ICCJ. Decizia nr. 2/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 2/2012
Dosar nr. 9341/1/2011
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1879 din 22 noiembrie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.M. împotriva ordonanţei nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - serviciul teritorial Galaţi; a fost menţinută ordonanţa atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin rezoluţia nr. 299/II/2/2010 din 13 aprilie 2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a constatat că persoana vătămată F.M., domiciliat în Galaţi, în plângerea sa formulată la 5 martie 2011 împotriva rezoluţiei nr. 901/P/2009 din 15 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, pe lângă criticile aduse soluţiei dispusă de procuror, a sesizat şi fapta agentului de poliţie M.C. de la Secţia X Poliţie Galaţi, care a primit bani de la membrii Asociaţiei de Locatari nr. Y Galaţi pentru a-i proteja, fiind la rândul său protejat de subcomisarul P.S., în calitatea sa de adjunct al şefului Secţiei de Poliţie.
Prin rezoluţia amintită a mai constatat că la data de 6 februarie 2009, fiind audiată de organele de poliţie pentru lămuriri în legătură cu plângerea penală formulată, persoana vătămată F.M. a completat-o şi cu alte fapte şi alte persoane care au îndeplinit sau îndeplinesc funcţiile de: ministru al justiţiei, membrii în Consiliul Superior al Magistraturii, ministru de interne, prim-ministru al Guvernului, inspector şef al I.P.J. Galaţi, şef al Poliţiei Municipiului Galaţi, prefect al judeţului Galaţi.
În urma acestor constatări, prin rezoluţia nr. 299/II/2/2010 din 13 aprilie 2010, s-a dispus respingerea plângerii formulate de petentul F.M. împotriva rezoluţiei nr. 901/P/2009 din 15 ianuarie 2010 şi trimiterea unei copii a plângerii petentului din 6 februarie 2009 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a unei copii de pe plângerea din 5 martie 2010 la acelaşi parchet, structura D.N.A. - serviciul teritorial Galaţi, spre competentă soluţionare.
Cu prilejul cercetărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - serviciul teritorial Galaţi, a fost audiată persoana vătămată F.M. la data de 11 iunie 2010, care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de agenţii de poliţie M.C., C.T., P.M. şi subcomisar P.S. din cadrul Secţiei X Poliţie Galaţi, la data de 21 ianuarie 2009 au efectuat cercetări la sediul Asociaţiei de Locatari nr. Y, au întocmit un proces-verbal şi au efectuat cercetări cu privire la plângerile sale, dar au primit şi sume de bani de la P.F., V.V., V.M., B.M., C.G., S.V., S.V.A., T.V., A.G., D.T., C.V., D.C., N.D. şi S.V., pentru a nu efectua cercetări cu privire la infracţiunile săvârşite în cadrul activităţii ilegale a asociaţiei.
Persoana vătămată F.M. a mai susţinut că grupul de locatari menţionat mai sus şi-a însuşit suma de 700.000 lei din gestiunea Asociaţiei, funcţia de administrator fiind îndeplinită de P.F. (filele 63-67 din dosarul de urmărire penală).
Cu prilejul audierii sale, persoana vătămată a solicitat şi cercetarea persoanelor care, începând cu anul 2006 la zi, au îndeplinit funcţii de prim ministru, ministru de interne, prefect al judeţului Galaţi, inspector şef al I.P.J. Galaţi, şef al poliţiei Galaţi, deoarece sunt vinovate că nu au luat măsuri de verificare şi control a făptuitorilor P.S., M.C., C.T. şi P.M.
După efectuarea actelor premergătoare (care au constat în audierea făptuitorilor, audierea persoanei vătămate, ataşarea de înscrisuri, prin ordonanţa nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - serviciul teritorial Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii:
- P.F., V.V., V.M., B.M., C.G., S.V., S.V.A., T.V., A.G., D.T., C.V., D.C., N.D. şi S.V., cercetaţi pentru infracţiunea prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece faptele nu există;
- P.S., M.C., C.T. şi P.M., cercetaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), deoarece faptele nu există;
- C.P.T., E.B., V.B., C.D., G.O., L.D., D.N., C.M., G.A.P., C.B., I.C.P., V.F., A.F., M.D., T.C., B.C., M.Ş. şi D.M.A., cercetaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 264 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000, deoarece lipsesc elementele constitutive ale infracţiunilor.
