ICCJ. Decizia nr. 44/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI

Decizia penală nr. 44/2013

Dosar nr. 5182/1/2012

Şedinţa publică de la 25 februarie 2013

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 194 din 14 februarie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4941/1/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a condamnat pe inculpaţii:

- M.I., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii de 24 de ore din data de 6 octombrie 2007.

A fost menţinută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art. 1451 C. proc. pen. dispusă faţă de inculpatul M.I. prin încheierea din 13 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

- C.G., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată prev. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 861 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit potrivit art. 862 C. pen.

Conform art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare a fost obligat condamnatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă,

Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 C. pen.

Pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., conform art. 71 alin. (5) C. pen.

- R.D.T. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 au fost confiscate de la inculpatul R.D.T. sumele de 15.000 euro şi 1.500 lei şi a fost obligat la plata acestor sume către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 157/P/2007 din 6 iunie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Corupţiei, au fost trimişi în judecată, în stare de libertate inculpaţii: M.I. pentru complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; C.G. pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi R.D.T. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În actul de sesizare s-a reţinut, în esenţă, că la datele de 13 septembrie 2007 şi 23 septembrie 2007, inculpatul C.G. a remis ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, R.D.T., prin intermediul şi cu sprijinul inculpatului M.I., produse alimentare în valoare de 1.500 RON şi suma de 15.000 euro, oferind totodată şi un autoturism A. aceluiaşi înalt funcţionar guvernamental, în scopul cumpărării influenţei acestuia, în sensul de a interveni pe lângă funcţionarii Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Rm. Vâlcea, pentru ca firma SC C.E. SRL Certeze să fie favorizată în câştigarea a două licitaţii de lucrări organizate la sfârşitul lunii septembrie 2007. Prin rechizitoriu s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 în ipoteza condamnării, întrucât acest inculpat, pe parcursul urmăririi penale a denunţat şi facilitat identificarea pe bază de probe, a altor persoane implicate în săvârşirea faptelor de corupţie arătate în cauză, cu referire directă la inculpatul M.I.

În sarcina inculpatului M.I. s-a reţinut că l-a sprijinit pe inculpatul C.G. în realizarea activităţii infracţionale, mijlocind relaţia dintre acesta şi ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - inculpatul R.D.T., precum şi remiterea produselor în valoare de 1.500 RON şi a sumei de 15.000 euro, acceptând totodată şi intermedierea ofertei legată de autoturismul de lux A.

Referitor la inculpatul R.D.T., în actul de sesizare s-a reţinut că, în calitatea sa de ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a acceptat şi primit, la datele de 13 septembrie 2007 şi 23 septembrie 2007, produse alimentare în valoare de 1.500 RON şi suma de 15.000 euro de la inculpatul C.G., prin intermediul inculpatului M.I., în scopul de a-şi exercita influenţa pe lângă funcţionarii Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Rm. Vâlcea, însărcinaţi cu derularea procedurilor de achiziţie publică, în vederea favorizării firmei SC C.E. SRL Certeze pentru adjudecarea a două licitaţii de lucrări în perimetrele de ameliorare Dăneţi Perdeaua Lată şi Cuculeanu 3.

Înalta Curte a fost sesizată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei la data de 9 iunie 2008.

La data de 16 decembrie 2008, în temeiul art. 300 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat regularitatea actului de sesizare.

Prin încheierea din 10 februarie 2009, Înalta Curte a admis cererea formulată de inculpatul M.I. şi a sesizat Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen., dispunându-se suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea acestei excepţii.

Prin decizia nr. 962 din 25 iunie 2009 a Curţii Constituţionale s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii C.G., R.D.T., precum şi martorii indicaţi în rechizitoriu B.C., S.I., C. (fostă A.) F.A., B.F., K.E., s-a efectuat o expertiză criminalistică, probă încuviinţată inculpatului M.I.

Inculpatul M.I. nu a dat declaraţii în cursul judecăţii, prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. (încheierile din 10 noiembrie 2009, 2 martie 2010, 11 ianuarie 2012, 31 ianuarie 2012).

Martorul C.G.M. - fiul inculpatului C.G., audiat în timpul urmăririi penale, în faţa instanţei nu a dorit să facă declaraţii, după ce i s-au adus la cunoştinţă dispoziţiile art. 80 C. proc. pen. (fila 154 vol.l dosar instanţă).

La termenul din 3 mai 2010, Înalta Curte a încuviinţat şi inculpatului R.D.T. efectuarea unei expertize criminalistice a interceptărilor şi înregistrărilor audio-video, însă ulterior, inculpatul a renunţat la efectuarea acesteia (fila 13, vol.2 dosar instanţă).

Referitor la durata procesului, Înalta Curte a reţinut că potrivit art. 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptată împotriva sa.

Caracterul rezonabil al duratei procedurii se apreciază ţinând seama de circumstanţele cauzei şi criteriile consacrate în jurisprudenţa C.E.D.O., referitoare la complexitatea cauzei, comportamentul părţilor şi al autorităţilor competente, dificultatea dezbaterilor.

În speţă, durata procedurii a fost determinată de mai multe aspecte, care în ansamblul lor justifică soluţionarea cauzei într-un termen de 3 ani şi 8 luni.

Astfel, ca urmare a sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen., excepţie invocată de inculpatul M.I., judecarea cauzei a fost suspendată prin încheierea din 10 februarie 2009, aceasta reluându-se la 18 septembrie 2009.

În vederea efectuării expertizei criminalistice a interceptărilor şi înregistrărilor telefonice şi audio-video s-au acordat mai multe termene de judecată, justificate, în principal, de faptul că iniţial I.N.E.C. a comunicat instanţei că nu se poate efectua decât expertiza criminalistică a vocii şi vorbirii, la celelalte obiective ale expertizei urmând să răspundă un expert tehnic.

Ulterior, numărul mare al înregistrărilor de expertizat şi complexitatea expertizei criminalistice au impus acordarea mai multor termene de judecată.

Pe baza probelor administrate, atât Ia urmărirea penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, Înalta Curte a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul C.G. era asociat şi administrator la SC P.O. SRL Satu Mare, iar fiul său C.G.M. era asociat şi administrator la SC C.E. SRL, cu sediul în comuna Certeze, firmă ce are ca obiect principal de activitate construcţiile şi amenajările funciare şi care a participat la licitaţiile organizate de direcţiile de agricultură aflate în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din judeţele Satu Mare, Sălaj, Hunedoara şi Vâlcea.

Din interceptarea convorbirilor telefonice purtate între inculpaţii C.G. şi M.I. a rezultat că aceştia urmăreau stabilirea unei întâlniri cu ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, inculpatul R.D.T., în legătură cu participarea firmelor controlate de C.G. la licitaţii de lucrări ce urmau a fi organizate de către structurile teritoriale din subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în judeţele Satu Mare, Sălaj, Hunedoara şi Vâlcea.

În acest sens, au fost considerate semnificative convorbirile telefonice purtate între inculpaţii M.I. şi C.G. la datele de 2 august 2007 ora 9:59, 13:16, 5 septembrie 2007 ora 10:11, convorbiri în cadrul cărora cei doi discutau despre întâlnirea inculpatului M.I. cu ministrul Agriculturii în legătură cu schimbul unor documente ce urmau a fi depuse la Direcţiile Agricole Deva şi Sălaj:

«M.I.: No! Şi-atunci fii atent cum facem G., ori te sun în seara asta să văd dacă mă întâlnesc cu R.D.T. cumva la masă ca să-mi dea repede hârtiile alea să-mi spună exact câte sunt de pus încă la Deva şi la Sălaj, că aşa am rămas înţeleşi.

C.G.: Da! Da! A vorbit şi cu directorii de la Sălaj o zis că a fost, le-o lăsat acolo, vreo şase.

M.I.: No! Vreo şase. Eu încerc, că am vrut să-l prind la telefon, că am vrut să mă asigur că pot să dau de el acum, că nu mă duc.că numai pentru el mă duc în Bucureşti. Şi mâine dimineaţă iau ăştia şi mă duc la Deva, de fapt în zonă şi atunci mâine, cam mâine după amiază ar trebui cumva, spre seară să ne întâlnim cu omul tău.» (filele 20-22 vol.2 urm.pen.).

La data de 6 septembrie 2007, inculpatul M.I. îi confirmă inculpatului C.G. că se va întâlni în seara respectivă cu ministrul Agriculturii, la o terasă din Bucureşti.

Inculpatul C.G. i-a solicitat inculpatului M.I. să discute şi despre licitaţia de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Vâlcea ce urma să se desfăşoare începând cu 25 septembrie 2007, fiind dispus să ofere ministrului Agriculturii suma de 100.000 euro în schimbul influenţei pe care acesta ar fi exercitat-o asupra funcţionarilor din cadrul structurilor aflate în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru ca firma SC C.E. SRL să câştige licitaţiile.

«M.I.: „ Da Ghiţă!

C.G.: No,. ?

M.I.: No, acum fug să mă văd cu el în Piaţa Dorobanţi, că zice că se duce până la Guvern şi să ne întâlnim. Şi acum fug la o terasă să mă văd cu el, Da zi-mi, zi-mi, deci, ce-i cu Vâlcea asta?

C.G.: Merg .la Vâlcea a apărut până acuma de la silvici, pe silvici.

M.I.: Da.

C.G.: De făcut nişte lucrări în vreo patru-cinci, în două judeţe. îs vreo-patru . împărţite în vreo patru-cinci Şi lucrarea e 35.000.000 lei.

M.I.: Aha!

C.G.: Adică îi mare, groasă de tot La aia, numa' el dacă ar putea şi acolo ar fi o treabă grozavă după cum mi-a spus directoarea economică de la birou. Ştii c-o . pus-o pe site ăştia.

M.I.: Da.Şi la Vâlcea îi sigur asta?

C.G.: La Vâlcea sigur! Sigur, sigur-sigur la Inspectoratul.

M.I.: No! Hai că te sun eu după. Bine că mi-ai zis, să văd.

C.G.: Da, aia numai pe 25 îi, pe douăzecişicinci septembrie îi. Până atunci mai ai tu timp.

M.I.: douăzeci şi .este timp să vedem ce-i cu ea.

C.G.: Păi, da, dracu .!

M.I.: Ceva mare de tot.

C.G.: Ceva nemaipomenit, ceva grozav, înţelegi? Şi eu după.

M.I.: Şi pe.

C.G.: D-aia, silvici înţelegi? Şi silvicii e . ele şeful la ei

M.I.: Păi, el îi şefu', da. Păi, el îi şefu', că acum silvicii îs dincoace la agricultură, nu mai e ca pe vremea mea.

M.I.: No, bine că mi-ai spus! O să-l întreb, să văd dacă ştie. Da, eu acum mă concentrez pe .să văd dacă .

C.G.: Pe Vâlcea!

M.I.: Pe Vâlcea şi pe Satu Mare şi pe banii de la alea două. Deci, astea-s chestii trebuie să le discut cu el.

C.G.: Da, da, da. Numai sate.

M.I.: Da. No.

C.G.: Deci, spune-i tot, tot, tot, şi ce-am discutat.

M.I.: îhî! Exact asta-i spun!

C.G.: D-aia înainte.Şti, băi omule mişcă-te dracu.

M.I.: Îi spun „domn'e .aia, aia şi aia şi ai suta şi .rezolvă-le pe-astea şi gata!” atâta am să-i zic, da…

C.G.: Rezolvă-le domn'e, ai treaba.şi ce mai.? Şi mai mult Numai să le rezolve mă, să-i de-ie bătaie mă!

M.I.: Îhî! No.

C.G.: „Băi omule!” - zi. „Uite-te, mă, uite-te că ai treabă. Noi nu suntem nu ştiu ce, domn'e” Aşa-i spui. „Hai mişcă-te că amân momentu”.

