ICCJ. Decizia nr. 341/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia civilă nr. 341/2013
Dosar nr. 1146/1/2013
Şedinţa publică de la 17 iunie 2013
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea disciplinară înregistrată pe rolul secţiei pentru judecători din Cadrul Consiliului Superior al Magistraturii la data de 30 ianuarie 2012, Comisia de disciplină pentru judecători a solicitat secţiei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună aplicarea uneia dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pârâtului J.E., judecător în cadrul Judecătoriei Deva, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare constând în nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor, refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu, exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu gravă neglijenţă, efectuarea cu întârziere a lucrărilor din motive imputabile şi absenţe nemotivate de la serviciu, în mod repetat, abateri prevăzute de art. 99 lit. e), g), h) teza a II-a, i) şi j) din acelaşi act normativ.
Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, prin hotărârea nr. 10/J din 4 iulie 2012, a admis acţiunea şi, în baza art. 100 lit. e) [lit. d) în reglementarea anterioară] din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a aplicat judecătorului J.E. de la Judecătoria Deva sancţiunea disciplinară constând în „excluderea din magistratură”, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e), g), h) teza a II-a, i) şi j) din legea menţionată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa disciplinară a reţinut, pe baza probatoriului administrat atât în cursul cercetării disciplinare, cât şi de către secţie în mod nemijlocit, următoarea situaţie de fapt:
1. Deşi a fost numit în funcţia de judecător la Judecătoria Deva prin decretul Preşedintelui României nr. 591 din 20 iunie 2011, publicat în M. Of. nr. 440/23.06.2011, pârâtul J.E. şi-a nesocotit obligaţia de a se prezenta la instanţă pentru a-şi începe activitatea de la data publicării decretului de numire în funcţie, absentând de la serviciu în perioada 23 iunie-1 iulie 2011 şi prezentându-se la Judecătorie abia la data de 4 iulie 2011, în condiţiile în care conducerea instanţei a făcut toate demersurile pentru a-l contacta.
De asemenea, fără să anunţe conducerea instanţei, pârâtul judecător nu s-a prezentat la serviciu în zilele de 28-29 iulie 2011, 1 august 2011, 3-5 august 2011, însă, ulterior, la data de 8 august 2011, pentru a justifica aceste absenţe, a formulat cerere de efectuare a concediului de odihnă, cerere aprobată de conducerea Tribunalului Hunedoara în data de 9 august 2011.
Secţia a constatat că judecătorul J.E. a lipsit de la serviciu, nemotivat, câte o perioadă de timp şi în fiecare dintre lunile din intervalul iulie-octombrie 2011, fără a anunţa conducerea instanţei, deşi a fost atenţionat şi i s-au cerut explicaţii referitor la acest comportament.
De asemenea, s-a constatat că certificatele de concediu medical depuse de judecător la dosar justifică numai o parte din întreaga perioadă în care pârâtul a absentat de la serviciu.
Instanţa disciplinară a apreciat că procedând astfel, pârâtul judecător a încălcat prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) şi d) din regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, urmarea acestui comportament fiind perturbarea activităţii instanţei, care a constat în faptul că ceilalţi judecători din cadrul Judecătoriei Deva au fost nevoiţi să preia activităţile acestuia.
Sub aspectul laturii subiective, s-a reţinut că vinovăţia pârâtului judecător a îmbrăcat forma intenţiei directe, deoarece acesta cunoştea că are obligaţia de a se prezenta la instanţă, nejustificând în mod credibil lipsa de la serviciu şi, chiar dacă nu a urmărit să afecteze activitatea judecătoriei, a avut reprezentarea faptului că acest comportament este inadecvat şi neconform regulilor de disciplină a muncii.
Raportat la prevederile Legii nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a considerat că fapta astfel expusă întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. j).
2. Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa de disciplină a reţinut că, în perioada 1 august-4 septembrie 2011, magistratul pârât a fost desemnat ca judecător de serviciu, având şi atribuţia de dispunere a măsurilor necesare pentru pregătirea judecăţii, anterior primului termen de judecată.