Cu privire la infracţiunea de neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., sesizată de persoana vătămată F.M. ca fiind săvârşită de făptuitorii: C.P.T., E.B., V.B., C.D., G.O., L.D., D.N., C.M., G.A.P., C.B., I.C.P., V.F., A.F., M.D., T.C., B.C., M.Ş. şi D.M.A., ca şi pentru infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi art. 26 raportat la art. 2151 alin. (1) C. pen., procurorul, prin rezoluţia menţionată a dispus disjungerea cauzei şi declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru primii făptuitori şi în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi pentru ceilalţi făptuitori.
Pentru a adopta această soluţie, s-a avut în vedere împrejurarea că din declaraţiile luate, rezultă că făptuitorii cercetaţi nu au dat şi respectiv nu au primit sume de bani sau alte valori pentru ca lucrătorii de poliţie să-şi îndeplinească sau să nu-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu. De asemenea, s-a reţinut că persoana vătămată F.M., pentru a argumenta susţinerile sale, nu a propus niciun mijloc de probă, în afara propriei aprecieri în sensul că suma de 700.000 lei de la Asociaţie nu a ajuns la furnizori, ceea ce însemna în opinia sa că a fost însuşită de locatarii indicaţi în plângerea sa, sau a fost oferită cu titlu de mită lucrătorilor de poliţie cercetaţi în această cauză.
Din actele premergătoare s-a constatat că făptuitorii S.V. şi S.V.A. au vândut apartamentul din cadrul Asociaţiei de Locatari nr. Y Galaţi din luna aprilie 2007 şi au domiciliul în Galaţi, astfel încât s-a concluzionat în sensul că faptele de corupţie sesizate de persoana vătămată F.M. nu există. Cercetările efectuate au mai relevat că nu există indicii cu privire la existenţa vreunei încălcări cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu de făptuitorii care au avut în perioada 2006 – la zi, calitatea de prim-ministru, ministru de interne, prefect al judeţului Galaţi, inspector şef al I.P.J. Galaţi, şef al Poliţiei Municipiului Galaţi, de natură să lezeze interesele persoanei vătămate F.M. şi de a permite ca lucrătorii de poliţie cercetaţi în cauză să obţină avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale.
Plângerea petentului F.M. formulată împotriva ordonanţei din 29 iunie 2010 dispusă în Dosarul nr. 89/P/2010 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – serviciul teritorial Galaţi a fost respinsă ca neîntemeiată prin ordonanţa nr. 233/II/2/2010 din 4 august 2001 a procurorului şef al acestui serviciu.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. persoana vătămată F.M. a formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 dispusă în cauză, apreciind că nu este legală şi temeinică arătând că aceasta nu are forma cerută de lege, nu menţionează calea de atac şi instanţa la care se exercită şi a fost dispusă cu depăşirea competenţei după calitatea persoanei cercetate, competenţă care revenea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Plângerea a fost adresată Curţii de Apel Galaţi.
Prin sentinţa penală nr. 138/ F din 22 septembrie 2010 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, în baza dispoziţiilor art. 42 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind plângerea formulată de petentul F.M. împotriva rezoluţiei nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. – serviciul teritorial Galaţi în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, a constatat că plângerea formulată este nefondată.
S-a constatat că din perspectiva dispoziţiilor art. 203 C. proc. pen. raportat la art. 228 alin. 6 C. proc. pen. şi art. 275 C. proc. pen., atât ordonanţa nr. 89/P/2010 din 29 iunie 2010 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauza privind plângerea persoanei vătămate F.M. de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. – serviciul teritorial Galaţi, cât şi ordonanţa nr. 233/II/2/2010 din 4 august 2010 de respingere a plângerii petentului de către procurorul şef al Serviciului Teritorial Galaţi, îndeplinesc riguros cerinţele de formă şi fond cerute de lege pentru aceste acte de finalizare a cercetărilor în cauză, cu observaţia că legea nu prevede obligativitatea înscrierii căilor de atac şi a instanţelor la care se exercită, criticile petentului fiind nefondate.
Referitor la competenţa după calitatea persoanelor, în efectuarea cercetărilor, s-a constatat că prevederile art. 13 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 43/2002 privind D.N.A. au fost respectate în cauză, în sensul că cercetările efectuate de procuror au privit numai infracţiunile de corupţie prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, art. 254 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2000, art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., art. 264 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, infracţiuni pentru care procurorul din această structură este competent să le cerceteze, tocmai datorită calităţii persoanelor cercetate (membri ai Guvernului, ofiţeri de poliţie, prefect, etc.).
