ICCJ. Decizia nr. 70/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr. 70/2013
Dosar nr. 893/1/2013
Şedinţa publică de la 8 aprilie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 2051 din 12 noiembrie 2007 a Judecătoriei Giurgiu, pronunţată în Dosarul nr. 3030/236/2007 a fost respinsă plângerea formulată de petentul C.V. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 803/P/2006 din 31 octombrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, în esenţă, că prin plângerea formulată petentul C.V. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului I.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 250 C. pen., întrucât în dimineaţa de 14 noiembrie 2005 în timp ce se afla în Penitenciarul Giurgiu, la apelul de dimineaţă ce s-a efectuat de către subofiţerul I.N., acesta din urmă, fără motiv l-a înjurat şi l-a agresat.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că la data de 14 noiembrie 2005 intimatul I.N. a efectuat apelul de dimineaţă, conform obligaţiilor de serviciu ce îi reveneau, inclusiv în camera la care se afla petentul C.V., fără a avea loc un incident în sensul de a fi agresat fizic şi verbal petentul, împrejurare confirmată prin declaraţiile pe care numiţii L.G., M.F., B.G., G.F., P.G. şi S.M., le-au dat în calitate de martori.
Prin urmare, în raport cu lucrările dosarului, instanţa a apreciat că în mod corect s-a dispus de către procuror neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul I.N., neexistând probe din care să rezulte comiterea de către acesta a infracţiunii prevăzute de art. 250 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul, care a fost respins prin Decizia penală nr. 149 din 20 martie 2008 a Tribunalului Giurgiu.
Având în vedere soluţia instanţei de fond, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 149 din 20 martie 2008 a Tribunalului Giurgiu şi epuizarea căilor interne de atac, revizuentul condamnat Cucu Viorel a formulat cerere, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, împotriva statului român invocând încălcarea art. 3 din C.E.D.O. constând în lipsa unei anchete oficiale şi efective cu privire la evenimentele din datele de 10, 11 şi 14 noiembrie 2005 precum şi o încălcare a dispoziţiilor art.3 din Protocolul nr.1 la C.E.D.O., întrucât prin hotărârea pronunţată de Judecătoria Giurgiu la data de 22 mai 2006 i s-ar fi aplicat automat, ca sancţiune secundară, interzicerea dreptului de a vota prevăzut de art. 64 lit. a teza I Cod penal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunţată la 13 noiembrie 2012, definitivă în condiţiile art. 44 paragraful 2 din Convenţie, cu privire la cererea revizuentului a stabilit următoarele:
- a existat o violare a dispoziţiilor art. 3 C.E.D.O. cu privire la condiţiile de detenţie din închisorile Jilava şi Giurgiu;
- a existat o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 la C.E.D.O.
- a stabilit că Statul român trebuie să plătească revizuentului 13.000 euro cu titlu de daune morale şi 4.000 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
Având în vedere hotărârea pronunţată de C.E.D.O., în temeiul art. 4081 C. proc. pen. revizuentul a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 5 judecători, solicitând desfiinţarea Sentinţei penale nr. 2051 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Giurgiu şi rejudecarea cauzei de această din urmă instanţă.
Analizând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor speciale prevăzute de art. 4081 C. proc. pen., se constată că această cerere este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta :
Potrivit dispoziţiilor art. 4081 alin. (1) C. proc. pen.: Hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pot fi supuse revizuirii, dacă consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate.
Rezultă, aşadar, atât din reglementarea cuprinsă în alin. (1) al art. 4081 C. proc. pen., cât şi din prevederile alin. (2) al aceluiaşi articol că procedura specială prevăzută de art. 4081 C. proc. pen., nu vizează decât situaţiile în care C.E.D.O. a pronunţat o hotărâre cu privire la partea care solicită revizuirea, admiţând în tot sau în parte cererea reclamantului.
Astfel, admisibilitatea cererii de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 4081 alin. (1) C. proc. pen., în caz contrar legea neprevăzând dreptul părţii de a exercita această cale de atac, cererea fiind inadmisibilă.
În cauza dedusă judecăţii, cererea de revizuire a fost formulată de o persoană cu privire la care Curtea Europeană a constatat încălcarea unor drepturi reglementate de Convenţie, hotărârea C.E.D.O. ce constată aceste încălcări este definitivă, iar cererea de revizuire a fost introdusă în termenul legal de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei europene.