Pârâtul, însă, nu şi-a îndeplinit această obligaţie de serviciu, astfel încât un număr de aproximativ 300 de dosare nu au primit nicio rezoluţie, ceea ce a determinat întârzieri majore în activitatea instanţei, fiind necesar ca alţi doi judecători să efectueze acele lucrări în dosarele respective, în condiţiile în care aceştia erau, la rândul lor, programaţi şi în şedinţe de judecată sau redactau hotărârile pronunţate.
Secţia a constatat că judecătorul în cauză a beneficiat de sprijinul colegilor pentru a-şi însuşi cunoştinţele necesare îndeplinirii activităţii de judecător de serviciu, însă acesta nu a fost consecvent în pregătirea sa profesională şi nici nu a adoptat o atitudine responsabilă în condiţiile în care a recunoscut că îi lipseau deprinderile pentru rezolvarea lucrărilor, ceea ce a condus şi la o reducere a solicitudinii colectivului.
În consecinţă, s-a apreciat că, prin comportamentul pe care a înţeles să îl adopte, magistratul a încălcat prevederile art. 5 alin. (2) lit. b) din regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, ale art. 4 şi art. 90 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările şi completările ulterioare şi pe cele ale art. 12 teza a II-a din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor.
Sub aspectul laturii subiective, s-a considerat că vinovăţia judecătorului J.E. rezultă din faptul că, deşi nu a refuzat explicit să-şi îndeplinească atribuţiile de judecător de serviciu, totuşi a absentat în mod repetat sau nu a completat rezoluţiile pentru dosarele nou înregistrate cu măsurile necesare desfăşurării şedinţelor de judecată, consecinţa fiind întârzierea comunicării citaţiilor şi afectarea activităţii instanţei, precum şi suplimentarea activităţii unor alţi colegi.
În consecinţă, instanţa disciplinară a apreciat că fapta pârâtului judecător astfel expusă întruneşte elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
3. Cu privire la abaterea disciplinară reglementată de art. 99 lit. h) din aceeaşi lege, instanţa disciplinară a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În şedinţa de judecată din 5 septembrie 2011 a completului 5 civil, în care a fost desemnat în calitate de titular judecătorul pârât, s-au aflat spre soluţionare 84 dosare, dintre care, 17 au fost reţinute în pronunţare, într-o cauză s-a luat act de renunţarea la judecată, iar în două cauze s-a dispus suspendarea judecăţii.
În 3 dosare s-a dispus repunerea cauzei pe rol, cu stabilirea termenului de judecată pentru data de 24 octombrie 2011. În toate aceste trei cauze a fost necesar ca încheierile de repunere pe rol să fie semnate de preşedintele instanţei, întrucât, după redactarea încheierilor, pârâtul judecător nu s-a mai prezentat la serviciu.
La data de 12 septembrie 2012, judecătorul J.E. a fost preşedintele completului 5 civil, căruia i-au fost repartizate în acea şedinţă 99 dosare. Dintre acestea, magistratul a declarat dezbaterile închise în 14 dosare, cauzele fiind reţinute în pronunţare, în două dosare s-a luat act de renunţarea la judecată şi în 11 a dispus amânarea pronunţării pentru data de 19 septembrie 2011.
Din aceste din urmă 11 dosare, la data de 19 septembrie 2011 a soluţionat două cauze, pentru celelalte amânând din nou pronunţarea pentru data de 26 septembrie 2011, apoi pentru data de 3 octombrie 2011, pentru data de 10 octombrie 2011 şi, ulterior, pentru data de 17 octombrie 2011.
După terminarea şedinţei de judecată din data de 12 septembrie 2011, pârâtul judecător nu a întocmit minutele în dosarele reţinute în pronunţare şi nici nu a completat condica de şedinţă, iar în data de 13 septembrie 2011 nu s-a prezentat la instanţă.
În şedinţa de judecată din data de 19 septembrie 2011, completul C5 civil, condus de către acelaşi judecător a avut pe rol 95 de dosare.
Au fost pronunţate hotărâri în 7 cauze iar, în 6 dosare, s-a dispus amânarea pronunţării pentru data de 26 septembrie 2011.
În dosarele reţinute în pronunţare, de asemenea, judecătorul J.E. nu a întocmit minutele, nu a completat condica de şedinţă şi nici nu a predat dosarele soluţionate grefierului de şedinţă, astfel încât nu s-a cunoscut modul de soluţionare a cauzelor, cu atât mai mult cu cât, în zilele de 22 şi 23 septembrie 2011, magistratul a lipsit de la serviciu.