M.I.: Mă, totuşi, uite-te că m-o sunat el, mă. Când vorbeam cu tine, zic: ia să mă uit cine mă sună! Şi exact el era, ştii» (filele 49-52, vol.2 dosar urm.pen.).

În seara aceleiaşi zile, inculpatul M.I.I. îi confirmă inculpatului C.G. că s-a întâlnit cu inculpatul R.D.T. şi că a rezolvat cu acesta problemele legate de licitaţie.

«C.G.: Alo!

M.I.: Ghiţă, tu ai maşină?

C.G.: Da, da.

M.I.: Dacă n-ai maşină ia un taxi! Hai până-n Piaţa Dorobanţi!

C.G.: Aha!

M.I.: În Piaţa Dorobanţi la restaurantul Angels. Adică, îngerii, dracu' să-l ia.

C.G.: Aşa!

M.I.: No! Hai să povestim un pic, c-am rezolvat cu omu' tot.

C.G.: Da.

M.I.: Da. Tot am rezolvat, hai să-ţi explic cum. Nu mai trebuie să vorbim”» (fila 53, vol.2, dosar urmărire penală).

Din discuţia telefonică purtată între inculpaţii C. şi M.I. la data de 6 septembrie 2007, redată la filele 49-52 vol. 2 dosar urmărire penală, rezultă cu certitudine că licitaţia pentru care se solicită cumpărarea influenţei inculpatului R.D.T. era cea organizată la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Vâlcea, instituţie subordonată Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Cu referire la această convorbire telefonică, în declaraţia dată la 4 octombrie 2007, inculpatul C.G. arată că atunci când i-a spus lui M.I. despre „chestiunea aia mare de tot” se referea la cele două lucrări de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Vâlcea pe care dorea să le câştige la licitaţie, respectiv cele de 560 şi 420 hectare (fila 88 vol.3, dosar urmărire penală).

Prin adresa nr. 10106 din 10 octombrie 2007, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Vâlcea a comunicat că SC C.E. SRL Certeze a achiziţionat caietele de sarcini pentru obiectivele scoase la licitaţie la 13 septembrie 2007, iar la data de 25 septembrie 2007 a depus ofertele înregistrate sub numerele 9559 şi 9560 pentru perimetrele de ameliorare cu cele mai mari suprafeţe Dăneţi 1 - Perdeaua Lată - 586,75 ha şi Cuculeanu 3 cu suprafaţa de 414,69 ha.

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Vâlcea a precizat că procedura deschiderii ofertelor a fost stabilită pentru data de 26 septembrie 2007 (fila 3, vol.5 dosar urmărire penală).

Valoarea acestor contracte se ridica la suma de aproximativ 35 miliarde de lei vechi fără TVA, valoare ce corespunde celei indicate de inculpatul C. în discuţia purtată telefonic cu inculpatul M.I. la data de 6 septembrie 2007 (filele 12-15, vol. 5 dosar urm.pen.).

În scopul favorizării firmei SC C.E. SRL la licitaţia organizată la nivelul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Vâlcea, inculpatul C.G. a remis inculpatului R.D.T., cu sprijinul inculpatului M.I.l. produse alimentare şi suma de 15.000 euro la datele de 13 septembrie 2007 şi, respectiv, 23 septembrie 2007.

În legătură cu remiterea produselor alimentare în valoare de 1.500 lei, inculpatul C.G. a declarat că înainte de a pleca la Bucureşti, a căzut de acord cu M.I.I. să îi ducă lui R.D.T. nişte produse alimentare la domiciliul acestuia din Baia Mare. „Am cumpărat aproximativ 30-40 kg de carne de vită şi porc, cârnaţi, sarmale, caltaboşi şi 50 litri de ţuică, pe care în data de 13 septembrie 2007 le-am dus la domiciliul lui R.D.T. din Baia Mare, unde m-am deplasat împreună cu M.I.I. Acesta a sunat-o pe S.R., care i-a răspuns şi i-a spus că este la Bucureşti la soţul său, situaţie în care accesul în imobil ne-a fost permis de către o femeie în jur de 50 de ani, care era posibil o menajeră. Deplasarea la domiciliul ministrului s-a realizat cu autoturismul personal marca M. de culoare neagră, cu nr. de înmatriculare X”. (filele 63, 70, 80, 93, vol. 3 dosar urmărire penală, fila 149 vol. 1 dos.instanţă).

La data de 10 septembrie 2007, inculpatul C.G. a discutat cu soacra sa despre posibilitatea achiziţionării produselor alimentare, respectiv, carne porc, viţel şi palincă.

«C.G.: „Auzi, mi-ar trebui un viţel ori de unde nu ştiţi ori ştie el ori vinde un viţel?

Interlocutoare: Nu-i bai, ne interesăm!

C.G.: Şi mi-ar trebui şi-un purcel, dacă . oriunde, cine are un purcel aşa la vreo 60 kg, şaizeci, şaptezeci.

Interlocutoare: Nu-i bai că ia ne grăim cu el şi om mere, merem cu maşina şi ne interesăm.

C.G.: Da că acesta, că joi am rămas că…

Interlocutoare: Pe când?

C.G.: Mie îmi trebuie pe miercuri seara, că joi trebuie să le duc la R.D.T., toate, înţelegi? Şi la acesta.

Interlocutoare: No, nu-i bai că .(fila 57, vol.2 dosar urm.pen.)

C.G.: No, trebuie unu aşa de vreo şaptezeci de kile şi un viţel înţelegi? Că la împărăţie aş duce şi viţel şi de porc că . ă, ă, . joi mă duc cu maşina şi îi duc tot acasă şi palincă şi tot” (fila 58, vol.2 dosar urmărire penală).

Ulterior, la 13 septembrie 2007, inculpaţii M.I. şi C.G. s-au deplasat la domiciliul inculpatului R.D.T. din Baia Mare, cu autoturismul marca M. cu nr. de înmatriculare x, aparţinând inculpatului C., unde au descărcat mai multe pachete, ce au fost depozitate în garajul clădirii.

În aceeaşi zi, ora 10:59 minute, inculpatul M.I. a discutat telefonic cu soţia inculpatului R.D.T., R.D.T. S.R. pentru a-i permite accesul în curtea imobilului.

«M.I.: „No, cine e acasă?

S.R.: Unde acasă?

M.I.: Păi la tine în Baia Mare, unde acasă?

S.R.: Menajera e! Da ce să faci cu menajera?

M.I.: Am nişte chestii care trebuie puse în frigider!

S.R.: Am înţeles!

M.I.: Mă rog astea sunt chestiile astea, da mai aveam eu, tu cât stai la Bucureşti?

S.R.: A, numai peste o săptămână, revin în Baia Mare, că plecăm puţin din ţară! (fila 94, vol.2 dosar urmărire penală).

M.I.: Da! No, acum fii atentă, tu S.R.! Eu mă duc acasă la tine.!

S.R.: Da!

M.I.: Şi dă un telefon la femeia aia!

S.R.: Îi dau!

M.I.: Spune-i că vine domnu' M.I.

S.R.: Da!

M.I.: Şi să, tot ce lăsăm acum să le pună pe undeva pe acolo! Îs vorba din astea, de, de, nişte chestii!

S.R.: Am înţeles! Dar.!

M.I.: Tu să-i spui,. să-i spui la femeia aia să nu se sperie de noi că venim!

S.R.: Acum!

M.I.: No, te-am pupat!

S.R.: Acum ….care noi dragă? Ce, ce faceţi acolo? Câţi sunteţi?

M.I.: Doi oameni suntem!

S.R.: Da!

M.I.: Mari şi laţi!

S.R.: Ă, eu o să sun da' nu ştiu dacă fac bine ce fac!

M.I.: Mă, lasă-mă în pace mă, eu nu pot sta cu astea în maşină aici!

S.R.: Te-am lăsat! Gata, gata, gata, gata!”» (fila 96, vol.2 dosar urmărire penală).

Martora K.E., menajera familiei R.D.T., a declarat că numita R.D.T. S.R. i-a solicitat să-i permită accesul în imobil inculpatului M.I. Peste circa o jumătate de oră a sosit inculpatul M.I.I. însoţit de C.G., primul inculpat cerându-i martorei să deschidă poarta, să intre cu maşina pentru a nu fi văzuţi de pe stradă. Cei doi au descărcat din maşină cutii de carton în care se aflau cârnaţi, caltaboşi, carne, iar la final „un balon” de 50 litri ţuică.

„După plecarea celor doi am sunat-o pe dna R.D.T., iar dânsa mi-a spus să mă descurc cumva să le pun în congelator. Aceste produse au fost consumate de familia R.D.T.”. (fila 184 vol.l, dos.instanţă; filele 152-154 vol.3 dosar urmărire penală).

Activitatea descrisă a fost surprinsă şi înregistrată de către Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă - Diviziunea Supravegheri Operative, care a întocmit nota de supraveghere din 13 septembrie 2007, notă ce a fost ulterior consemnată în procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare întocmit de D.N.A. la data de 28 septembrie 2007, ce constituie mijloc de probă potrivit art. 224 alin. (3) C. proc. pen.

După ce au părăsit imobilul, inculpatul M.I. a sunat-o pe R.D.T. S.R., confirmându-i accesul în clădire, dar şi faptul că ar dori să-l întâlnească pe soţul acesteia.

«S.R.: Da!

M.I.: S.R., te pup dragă!

S.R.: Nu răspunde? Te pup şi eu!

M.I.: Ba nu, am rezolvat! Totu e ok da, singura, mai am, te rog află când plecaţi duminică, măi, că vreau să văd cum îmi fac şi eu programul atunci?

S.R.: Da dă-i un telefon la şefu'!

M.I.: Da tu, crezi tu că ştie el?

S.R.: No hai că-l întreb şi te resun! Bine?

M.I.: Ştii? Da, ă,ă, măi, ă,ă, pentru că a-şi face o mişcare cumva să ajung duminică dimineaţă pe acolo!

S.R.: Am înţeles!» (fila 96, vol.2 dosar urmărire penală).

Fiind citată în calitate de martor la data de 21 februarie 2008, R.D.T. S.R. - soţia inculpatului R.D.T., după ce i s-au adus la cunoştinţă dispoziţiile art. 80 alin. (1) C. proc. pen., a arătat că nu doreşte să facă declaraţii în cauză (fila 135 vol.3, dosar urmărire penală).

În legătură cu remiterea sumei de 15.000 euro inculpatului R.D.T., Înalta Curte a reţinut următoarele:

La data de 20 septembrie 2007, în jurul orelor 20:41, inculpatul M.I.I. l-a apelat telefonic pe inculpatul R.D.T., spunându-i acestuia că are de rezolvat o problemă pe marţi, miercuri şi dacă poate fi găsit duminică.

«M.I.: Da, da! Ştiu, da, mai aveam ceva să vorbesc cu tine, deci bă, da. cum să fac să dau de voi mă, că nu vă mai prinde omu', măi!

R.D.T.: Am fost în Portugalia, măi!

M.I.: Păi ştiu c-ai fost, dar eu am alergat până la Bucureşti, că aveam o treabă de rez. să-ţi spun ceva pe viaţă şi pe moarte şi tu nimic!

R.D.T.: Da, nu eram acasă mă!

M.I.: Ştiu, bănuiam că nu eşti! No, ok!

M.I.: Când vii?

R.D.T.; Vinerea viitoare, de mâine într-o săptămână, doar!

M.I.: A, nu, nu,nu, că mai am o chestie cu tine pe marţi-miercuri! Trebuie să .

R.D.T.: Păi, fugi, fugi încoace atunci! Alo!

M.I.: Alo, Traiane te duci undeva în ţară?

R.D.T.: Nu, mă duc numai sâmbătă!

M.I.: Deci, numai sâmbătă, duminică te găsesc atunci?

R.D.T.: Da, în regulă!

M.I.: Bine, servus!

R.D.T.: Băi, da omu' acela să ajungă acolo!

M.I.: Da, da, e ok…….să rezolvăm totul, e ok, bine! Hai servus!

