ICCJ. Decizia nr. 19/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 19/2011
Dosar nr. 48/1/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra cererii de revizuire de faţă,
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 922 din 7 decembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor împotriva dispoziţiei cuprinse în Decizia nr. 2115 din 4 iunie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1770/2/2009, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., constatându-se excepţia inadmisibilă; a fost obligată recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 2115 din 4 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale constatându-se ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., formulată de recurenta petentă Asociaţia pentru Cinstirea Memoriei Eroilor, prin reprezentant legal A.I.
A fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta petentă prin reprezentant legal împotriva Sentinţei nr. 111 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a constatat că prin sentinţa atacată a fost trimisă plângerea petentului A.I. împotriva ordonanţei din 19 ianuarie 2009, dată în Dosarul nr. 1485/P/2008, în temeiul art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Totodată, s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate invocate de petent.
S-a motivat că, prin plângerea formulată, petenta a arătat că ordonanţa din 19 ianuarie 2009 încalcă atât Constituţia cât şi dispoziţiile europene şi internaţionale, instanţa constatând că petenta a formulat plângere împotriva ordonanţei indicate direct la instanţă fără să fi formulat, anterior, plângere la prim-procuror, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., astfel că, fiind greşit îndreptată, plângerea a fost trimisă primului procuror al parchetului, spre soluţionare. Referitor la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. (1) C. proc. pen., art. 218 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 220 C. proc. pen. s-a apreciat că nu au legătură cu cauza, cererea de sesizare fiind respinsă, excepţiile fiind inadmisibile.
Instanţa de recurs, cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., prin raportare la dispoziţiile art. 29 şi art. 121 din Constituţie, motivată de lipsa caracterului de magistrat independent a procurorului ierarhic superior, care este subordonat ierarhic, a apreciat aceasta nu are legătură cu soluţionarea cauzei, nefiind cumulativ îndeplinite condiţiile de admisibilitate a excepţiei, potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Art. 2781 alin. (2) C. proc. pen. se referă la situaţia nesoluţionării plângerii în 20 de zile de procurorul ierarhic superior, caz în care termenul prevăzut de alin. (1) curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile, instituţia termenului fixat de lege pentru controlul ierarhic al soluţiilor de netrimitere în judecată, neavând legătură cu soluţionarea cauzei.
Cu privire la recursul declarat de petentă împotriva dispoziţiilor Sentinţei nr. 111 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a concluzionat în sensul că este nefondat. Constatându-se nelegal învestită, prima instanţă a dispus o măsură cu caracter administrativ, astfel că oricare dintre textele criticate ca nefiind constituţionale nu aveau legătură cu cauza.
Împotriva dispoziţiei instanţei de recurs de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., recurenta petentă a formulat, în termen legal, recurs.
Analizând recursul prin raportare la obiectul acestuia, dispoziţia cuprinsă în Decizia nr. 2115 din 4 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de recurenta petentă, prin prisma criticilor recurentei petente şi sub toate aspectele, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. instanţa de recurs a constatat că recursul este nefondat.
S-a apreciat că în mod întemeiat s-a concluzionat de către prima instanţă că dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. nu au legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece în speţă petenta nu a respectat ordinea etapelor imperativ prevăzute de lege pentru controlul soluţiilor de netrimitere în judecată dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. nefiind relevante în speţă, deoarece plângerea adresată direct instanţei, cu omiterea atacării la procurorul ierarhic superior a soluţiei de netrimitere în judecată, apare ca prematur introdusă, dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. devenind incidente după parcurgerea etapei controlului ierarhic, excepţia de neconstituţionalitate invocată neîndeplinind, cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege având în vedere obiectul cauzei şi etapa procesuală a judecăţii.
Instanţa de recurs a constatat, totodată, că exced obiectului prezentei cauze criticile formulate în recurs privind nelegala soluţionare a plângerilor Asociaţiei Cultul Eroilor, necitarea şi neaudierea părţii vătămate şi exercitarea de influenţe asupra magistraţilor.
S-a reţinut că este nefondată critica privind încălcarea dreptului la apărare recurenta petentă prezentându-se la termenul la care s-a dezbătut recursul, depunând înscrisuri, formulând concluzii orale şi scrise, ansamblul dosarului fiind analizat de instanţă, critica privind neobservarea probelor fiind nefondată. În speţă nu s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, iar cererea de casare a deciziei atacate şi rejudecarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a plângerii petentului a fost apreciată ca neîntemeiată având în vedere obiectul recursului şi caracterul definitiv al deciziei recurate cu privire la dispoziţia de respingere a recursului declarat împotriva Sentinţei nr. 111 din 24 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Împotriva acestei decizii petenta a formulat cerere de revizuire.
Analizând cererea prin prisma dispoziţiilor art. 397 C. proc. pen., se constată că cererea de revizuire se impune a fi trimisă la parchet pentru efectuarea actelor de cercetare potrivit art. 399 C. proc. pen.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 397 alin. (1) C. proc. pen. norma prevede imperativ şi fără posibilitate de interpretare că „cererea de revizuire se adresează direct procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în primă instanţă".
Ca urmare a acestei etapizări stricte a fazelor care trebuie parcurse în soluţionarea unei cereri de revizuire, art. 399 C. proc. pen., reglementează procedura prealabilă a efectuării actelor de cercetare pentru verificarea temeiniciei cererii de revizuire, stipulând că atunci când este necesară o astfel de verificare procurorul dispune, prin ordonanţă, ca aceasta să fie efectuată şi că „procurorul cere, dacă este necesar, dosarul cauzei". Totodată, art. 399 alin. (5) C. proc. pen. prevede că „după efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanţei competente".
Se va constata, de asemenea, că dispoziţiile art. 402, art. 403, art. 404, art. 405 şi art. 406 C. proc. pen., prin care sunt reglementate măsurile premergătoare ce trebuie luate după primirea lucrărilor trimise de procuror, procedura admiterii în principiu a cererii de revizuire, măsurile ulterioare admiterii ei în principiu şi soluţiile ce se pot adopta în cadrul rejudecării, nu îngăduie presupunerea că o asemenea cerere ar putea fi adresată şi direct instanţei, fără parcurgerea etapei prealabile de efectuare a actelor de cercetare de către procuror, căruia îi revine obligaţia să înainteze întregul material de verificare împreună cu concluziile sale.
În astfel de condiţii, este evident că textele de lege enunţate, prin claritatea şi lipsa lor de echivoc, nu pot fi interpretate decât în sensul că legiuitorul a voit să instituie, prin reglementarea adoptată, pentru fiecare cerere de revizuire obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile de efectuare de către procuror a actelor de cercetare, acestea fiind necesare verificării ei sub aspectul temeiniciei.
Aşa fiind, se constată incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cererea de revizuire urmând a fi trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, parchet corespunzător instanţei care a judecat cauza în fond, prin Sentinţa nr. 111 din 24 aprilie 2009, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., trimite cererea de revizuire formulată de revizuenta Asociaţia pentru cinstirea memoriei eroilor, împotriva Deciziei nr. 922 din 7 decembrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, în Dosarul nr. 6764/1/2009, spre competentă soluţionare, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 38/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 18/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