Revizuirea, întemeiată pe dispoziţiile art. 4081 C. proc. pen., poate fi exercitată potrivit alin. 1 al aceluiaşi articol, împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele române în cauzele în care C.E.D.O. a constatat o încălcare a unui drept prevăzut în Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Exercitarea revizuirii este condiţionată de existenţa unei hotărâri definitive a Curţii Europene prin care se constată o încălcare a unui drept prevăzut în Convenţia Europeană într-un proces penal desfăşurat în faţa autorităţilor judiciare române, în care instanţele penale române s-au pronunţat prin hotărâre definitivă.
Verificând lucrările dosarului Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că prin Sentinţa penală nr. 2051 din 27 noiembrie 2006 nu s-a pronunţat nicio condamnare faţă de revizuentul C.V., s-a soluţionat plângerea formulată în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, prin respingerea acesteia ca nefondată.
Chiar dacă prin hotărârea C.E.D.O. s-a stabilit că a existat un eşec al autorităţilor române în investigarea evenimentelor din datele de 10 şi 11 noiembrie 2005 Înalta Curte constată că, în procedura specială prevăzută de art. 2781 C. proc. pen. instanţa de judecată nu este investită cu atribuţii de urmărire penală, aşa încât controlul judecătoresc priveşte exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispoziţiilor legii procesuale.
Faţă de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanţa de judecată competentă pronunţă una din soluţiile prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen.
În cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 3030/236/2007, Judecătoria Giurgiu în urma unei analize a materialului probator existent, a constatat că soluţia adoptată de parchet faţă de intimatul I.N. este legală şi temeinică, având în vedere intervenţia art. 10 lit. a) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunţarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de acesta, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 250 C. pen., întrucât fapta reclamată nu există.
Soluţiile ce pot fi adoptate în această procedură sunt cele prevăzute de art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. şi nu includ stabilirea vinovăţiei şi nici a existenţei faptei în accepţiunea art. 345 C. proc. pen. prin condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal faţă de persoana trimisă în judecată.
Se constată, aşadar, că, în cauza a cărei revizuire se solicită, instanţa naţională a efectuat o anchetă efectivă, iar revizuentul a beneficiat şi a şi uzat de dreptul la un recurs efectiv, astfel încât nu ne aflăm în situaţia încălcării unui drept care să impună desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti, iar eventualele consecinţe ale încălcării drepturilor prevăzute de Convenţie constatate de către C.E.D.O. nu se mai produc.
În ce priveşte încălcarea art. 3 din Protocolul nr.1 la Convenţie constatată prin hotărârea C.E.D.O., instanţa supremă are în vedere următoarele aspecte:
Prin Sentinţa penală nr. 1366 din 22 mai 2006, Judecătoria Giurgiu l-a condamnat pe revizuent la o pedeapsă principală de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I C. pen., ca pedeapsă accesorie.
Se constată astfel că în anul 2009 pedeapsa a fost executată şi, în consecinţă şi efectele pedepsei accesorii au încetat, revizuentul fiind, în prezent, arestat preventiv în altă cauză.
În aceste condiţii, consecinţele grave ale încălcării drepturilor revizuentului constatate de C.E.D.O., nu se mai produc şi în prezent, astfel că nu se impune reformarea hotărârii pe calea revizuirii.
Totodată, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că în speţa de faţă, revizuentul condamnat nu a solicitat revizuirea hotărârii din 22 mai 2006 a Judecătoriei Giurgiu, astfel că instanţa nefiind învestită legal în acest sens, nu va supune analizei prin prisma dispoziţiilor art. 4081 C. proc. pen., reformarea sentinţei penale nr. 1366 din 22 mai 2006 a Judecătoriei Giurgiu.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită una din condiţiile esenţiale de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 4081 C. proc. pen., astfel că această procedură specială nu constituie un remediu eficient pentru înlăturarea unor potenţiale efecte negative.
Pentru considerentele ce preced, având în vedere neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 4081 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen. sub aspectul nesubzistenţei consecinţelor grave ale încălcării drepturilor prevăzute de Convenţie şi constatate de Curtea Europeană, Înalta Curte, completul de 5 judecători, în temeiul art. 4081 alin. (10) C. proc. pen. va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 2051 din 27 noiembrie 2007 a Judecătoriei Giurgiu, formulată de revizuentul C.V.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul C.V. împotriva Sentinţei penale nr. 2051 din 12 noiembrie 2007, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. 3030/236/2007.
Obligă revizuentul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 61/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 75/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