R.D.T.: Bine!» (filele 99-100, vol.2 dosar urmărire penală).

Trebuie precizat aici că zilele de marţi, miercuri, respectiv 25 şi 26 septembrie 2007 erau datele când trebuiau depuse şi deschise ofertele pentru licitaţia de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Vâlcea.

La data de 22 septembrie 2007 la domiciliul inculpatului C.G. din Baia Mare, în prezenţa inculpatului M.I. şi a martorei A.F.A. a fost pregătit plicul cu cei 15.000 euro.

Declaraţiile inculpatului C.G. au fost constante în acest sens.

Acesta arată că în dimineaţa zilei de 22 septembrie 2007 a venit la domiciliul său din comuna Firiza inculpatul M.I. cu care a discutat despre plecarea la Bucureşti şi arătându-i plicul cu bani, a spus că ar fi mai bine să fie lipit cu bandă adezivă pentru a-l asigura în acest fel să nu se deschidă.

Iniţial, la data de 22 septembrie 2007 ar fi trebuit ca M.I. să ducă plicul cu bani direct acasă la R.D.T. în Baia Mare, însă acesta nu era acasă şi nici soţia acestuia nu răspundea la telefon, context în care s-a decis plecarea la Bucureşti (filele 80, 94 vol.3 dosar urmărire penală, filele 149-150 vol.1 dosar instanţă).

Inculpatul C.G. a precizat că banii erau în bancnote de 500 euro, respectiv 20 bucăţi şi de câte 100 euro, 50 bucăţi (filele 71, 81 vol.3 dosar urmărire penală).

Declaraţiile inculpatului C.G. se coroborează cu cele ale martorei C. (fostă A.) F.A., prezentă şi ea la domiciliul inculpatului C.G. în momentul pregătirii plicului cu bani. Aceasta a arătat că cei 15.000 euro au fost puşi într-un plic dreptunghiular tip „par avion”, inculpatul M.I.I. a spus că ar fî mai bine ca plicul să fie lipit cu scotch şi cunoştea că acei bani urmau să fie daţi ministrului Agriculturii prin intermediul lui M.I.I.

Martora C. (A.) F.A. a relatat că nu a numărat banii din plic, însă a văzut suma de bani în euro şi a aflat de la inculpatul C.G. că erau 15.000 euro.

Potrivit declaraţiilor aceleiaşi martore, iniţial, inculpatul M.I.I. a luat plicul cu bani şi a plecat de la domiciliul inculpatului C.G., după care, în aceeaşi zi înainte să plece la Bucureşti, C.G. s-a întâlnit din nou cu acesta, moment în care i-a dat înapoi plicul cu bani pe care inculpatul C.G. l-a pus în torpedo (filele 124-126 vol.3 dosar urmărire penală, fila 155 vol.1 dosar instanţă).

Această declaraţie a martorei confirmă susţinerile inculpatului C.G. în sensul că a încercat în aceeaşi zi să ofere plicul cu bani ministrului Agriculturii însă pentru faptul că acesta nu era la domiciliu, iar soţia sa nu răspundea la telefon au decis plecarea la Bucureşti.

La data de 22 septembrie 2007, s-au deplasat la Bucureşti inculpaţii M.I.I., C.G. şi martora C. (A.) F.A. Inculpaţii s-au deplasat la Bucureşti, separat, cu autoturismele personale.

În dimineaţa zilei de 23 septembrie 2007, inculpatul M.I.I. l-a apelat pe inculpatul R.D.T., pe care l-a anunţat că este în Bucureşti, că a venit special pentru el şi doreşte să-l întâlnească.

După ce inculpatul R.D.T. i-a spus că îl va suna pe la zece jumătate-unsprezece, inculpatul M.I.I. i-a comunicat telefonic inculpatului C.G. că a vorbit cu „omu” şi se vor întâlni (filele 100-101 vol.2 dosar urmărire penală).

Conform celor stabilite telefonic, inculpaţii M.I.I. şi R.D.T. s-au întâlnit în jurul orelor 11:30 în incinta restaurantului „R.T.” situat în zona Piaţa Dorobanţi.

Discuţiile dintre cei doi inculpaţi au fost înregistrate audio şi video, fiind redate integral în procesele-verbale aflate la filele 310-345 vol.2 dosar urmărire penală.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor purtate între cei doi inculpaţi rezultă că aceştia făceau referire la licitaţiile organizate la Deva, Zalău, Satu Mare, licitaţii de care era interesat inculpatul C.G.

«R.D.T.: Acum, adu-le să facem prima lectură la.

M.I.: Da. Măi oamenii ăştia care au stat.

R.D.T.; Băi nu arunca hârtia!

M.I.: Nu arunc! Oamenii ăştia care stau.

M.I.: Oamenii ăştia care stau la . lângă masă la noi au venit după ce am venit eu, ştii, de-aia mă tot. ă.

R.D.T.: Îhî.» (filele 313-314, vol.2 dosar urmărire penală).

«M.I.: Chestia aia de vineri s-a întâmplat aşa: ă.am avut să-ţi arăt că da, totu-i O.K., că de-aia ţi-am zis că „ Totu-i O.K.!”, omu' s-a dus acolo, nu ştiu ce, partidele au fost patru, până la urmă.Le semnezi pe două dintre ele, nu asta-i problema.În schimb, directoru' tehnic l-a chemat marţi acolo. Ca să vorbească cu el. Nu, P., ălalaltu'!

R.D.T.: Da, nu e nicio problemă!

M.I.: No, bun! Acuma, măi, c-o vrea şi ăla ceva bani că se rezolvă.

R.D.T.: Nu e nicio problemă! Mie. Ăsta mi-a spus că mâine la (filele 313-314 vol.2 dosar urm.pen.)

M.I.: Ştiu. Aşa . Aici, totdeauna, mă, mai sunt nişte chestii, directoru' ştiu c-aşteaptă . Păi, no! Eu ţi-am zis data trecută ceva, ştii?

R.D.T.: Da. Adică.? Da.

M.I.: Şi omu' tot insistă că, no, să rezolv eu problema cu tine, cu nu ştiu ce. Acum plecasei tu, „Nu i le duc Iu' S.R., n-am reuşit să dau de el” „ Păi, că.”

R.D.T.: Cine, mă?

M.I.: Deci, omu' la care îi rezolvi problema…

R.D.T.: Să-i rezolv eu problema ?

M.I.: Da, stai puţin! Deci, omu la care ai rezolvat. Când mi-a zis S.R. că plecaţi săptămâna trecută eu am alergat încoace, mă, sâmbătă seara c-am ştiut că plecaţi în străinătate, ştii?

R.D.T.: Mda.

M.I.: Şi-am zis să venim să rezolv ceva cu voi, de-aia v-am sunat.[neinteligibil].ce faceţi. Noi stăteam cu. buzunaru'plin, măi (fila 315, vol.2 dosar urmărire penală).

M.I.: Da, da' ascultă-mă şi tu un pic acuma că lucrurile-s aşa un pic mai altfel, ştii? Când te-apuci să faci nişte chestii nu te . [neinteligibil] . o chestie . [neinteligibil] . şi tu . Eu numa' vreau vorbesc cu . [neinteligibil] . Măi, eu o rezolv cu ăştia, şi-aşa rezolv! Şi-aşa, înţelegi? Că am acolo . [neinteligibil] . DEVA, înţelegi? Că am pe Deva. Să vorbesc, pe urmă dă drumu' la afacere, ai înţeles? Să-mi dea . [neinteligibil]…

R.D.T.: Da.

M.I.: Da' . Omu' nu a ba . nu a băgat banii, decât câte un miliard la fiecare, ştii? Cu un miliard nu poţi începe!

R.D.T.: Cred.

M.I.: Te rog să rambursezi! Că acela . e un derbedeu de la Deva şi tot ţine cu aia, acuma, de nu se vede, înţelegi?

R.D.T.: Băiat de gaşcă! (fila 316, vol.2 dosar urm.pen.)

M.I.: Bun, asta e! A venit amărâtu' ăla de la Zalău, tot plângând, tot nemulţumit, că: „Vai, domnu' ministru'.!”» Băi, dacă ai căzut ca prostu' în capcană şi te-a pus PD-ul să semnezi ca tăntălău' pe el -zic- tu ce-ai fi vrut să facă ministru', e om! Eu nici nu te chemam la chestiile asta, te dădeam afară. Tu ştii de ce-a fost chemat R.D.T. acolo în … în ăsta? Să se bată cu PD-ul, mă! Da' nu a mai apucat săracu' să se bată, că i-au dat pe ăştia afară!”, ştii? Deci, eu i-am lămurit pe oameni! Şi ăsta, zice: „Domn'e, mi-au aprobat toate lucrările, da' nu-mi dau. nu-mi dă Moldovan banii!” Zalău-ul!

R.D.T.: Încerc! Stai să văd ce mi-a răspuns Zalău-ul. Dau eu un telefon la Zalău.

M.I.: Da' mâine să rezolve ăsta, să ştii! Nu vreau să-l scap pe ăsta, înţelegi? Că ăsta-i dator până peste cap. (fila 317, vol.2 dosar urmărire penală).

M.I.: La Satu Mare . La Satu Mare am.am găsit-o pe gagică, nu ştiu ce, acolo are nu ştiu ce licitaţie, o să mă duc eu la ea, vorbesc cu ea, ştii?

R.D.T.: Aia de la .?

M.I.: Aia de la Carei, da! (fila 317, vol.2 dosar urmărire penală).

În continuare inculpaţii au purtat discuţii în legătură cu licitaţia organizată la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, valoarea celor două lucrări care prezentau interes pentru inculpatul C.G., achiziţionarea caietului de sarcini (realizată deja la 13 septembrie 2007), depunerea ofertelor în ziua de 25 septembrie 2009 (într-o zi de marţi) şi modalitatea de remitere a plicului cu bani.

«M.I.: No, bine, acolo, o las pe ea pe picioarele ei. Măi, deci eu ţi-am zis că eu din toate chestiile astea, am chestia asta pentru tine, înţelegi? Din astea. Bun! Acuma, am ăştia pentru tine nu ştiu cum să fac. îmi spui cum fac!

R.D.T.: Păi, mi-i dai că nu, nu e problemă!

M.I.: Bun. Nu ţi-am.Deci, eu.

R.D.T.: Da.

M.I.: Cel mai bine ar fi să-i fi lăsat acasă, ştii? Să nu ne vadă cineva pe noi doi, că de-aia am vrut să meargă G., să-i lase . să-i las la S.R.

R.D.T.: . [ neinteligibil].

M.I.: No, bun! O.K.! Deci, nu vrei să facem chestia asta?

R.D.T.: Nu.

M.I.: Nu. Am înţeles, gata, gata!

R.D.T.: Bă, deci nu trebuie să intru în amănunte eu cu el.

M.I.: Gata, bun! Păi.ă.Tu în cât timp rezolvi pe ăsta?

R.D.T.: Aşa, cam în juru' lu'…

M.I.: Bine . Cum o să rezolvi? Da am vrut să fim mai precauţi, şi de-aia. „No, unde?” „ La o terasă, aici.”Astea-s. Oricum îs pe cale de rezolvare, toate-s.Ştii? Băi, da zi-mi . Dacă chestia asta de la VÂLCEA, marţi e O.K., mai . s-a mai.

R.D.T.: Cu directoru'.?

M.I.: Da.

R.D.T.: Deci, el să vorbească cu.

M.I.: Păi, ştiu că tre' să se-ntâlnească iacă-ţi spun că sunt directorii din subordine, mă!

R.D.T.: Nu-i nici o problemă de sus, de-aici! (fila 318, vol.2 dosar urmărire penală).

