ICCJ. Decizia nr. 172/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 172/2011
Dosar nr. 5479/1/2011
Şedinţa publică din 18 iulie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 951 din 27 iunie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A.N.A.R.B.M. şi a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5245/1/2011, inculpatul A.N.A.R.B.M. a solicitat punerea sa în libertate sub control judiciar, învederând că îndeplineşte condiţiile cerute de lege, iar în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârşească alte infracţiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă ori prin alte asemenea fapte.
S-a arătat în cuprinsul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, precum şi în cadrul dezbaterilor de către apărătorul ales al inculpatului, că în împrejurarea în care probatoriul administrat în cauză până în prezent a constat în interceptări ale unor convorbiri telefonice purtate de inculpat cu comisionarul vamal T.D., nu există vreun risc, ca în eventualitatea punerii în libertate a inculpatului, acesta să influenţeze în vreun mod poziţia procesuală a celorlalţi participanţi la activitatea infracţională, persoane care nu au recunoscut contribuţia lor în comiterea infracţiunilor.
În susţinerea cererii formulate, s-a arătat că, spre deosebire de toţi ceilalţi inculpaţi cercetaţi în cauză, inculpatul A.N.A.R.B.M. a manifestat o conduită procesuală adecvată, de recunoaştere şi regret a faptelor comise, şi mai mult decât atât, a colaborat încă din anul 2008 cu organele judiciare informându-le cu privire la activităţi ilegale ce se desfăşoară în portul Constanţa Sud Agigea, contribuind cu mult înainte de constituirea prezentei cauze penale, la cunoaşterea unei situaţii de fapt şi la identificarea unor persoane implicate în comiterea infracţiunii de corupţie.
Inculpatul a invocat, în favoarea sa, inexistenţa vreunei predispoziţii infracţionale şi a subliniat că este exclusă posibilitatea săvârşirii de noi fapte penale, precum şi aspectul evident, în opinia sa, că nu poate plana vreo suspiciune asupra sa cu referire la influenţarea celorlalţi participanţi, respectiv coinculpaţi, ce ar urma să fie audiaţi, în raport cu natura probatoriilor, interceptările convorbirilor telefonice, dar şi cu conduita sa procesuală extrem de corectă, manifestată în mod constant.
Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în cadrul procedurii reglementată în art. 1608 C. proc. pen., prima instanţă a constatat îndeplinită condiţia prevăzută în art. 1606 C. proc. pen. pentru admisibilitatea în principiu a cererii, în sensul că cererea este obiectiv încuviinţată de lege, există legitimitatea subiectivă a celui care a formulat-o, iar din datele cauzei rezultă utilitatea funcţională, în sensul că poate produce efectele pe care legiuitorul a înţeles să i le atribuie.
Condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse în art. 1606 C. proc. pen. şi fac parte din dispoziţiile comune ale Secţiunii V (Capitolul I, Titlu IV, Parte generală a Codului de procedură penală) privind liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea provizorie pe cauţiune.
Concluzionând cu privire la faptul că în speţa de faţă cererea de liberare provizorie sub control judiciar promovată de către inculpat este în mod obiectiv încuviinţată, titularul este una din persoanele cărora legea le conferă beneficiul acesteia (art. 1606 C. proc. pen.), cererea are pertinenţa funcţională în sensul că poate conduce la satisfacerea interesului părţii, cerinţele legale ce creează limitele admisibilităţii fiind satisfăcute, prima instanţă a procedat la verificarea condiţiilor prevăzute de lege referitoare la temeinicia unei asemenea cereri.
În raport cu prevederile art. 1602 C. proc. pen. ce statuează asupra condiţiilor liberării, prima instanţă a constatat .
Împotriva inculpatului A.N.A.R.B.M., prin Ordonanţa nr. 160/P/2010 din 23 mai 2011 a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 7 pct. 1 din Legea nr. 39/2003, constând în iniţierea şi constituirea unui grup infracţional organizat, infracţiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 pct. 1 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin Încheierea nr. 759 din 25 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, dispunându-se arestarea sa preventivă, alături de alţi 28 inculpaţi pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 25 mai 2011 până la 23 iunie 2011, inclusiv. Inculpatul A.N.A.R.B.M. a fost reţinut pe o durată de 24 ore în baza Ordonanţei nr. 119 din 23 mai 2011, ora 22:45.
La momentul procesual al luării măsurii arestării preventive s-a apreciat că există indicii temeinice potrivit cărora inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care e cercetat şi se află în situaţia prevăzută de art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând un interes public în sensul privării de libertate, astfel cum reiese din practica C.E.D.O., interes care în cauza prezentă îl reprezintă inclusiv protejarea opiniei publice de riscul lăsării în libertate a tuturor celor 29 inculpaţi ai cauzei.
