ICCJ. Decizia nr. 22/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 22/2012
Dosar nr. 9796/1/2011
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 489 din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători în Dosarul nr. 6908/1/2011 a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul C.S. împotriva Deciziei nr. 2596 din 30 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 6873/30/2009, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că contestatorul a declarat recurs împotriva unei decizii definitive pronunţată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu este admisibil potrivit dreptului comun, reprezentat în speţă de dispoziţiile art. 38514 şi art. 417 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii, la data de 7 decembrie 2011, contestatorul C.S. a formulat contestaţie în anulare, susţinând că la judecarea hotărârii contestate nu a fost citat, fiind astfel ipsă de procedură, că nu i s-a acordat un termen în vederea pregătirii apărării, precum şi că nu au fost ataşate anumite dosare solicitate.
Examinând în principiu contestaţia în anulare formulată în temeiul art. 386 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă.
Conform dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Una dintre aceste condiţii este ca motivul pe care se sprijină contestaţia în anulare să fie dintre cele prevăzute expres şi limitativ în art. 386 C. proc. pen.
Raportând aspectele teoretice prezentate speţei de faţă, se constată că invocarea formală a cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 386 lit. a) (calificat potrivit susţinerilor contestatorului) şi formularea de critici privind modul de soluţionare a cauzei de către instanţa de recurs nu pot reprezenta temeiuri pentru constatarea admisibilităţii contestaţiei în anulare, neregăsindu-se printre cele 5 motive prevăzute de lege, care se referă exclusiv la: a) neîndeplinirea în condiţiile legii a procedurii de citare a părţii la termenul când s-a judecat recursul; b) imposibilitatea părţii de a se prezenta la termenul de judecare a recursului şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare; c) situaţia în care instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 lit. f)-i), cu privire la care existau probe în dosar ; d) situaţia în care împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă şi e) situaţia în care la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie potrivit art. 38514alin11 ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen.
Analizând înscrisurile aflate în dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 judecători în care a fost pronunţată Decizia a cărei anulare se solicită se constată că la termenul la care s-a judecat Decizia contestată (28 noiembrie 2011) procedura de citare a recurentului a fost legal îndeplinită, potrivit dispoziţiilor art. 181 C. proc. pen., iar acesta a fost chiar prezent la instanţa de judecată (potrivit practicalei deciziei contestate).
Aşadar, cazul de contestaţie prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen. nu este incident în speţa de faţă.
În cauză, criticile formulate de contestator nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.S. împotriva Deciziei nr. 489 din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători în Dosarul nr. 6908/1/2011.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C.S. împotriva Deciziei nr. 489 din 28 noiembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători în Dosarul nr. 6908/1/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 23/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 21/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