M.I.: Făcut de ei, da. Aşa, şi eu am vorbit cu el, ştii? Că de aia ştiu, şi-atuncea mi-a zis: „Domnu' ministru, vorbeşte cu el că e prieten cu dânsu' Aicea cu dânsu' poţi să te cerţi, că dacă vorbiţi cu el ăla vorbise .”Şi-atunci am vorbit cu tine şi ţi-am zis. Bun! Fii atent la o treabă! După asta mai este una . o mie de mii de lei! Cică, nu-i una, cică-s patru! îţi dai seama ce lucrare este?

R.D.T.: .[neinteligibil. aicea ?

M.I.: Acolo. Îţi spun o chestie: deja, marţi e licitaţia. Deci, el a zis că dă, ştii, dacă ne dă . Îs patru aliniamente. Ă .

R.D.T.: Pot să-i las şi număru'.

M.I.: Are .şi multe terenuri de vânătoare, înţelegi? E una de-o sută, e una de optzeci, el are şi deja . [neinteligibil]. caietu' de sarcini. Şi marţi se duce omu' acolo.

R.D.T.: Când?

M.I.: Marţi.

R.D.T.: Da. .[neinteligibil].

M.I.: Ba da, mă, ăla. Stai, mă, că nu puteam veni săptămâna trecută, mă, că atuncea am aflat de voi. Hai că îi dau, îl chem.» (fila 319, vol.2 dosar urmărire penală).

După această discuţie, inculpatul M.I. îl suna pe inculpatul C.G. şi îl cheamă în Piaţa Dorobanţi pentru a-i înmâna materialele privind licitaţia de la Inspectoratul Teritorial Regional Silvic şi de Vânătoare Vâlcea, precum şi plicul cu cei 15.000 euro.

În momentul în care inculpatul C.G. a sosit în Piaţa Dorobanţi l-a apelat pe M.I., acesta a plecat de la Restaurantul „R.T.” şi s-a deplasat pe strada Radu Beller, în faţa sediului B.R.D. unde îl aştepta inculpatul C.G.

Şi această întâlnire a fost înregistrată video, la nota de supraveghere operativă cu nr. 1027580/2007 fiind anexate fotografiile judiciare (filele 366-375 vol.2 dosar urmărire penală).

Înregistrarea video în mediul ambiental vizionată şi în instanţă în şedinţă publică la termenul din 10 noiembrie 2010 arată cum inculpatul C.G. scoate din servieta de culoare închisă un dosar, iar apoi un plic alb, cu grosime de aproximativ un cm, pe care le-a înmânat inculpatului M.I.

În nota de supraveghere operativă aflată la filele 364-367 vol.2 dosar urmărire penală se menţionează că inculpaţii M.I. şi C.G. s-au întâlnit pe strada Radu Beller, în faţa B.R.D., au discutat circa 5 minute, timp în care M.I. a citit şi a semnat mai multe coli format A4 dintr-un dosar pe care inculpatul C.G. l-a scos din geanta de piele.

În timpul discuţiei, C.G. a mai scos un plic alb, de circa un cm grosime, pe care i l-a dat lui M.I., după care aceştia s-au despărţit.

Aspectele reţinute în nota de supraveghere au fost consemnate în procesul verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 28 septembrie 2007, ce constituie mijloc de probă (filele 1-5 vol.3 dosar urm.pen.).

Conform declaraţiilor inculpatului C.G., dosarul respectiv cuprindea datele referitoare la licitaţia organizată la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, iar în plic se afla suma de 15.000 euro.

Având asupra sa dosarul şi plicul, inculpatul M.I. s-a întors la Restaurantul „R.T.” unde îl aştepta inculpatul R.D.T., a aşezat dosarul şi plicul pe scaunul aflat în stânga ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care la plecare le-a luat şi le-a pus în servieta sa.

Din procesul-verbal de redare a convorbirii în mediul ambiental purtată între inculpaţii M.I. şi R.D.T. aflat la filele 330-331 vol. 2 dosar urmărire penală rezultă că cei doi discută încă o dată despre licitaţia de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, valoarea lucrărilor pentru cele două perimetre de ameliorare, inculpatul C.G. fiind interesat numai de două obiective din patru „Îs patru bucăţi . Noi merem .numai la aia de-o sută şi la aia de optzeci”, depunerea de ofertă „Marţi când e ?” . „Măi, îi depunerea de ofertă”, promisiunea inculpatului R.D.T. de a-l sprijini la câştigarea licitaţiei „la două cred că mă descurc”, modul în care inculpatul M.I. i-a înmânat dosarul ce conţinea actele referitoare la licitaţii, precum şi plicul cu bani.

«M.I.: Dă-mi . ă. Deschide geanta aia să-ţi arăt!

R.D.T.: Lasă-l acolo pe.!

M.I.: Avem aşa, aicea.

R.D.T.: Problema e că îi dă din firmă.

M.I.: Acolo e.

R.D.T.: Banii?

M.I.: Deci, în plic! Mă rog, aşa, şi ai . Prima pagină e licitaţia de la . [neinteligibil] . aici.

R.D.T.: Da, da ai zis că-s patru bucăţi.

M.I.: Îs patru bucăţi. Mie îmi trebe' numa'. Noi merem . numai la aia de-o sută şi la aia de optzeci.

R.D.T.: . [neinteligibil] . la două cred că mă descurc.

M.I.: Caietu' de sarcini băgat e.

R.D.T.: Da.

M.I.: Marţi e omu' acolo, depune, se duce el acolo. Ţi-am dat şi numele, scrie acolo.

R.D.T.:.[neinteligibil],; directoru de-acolo e directorii. [neinteligibil].

M.I.: Bine.Măi, îi depunerea de ofertă!

R.D.T.: Băi,da' o duci acolo unde-s toţi.

M.I.: Nu acolo?

R.D.T.: .[neinteligibil].

M.I.: Îţi trimit eu mai încolo.

R.D.T.: Da, sau mai pe seară, mă!

M.I.: Păi, da'. Îţi scrie acolo, pe prima foaie, mă! Că-i scoasă de pe Internet. .[neinteligibil]. să aibă. Stai!» (filele 330-331, vol.2 dosar urmărire penală).

Aflându-se la întâlnirea cu R.D.T., inculpatul M.I. l-a sunat din nou pe inculpatul C.G. la ora 12 şi 18 minute pentru ca acesta să-i confirme încă o dată datele de depunere şi deschidere a ofertelor, din conţinutul acestei convorbiri rezultând fără dubiu că era vorba de licitaţia de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, marţi - 25 septembrie 2007 fiind data de depunere a ofertelor, iar miercuri - 26 septembrie 2007 data de deschidere a acestora.

«C.G.: Da!

M.I.: Marţi e, la aia mare, e .depunerea sau … şi.

C.G.: Marţi îi depunerea până la ora trei.

M.I.: Da!

C.G.: Şi miercuri le desface până la ora trei, marţi!

M.I.: Da, bine, bine, O.K.» (fila 103,104, vol.2 dosar urmărire penală).

Aceste date sunt comunicate din nou ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale:

«M.I.: Marţi e. la aia mare e.depunerea sau şi .? Pân' la urmă. […] Da.[.] Bine, atunci.[…] Bine. [reia dialogul ambiental-n.n.] Marţi e depunerea şi miercuri e licitaţia.

R.D.T.: Păi, să nu le-ncurc.» (fila 331, vol.2 dosar urmărire penală).

Întâlnirea dintre inculpaţii M.I.I. şi R.D.T. s-a finalizat în jurul orei 12:45 minute, cei doi plecând separat din restaurantul „R.T.”.

În aceeaşi zi, inculpatul C.G. l-a sunat pe inculpatul M.I.I. şi l-a întrebat dacă R.D.T. a luat banii, iar acesta i-a răspuns că „Da, da, totul îi OK” (fila 104 - vol.2 dosar urmărire penală).

Remiterea banilor este confirmată de inculpatul M.I.I. şi în discuţia purtată cu inculpatul C.G. la data de 24 septembrie 2007, ora 9:03.

În aceeaşi discuţie, M.I.I. îl asigură de sprijinul pe care urma să-l dea ministrul Agriculturii în câştigarea licitaţiei de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea.

«M.I.: Da, no, deci, lucrurile îi OK ce mai vroiam să-ţi spun că el va fi acasă vineri că e sărbătoarea castanelor şi vine şi premierul şi nu ştiu ce. Şi atunci o zis că . cu Satu Mare!

C.G.: Îhm!

M.I.: .Că vin ăia pe acolo, îi cheamă acolo la Baia Mare ştii?!

C.G.: Da, da, da,.!

M.I.: No, şi-atunci eu, eu i-am zis „băi vezi că-acolo le ai şi pe alea şi vorbeşte cu femeia şi . no,.!” O fost foarte bine, deci totul o fost OK, na, deci, numa' trebuie să facem mai . s-avem grijă de chestie.!

C.G.: Hâm, da, da.(neinteligibil).!

M.I.: Na.

C.G.: Ce-o zis iară de marţi, de mâine?

M.I.: Cum?

C.G.: Iară de mâine ce-o zis … (neinteligibil).?

M.I.: O zis că astăzi l-o chemat pe om, de faţă cu mine, să vină pe la el astăzi!

C.G.: Acela … asta-i pentru astealalte!

M.I.: Pentru amândouă, că acolo îi un singur şef, el numai cu unu vorbeşte acolo, ştii?

C.G.: îhm,îhm, îhm. !

M.I.: No, deci, aşa o zis clar, o zis că alea două încearcă să le . deci, el o zis că nu spune nimic, da bine, că de ce nu i-am spus mai demult, că nu ştiu ce, păi, zic „Măi, omule, mai demult, mă, da de o săptămână tot fug după tine, lasă-mă în pace!”

C.G.: Da!

M.I.: Na, ştii? Păi, după aia m-o pus, că de aia te-am mai sunat odată ca să . precis să-i spun când îi, ştii, că vezi, că te-am mai sunat atunci să-mi spui şi marţi şi miercuri, mi-ai zis, zic . (neinteligibil) … no,.!No, amu îi OK, mă, să ştii, deci, e foarte bine, îi foarte bine!

C.G.: Îi bine, da!

M.I.: Îi bine de tot şi.cred ca fost şi mulţumit, eu i-am zis „Uite, am chestia asta. „Da.!, „Bine.” zice „Băi.” zice „.când poţi, dă-o încoace! Păi, zic „Păi, bine, no.! ştii?!

C.G.: Da, da!

M.I.: Că el pe mine m-o luat pe dimineaţă aşa, zice „Dom' le, vezi că într-o jumătate de oră am plecat „ că era la minister dimineaţă!

C.G.: Da, da!

M.I.: No, ştii? Şi-am zis, las' că fug eu repede şi dacă e ceva te chem eu, pe acolo, ştii, no.!

C.G.: No, bine!» (fila 106, vol.2 dosar urmărire penală).

Inculpatul R.D.T., în calitatea pe care o avea de ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a făcut demersuri pentru a se informa în legătură cu licitaţia organizată de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, aspect ce rezultă din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtată de către acesta cu inculpatul M.I. la data de 24 septembrie 2007, ora 16:21.

«R.D.T.: Alo!

M.I.: M-ai sunat!

R.D.T.: Deci, bătrâne, este o contestaţie şi probabil se va amâna.

M.I.: Aia de mâine!

R.D.T.: Aia de mâine.

M.I.: De poimâine, adică!

R.D.T.: Aia de poimâine, da, şi doi la mână nu corespunde, e o sută patruzeci şi şase şi o şută şase primele două poziţii şi atunci trebuie să revii cu un telefon să-mi spui despre ce vorbim! Că tu ai zis o sută şi. o sută şi.o sută şi optzeci, primele două poziţii sunt o sută patruzeci şi şase şi o sută şase!

M.I.: Bun!

R.D.T.: Ăstea-s numerele lor de ordine!

M.I.: Da! Şi următoarele nu le ştii, numai primele două?

R.D.T.: Păi.

M.I.: Bine, OK, gata, da, da.!

R.D.T.: Mi.mi-ai zis de două.

M.I.: Da!

R.D.T.: . Nici nu mai încape mare brânză pe urmă!

M.I.: Da! Da, da.!