La 26 septembrie 2011, completul C5 civil, al cărui titular era pârâtul judecător, avea spre soluţionare 64 dosare, dintre care 11 au fost reţinute în pronunţare, fără a se întocmi minuta, fără a se completa condica de şedinţă şi fără a se preda dosarele respective grefierului de şedinţă, motiv pentru care s-a întocmit referat privitor la situaţia creată.
În data de 27 septembrie 2011, magistratul a prezidat, în calitate de judecător de permanenţă, şedinţa completului C12 civil stagiar, care a avut pe rol 64 dosare, din care a soluţionat două dosare şi a amânat pronunţarea într-un dosar, pentru data de 4 octombrie 2011.
Referitor la dosarele pentru care se amânase pronunţarea pentru data de 10 octombrie 2011, s-a constatat că magistratul nu a completat condica de şedinţă şi nu a predat dosarele grefierului de şedinţă, nici până la data de 12 octombrie 2011, lipsind de la serviciu, astfel că nu s-au cunoscut soluţiile pronunţate.
În atare situaţie, preşedintele Judecătoriei Deva, prin ordinul de serviciu din 17 octombrie 2011, a dispus ca judecătorul de permanenţă pentru data de 10 octombrie 2011 să semneze încheierile de amânare a pronunţării pentru 11 dosare în locul judecătorului pârât J.E.
De asemenea, prin hotărârea colegiului de conducere din 3 octombrie 2011, s-a stabilit ca, începând cu data menţionată, acesta să nu mai conducă niciun complet de judecată, şedinţele completului C5 civil urmând să fie conduse de judecătorii din planificarea de permanenţă.
Ulterior, prin hotărârea colegiului de conducere din 12 octombrie 2011, s-a stabilit că, începând cu data de 17 octombrie 2011, completul C5 să fie condus de un alt judecător, care avea să-l înlocuiască pe pârât în planificarea de permanenţă în materie civilă şi măsuri preventive, precum şi la compartimentele la care acesta fusese repartizat.
Secţia a reţinut că, prin comportamentul său, judecătorul nu numai că a încălcat normele procedurale şi regulamentare privind întocmirea dispozitivului hotărârii judecătoreşti şi consemnarea acestuia în condica şedinţelor de judecată, dar a afectat şi drepturile procesuale ale părţilor din litigiile cu soluţionarea cărora a fost învestit.
Din punctul de vedere al laturii subiective, secţia pentru judecători a constatat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de lege pentru a se stabili grava neglijenţă în exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, deoarece pârâtul judecător a încălcat în mod flagrant dispoziţii procedurale, fără nicio justificare raţională şi rezonabilă, iar prin conduita sa culpabilă acesta a perturbat grav activitatea instanţei şi a afectat şi drepturile procesuale ale părţilor.
Prin urmare, s-a concluzionat că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
4. Instanţa disciplinară a apreciat că judecătorul J.E. se face vinovat şi de săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. e) din aceeaşi lege.
În acest sens, secţia a constatat că, prin amânarea pronunţării soluţiei, în mod repetat şi fără nicio justificare, în mai multe dosare, care, ulterior, au fost repuse pe rol, ca şi amânarea judecăţii, fără o motivare întemeiată pe norme procesuale, în dosarele cu complexitate mai mare, judecătorul a determinat temporizarea procedurii în soluţionarea unor cauze civile cu soluţionarea cărora a fost învestit.
Instanţa de disciplină a stabilit că magistratul a încălcat, astfel, prevederile art. 260 alin. (1) C. proc. civ., ale art. 10 din Legea nr. 304/2004, republicată cu modificările şi completările ulterioare şi ale art. 5 alin. (2) lit. b) şi g) din regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Sub aspectul laturii subiective, secţia pentru judecători a reţinut că vinovăţia acestuia în săvârşirea faptei rezultă din aceea că nu a aplicat corect aceste norme, neexistând nicio justificare pentru amânările repetate ale judecăţii sau ale pronunţării soluţiei, acestea fiind determinate de faptul că nu a studiat actele şi lucrările dosarului şi că a absentat de la serviciu.