Considerând că alte măsuri preventive nu sunt suficiente pentru a proteja în mod eficient interesul public, s-a concluzionat cu privire la scopul legitim al prevenţiei, acela al restabilirii prestigiului şi încrederii societăţii civile în instituţiile statului.
În sensul celor statuate, judecătorul a reţinut că s-au conturat indicii cu privire la săvârşirea de către inculpatul A.N.A.R.B.M., în calitate de intermediar vamal, în intervalele august 2010 – aprilie 2011, a mai multor acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită, acte comise, la intervale de timp diferite, însă în realizarea aceleiaşi rezoluţiuni infracţionale unice, iniţiind şi constituind un grup infracţional organizat, la nivelul instituţiilor vamale şi portuare din municipiul Constanţa, având drept scop captura statului român în privinţa activităţii de import-export mărfuri prin birourile vamale de pe raza D.R.A..O.V. Constanţa, dar şi a municipiului Bucureşti, alături de ceilalţi inculpaţi cercetaţi în cauză.
Reţeaua infracţională astfel constituită de grupul infracţional organizat uzita de practici specifice în instituirea unei modalităţi structurale funcţionale de taxare ilicită în favoarea grupului, a containerelor cu produse procesate în punctele vamale, cu consecinţa perceperii unor sume de bani ilicite, iar infracţiunile ce ar fi constituit şi mijloacele de acţiune ale grupului infracţional organizat ar fi fost darea şi luarea de mită, traficul de influenţă, evaziunea fiscală, contrabanda, falsul în înscrisuri sub semnătură privată, falsul material în înscrisuri oficiale, falsul intelectual, uzul de fals, folosirea de documente falsificate la autoritatea vamală, infracţiuni contra drepturilor de marcă industrială înregistrată.
De asemenea, judecătorul investit cu propunerea de arestare preventivă a constatat că membrii grupului infracţional organizat cu atribuţii specifice, pe paliere de conducere şi control, de protecţie externă, de comandă şi coordonare la nivelul sistemului vamal şi, în fine, de execuţie – sunt inculpaţii B.E., P.A.C., M.L., B.M., C.S., D.L.A., B.L.C., O.C.C., S.I.M., M.A., R.V., D.I.D., R.M.I., G.N., H.J., T.H.D., T.D.I., T.V., B.S., I.M.I., P.L., C.M., H.L., C.M., Z.R.D.I., E.H.A., A.N.A.R.B.M., M.R., C.L., A.A., D.M., C.M., L.S., Z.Q., G.N., N.J.
Inculpaţii susmenţionaţi s-ar fi organizat într-un grup, caracterizat prin relaţii structurale şi de comunicare, supuse unor reguli stricte, circumscrise scopului definit al grupului - captura statului în domeniul vamal şi portuar.
Atât la momentul procesul al dispunerii detenţiei provizorii, cât şi la prelungirea măsurii arestării preventive prin încheierea nr. 888 din şedinţa Camerei de consiliu din 18 iunie 2011, s-a constatat incidenţa art. 143 alin. (1) C. proc. pen., cât şi a prevederilor art. 148 lit. f) C. proc. pen.
În acest sens a fost invocat materialul probator administrat în cauză, iar ca mijloace de probă, redarea convorbirilor telefonice, a comunicaţiilor tip SMS interceptate din care a reieşit limbajul codificat cu privire la unele persoane ce fac parte din grupul infracţional organizat, precum şi al celor cu care aceştia intrau în colaborare, dar şi cu referire la sumele de bani ce erau pretinse ori, după caz, oferite în cadrul grupului.
Pe de altă parte, atât la momentul arestării preventive, cât şi la cel al prelungirii măsurii privative de libertate s-a considerat îndeplinită cerinţa existenţei pericolului concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul, motivându-se prin gravitatea faptelor, dar şi prin starea de nesiguranţă ce ar putea fi generată prin punere în libertate.
S-a arătat că faptele de corupţie reţinute în sarcina inculpatului prezintă o gravitate deosebită, cu consecinţe negative asupra sistemului de acumulare a veniturilor realizate din activităţi vamale şi, totodată, sunt de natură să conducă la scăderea încrederii persoanei implicate în activităţi licite de import-export în instituţiile vamale.