R.D.T.: Dă-mi un telefon!

M.I.: Îţi dau imediat un telefon!» (fila 108 vol.2 dosar urm.pen.).

Prima instanţă a reţinut că rezultă aşadar că inculpatul R.D.T. cunoştea despre existenţa unei contestaţii şi posibilitatea amânării licitaţiei, aspecte reale, confirmate şi de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, care prin adresa nr. 10106 din 10 octombrie 2007 a comunicat că la 24 septembrie 2007, S.C. PAD VERDE S.R.L. Brăila a formulat o contestaţie înregistrată la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sub nr. 16485 din 24 septembrie 2007, iar întreaga procedură fusese suspendată (fila 5 vol.5 dosar urmărire penală).

În al doilea rând, inculpatul R.D.T. a sesizat neconcordanţa între cele comunicate de inculpatul M.I. referitoare la primele două obiective şi numerele de ordine ale acestora, cerându-i inculpatului M.I. să-i dea un telefon, evident pentru a lămuri aceste aspecte.

Imediat după această convorbire, inculpatul M.I. l-a sunat pe inculpatul C.G. care îi oferea explicaţii cu privire la lucrările ce urmau să facă obiectul contractelor de achiziţie publică, respectiv valoarea acestora fără TVA, discuţia dintre cei doi confirmând încă o dată implicarea inculpatului R.D.T. în sensul favorizării în procedura de achiziţie publică a firmei SC C.E. SRL

«C.G.: Am onoarea!

M.I.: A.G.!

C.G.: Ce mai faceţi, pe unde sunteţi?

M.I.: Uite acum intru, imediat, în BAIA MARE!

C.G.:. (neinteligibil).

M.I.: No, fii atent, ascultă-mă un pic!

C.G.; Da, dragă!

M.I.: Ă . mai acu am vorbit cu omu.

C.G.: Da!

M.I.: Şi m-a sunat şi mi-a zis aşa, că . ă . deci, fii atent cum, ce . ce-ţi spun acum, că primele două . (neinteligibil) . sunt o sută patruzeci şi şase şi o sută şase!

C.G.: Da, da!

M.I.: No, şi atunci noi ce am făcut că noi am zis că primele două vrem!

C.G.: Păi, vrem primele două, da şi ce!? Păi, alea le-a făcut mai mari, primele două cinci sute şi şaizeci de hectare şi una e patru sute şi zece!

M.I.: Stai un pic, deci . deci, pentru alea te duci dar de ce mi-ai spus tu de o sută şi de optzeci?

C.G.: Păi, eu ţi-am spus că-s lucrările . a, cam atât, mă!

M.I.: Aha!

C.G.: O sută . îi su . o sută de miliarde o lucrare cea mare, cealaltă cam optzeci!

M.I.: Da' ele îs o sută patruzeci şi şase şi o sută şase în caiete!

C.G.: Ei, banii pe el?

M.I.: Păi, da, aşa mi-o zis omu!

C.G.: Poate că-s atât cu tot cu TVA!

M.I.: Aha

C.G.: Înţelegi, da fără TVA nu ţi-o zis că-s o sută şi ceva şi optzeci, nouăzeci?

M.I.: Aha, bun!. (neinteligibil).

C.G.: Şi merge, merge mai jos un picuţ. ştii! . (neinteligibil).

M.I.: Da, bun, bun, acum.!

C.G.: Îhm!

M.I.:.Ă.mi-o zis că s-ar putea să se amâne!

C.G.: Îhm!

M.I.: Chestia de miercuri sau de mâine, nu ştiu cum, eu mai vorbesc acum cu el odată, c-o zis să-l sun.

C.G.: A.

M.I.:. Că e o contestaţie pe acolo, nu ştiu ce se-ntâmplă, ştii!?

C.G.: Îhm, îhm!

M.I.: No, păi, hai, că-i dau telefon să-i spun, să mai mă lămuresc odată şi stai prin preajmă!

C.G.; Da, da, stau, stau aici … (neinteligibil) .

M.I.: Bine, bine!» (filele 109,110, vol.2 dosar urmărire penală).

În acelaşi sens este şi convorbirea telefonică purtată între inculpaţii M.I.I. şi R.D.T. din 24 septembrie 2007, ora 16:25, prin care inculpatul M.I.I. îi comunică aspectele aflate de la inculpatul C.G.

«R.D.T. Alo!

M.I.: Da, de ele vorbim doar că noi vorbim fără TVA şi cu, no, un pic mai mic când mergem la chestia asta!

R.D.T.: Am înţeles, e-n regulă!

M.I.: No.

R.D.T.: Pentru el e vorba.despre ce e vorba?

M.I.: Da, da.!

R.D.T.:.(neinteligibil).sunt astea OK.!

M.I.: Sunt, da.ne ducem mâine, punem chestia aia, nu?

R.D.T.: Da, da, te caut.te caut mâine după masă!

M.I.; Bine, OK!

R.D.T.; Noroc!

M.I.: Servus!» (fila 110, vol.2 dosar urmărire penală).

Inculpatul M.I.I. a discutat în continuare telefonic cu inculpatul C.G., asigurându-l pe acesta de sprijinul ministrului Agriculturii.

«M.I.: Da!

C.G.: Da!

M.I.: Te duci mâine şi le pui.

C.G.: Aşa şi.

M.I.: Mâine după masă mă caută să-mi spună ce se-ntâmplă!

C.G.: Da, da.

M.I.: No.

C.G.:. Îmi spune mâine.

M.I.: Da!

C.G.: . Mâine ajunge cu ele la doisprezece şi le pune!

M.I.: Exact, exact şi i-am zis că alea două sunt şi alea le vrem şi zice „Da, nunta că noi vorbim despre . altfel” bun!

C.G.: Da!

M.I.: No, deci, îi bine.îi bine, bine G., mâine te prezinţi acolo!

C.G.: Bine, bine şefu, bine, bine!

M.I.: [râde-n.n.]

C.G.: Mâine le duc acolo şi numa poimâine se desfac!

M.I.: Nu contează, tu pune-le să vedem ce se-ntâmplă mâine după masă, că auzi că s-ar putea să se amâne un pic, da nu contează, tre să intrăm în joc noi!

C.G.: Da, da, da.!

M.I.: Lasă că-i bine, deci, e bine că suntem acolo!

C.G.: Ai. de mine!

M.I.:No, ai văzut?

C.G.; No, bine . (neinteligibil),.

M.I.: [râde-n.n.] Bine!

C.G.: Bine, de auzit ne-auzim că acu' sunteţi obosit amu'.

M.I.: Băi, aia.uite, îs pe aici prin L., mă, m-a . m-a zăpăcit de cap, măi . (neinteligibil) .

C.G.: Lasă, lasă că-s bine.o da Dumnezeu de Doamne, numa' fii sănătos!

M.I.: Lasă că le rezolvăm!

C.G.: Rezolvăm.

M.I.: Vorbim pe la.vorbim mâine prin telefon şi la sfârşit de săptămână când te-ntorci pe-acasă!» (filele 111, 112, vol.2 dosar urmărire penală).

În aceeaşi zi, inculpatul M.I.I. îl sună din nou pe inculpatul C.G., atrăgându-i atenţia să nu încurce lucrările şi să depună ofertele doar pentru primele două.

«C.G.: Da!

M.I.: Măi, G., na, acum să nu vă-ncurcaţi, deci, pentru primele două puneţi voi?

C.G.: .(neinteligibil).

M.I.: .(neinteligibil).

C.G.: Alea mai mari, două!

M.I.: Exact, exact, să nu ne-ncurcăm cumva, măi.(neinteligibil).!

C.G.: Nu, alea de cinci sute şi ceva.

M.I.: No.

C.G.:.Şi de patru sute şi ceva!

M.I.: Bun, bine, deci.aşa mi-o zis că unu şi doi are aşa valoare, ţi-am zis!

C.G.: Mă, alea două mai mari din alea cinci!

M.I.: Da, nu ştiu, din cinci sau patru, da primele două!

C.G.: Nu, cinci, cinci.

M.I.: Cinci!

C.G.:.Eu toate caietele le-am luat, cinci, şi le-am.

M.I.: Îhm!

C.G.: .Nu am reuşit să le fac pe toate şi le-am făcut pe alea două mai mari!

M.I.: Bine ai făcut, bun, bine, bine.!

C.G.: No.

M.I.: Ok! Am vrut să m-asigur, bine, servus!

C.G.: Bine, numai bine! » (filele 112, 113, vol.2 dosar urmărire penală).

Din procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice purtată între cei doi inculpaţi la data de 24 septembrie 2009, ora 16:33 reiese că inculpaţii discută din nou despre cele comunicate de inculpatul R.D.T., referitoare la perimetrele de ameliorare.

«M.I.: Da!

C.G.: Ă.domnu' ministru, noi am ştiut pe total ştii şi noi am împărţit hectarele.

M.I.: Îhm!

C.G.:.(neinteligibil).şi noi am făcut o caracterizare, da' s-ar putea să fie şi atât, da atât îi precis oare, ştii că n-aş merge nici eu mai jos, mai bine aş merge mai sus!

M.I.: (râde n.n.) El aşa mi-o zis, mă deci, eu am reţinut foarte bine, o sută patruzeci şi ceva şi o sută şase!

C.G.: Da' cu tot cu TVA, sau fără TVA?

M.I.: Păi, cu tot, cu tot.

C.G.: Cred că nu-i cu TVA!

M.I.:.Eu aşa cred.(neinteligibil).cu tot, că eu i-am zis după aia „Băi, vezi că noi suntem fără.”,A, bine.atunci.” zice „.Da!”

C.G.: No.

M.I.: No, păi, da', mă, da'.

C.G.: Da'.

M.I.:.Da' nu scrie acolo sau cum, trebuie să evalueze sau cum!

C.G.: Nu, nu scrie, scrie pe total numa' treizeci şi cinci de milioane pe tot!

M.I.: Aha, da, da, da.!

C.G.; No, bine, ăla-i fixu' apoi de acolo trebuie să mergi în jos, ştii!

M.I.: Da, da!

C.G.: No, bine, bine! A, bine, scuze că n-am deranjat. (neinteligibil).

M.I.: Nu, nu-i problemă, nu-i problemă, trebuie s-o facem ca lumea, bine G., no!

C.G.; Bine, sănătate şefu!

M.I.: Bine, salut!

C.G.: Numai bine (filele 113-114, vol.2 dosar urmărire penală).

S-a reţinut că procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi ambientale se coroborează cu declaraţiile inculpatului C.G., ale martorilor C.G.M. şi C. (A.) F.A.

Inculpatul C.G. a declarat constant pe parcursul procesului penal că s-a deplasat la Bucureşti cu scopul de a înmâna cei 15.000 euro ministrului Agriculturii prin intermediul inculpatului M.I.

La data de 23 septembrie 2007, în jurul orelor 10:00 a fost sunat de către inculpatul M.I., care i-a confirmat că se va întâlni cu R.D.T. şi i-a spus că îi va comunica locul de întâlnire.

Ulterior, inculpatul M.I. i-a dat din nou telefon şi i-a cerut să se deplaseze în Piaţa Dorobanţi din Bucureşti, unde era locul de întâlnire, inculpatul C.G. aşteptând aproximativ 20 minute până la sosirea inculpatului M.I. Acesta i-a cerut plicul cu bani pe care i l-a înmânat împreună cu două anunţuri legate de licitaţiile de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea pe care era interesat să le câştige.

Cele două anunţuri de participare la licitaţie erau într-un dosar, iar plicul l-a pus deasupra şi i-a dat inculpatului M.I. cele două obiecte odată (fila 94 vol.3 dosar urmărire penală).

Acelaşi inculpat a declarat că înainte de data de 23 septembrie 2007 a aflat că pe site-ul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea au fost postate informaţii despre o procedură de achiziţie publică pentru care ofertele urmau a fi depuse posibil în 24 sau 25 septembrie 2007, iar suma totală a lucrărilor ce urmau să fie licitate era undeva în jur de 35 miliarde lei vechi.