5. În ceea ce priveşte abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. i) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa disciplinară a reţinut că pârâtul judecător are întârzieri în redactarea aproximativ tuturor hotărârilor pronunţate în cele 5 şedinţe de judecată pe care le-a prezidat până a se stabili să nu mai conducă nicio asemenea şedinţă.
Sub aspectul laturii subiective, secţia a considerat că vinovăţia judecătorului rezultă din modul în care a înţeles să-şi îndeplinească obligaţiile profesionale care îi revin, în condiţiile în care nu a avut un număr de hotărâri pronunţate mai mare decât al celorlalţi judecători ai instanţei iar, în luna octombrie 2011, nici nu a mai participat la vreo şedinţă de judecată.
La individualizarea sancţiunii, instanţa de disciplină a avut în vedere gravitatea concretă a faptelor, caracterul repetitiv al nerespectării unor norme legale şi regulamentare, numărul mare de abateri săvârşite în intervalul redus de timp de la numirea în funcţia de judecător.
Recursul declarat de către judecătorul J.E. împotriva hotărârii instanţei de disciplină a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 28 din data de 28 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 5909/1/2012.
În cadrul controlului judiciar exercitat pe calea recursului, Înalta Curte a constatat, în esenţă, că instanţa disciplinară a dat o apreciere completă şi corectă elementelor probatorii rezultate din actele dosarului, stabilind corect situaţia de fapt, a aplicat corespunzător dispoziţiile legale incidente, de drept procesual sau substanţial, stabilind o justă încadrare juridică a faptelor imputabile stabilite în sarcina recurentului judecător şi a individualizat corespunzător sancţiunea disciplinară aplicată magistratului, în raport cu gravitatea faptelor şi cu toate circumstanţele reale şi personale evidenţiate în cauză.
La data de 9 aprilie 2013, împotriva deciziei nr. 28 din data de 28 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, a formulat contestaţie în anulare recurentul J.E., cerere care a fost motivată printr-un memoriu depus la dosar ulterior.
Fără a-şi fundamenta în drept cererea, contestatorul J.E. a susţinut că instanţa ar fi omis să cerceteze toate motivele de modificare invocate în recurs.
În acest sens, s-a menţionat că instanţa de control nu s-ar fi pronunţat asupra „motivelor” invocate, ce vizau, în esenţă: volumul mare/excesiv de activitate, faptul că se afla la începutul carierei de judecător; nerespectarea de către conducerea instanţei a hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 651/2008; interesul şi eforturile pe care le-ar fi depus pentru îndreptarea situaţiei şi realizările obţinute, care, în alte cauze, ar fi fost avute în vedere; lipsa de sprijin a conducerii instanţei şi sentimentul pretins vădit de duşmănie al martorei P.D.
În opinia contestatorului, pronunţarea asupra acestor aspecte ar fi condus, cel puţin la constatarea unor circumstanţe, care nu ar fi putut determina aplicarea direct a sancţiunii celei mai aspre.
Analizând contestaţia în anulare, instanţa o va respinge pentru considerentele expuse în continuare.
Deşi contestatorul nu şi-a fundamentat în drept cererea, motivele pe care acesta le invocă au în vedere ipoteze reglementată de art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
Astfel, referitor la motivele invocate de către contestator referitoare la pretinsa omisiune a instanţei de a analiza şi de a se pronunţa cu privire la unele dintre motivele de recurs, instanţa are în vedere, pe de o parte, faptul că, în doctrină şi jurisprudenţă, în mod constant, s-a considerat că textul se referă numai la motivele de modificare sau de casare a hotărârii recurate, iar nicidecum la „argumentele” sau „susţinerile” invocate în dezvoltarea motivelor de recurs.
Cu referire la acelaşi aspect, în raport cu dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., Curtea are în vedere că instanţa de recurs nu este obligată să răspundă punctual tuturor argumentelor şi susţinerilor din cererea de recurs, acestea putând fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică. Astfel, hotărârea pronunţată trebuie să cuprinsă motivele pe care se sprijină soluţia adoptată, precum şi cele pentru care au fost respins cererile sau apărările părţilor, iar nu fiecare dintre argumentele subsumate acestora.