Într-un asemenea context, în raport cu inculpatul A.N.A.R.B.M., titularul cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu a cărei soluţionare e investită instanţa în prezenta cauză, participaţia acestuia la derularea activităţii infracţionale descrise în precedent, ar fi constat, în concret, în promiterea, oferirea sau, după caz, darea unor diverse sume de bani unor comisionari vamali, printre care şi inculpatul T.D.I., pentru ca aceştia să remită respectivele sume lucrătorilor vamali, precum şi conducerii grupului infracţional constituit, în scopul încălcării atribuţiilor de serviciu şi permiterii accesului pe teritoriul României a unor containere importate ce conţineau, după caz, mărfuri contrafăcute, alte mărfuri ori mărfuri în alte cantităţi, decât cele menţionate în declaraţia vamală de import, mărfuri subevaluate ori, pur şi simplu, în scopul că lucrătorii vamali să îşi exercite atribuţiile de serviciu şi să proceseze containerele respective, permiteau accesul lor în ţară, în loc să fie blocate în vamă fără vreun temei legal plauzibil.
Astfel, la data de 24 august 2010 inculpatul care, în cadrul grupului infracţional organizat s-ar fi situat pe palierul de execuţie alături de alţi membri ai grupului, intermediari vamali, oameni de afaceri, ar fi promis inculpatului T.D.I. în calitatea acestuia de comisionar vamal, că va oferi o sumă de bani neprecizată, cuantificată prin expresia „cu ce trebuie" în scopul ca lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea să permită accesul în ţară a două containere cu mărfuri importate.
La data de 24 august 2010, inculpatul A.N.A.R.B.M. a dat mită suma de 1.800 dolari S.U.A. unui lucrător vamal de la B.V.B. Bucureşti, pentru finalizarea unor operaţiuni de tranzit vamal cu privire la două containere cu mărfuri importate ce au fost anterior introduse în România prin B.V. Constanta Sud Agigea de către inculpatul T.D.I. (24 august 2010, orele 15:35:33).
La data de 31 august 2010, inculpatul A.N.A.R.B.M. a promis că va da o sumă de bani neprecizată inculpatului T.D.I., pentru a fi dată la rândul său de acesta lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru introducerea în ţară a unui container cu mărfuri diverse (pulovere, încălţăminte, etc.) (31 august 2010, orele 16:46:07; 16:49:44 şi 18:30:54).
La data de 3 septembrie 2010, inculpatul A.N.A.R.B.M. a promis că va plăti suma de 2.500 dolari S.U.A., cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, sumă ce i-a fost cerută de inculpatul T.D.I. în numele acestora, ca recompensă pentru efectuarea, în ziua anterioară, a unei operaţiuni vamale pentru un client al acestuia (3 septembrie 2010, ora 09:22:37).
La data de 6 noiembrie 2010, ora 08:54:36, inculpatul A.N.A.R.B.M. a negociat cu un client cu identitate necunoscută, recuperarea sumelor de bani pe care acesta le-a plătit deja, cu titlu de mită, pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, pentru a permite intrarea în ţară a containerului aparţinându-i clientului respectiv.
La data de 8 noiembrie 2010 ora 14:07:21, inculpatul A.N.A.R.B.M. i-a promis interlocutorului B., ce l-a apelat telefonic din partea firmei SC C.C.S. SRL, că îi va plăti cât mai curând banii pe care îi datorează pentru cei avansaţi deja de firma respectivă, în numele său, cu titlu de mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, cu ocazia introducerii în ţară a unor containere cu mărfuri prin firma fantomă „Ş.".
La data de 9 noiembrie 2010 (ora 10:52:40), inculpatul A.N.A.R.B.M. a negociat cu un client, căruia i-a introdus în ţară mărfuri, apelând la reţeaua coruptă din Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, plata sumelor ce i se datorează pentru intermediere.
La data de 11 noiembrie 2010, ora 10:18:21, inculpatul A.N.A.R.B.M. este somat de numitul M., angajat al firmei SC C.C.S. SRL, să-şi plătească urgent datoriile acumulate, inclusiv prin oferirea de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea pentru introducerea în ţară a unui container cu fasole şi cu piper.
La data de 12 noiembrie 2010 (ora 12:52:26), inculpatul A.N.A.R.B.M. a transmis unui client să plătească mită pentru lucrătorii vamali câte 300 dolari S.U.A. la fiecare tir cu marfă.
La data de 15 noiembrie 2010 (ora 18:01:51), inculpatul A.N.A.R.B.M. a negociat cu numitul M., angajat al firmei SC C.C.S. SRL, introducerea în ţară a cinci containere cu pastă de roşii, prin darea de mită lucrătorilor vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea.