L-a sunat pe inculpatul M.I. şi i-a spus că este interesat de sprijinul Ministrului Agriculturii în cadrul acestei licitaţii, ştiind că inspectoratele silvice se află în subordinea Ministerului Agriculturii.

Inculpatul M.I. i-a confirmat că într-adevăr aşa stau lucrurile şi că va discuta cu R.D.T. şi despre această licitaţie, iar atunci când i-a dat plicul cu bani era interesat să fie sprijinit în legătură cu licitaţia de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea care era de actualitate (filele 90-91 vol.3 dosar urmărire penală).

Este real că la urmărirea penală, în declaraţia dată la 2 octombrie 2007, inculpatul C.G. a precizat că suma de bani a dat-o ministrului Agriculturii, R.D.T., pentru ca acesta să-l sprijine în câştigarea de către fiul său a unei licitaţii organizată de Direcţia Agricolă şi Dezvoltare Rurală Vâlcea pentru care depusese deja documentaţia necesară. În cuprinsul aceleiaşi declaraţii a arătat că, în perioada 24-30 septembrie 2007, fiul său a depus ofertele la Direcţia Agricolă şi Dezvoltare Rurală Vâlcea pentru licitaţia ce urma a fi organizată, însă a aflat că s-a formulat o contestaţie de către o firmă participantă, despre aceasta vorbind telefonic cu inculpatul M.I., care din discuţia purtată cu inculpatul R.D.T. aflase că lucrurile urmau să stagneze pentru 15 zile (fila 82 vol.3 dosar urmărire penală).

În declaraţia dată în cursul judecăţii, inculpatul C.G. a arătat că licitaţia urma să aibă loc în cca două săptămâni după momentul remiterii banilor (fila 150 vol.1 dosar instanţă).

Deşi aparent s-ar putea concluziona că este o neconcordanţă în ceea ce priveşte scopul pentru care s-au remis inculpatului R.D.T. cei 15.000 euro, respectiv pentru a fi favorizată firma SC C.E. SRL la licitaţiile organizate de D.A.D.R. Vâlcea, sau Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, probele administrate au dovedit că inculpatul C.G. urmărea în realitate câştigarea licitaţiei organizată la I.T.R.S.V. Rm. Vâlcea.

Astfel, inculpatul C.G. a făcut referiri la licitaţia organizată de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, aspect ce rezultă din menţionarea datei la care s-au depus ofertele -25 septembrie 2007, valoarea totală a lucrărilor scoase la licitaţie - circa 35 miliarde lei vechi, existenţa contestaţiei formulată de SC P.V. SRL Brăila.

În declaraţiile date la urmărirea penală, inculpatul C.G. a arătat că inculpatul M.I., după întâlnirea cu R.D.T., i-a comunicat că totul este în regulă, acesta a luat cei 15.000 euro, susţinere menţinută şi cu ocazia audierii la cercetarea judecătorească (f.150, vol.l dosar instanţă).

Martora C. (A.) F.A. s-a deplasat la Bucureşti împreună cu inculpatul C.G. la data de 22 septembrie 2007 şi arată că ştia de la acesta că trebuia să-i dea un plic cu bani inculpatului R.D.T., prin intermediul inculpatului M.I., în schimbul unui sprijin din partea ministrului în cadrul unor licitaţii ce urmau să se desfăşoare la Râmnicu Vîlcea.

Martora cunoaşte despre predarea plicului cu bani de la inculpatul C.G., care i-a relatat acest lucru, fără însă a-i da detalii despre locul unde s-au întâlnit (f. 124-125 vol.3 dosar urmărire penală, f.155 vol.l dosar instanţă).

Aşa cum s-a arătat anterior, martorul C.G. Marin nu a înţeles să depună mărturie în faţa instanţei, însă la urmărirea penală a relatat că a luat la cunoştinţă de pe internet de licitaţia organizată la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Rm. Vâlcea, a optat pentru două dintre lucrări; respectiv „Cuculeanu 3” şi „D.P.L.”, a achiziţionat caietele de sarcini, iar la 25 septembrie 2007 s-a deplasat la sediul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Rm. Vâlcea unde a depus documentaţia.

Cu acel prilej a primit adresa din 25 septembrie 2008 prin care a fost înştiinţat că procedura de atribuire a contractelor de lucrări în perimetrele de ameliorare din judeţele Olt şi Dolj este suspendată de drept datorită unei contestaţii depusă la Consiliul National de Soluţionare a Contestaţiilor.

Declaraţia acestui martor se coroborează cu declaraţiile inculpatului C.G. şi cu procesele-verbale de redare a înregistrărilor telefonice şi ambientale la care s-a făcut referire anterior, precum şi cu înscrisurile aflate în voi.5 dosar urm.pen., referitoare la participarea SC C.E. SRL Certeze la licitaţia organizată de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Rm. Vâlcea, respectiv achiziţionarea caietelor de sarcini, depunerea ofertelor, existenţa unei contestaţii depusă de o firmă participantă şi suspendarea de drept a licitaţiei.

Martorul B.C. a arătat, de asemenea, că termenul limită pentru depunerea ofertelor la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, era 25 septembrie 2007, peste 20 de societăţi comerciale au achiziţionat caietele de sarcini pentru cele cinci perimetre de ameliorare, iar la data de 24 septembrie 2007, SC PAD VERDE SRL a depus o contestaţie înregistrată la Consiliul Naţional de Soluţionare a contestaţiilor din 24 septembrie 2007, contestaţie despre care au fost înştiinţate în scris toate societăţile ce au achiziţionat caietul de sarcini (f.146 -148 vol.3 dosar u.pen., fila152 -vol.1 dosar instanţă).

În cauză au mai fost audiaţi martorii S.I. şi Bădele Florel, declaraţiile acestora făcând referire la participarea SC C.E. SRL la licitaţii organizate la nivelul Direcţiei Agricole şi Dezvoltare Rurală Vâlcea şi Deva (f.144-145, 149-151 vol.3 dosar u.p., f.153, 170 vol.l dosar instanţă).

După începerea urmăririi penale faţă de C.G., la data de 3 octombrie 2007 acesta s-a întâlnit cu inculpatul M.I.I. în parcarea magazinului „P.” din Baia Mare unde a discutat despre câştigarea unei licitaţii la D.A.D.R.Vâlcea, inculpatul M.I.I. asigurându-l de sprijinul său pentru câştigarea altor licitaţii cu ajutorul ministrului Agriculturii său al unei alte persoane care urma să fie pusă într-o funcţie de conducere.

«C.G.: Domnu' M.I., uite, am primit comunicarea asta prin fax pentru lucrarea aia de la Vâlcea. Vă mulţumim frumos, o. să ştii că ne-o dat-o.

M.I.: [vorbeşte în acelaşi timp cu C.G. - n.n.]: Aşa.! Da, e OK, da!

C.G.: No.

M.I.: No, bine, aia e gata, dă o. ce mai.? N-avem treabă!

C.G.: Da.

M.I.: Deci, aia prima la.[neinteligibil].da?

C.G. [vorbeşte în acelaşi timp cu M.I. - n.n.]: Ce vre. Da, prima, da, care a fost la licitaţie, da.

M.I.: Da.

C.G.: Aia, prima. A doua treabă cu astalaltă. oare cum o face? Aţi vorbit de asta?

M.I.: Păi, sigur cam vorbit!

C.G.: Şi?

M.I.: No, amu', omu' zice aşa să îl las un pic în pace până te scapă de prostiile astea.

C.G.: Aşa!

M.I. [oftează, apoi continuă - n.n.]: Şi se teme să vorbească la telefon, ştii? Acuma-s d-aia că…amu' ai văzut că tot îi… i-a urmărit pe o grămadă, ştii?

C.G. [vorbeşte în acelaşi timp cu M.I.-n.n.] : Da,da,da…! Da, da…! Da, da, da, da…

M.I.: Na, şi acuma eu am. Aştept să-l pună pe omu' meu, a zis că-l pune astăzi, mâine, ăla. Am eu unu' în. în. îl pune director adjunct într-o direcţie, şi atuncea eu pe ăla m-am gândit ur. să fac următoarea chestiune: să-l chem afară din minister, să-i dea o chestie scrisă, ştii?

C.G. [vorbeşte în acelaşi timp cu M.I.- n.n. ]:Da, da, da!

M.I.: Să-l scot pe omu'. seara să ne vedem.

C.G. [vorbeşte în acelaşi timp cu M.I.- n.n.J: Da, da, da!

M.I.: Că nu poţi, măi! Deci, am umblat şi amu'. abia o dată am putut vorbi cu el, ştii?

C.G.: Da! Da' cu.Da, da!

M.I.: Deci, măi, îi. îs pe cale de rezolvat! No.» (filele 382-383, vol.2 dosar urmărire penală).

În cadrul aceleiaşi întâlniri, inculpatul M.I.I. îl asigură pe C.G. că ministrul Agriculturii a fost mulţumit de banii primiţi.

C.G.: A fost mulţumit, a fost mulţumit?

M.I.: Da, da, da.

C.G.: Da?

M.I.: E-n regulă! No, păi de ce.?

C.G.: No, bine!

M.I.: No, păi, asta-i gata, rezolvată, nici nu te mai necăji!

C.G.: Bun! Bine, atunci!

M.I.: Amu' ne concentrăm pe celelalte, măi!

C.G.: Da.

M.I.: Pe-asta mare.

C.G.: Aşa. (filele 383-384 vol.2 dosar urm.pen.).

La data de 5 octombrie 2007, după ce inculpatul M.I.I. a fost citat la D.N.A., acesta a mers la domiciliul inculpatului C.G., situat în cartierul Firiza din Baia Mare şi după ce i-a solicitat să închidă telefoanele mobile şi să scoată din priză telefonul fix, l-a „instruit” în legătură cu ceea ce trebuia să declare referitor la remiterea bunurilor alimentare şi a banilor.

«M.I.: Închide-ţi telefoanele, tot!

C.G.: Închide, bată-le Dumnezeu! Dute, du-le afară!

M.I.: Hai, du-le de aicea!

C.G.:.[tuşeşte - n.n.]. Du-le afară-n gută! Că.

M.I.: Şi ăsta. ăsta, ăs. nu poate fi scos din priză?

C.G.: Ia scoate-l şi pe ăla din priză, G., aşa! Şi a venit, mi-a venit o citaţie, o zis. Păi, când? Ce citaţie?

M.I.: Închide-l de tot, măi G., aruncă-l undeva!

C.G.: Închide-l, mă!

[În dialog intervine fiul lui C.G., C.G.M. -n.n.]

C.G.M.: Nu ştiu ce Dumnezeu nu se-nchide! Gata, bă!

C.G. [vorbeşte în acelaşi timp cu C.G.M. - n.n.]: Scoate-l, mă, afară, mă, cu totu, mă! Scoate-i.

M.I.: Du-l acolo, undeva, în capătul celălalt de casă!

C.G.: Du-l la. sc. scoate-l afară, aşa! Şi mi-a venit, amu' nu ştiu ce citaţie de la D.N.A., să sun marţi pe la ora zece.

M.I.: Aşa!

C.G.: Da' nu ştiu în ce treabă şi ce Dumnezeu, înţelegi?

M.I.: Îţi spune.[neinteligibil].

C.G.: Şi zic, hai, să vorbesc cu.

M.I.: Ăla, vezi, are priză, ceva?

C.G.: Mda.

M.I.: Că amu' au fost oamenii pe la. p-aici, prin casă, ştii?

C.G.: Mda.

M.I.: Scoate-l afară, trage de el! Vezi, că are o chestie! Bun!

M.I.: No, problema e-n felul următor, G.!

C.G.: Da.

M.I.: Ăştia au ascultat telefoanele lui R.D.T. şi a Iu' nevastă-sa.

C.G.: Da.

