ICCJ. Decizia nr. 330/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia civilă nr. 330/2013
Dosar nr. 2017/1/2013
Şedinţa publică de la 27 mai 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele;
Prin hotărârea nr. 3/P din 29 martie 2011, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a admis în parte acţiunea disciplinară formulată de Comisia de disciplină pentru procurori împotriva procurorului C.M. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, în temeiul art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004 a aplicat pârâtei sancţiunea disciplinară constând în „avertisment”, pentru săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din legea menţionată şi a respins acţiunea disciplinară cu privire la abaterea prevăzută de art. 99 lit. g) din aceeaşi lege.
Recursul declarat de pârâta procuror C.M. împotriva hotărârii instanţei de disciplină a fost respins, ca nefondat, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, prin decizia nr. 276 din 12 septembrie 2011.
În aceeaşi cauză, procurorul C.M. a formulat două contestaţii în anulare, care au fost respinse de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători; prima, ca nefondată, prin decizia nr. 438 din 5 decembrie 2011, iar a doua, ca inadmisibilă, prin decizia nr. 177 din 2 aprilie 2012.
La data de 19 aprilie 2012, procurorul C.M. a formulat o cerere de „constatare a nulităţii absolute” a hotărârii nr. 3/P din 29 martie 2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, invocând dispoziţiile art. 82, coroborat cu art. 111, art. 112 şi urm. C. proc. civ.; art. 108 alin. (1), art. 105 alin. (2) şi art. 106 alin. (1) C. proc. civ.; art. 46 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, art. 30 alin. (7) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii aprobat prin hotărârea nr. 326 din 24 august 2005, cu modificările şi completările ulterioare, până la data de 26 iunie 2009 şi art. 723 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. prin care a reiterat criticile privind tardivitatea acţiunii disciplinare şi prescripţia dreptului la acţiune al Consiliului Superior al Magistraturii.
Cu prilejul dezbaterilor pe fond, petenta a precizat verbal că solicită ca această cerere să fie soluţionată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători în procedura recursului, în temeiul principiului simetriei juridice, în raport cu decizia nr. 177 din 2 aprilie 2012, prin care i s-a soluţionat contestaţia în anulare formulată în cauză şi şi-a completat temeiurile de drept cu dispoziţiile art. 304 pct. 9, art. 3041 şi ale art. 306 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 255 din 21 mai 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibilă, cererea astfel cum a fost precizată.
La data de 16 iulie 2012, C.M., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, o nouă cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, să constate nulitatea absolută a hotărârii nr. 3/P din 29 martie 2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori şi a sancţiunii administrative constând în „avertisment”, care i-a fost aplicată prin hotărârea menţionată. În drept, reclamanta (petenta) a invocat dispoziţiile art. 82 coroborat cu art. 111, art. 112 şi urm. C. proc. civ., art. 108 alin. (1), art. 105 alin. (2) şi art. 106 alin. (1) C. proc. civ., ale art. 46 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, ale art. 30 alin. (7) din regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Superior al Magistraturii, ale art. 723 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi pe cele ale art. 2 din decretul nr. 167/1958, iar, în fapt, aceasta a reiterat, în majoritate, criticile formulate în cererile anterioare.
Prin încheierea nr. 4052 din 18 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 5082/1/2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o spre competentă soluţionare completului de 5 judecători, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, republicată.
În atare situaţie, cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, formând obiectul Dosarului nr. 6965/1/2012.
Prin încheierea din şedinţa camerei de consiliu de la 19 noiembrie 2012, completul de 5 judecători, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat că a fost legal învestit cu soluţionarea cererii formulate de petenta C.M.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, prin decizia civilă nr. 31 din 28 ianuarie 2013, a respins, ca inadmisibilă, cererea de constatare a nulităţii absolute formulate de C.M. împotriva hotărârii nr. 3/P din 29 martie 2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori.
La data de 26 martie 2013, împotriva acestei din urmă decizii, a formulat cerere de revizuire C.M., invocând ca temei de drept, astfel cum a fost precizat, dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
S-a învederat, prin motivele cererii de revizuire, în esenţă, că, prin decizia atacată, instanţa nu s-ar fi pronunţat asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv asupra:
- excepţiei de inadmisibilitate a schimbării încadrării cererii deduse judecăţii, din acţiune în constatarea nulităţii unui act juridic, în recurs;
- excepţiei de nelegalitate, raportat la prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, deoarece aceste prevederi legale nu erau în vigoare la data de 18 octombrie 2012;
- nulităţii actului de sesizare a completului de 5 judecători, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reprezentat de încheierea din data de 18 octombrie 2012, deoarece aceasta s-ar fundamenta pe un temei legal inexistent;
- restituirii cauzei la secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru competentă soluţionare.
De asemenea, s-a susţinut de către revizuentă că, la pronunţarea hotărârii supusă examinării, nu au fost analizate argumentele şi susţinerile pe care le-a formulat, însă instanţa s-a pronunţat detaliat asupra unor cereri care nu s-au cerut.
Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, apreciind că, faţă de dispoziţiile art. 322 alin. (1) şi ale art. 326 alin. (2) C. proc. civ., nu poate fi supusă revizuirii hotărârea atacată, în condiţiile în care aceasta nu evocă fondul.
În raport cu prevederile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi cu data pronunţării deciziei atacate, din oficiu a fost invocată şi pusă în dezbaterea părţilor excepţia tardivităţii prezentei cereri de revizuire.
În temeiul art. 326 alin. (3) şi al art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia admisibilităţii căii de atac deduse judecăţii în cauză.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Prin urmare, obiectul revizuirii sus-menţionat şi determinat chiar prin dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. îl constituie exclusiv hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, ca şi cele date de o instanţă de recurs când evocă fondul.
În speţă, însă, cerinţa legală enunţată nu este îndeplinită în raport cu hotărârea atacată şi faţă de partea care a exercitat-o şi a cărei cerere de constatare a nulităţii absolute a hotărârii nr. 3/P/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori a fost respinsă, ca inadmisibilă, soluţie ce nu se înscrie în sfera hotărârilor reglementate de textul evocat şi care face ca cererea de revizuire astfel formulată să nu poată fi primită.
Este important de subliniat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, la inadmisibilitatea cererii de constatare a nulităţii absolute a avut în vedere împrejurarea că, în materia specială a răspunderii disciplinare a magistraţilor, această cale de atac (cerere) nu era prevăzută de lege în modalitatea aleasă de petentă, hotărârea atacată, prin natura sa şi prin autoritatea care a pronunţat-o reprezentând un act supus controlului într-o altă procedură judiciară şi de care, de altfel, petenta a şi uzat.
Prin dispoziţiile legii procesual civile, legiuitorul a stabilit în mod expres limitele examinării unei hotărâri. În cazul revizuirii, dacă s-ar crea limite mai largi, ar însemna să se schimbe caracterul extraordinar al căii de atac, ceea ce nu este în sensul şi în sprijinul reglementării date de lege acestei instituţii.
Se constată, aşadar, că cererea nu este admisibilă, potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 322 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de retractare pe această cale, determinate ca atare de lege.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de C.M. împotriva deciziei civile nr. 31 din 28 ianuarie 2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. 6965/1/2012.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 340/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 329/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
