ICCJ. Decizia nr. 167/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 167/2013
Dosar nr. 4194/1/2013
Şedinţa publică de la 9 septembrie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 65 din 14 ianuarie 2009 , Judecătoria sectorului 4 a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de petentul condamnat T.C.A., împotriva Încheierii nr. 817 din 23 octombrie 2008, pronunţată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Bucureşti - Jilava în Dosarul nr. 792/2008.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a apreciat contestaţia ca nefondată, încheierea judecătorului delegat fiind legală, temeinică şi corespunzător motivată, reţinând următoarele:
Petentul condamnat T.C.A. s-a adresat cu o cerere judecătorului delegat de la locul de detenţie, şi fiind audiat la data de 15 octombrie 2008 a arătat că plângerea vizează exclusiv încălcarea dreptului la asistenţă medicală, deoarece administraţia penitenciarului nu îi acordă tratament pentru afecţiunea de la nivelul coloanei vertebrale, iar pentru restul afecţiunilor ce figurează în fişa medicală nu i se acordă tratament adecvat şi suficient.
Prin încheierea menţionată mai sus, judecătorul delegat a respins plângerea, ca nefondată, în temeiul art. 38 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 275/2006. A lăsat nesoluţionat capătul de cerere privind obligarea la despăgubiri civile.
Conform art. 50 din Legea nr. 275/2006, dreptul la asistenţă medicală al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate este garantat.
Asistenţa medicală în penitenciare se asigură, ori de câte ori este necesar sau la cerere, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii.
Persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiază în mod gratuit de tratament medical şi de medicamente.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa de fond a reţinut că, din adresa din 22 octombrie 2008 emisă de administraţia locului de detenţie a rezultat că persoana privată de libertate este în evidenţa cabinetului medical cu afecţiunile constând în „tulburare organică de personalitate post-traumatism cranio-cerebral” şi „polidiscopatie vertebrală cervicală cu protruzii discale C6-C7 şi C7-T1”, primind tratament conform recomandărilor medicului.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut că, susţinerile petentului sunt nefondate şi nu se observă o culpă a administraţiei locului de deţinere, neexistând acţiuni sau inacţiuni prin care să aducă atingere substanţei drepturilor persoanei private de libertate, motiv pentru care instanţa a respins, ca nefondată, contestaţia.
Ulterior epuizării căilor de atac prevăzute de legea naţională, prin cererea înregistrată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sub nr. 43543 din 09 petentul condamnat T.C.A. a declarat în mod expres că drepturile sale garantate de art. 3 din Convenție a fost încălcat în măsura în care, printre altele, el a fost încarcerat la Penitenciarul Jilava, un penitenciar notoriu ca un loc de tortură și teroare fizică și psihică, din cauza condițiilor de detenție inumane și degradante. Astfel, reclamantul s-a plâns de condițiile materiale de detenție din Penitenciarul Bucureşti - Jilava, în special, suprapopularea și lipsa condițiilor de igienă, precum și a lipsei de tratament medical adecvat invocând prevederile art. 3 al Convenției, care prevede următoarele:
"Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente inumane sau degradante."
Prin hotărârea pronunţată la 18 iunie 2013 definitivă potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Convenţie, C.E.D.O. a stabilit că a existat o încălcare a art. 3 din Convenție.
Astfel, în prezenta cauză, Curtea a reţinut că, în temeiul art. 3 al Convenției statul trebuie să se asigure că o persoană este deținută în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității sale umane, că modul și metoda de executare a măsurii de detenție să nu-l supună la suferință sau dureri de o intensitate care să depășească nivelul inevitabil de suferință inerent în detenție și că, având în vedere exigențele detenției, sănătatea și bunăstarea sunt asigurate în mod adecvat.
O lipsă gravă de spațiu într-o celulă de închisoare cântăreşte greu ca un factor care trebuie luat în considerare pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condițiile de detenție descrise sunt "degradante", din punctul de vedere al art. 3.
Chiar dacă, în cazul de față nu există niciun indiciu că a existat o intenție pozitivă de a umili sau înjosi reclamantul, Curtea a conchis că condițiile de detenție i-au cauzat condamnatului T.C.A. suferință care a depășit nivelul inevitabil de suferință inerent în detenție și că a atins pragul de tratament degradant interzis de art. 3.