M.I.: Şi m-au chemat şi pe mine…marţi!

C.G.: 'Ai de mine şi de.

M.I.: Înţelegi? Deci, lucrurile-s foarte grave!

C.G.: Oleu!

M.I.: No, acuma stai, linişteşte-te, că şi eu am avut aşa o cădere la-nceput, cu.

C.G.: Bă, cu ăştia n-am avut în viaţa mea aşa ceva. M.I.: Da.

C.G.: Am avut de-astealalte, cu din astea, da.

M.I.: Da. No lasă, că nu-i.Am terminat, problema-i să fim bărbaţi, no!

C.G.: Asta e, da!

M.I.: Deci.[îşi drege glasul - n.n.]. Îţi dai seama că n-au nimic, decât nişte chestii de telefoane! Eu, acuma, am pus pe cineva să vorbească cu un avocat, să vedem dacă astea-s probe, nu-s probe, că. C.G.: Că şi noi am dat la avocatul nostru, în SATU MARE.:

M.I.: Da.

C.G.: A dat G. şi se-nteresează.

M.I.: Deci, G., asta-i problema, au ascultat telefoanele şi singurul loc unde ne pot prinde cu o ceva, este când eu am dat, eu am vorbit la Zalău cu el şi i-am dat numărul firmei tale.

C.G.: Da, da.

M.I.: Numele, atunci e chestia singură.

C.G.: Da, da!

M.I.: Eu prin telefon nu vorbesc nimic, tu ştii foarte bine!

C.G.: Da. .[tuşeşte - n. n.].

M.I.: Şi ţi-am spus tot timpul: „G., nu vorbim nimic!”.

«M.I.: Acuma, deci noi trebuie să ne păzim pentru următoarea chestie, G.

C.G.: Da, da.

M.I.: Noi avem. Ce pot ei să aibă?

C.G.: Aşa!

M.I.: Ei pot să aibă convorbirile telefonice.

C.G.: Da.

M.I.: În care o singură dată el m-a sunat şi eu i-am spus numărul firmei şi m-oi gândi eu ce să-i zic, de ce chestia asta.

C.G.: Aşa!

M.I.: Tu, zici aşa: „Domn'e, eu pe domnu' M.I. îl cunosc dinainte de a fi ministru.”

C.G.: Păi, şi normal!

M.I.: Aşa.

C.G.: Şi l-a cunoscut socrul meu.

M.I.: „Socrii mei îs prieteni de familie cu ei, vin şi lucră acolo.” Exact!

C.G. [vorbeşte în acelaşi timp cu M.I. - n. n.]: C-aşa a şi fost, că prin ei i-am cunoscut.

M.I.: „Ani de zile.”.

C.G.: Da.

M.I.: „Eu mă mai duc pe la el, îi mai duc cate o horincă, îi mai duc nu ştiu ce.” No, noi nu suntem prieteni de familie. „Amu m-am mutat şi eu acolo, ne vizităm”, nu ştiu ce. Deci, aşa facem, ştii?

C.G.: Da. Da, da. Da, da, da, da.

M.I.: Eu zic aşa: „Eu pe G. îl ştiu de nu ştiu ce. Apăi, pe R.D.T. îl ştiu că suntem prieteni de familie. Sigur că vorbesc cu el, sigur că discutăm politică, sigur că nu ştiu ce. „ Ştii?

C.G.: Da. Da, da, da, da.

M.I.: Deci, asta-i problema! Nu-i de sărit în foc!

C.G.: Da, da.

M.I.: Aşa, ştii? „Domn'e eu am câştigat licitaţia. Eu de pe internet am luat”.

C.G.: Da.

M.I.: Tu aşa zici.

C.G.: Da, da.

M.I.: „Domn'e, eu de internet, eu le iau de pe internet.

C.G.: De pe internet, şi normal, păi ce eu nu le-am luat de pe. de pe perete!

M.I.: „Intru, intru pe internet, mă duc acolo şi le pun şi. păi, ei mă anunţă acasă domnule”

C.G.: Da, da.

M.I.: „Uită-te aicea, m-au anunţat acasă!”

C.G.: Da, exact!

M.I.: Şi-i arăţi faxul! Ştii?

C.G.: Nu că eu nu mă duc până.până ce avocatul care-i situaţia, că el ştie că avocat, no.

M.I.: Da asta-i situaţia G. Deci, despre asta să te temi.» (filele 399-400, vol.2 dosar urmărire penală).

Inculpatul M.I.l. i-a cerut inculpatului C.G. ca în ipoteza în care va fi întrebat de produsele alimentare să declare că i-a dus nişte ţuică inculpatului R.D.T. şi să nu facă referire la celelalte produse.

M.I.: Noi suntem bol.acesta.Tu cu R.D.T. nu-l cunoşti…

C.G.: Da.

M.I.: Dacă. ce mai au ei, pot să aibă?Să zicem că ne-au văzut când ne-am dus cu maşina la ei acasă. Când zicem că ne-o. că dacă ei aduc chestia aia în discuţie.

C.G.: Aşa.

M.I.: Uite, cum spunem, spunem aşa că tu ai făcut ţuică anu' ăsta.

C.G.: Nu, da'. Da, da.

M.I.: Da? Ş-ai venit la mine…

C.G.: Da.

M.I.: Ş-ai zis: „Domn'e, am făcut nişte ţuică şi uite, eu vreau să vă dau domnu’ M.I. şi m-am gândit că poate şi lui R.D.T. ar trebui că am bogătă p-acoIo.”

C.G.: Da, da.

M.I.: Ş-atunci eu. eu o să zic: „Am pus mâna pe telefon şi am zis domn'e să-i ducem şi la ăsta nişte ţuică.” Care-i baiu', înţelegi?

C.G.: Da, exact! Bine!

M.I.: Deci, asta numa'. numai ţui. de ţuică vorbim.

C.G.: Da, da, corect!

M.I.: Nu zici de alte.

C.G.: [vorbeşte în acelaşi timp cu M.I. - n.n.]: Da' eu înainte de a mere vreau să vin eu cu.

M.I.: Da' tu să vorbeşti cu avocatu'.

C.G.: Mai grăim, că vorbesc cu avocatu'.

M.I.: Aşa.

C.G.: Da.

M.I.: Şi-i spui că uite tu c-am aşa ştii că s-o întâmplat lucrurile.

M.I.: R.D.T. declară deja în ziarul de astăzi.

C.G.: Aşa.

M.I.: Că telefoanele Iu nevastă-sa au fost ascultate. Da eu cu nevastă-sa n-am vorbit nimic.

C.G.: Da, da.

M.I.: De ăstea, ştii?

C.G.: Da.

M.I.: Eu n-am făcut nimic, numa' am zis: „S.R. unde eşti?” Ştii?

C.G.: Da.

M.I.: „Că vreau să te văd!”

C.G.: Da, da.

M.I.: Înţelegi?

C.G.: Da, exact.

M.I.: N-are nicio chestie!

C.G.: Da, da, da.» (filele 400-401, vol.2 dosar urmărire penală).

În legătură cu remiterea sumei de 15.000 euro ministrului Agriculturii la data de 23 septembrie 2007, inculpatul M.I.I. îi explica inculpatului C.G. că atunci când a dat banii nu a vorbit nimic cu inculpatul R.D.T., i-a scris pe hârtie cât va primi pentru fiecare licitaţie, iar dacă va fi întrebat de procurori va spune că i-a dat nişte hârtii cu privire la problemele din teritoriu.

«M.I.: Când eu i-am dat ăă… …[vorbeşte în şoaptă -n.n]. când am dat plicu’ cu banii atuncea…

C.G.: Plicu cu hanii, da.

M.I.: Aşa. Deci, când eu i-am dat chestia asta. dacă era cineva în zonă.

C.G. [vorbeşte în acelaşi timp cu M.I. - n.n.]: Da' spusu-i-a.spusu-i-aţi că-s cinşpe mii acolo, nu?

M.I.: Da taci, mă, nu mai vorbi de bani!

C.G.: Nu, nu, bine, bine!

M.I.: Da’ nu mai vorbi de cinşpe.

C.G.: Da, aşa-i.

M.I.: Nu. i-am spus nimica! Eu i-am scris.

C.G.: Da şt.ştia de bani?

M.I. [vorbeşte în acelaşi timp cu C.G.-n. n. ]: Eu nu vorbesc.

C.G.: Da, da, da.

M.I.: Da' sigur!

C.G. [vorbeşte în acelaşi timp cu M.I.-n.n.]: Bine, da, da.

M.I.: G., nu, eu.Eu am sc. Măi! Eu am pus o foaie pe masă. De-aia zic că n-au nimica.

C.G.: Da, da, da.

M.I.: Înţelegi?

C.G.: Corect, da.

M.I.: Şi-am zis: „Mă, uite-te, mă!Tu pentru aia ai aşa.”

C.G.: Da, da, da.

M.I.: „Înţelegi? Dacă ne faci aia, aia-i aşa. şi gata!” Şi-am zis: „Cum să.? „ Păi -zice- când poţi”! No, ş-apoi te-am sunat şi-am zis: „Hai să.ăsta!” Ştii?

C.G.: Da. Da, da.

M.I.: Deci, eu zic: „Dom'ne, ce? Eu i-am dat nişte hârtii care. pentru că. am vrut să-l ajut să fie ministru, că uite, sunt nişte probleme în teritoriu!” Înţelegi?

C.G.: Corect! Da, da, da.

M.I.: Deci nu-i. nu mai…

C.G. [vorbeşte în acelaşi timp cu M.I.-n.n.]: E corectă treaba!

M.I.: Deci ai înţeles!

C.G.: Am înţeles!

M.I.: Nu-i. ne… no!

C.G.: Da, da! Da!

M.I.: Asta-i toată treaba!» (filele 401-402 vol.2, dosar urmărire penală).

Instanţa a reţinut că procesul-verbal de redare a discuţiilor ambientale purtate la data de 5 octombrie 2007 între inculpaţii M.I. şi C.G. se coroborează cu declaraţiile inculpatului C.G., ale martorului C.G.M. şi cu procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 28 septembrie 2007.

Astfel, inculpatul C.G. arată că în data de 5 octombrie 2007 în jurul orei 20,00 M.I. a venit la domiciliul său din cartierul Firiza-Baia Mare şi i-a spus că dacă va fi audiat de către procurorii de la Direcţia Naţională Anticorupţie să nu spună nimic despre produsele alimentare pe care le-au dus la data de 13 septembrie 2007 la domiciliul lui R.D.T. şi să vorbească doar despre nişte ţuică, explicându-i că telefoanele s-ar putea să fi fost interceptate, atât pentru el, cât şi pentru R.D.T. Discutând despre întâlnirea din 23 septembrie 2007 când i-a dat plicul cu bani, l-a asigurat că este imposibil să existe vreo probă pentru că el nu a vorbit cu R.D.T. la masă, ci i-a scris pe o hârtie cât i se cuvine pentru fiecare licitaţie în parte.

În legătură cu plicul cu cei 15.000 euro, inculpatul M.I. l-a asigurat de asemenea că nu există vreo probă pe care să o deţină procurorii, interzicându-i să mai spună vreun cuvânt despre această sumă. La începutul întâlnirii, inculpatul M.I. l-a pus pe fiul său să scoată toate telefoanele fixe şi mobile din acea cameră de teamă de a nu se înregistra ceea ce urma să-i spună (filele 91-92 vol.3 dosar urm.pen.).

Martorul C.G.M. a relatat în cursul urmăririi penale că în luna octombrie 2007, într-o seară inculpatul M.I. a venit la domiciliul tatălui său din Firiza, unde a stat aproximativ 20-30 minute şi a discutat cu acesta în sufrageria locuinţei, el participând numai la începutul acestei întâlniri.

„M.I. ne-a spus să închidem toate telefoanele mobile spunându-ne că e posibil să fie ascultate, iar eu şi tatăl meu am procedat în consecinţă, după care tot M.I. ne-a pus să scot din priză şi telefonul fix aflat în sufragerie. Eu am scos mufa de contact, după care am plecat în bucătărie”.