Faţă de această interpretare, instanţa constată că decizia ce formează obiectul contestaţiei în anulare răspunde cerinţelor ce decurg din interpretarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
În cauză, se constată că, prin cererea de recurs, recurentul a formulat critici cu privire la hotărârea nr. 10/J din 4 iulie 2012 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii şi nu a încadrat în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. criticile formulate.
Cu toate acestea, instanţa de recurs a apreciat că motivele de recurs vizează, în esenţă, netemeinicia hotărârii atacate din perspectiva modului de individualizare a sancţiunii aplicate, criticile de recurs fiind analizate de către instanţa de control judiciar şi prin prisma dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., cu privire la legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de secţia pentru judecători, sub aspectul stabilirii situaţiei de fapt şi a încadrării juridice a abaterilor disciplinare.
Instanţa constată că, prin contestaţia în anulare, contestatorul J.E. nu a indicat expres care dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pe care să le fi invocat prin cererea de recurs, nu a fost analizat de către instanţa de control judiciar, în realitate acesta tinzând să demonstreze că instanţa de recurs nu a arătat punctual şi în concret motivele pentru care nu au fost primite susţinerile sau argumentele subsumate criticilor din recurs.
Faţă de motivele invocate în susţinerea contestaţiei în anulare, instanţa reţine că cerinţele necesar a fi întrunite în sensul art. 318 C. proc. civ., referitoare la omisiunea instanţei de recurs de a cerceta vreunul din motivele de modificare sau casare, nu sunt îndeplinite în cauză, din întreaga argumentaţie a contestaţiei în anulare desprinzându-se concluzia că partea interesată, contestatorul J.E., urmăreşte, pe calea prezentei căi extraordinare de atac, de retractare, să obţină o rejudecare, sub anumite aspecte, a recursului declarat împotriva hotărârii nr. 10/J din 4 iulie 2012 a secţiei pentru judecători, soluţionat irevocabil prin decizia nr. 28 din 28 ianuarie 2013 a completului de 5 judecători.
Pe de altă parte, recurgând la o analiză punctuală a criticilor invocate în cuprinsul contestaţiei în anulare, instanţa constată că, din întreaga argumentaţie a hotărârii pronunţate în recurs de completul de 5 judecători, reiese faptul că instanţa a analizat hotărârea adoptată de secţia pentru judecători, răspunzând tuturor criticilor recurentului şi reţinând că în mod corect a fost stabilită în sarcina acestuia săvârşirea a cinci abateri disciplinare, după cum, în mod corespunzător, au fost stabilite şi analizate toate circumstanţele personale şi reale ale cauzei, cu relevanţă asupra individualizării sancţiunii.
Instanţa de recurs a analizat detaliat toate criticile formulate de către recurent şi apărările invocate de către acesta, inclusiv pe cele care vizează experienţa profesională, condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea, activitatea ulterioară declanşării procedurii disciplinare, asigurarea pregătirii profesionale specifice etc. şi a expus pe larg argumentele pe baza cărora şi-a format convingerea, nefiind ţinută de obligaţia de a răspunde punctual fiecărei susţineri a recurentului, întrucât netemeinicia susţinerilor din recurs, care se pretinde că nu au fost menţionate expres de instanţă, decurge, implicit, din logica argumentaţiei oferite în sprijinul soluţiei pronunţate.
În acest context, Înalta Curte subliniază că instanţa de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt şi de drept care susţin motivul de casare sau de modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raţionament juridic de sinteză sau să analizeze un singur aspect considerat esenţial.
În speţă, însă, aşa cum s-a arătat, completul de 5 judecători a examinat toate criticile recurentului, prin prezenta contestaţie în anulare acesta solicitând, practic, o reapreciere a probelor şi a situaţiei de fapt, o nouă interpretare a dispoziţiilor de drept procesual sau substanţial, ceea ce ar echivala cu o rejudecare a recursului, ceea ce excede acestui cadru procesual.
În consecinţă, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., va fi respinsă contestaţia în anulare dedusă judecăţii în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de J.E. împotriva deciziei civile nr. 28 din 28 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători în Dosarul nr. 5909/1/2012.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 342/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 340/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
