ICCJ. Decizia nr. 52/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 5 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr.52/2011

Dosar nr. 283/1/2011

Şedinţa publică din 28 februarie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 1465 din 3 septembrie 2008 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.L. împotriva rezoluţiei nr. 410/P/2007 din 12 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia nr. 410/P/2007 din 12 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii S.L., D.M., G.L. şi R.F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen. şi A.V.V. şi F.T., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)

Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care prin rezoluţia nr. 3529/2171/ll/2/2008 din 11 aprilie 2008 a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, petentul a formulat în termen legal, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere la instanţă, plângere care a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa nr. 1465 din 3 septembrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, cu motivarea că din cercetările efectuate în cauză nu s-a conturat existenţa vreunei fapte care să se raporteze la conţinutul constitutiv al infracţiunilor sesizate.

Împotriva acestei sentinţe, petentul S.L. a declarat recurs.

La termenul de azi, 28 februarie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii recursului declarat de petent.

Examinând recursul declarat de petent, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este tardiv.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. 10 şi ale art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea de respingere a plângerii împotriva ordonanţei sau rezoluţiei de netrimitere în judecată poate fi atacată cu recurs, iar termenul de recurs este de 10 zile.

Potrivit art. 3853 alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) teza I din acelaşi cod, pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 3 septembrie 2008, petentul S.L. lipsind atât la dezbateri, cât şi la pronunţare. Aşa fiind, termenul de recurs curge pentru aceasta de la comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinţei atacate, adică de la data de 19 septembrie 2008. Aceasta înseamnă că recurentul petent putea declara recurs în 10 zile de la comunicarea copiei de pe dispozitiv, conform dispoziţiilor art. 3853 C. proc. pen., respectiv până la data de 30 septembrie 2008, în speţă declaraţia de recurs a petentului fiind făcută la data de 7 ianuarie 2011, deci după expirarea acestui termen.

Aşa fiind, excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu de către instanţă, se constată a fi întemeiată.

În consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul S.L.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul S.L. împotriva sentinţei nr. 1465 din 3 septembrie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 795/33/2008.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 53/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 51/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 52/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI