ICCJ. Decizia nr. 20/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr.20/2011
Dosar nr. 508/1/2011
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 13 ianuarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3948/1/2008 a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpata G.G.G., constatându-se ca inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 80 şi art. 10 din Legea nr. 247/2005 şi a dispoziţiilor art. 1 pct. 3 şi art. 3 pct. 2 din Legea nr. 177/2010.
Au fost respinse, ca inadmisibile, excepţiile de nelegalitate invocate de inculpata G.G.G.
S-a pus în vedere apărătorilor aleşi ai tuturor inculpaţilor să depună, până la termenul care se va acorda, cererile cu probatorii, în scris, s-a dispus citarea următorilor opt martori din rechizitoriu şi citarea cu mandat de aducere a martorilor C.R., D.C. şi L.C., cauza fiind amânată la 10 februarie 2011.
Cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de către inculpata G.G.G. prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 pct. 80 din Legea nr. 247/2005 de modificare a art. 53 din Legea nr. 303/2004 s-a apreciat că excepţia este inadmisibilă, deoarece nu îndeplineşte condiţia cuprinsă în alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Acţiunea în declararea unui text de lege neconstituţional nu este o „actio popularis", nefiind admisibilă dacă textul a cărui neconstituţionalitate este invocată nu a provocat în cauză o restrângere a drepturilor, contrară principiilor enunţate în Constituţie. În jurisprudenţă s-a reţinut că o cerere de declarare a unui text neconstituţional bazată pe un interes trecut sau eventual, ori pe salvgardarea legii în general, nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
S-a apreciat că acesta este şi cazul în speţă, deoarece dispoziţiile legale a căror neconstituţionalitate a fost invocată de inculpată nu se referă la un interes actual al acesteia, ci, eventual, la unul de ordin general, câtă vreme textul atacat se referă la modalitatea de numire a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 din Legea nr. 247/2005, prin care au fost abrogate art. 8 şi art. 9 din OUG nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie s-a constatat că nici această excepţie nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate cerută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 42/1992, neexitând o legătură între numirea procurorilor anticorupţie şi rezolvarea cauzei dedusă judecăţii.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 pct. 3 din Legea nr. 177/2010, prin care a fost abrogat alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992 şi a art. 3 pct. 2 din Legea nr. 177/2010 s-a constatat că abrogarea alin. (5) al art. 9 din Legea nr. 47/1992 nu are legătură cu soluţionarea cauzei, excepţia putând, eventual, intra în discuţie în ipoteza în care s-ar fi admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie invocată de parte, ceea ce nu este cazul în speţă, aceleaşi considerente fiind valabile şi pentru art. 3 pct. 2 din Legea nr. 177/2010.
Astfel, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 42/1992, prima instanţă a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de inculpata G.G.G., constatând că excepţiile invocate sunt inadmisibile, deoarece nu au legătură cu soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpata G.G.G.
Analizând recursul în raport cu dispoziţiile legale referitoare la condiţiile exercitării căii de atac, instanţa de recurs constată că recursul este tardiv.
Astfel după cum rezultă din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1), alin. (2) sau alin. (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
În cauza de faţă încheierea atacată a fost pronunţată la data de 13 ianuarie 2011, recurenta inculpată declarând recurs împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale la data de 17 ianuarie 2011 (data ştampilei aplicată de poştă, fila 3 dosar recurs), deci după expirarea termenului de 48 de ore reglementat de prevederile legale anterior indicate.
Pentru considerentele ce preced, constatându-se întemeiată excepţia invocată, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1, lit. a) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca tardiv.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care sumele reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpata G.G.G. împotriva încheierii din 13 ianuarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 3948/1/2008.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B.G. şi C.G., precum şi sumele de câte 25 RON fiecare, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenta inculpată şi pentru intimaţii G.D., C.E. şi G.S., până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 24/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