Cu privire la infracţiunile de neglijenţă în serviciu şi delapidare procurorul a dispus disjungerea cauzei şi declinarea acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi respectiv a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, aceste dispoziţii nefiind supuse controlului judiciar prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
S-a reţinut că din analiza actelor premergătoare efectuate nu rezultă că făptuitorii cercetaţi au dat şi respectiv primit sume de bani sau alte foloase pentru a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle lor de serviciu, sau pentru a face un act contrar acestor îndatoriri, sau au săvârşit infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie sau în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, astfel că şi sub acest aspect neînceperea urmăririi penale dispusă de procuror este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termen legal, recurs petentul; recursul nu a fost motivat.
Analizând cauza sub toate aspectele, potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. se constată că recursul este nefondat şi va fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Astfel după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen. începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiţii pozitive, privind existenţa de date referitoare la comiterea unei infracţiuni şi a unei condiţii negative, referitoare la inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu distincţiile arătate în norma anterior menţionată.
În speţa de faţă, petentul a formulat plângere penală, fiind nemulţumit de modul de gestionare a unei sume de bani de către asociaţia de locatari a unui imobil, de maniera de derulare a activităţii unor ofiţeri de poliţie şi faţă de pretinsa nedispunere de către membrii guvernului, reprezentanţii acestuia şi conducerea unităţilor de poliţie a măsurilor ce se impuneau, în opinia sa şi conferind conotaţii penale activităţii acestor persoane.
Cu respectarea dispoziţiilor art. 224 C. proc. pen., în etapa actelor premergătoare, procurorul a efectuat verificările apreciate ca utile cauzei şi, motivat, a concluzionat în sensul că în cauză sunt incidente cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut de art. 10 lit. a), c) şi d) C. proc. pen., astfel că s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Din verificarea actelor dosarului se constată că soluţia dispusă este legală şi temeinică. Se reţine în acest sens că activitatea persoanelor reclamate nu poate fi circumscrisă sferei ilicitului penal pentru a se putea angaja răspunderea penală a acesteia, în absenţa dovedirii îndeplinirii condiţiilor privind conţinutul constitutiv al vreunei infracţiuni, aserţiunile petentului fiind pur subiective şi nedovedite.
Astfel, în mod just s-a apreciat că făptuitorii P.S., M.C., C.T. şi P.M. nu şi-au încălcat în niciun mod atribuţiile de serviciu, că faptele imputate de petent făptuitorilor P.F., V.V., V.M., B.M., C.G., S.V., S.V.A., T.V., A.G., D.T., C.V., D.C., N.D., S.V. şi a făptuitorilor P.S., M.C., C.T. şi P.M. nu există şi, pe cale de consecinţă, neexistând infracţiunea premisă în sarcina făptuitorilor P.S., M.C., C.T. şi P.M. nu poate exista nici infracţiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. în referire la art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 78/2000 sesizată de petentul F.M. în sarcina făptuitorilor C.P.T., E.B., V.B., C.D., G.O., L.D., D.N., C.M., G.A.P., C.B., I.C.P., V.F., A.F., M.D., T.C., B.C., M.Ş. şi D.M.A.
De asemenea, din cercetări nu a rezultat niciun indiciu cu privire la existenţa vreunei încălcări cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu de către făptuitorii C.P.T., E.B., V.B., C.D., G.O., L.D., D.N., C.M., G.A.P., C.B., I.C.P., V.F., A.F., M.D., T.C., B.C., M.Ş. şi D.M.A. în scopul de a leza interesele petentului şi de a obţine pentru ei, ori pentru făptuitorii P.S., M.C., C.T. şi P.M. de avantaje patrimoniale sau nepatrimoniale, lipsind laturile subiective şi obiective a infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Totodată, în mod corect s-a reţinut art. 10 lit. a) C. proc. pen. ca temei juridic al soluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă faţă de intimaţii S.V. şi S.V.A. deoarece aceştia la data pretinsei comiteri a infracţiunii imputate nu mai aveau calitatea de locatari, membri ai asociaţiei la care a făcut referire petentul, vânzând imobilul în care locuiau anterior.
Se reţine, aşadar că în mod legal, temeinic şi riguros motivat procurorul, pe baza actelor premergătoare efectuate potrivit art. 224 C. proc. pen. a dispus faţă de intimaţi soluţia de netrimitere în judecată contestată de către petent.
Analizând hotărârea recurată se constată că prima instanţă a dat o evaluare proprie materialului dosarului, plângerii petentei şi rezoluţiei atacate, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., hotărârea astfel pronunţată fiind legală, temeinică şi riguros motivată.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul F.M. împotriva sentinţei nr. 1879 din 22 noiembrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 1117/44/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 21/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 19/2012. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
