ulterior - şi o examinare suplimentară, comparativă, a situaţiei fiecărui inculpat.
VI) Actele şi lucrările dosarului nu relevă, în mod rezonabil, existenţa unor „date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
Aceste date nu pot fi deduse din natura infracţiunilor presupus săvârşite, din gradul de pericol social concret al acestora, stadiul actual al cercetărilor, frecvenţa unor astfel de infracţiuni etc.
VII) Datele personale ale inculpatului Z.Q. - lipsa antecedentelor penale, durata îndelungată a rezidenţei şi situaţia familială din România - sugerează că acesta, pus în libertate provizorie, sub condiţiile restrictive şi de control judiciar prevăzute de art. 1602 alin. (3) şi 31 C. proc. pen., pe de o parte, nu va influenţa buna desfăşurare a procesului penal, nu va încerca să se sustragă de la urmărirea penală sau de la judecată, iar pe de altă parte, nu va săvârşi alte infracţiuni sau nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Aşa cum s-a susţinut cu ocazia dezbaterilor, Ministerul Public necontestând aceste susţineri, inculpatul Z.Q. se află în România de 16 ani, este căsătorit cu o cetăţeană română şi are 2 copii în întreţinere.
În sfârşit, aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, inculpatul are o stare de sănătate precară - antecedenţă cu episoade bronhospastice şi urticariene, diagnostic de astmă bronşic în formă clinică persistentă sever, rino-conjunctivită alergică la mucegai, polen, cu recomandarea unui regim igienico-dietetic foarte strict.
Nu în ultimul rând, comportamentul procesual ulterior al inculpatului ar fi permanent controlat judiciar şi examinat prin prisma incidenţei sancţiunii prevăzută de art. 16010 C. proc. pen., „revocarea liberării" şi arestării acestuia prin emiterea unui nou mandat de arestare potrivit art. 16010 alin. (3) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 162/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 164/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