La data de 16 noiembrie 2010 (ora 11:44:17), inculpatul A.N.A.R.B.M. a intermediat cu numitul M., angajat al firmei SC C.C.S. SRL, introducerea în ţară a unor mărfuri aparţinându-i clientului R.B., prin darea de mită către lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea.
La data de 24 noiembrie 2010 (ora 13:01:37), inculpatul A.N.A.R.B.M. şi numitul M. au negociat plata sumei de 15 milioane lei vechi ca mită pentru lucrătorii vamali de la Biroul Vamal Constanţa Sud Agigea, în numele unui client al inculpatului A.N.A.R.B.M.
La data de 15 decembrie 2010, ora 21:09:19, inculpatul A.N.A.R.B.M. a precizat că a dat deja mită lucrătorilor vamali pentru introducerea în ţară a unui container cu ulei, în condiţiile în care uleiul era dozat la sticle, iar nu la bidoane, aşa cum era specificat în packing list, fapt ce atrăgea o încadrare tarifară superioară. în acest scop, a fost necesară şi falsificarea, în mod corespunzător a packing list-ului.
Infracţiunea de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută şi pedepsită de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen.
La data de 18. 11. 2010 (ora 12: 42:13 şi ora 14:44:32), nculpatul A.N.A.R.B.M. i-a cerut numitei Ionela, soţia lui M., să falsifice o factură externă şi un packing list pentru un container ce urma să fie importat din Egipt.
Prin urmare în sarcina inculpatului A.N.A.R.B.M. s-a reţinut existenţa unor indicii temeinice privind comiterea a 13 acte materiale specifice infracţiunii de dare de mită, în modalităţile alternative prevăzute de art. 255 C. pen., precum şi a instigării la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul A.N.A.R.B.M. este probată de informaţiile cuprinse în procesele verbale de consemnare a discuţiilor telefonice purtate de inculpat şi ambientale, ce au valoarea unor probe legal obţinute şi care pot fi valorificate în contextul cauzei.
Se mai impune precizarea că inculpatul A.N.A.R.B.M., a cărei poreclă folosită în comunicarea dintre membrii grupului infracţional era „M." – derivat pornind de la numele principal al acestuia – A.– poreclă ce apare în mod repetat, în notele de redare a convorbirilor telefonice şi comunicaţiilor tip SMS reţinute ca mijloace de probă în cauză – a interacţionat în cadrul unui hub comunicaţional creat în jurul inculpatului T.D.I., evidenţiind un conţinut infracţional al acţiunilor, astfel cum rezultă din convorbirile telefonice între următorii membrii ai grupului infracţional organizat, şi anume : B.E., O.C.C., M.A., B.L.C., E.H.A., M.R., P.L., S.I., Ţ., B.S., C.S., D.L., C.M.
Prima instanţa a constatat că la actualul moment procesual asupra inculpatului planează suspiciunea, bănuiala rezonabilă şi legitimă, fundamentată prin indicii temeinice, dar şi probe obţinute legal, că ar fi comis în mod recurent şi în cadrul unui grup infracţional organizat, fapte caracterizate de un ridicat grad de pericol social şi cu o extrem de puternică rezonanţă socială negativă.
În raport cu elementele ce configurează actele ilicite derulate de inculpat, cu modalitatea în care se reţine că aceste acţiuni ar fi fost comise, prima instanţă a apreciat că liberarea provizorie sub control judiciar la acest moment procesual nu este oportună.
În cauză, întrucât măsura arestării preventive este legală şi temeinică, consecinţa firească este aceea că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a fi luată, respectiv, prelungită această măsură, fiind satisfăcute cerinţele art. 143 C. proc. pen. şi incident cazul prevăzut în art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Dat fiind că măsura arestării preventive este temeinică şi legală, ipoteza premisă în cazul examinării unei cereri de liberare provizorie înseamnă că subzistă în continuare şi cazul prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., deci lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Neîndoielnic, nu poate fi exclus de la vocaţia liberării provizorii inculpatul care este arestat preventiv ca urmare a dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., motivele legale ce atrag netemeinicia cererii de liberare provizorie fiind reglementate de art. 1602 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen. şi ele neputând fi extinse şi la ipoteza în care măsura detenţiei provizorii se fundamentează pe cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., deoarece s-au adăuga o condiţie suplimentară celor prevăzute de dispoziţiile procesual penale.