Totodată, s-a constatat că a existat o încălcare a art. 3 al Convenției în ceea ce privește condițiile materiale de detenție a reclamantului în Penitenciarul Bucureşti Jilava.
În lumina tuturor considerentelor precedente, Curtea a constatat că a existat o încălcare a art. 3, obligând statul pârât să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 442 al Convenției, 3.000 euro (trei mii euro), plus orice taxă care poate fi exigibilă, cu titlu de prejudiciu moral, care să fie convertită în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății.
Ulterior datei la care hotărârea C.E.D.O. a rămas definitivă, prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, la 12 august 2013, revizuentul T.C.A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 4081 C. proc. pen., revizuirea sentinţei nr. 65 din 14 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 9979/4/2008, având în vedere că aceasta nu se poate concilia cu aspectele constatate prin hotărârea pronunţată de C.E.D.O. în cauza Tudor Constantin împotriva României.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 4081 C. proc. pen.
Analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor învederate, se constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce urmează: Potrivit dispoziţiilor art. 4081 alin. (1) C. proc. pen.: Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Din economia textului de lege anterior menţionat rezultă că promovarea unei cereri de revizuire este condiţionată de existenţa unei hotărâri definitive a Curţii Europene prin care se constată o încălcare a unui drept prevăzut în Convenţia Europeană, într-un proces penal desfăşurat în faţa autorităţilor judiciare române, în care instanţele penale române s-au pronunţat prin hotărâre definitivă.
Admisibilitatea cererii de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute în art. 4081 alin. (1) C. proc. pen., în caz contrar legea neprevăzând dreptul părţii de a exercita această cale de atac, cererea fiind inadmisibilă.
Raportând dispoziţiile art. 4081 C. proc. pen. la speţa de faţă, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că revizuentul T.C.A. , prin revizuirea formulată, s-a plâns de condițiile materiale de detenție în închisoarea Jilava, de suprapopularea și lipsa condițiilor de igienă, precum și a lipsei de tratament medical adecvat.
Într-adevăr, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reţine că, din analiza hotărârii Curţii Europene s-a constatat încălcarea dispoziţiilor art. 3 din Convenţie, reclamantul, pe perioada detenţiei în Penitenciarul Jilava, suferind efectele unei situaţii de suprapopulare in celule pe parcursul executării pedepsei.
Din examenul efectuat asupra cererii de revizuire formulată în prezenta cauză, a dispozițiilor legale mai sus-menționate şi a conținutul hotărârii instanţei europene, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată că, deşi a existat un drept a cărui încălcare a fost constatată de C.E.D.O., acesta nu vizează încălcări ale procedurii desfăşurate în faţa instanţei finalizate, prin pronunţarea sentinţei penale nr. 65 din 14 ianuarie 2009, a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 9979/4/2008, care a avut ca obiect contestaţia formulată de petentul condamnat T.C.A. împotriva Încheierii nr. 817 din 23 octombrie 2008, pronunţată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate de la Penitenciarul Bucureşti - Jilava în Dosarul nr. 792/2008, ci înlăturarea consecinţelor suferite prin supunerea acestuia, pe perioada detenţiei, în Penitenciarul Jilava Bucureşti, la tratamente degradante.
Aşa fiind, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile esenţiale de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 4081 C. proc. pen., respectiv încălcarea unui drept consfinţit de Convenţie sau document internaţional, să se fi produs în cursul unei proceduri judiciare derulate în faţa instanţelor naţionale, în cadrul căreia să nu îi fi fost respectate garanţiile procesuale, iar consecinţele grave ale acestei încălcări să nu poată fi înlăturate decât prin revizuirea deciziei de condamnare, întrucât încălcările constatate de C.E.D.O. nu pot fi remediate prin reformarea sentinţei penale nr. 65 din 14 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 9979/4/2008.
Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în temeiul dispoziţiilor art. 4081 alin. (10) C. proc. pen., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul T.C.A., ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul T.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 65 din 14 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti în Dosarul nr. 9979/4/2008.
Obligă revizuentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 septembrie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 74/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 18/2015. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