Cu toate acestea, însă, pericolul concret pentru ordinea publică constituie un element de fapt în aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie, impunând, în planul evaluării, a se aprecia în ce măsură trebuie acordată prevalenţă protejării ordinii publice, în raport cu natura acuzaţiilor aduse inculpatului, reacţia care ar putea fi stârnită de punerea sa în libertate, conduita procesuală a acestuia, precum şi orice alte circumstanţe reale sau personale ce pot contura un grad mai sporit sau mai puţin accentuat al pericolului concret pentru ordinea publică şi, desigur, în contextul îndeplinirii scopului măsurilor preventive, astfel cum dispoziţiile art. 136 C. proc. pen. statuează.
În cauza de faţă, având în vedere anvergura activităţii infracţionale, faza procesuală în care se află cauza, scopul instituit de dispoziţiile art. 136 alin. (1) C. proc. pen., precum şi atingerea adusă încrederii în autoritatea vamală şi probitatea funcţiilor publice, prin actele ilicite pretins a fi fost comise de către inculpatul A.N.A.R.B.M., în cadrul unui tablou infracţional de proporţii, atât în planul întinderii în timp a activităţii infracţionale, cât şi a numărului mare de persoane implicate, a caracterului organizat în care s-ar fi acţionat – prima instanţă a concluzionat cu privire la lipsa de oportunitatea a cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului A.N.A.R.B.M.
În acest sens s-au invocat numărul relativ semnificativ de acte materiale de dare de mită, pe care inculpatul le-ar fi săvârşit, frecvenţa acestora, „conlucrarea" sa cu ceilalţi membri ai grupului infracţional pretins a fi fost creat şi organizat în scopul constituirii unui veritabil mecanism de protecţie, de împiedicare a unor eventuale acţiuni de surprindere a operaţiunilor ilicite derulate.
Alături de alţi inculpaţi, membri ai grupului infracţional, A.N.A.R.B.M. ar fi comis infracţiuni de o mare gravitate – dare de mită în formă continuată, sprijinire a grupului infracţional – pentru care starea de arest preventiv se impune în continuare, într-o bună derulare a procedurilor judiciare, dar şi pentru prezervarea ordinii de drept.
Prima instanţă a apreciat că la acest stadiu procesual, în care se strâng probele necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea tuturor făptuitorilor şi la stabilirea întinderii răspunderii acestora, scopul măsurilor prevăzute astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 136 C. proc. pen. impune menţinerea stării privative de libertate a inculpatului, cu atât mai mult cu cât natura şi gravitatea faptelor, împrejurările în care ar fi fost comise indică existenţa în continuare a unei stări de pericol social pentru ordinea publică.
În urma propriului demers analitic, prima instanţă a apreciat, de asemenea că aspectele invocate în circumstanţierea persoanei inculpatului, cu referire la lipsa antecedentelor penale, mediul familial propice – fiind căsătorit cu o româncă – tatăl a doi copii minori şi, totodată, singurul întreţinător al familiei sale – existenţa unei situaţii financiare grave – nu pot fi valorificate la acest moment procesual.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A.N.A.R.B.M..
Analizând cauza prin prisma criticilor invocate şi sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează:
Dispoziţiile art. 1602 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. prevăd condiţiile concrete în care liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată:
Liberarea provizorie sub control judiciar reprezintă o măsură preventivă, neprivativă de libertate, a cărei acordare este lăsată la latitudinea instanţei (art. 1602 alin. (1) C. proc. pen.) şi care presupune îndeplinirea unor condiţii, expres reglementate, privind cuantumul pedepsei închisorii prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă, forma de vinovăţie cu care aceasta a fost săvârşită şi inexistenţa datelor din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârşească alte infracţiuni, sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
De asemenea, o condiţie ce rezultă implicit din reglementarea normativă precizată o constituie preexistenţa măsurii arestării luate faţă de învinuit sau inculpat.
Raportând consideraţiile teoretice expuse cauzei concrete deduse judecăţii, analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin Încheierea nr. 1025 din 8 iulie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, rămasă definitivă prin nerecurare, inculpatul A.N.A.R.B.M. a fost pus în stare de libertate.
În această situaţie nu este îndeplinită condiţia preexistenţei măsurii arestării preventive a inculpatului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1601 C. proc. pen.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 1609 C. proc. pen., recursul declarat de inculapatul A.N.A.R.B.M. va fi respins, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) Cod de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N.A.R.B.M. împotriva Încheierii nr. 951 din 27 iunie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 5245/1/2011.
Constată că inculpatul a fost pus în libertate prin Încheierea nr. 1025 din 8 iulie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, rămasă definitivă prin nerecurare.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limba arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 iulie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 173/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 168/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