Martorul nu a participat la discuţia dintre cei doi inculpaţi, însă potrivit susţinerilor sale i s-a părut ciudat că M.I. i-a spus să închidă telefoanele fixe şi mobile (f. 128-129 vol.3 dosar urmărire penală).

Din procesul-verbal încheiat la 23 septembrie 2007 aflat la filele 307-309 vol.2 dosar urmărire penală, a rezultat că, după ce s-a aşezat la masă la ora 11,41, inculpatul R.D.T. a primit de la inculpatul M.I.I. o coală albă format A4 pe care a împăturit-o în patru, a scris cu mină de culoare albastră două cuvinte, iar sub acestea un şir de cifre, apoi a înmânat înscrisul inculpatului M.I.I. Acesta a scris mai multe menţiuni pe una din feţele nescrise ale colii de hârtie.

Rezultatele supravegherii operative au fost consemnate în procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 28 septembrie 2007 şi care, potrivit art. 224 alin. (3) C. proc. pen., constituie mijloc de probă.

Se confirmă astfel susţinerile inculpatului M.I.I. în sensul că nu a vorbit cu ministrul Agriculturii despre bani, ci i-a scris acestuia:

M.I.: Nu. i-am spus nimica! Eu i-am scris.

C.G.: Da' şt.ştia de banii?

M.I. [vorbeşte în acelaşi timp cu C.G.-n. n. ]: Eu nu vorbesc.

În actul de sesizare s-a mai reţinut că inculpatul C.G. a oferit, prin intermediul inculpatului M.I.I., un autoturism „A.” inculpatului R.D.T. în scopul cumpărării influenţei acestuia, în sensul de a interveni pe lângă funcţionarii Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Rm. Vâlcea, pentru ca SC C.E. SRL Certeze să fie favorizată în câştigarea a două licitaţii de lucrări.

În sarcina inculpatului M.I.I. s-a reţinut că acesta, cu scopul de a-l sprijini pe inculpatul C.G. în realizarea activităţilor infracţionale, a acceptat şi intermedierea ofertei legată de autoturismul de lux, A.”.

Inculpatul C.G. a declarat constant că i-a spus inculpatului M.I.I. că în ipoteza în care ministrul Agriculturii îl sprijină în câştigarea licitaţiei de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Rm. Vâlcea este dispus să ofere acestuia şi un autoturism marca A. pe care îl achiziţionase contra sumei de 65.000 euro (f.60-96 vol.3 dosar u.p., f.149,151 vol.l dosar instanţă).

S-a reţinut că declaraţia inculpatului C.G. în acest sens se coroborează cu procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice din 23.09,2007, ora 13.00 purtate între C.G. şi M.I.I.

«C.G.: Şefu', de le poate pe amândouă, spune-i că-i dăm ceva, o maşină puternică, îi aminteşti!

M.I.: Mâine îmi dă răspunsul, am plecat de acolo.! (fila 104, vol.2 dos. urm.pen.). La data de 3 octombrie 2007, în parcarea magazinului „P.” din Baia Mare, inculpatul C.G. reiterează oferta privind autoturismul:

«C.G. [vorbeşte în acelaşi timp cu M.I.- n.n.]: Bine, da' cu maşina cum rămâne? întreabă de maşină? Trebe' maşina?

M.I.: Na, n-am apucat să-i spun de asta!

C.G.: Nu, nu.!

M.I.: i-am zis: „Băi, fii atent! Există o chestie pregătită.” „Lasă-mă -zice - amu lasă-mă!”, zice.» (filele 383, 384, vol.2 dosar urmărire penală).

Din examinarea proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice şi ambientale din 23 septembrie 2007 şi 3 octombrie 2007 a rezultat că inculpatul M.I. nu a adus la cunoştinţa ministrului Agriculturii despre oferta inculpatului C.G. referitoare la autoturism, inculpatul M.I. relatându-i „Na, n-am apucat să-i spun de asta!”

Inculpatul M.I. a încercat să-i comunice Ministrului Agriculturii propunerea legată de autoturism, spunându-i acestuia că „există o chestie pregătită”, fără însă a-i oferi alte detalii, inculpatul R.D.T. refuzând o astfel de discuţie „lasă-mă . amu' lasă-mă!”

În cazul infracţiunii prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 elementul material al laturii obiective constă în acţiunea de cumpărare a influenţei reală sau presupusă pe lângă un funcţionar ce se realizează alternativ prin promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri sau alte foloase pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Atât promisiunea cât şi oferirea, trebuie să ajungă la cunoştinţa funcţionarului indiferent de modul cum se realizează aceasta.

Or, în speţă, promisiunea inculpatului C.G. legată de autoturismul A. nu a ajuns la cunoştinţa ministrului Agriculturii, aşa cum s-a arătat anterior, din mijloacele de probă analizate rezultând că inculpatul M.I. nu i-a relatat acestuia despre propunerea inculpatului C.G. în acest sens.

De altfel, chiar în rechizitoriu, făcându-se referire la aceleaşi mijloace de probă, procurorul reţine că inculpatul M.I. a încercat să-i comunice inculpatului R.D.T. propunerea legată de autoturism.

Pentru aceste motive, prima instanţă nu a reţinut în încadrarea juridică a faptelor inculpaţilor C.G. şi M.I. şi actul material vizând promisiunea unui autoturism.

În cursul cercetării judecătoreşti s-a încuviinţat inculpatului M.I. efectuarea unei expertize criminalistice a înregistrărilor audio şi audio-video menţionate la f.26-28 vol.2 dosar instanţă cu următoarele obiective:

a) dacă suporturile ce conţin înregistrări şi interceptări telefonice, audio şi audio-video sunt originale;

b) dacă aceste suporturi sunt autentice, respectiv dacă:

- sunt realizate simultan cu evenimentele acustice conţinute şi nu reprezintă o copie;

- dacă nu conţin eventuale intervenţii, ca ştersături, inserări, intercalări de cuvinte, fraze sau alte elemente de contrafacere;

- au fost realizate cu echipamentul tehnic deţinut de către unitatea care a efectuat interceptările şi înregistrările audio şi audio-video;

c) să se stabilească dacă vocile înregistrate şi identificate de organele de anchetă ca aparţinând inculpatului M.I. îi aparţin într-adevăr acestuia;

d) să se stabilească dacă în raport de caracteristicile vocii aparţinând inculpatului M.I. şi de mijloacele tehnice folosite, aceasta ar fi putut fi prelucrată cu softuri audio-video speciale;

e) dacă interceptările şi înregistrările telefonice, audio şi audio-video au fost supuse unor operaţiuni de prelucrare: inserări, intercalări cu/de pasaje, fragmente din interceptări şi înregistrări neaflate la dosarul cauzei.

Potrivit raportului de expertiză criminalistică din 8 noiembrie 2011 suporturile optice în litigiu ce conţin înregistrări şi interceptări telefonice, audio şi audio-video nu sunt originale, fără a exclude posibilitatea ca înregistrările examinate să fie fidele înregistrărilor originale.

Întrucât înregistrările examinate nu sunt originale rezultă că nu au fost realizate simultan cu evenimentele acustice şi vizuale conţinute.

În urma examinării înregistrărilor în litigiu cu sistemele şi - echipamentele aflate în dotarea I.N.E.C. se concluzionează că „înregistrările audio şi audio-video expertizate nu au suferit intervenţii tehnice de natură să le modifice conţinutul (ştergeri, inserări, etc.) cu atât mai puţin prin înserarea, intercalarea cu/ de pasaje, fragmente din interceptări şi înregistrări neaflate la dosarul cauzei”.

Din cauza fragmentării înregistrării audio-video de pe suportul L20 ce este stocată într-un fişier denumit „supraveghere operativă întâlnire M.I. cu R.D.T. la 23 septembrie 2007”, nu s-a putut stabili dacă aceasta a suferit intervenţii tehnice.

Faptul că înregistrările audio şi audio-video examinate de expert nu au fost realizate simultan cu evenimentele conţinute nu poate conduce la înlăturarea acestora din ansamblul materialului probator.

Această concluzie se impune întrucât fişierele create în condiţiile de stocare digitală sunt transferate ulterior pe CD/DVD-uri, momentul inscripţionării CD/DVD nefiind niciodată simultan cu momentul efectuării înregistrărilor, acestea fiind făcute iniţial pe memoriile interne ale aparatelor utilizate.

Cum aparatele respective se utilizează pentru efectuarea mai multor înregistrări, iar în memoria acestora nu poate fi păstrat decât un număr limitat de înregistrări, conţinutul se transferă pe un alt mediu de stocare (suport optic tip CD/DVD) fără a suferi modificări ale integrităţii, aspect confirmat şi de expert în concluziile raportului de expertiză.

Referitor la înregistrarea audio-video ambientală stocată în fişierul denumit „supraveghere operativă întâlnire M.I. cu R.D.T. la 23 septembrie 2007”, în cuprinsul raportului de expertiză criminalistică s-a arătat că această înregistrare nu are pe coloana sonoră convorbirea persoanelor supravegheate, ci sunete ce provin din spaţiul în care s-a aflat operatorul la realizarea înregistrării, iar expertul susţine că această înregistrare a fost oprită sau suspendată pentru intervale de timp necunoscute, motiv pentru care nu s-a putut stabili dacă a suferit intervenţii tehnice.

Referitor la această înregistrare vizionată în şedinţă publică, Înalta Curte a constatat că, pe de o parte, inculpaţii M.I. şi R.D.T. nu au contestat întâlnirea din 23 septembrie 2007 de pe terasa Restaurantului „R.T.”.

Pe de altă parte, din cuprinsul raportului de expertiză criminalistică rezultă că pe suportul L19 se găsesc două înregistrări realizate în mediul ambiental, respectiv înregistrarea audio M.I. cu R.D.T. la 23 septembrie 2007 Falcon 0707 wav şi înregistrarea audio M.I. cu R.D.T. la 23 septembrie 2007 microfon direcţional wav.

Expertul a susţinut că sunt două înregistrări efectuate la mică distanţă în spaţiu, de ordinul a câţiva metri între cele două echipamente de înregistrare ale aceloraşi evenimente sonore. Prin examinarea auditivă a evenimentelor sonore conţinute de ambele înregistrări, s-a constatat acelaşi avans de 2-3 secunde al indexului temporal la care apar acestea în înregistrarea MI 310 f.wav faţă de cel aferent aceloraşi evenimente în înregistrarea MI 310 m.wav. Rezultă că aceste înregistrări îşi susţin una alteia integritatea (f. 142 vol.2 dosar instanţă).

Expertul a mai arătat că nu a identificat intervenţii tehnice de natură să modifice conţinutul înregistrărilor în litigiu aflate pe suportul L19.

În acelaşi raport de expertiză criminalistică s-au formulat următoarele concluzii cu privire la vocile înregistrate şi identificate de organul de urmărire penală ca aparţinând inculpatului M.I.I.:

- este o probabilitate foarte ridicată ca vocile din înregistrările MI 53 wav (convorbirea telefonică din 6 septembrie 2007, ora 19:53 între inculpaţii M.I.I. şi C.G.); MI99 wav (convorbirea telefonică din 20 septembrie 2007 ora 20:41 între inculpaţii M.I.I. şi R.D.T.), MI106 wav (convorbire telefonică din 24 septembrie 2007 ora 9:24 între inculpaţii M.I.I. şi C.G. şi MI113 wav (convorbire telefonică din 24 septembrie 2007 ora 16:33 între inculpaţii M.I.I. şi C.G.) identificate de organele de urmărire penală ca aparţinând inculpatului M.I.I. să îi aparţină acestuia;

- este o posibilitate ridicată ca vocea din înregistrarea MI 44 wav (convorbire telefonică din 5 septembrie 2007 ora 10:11 între inculpaţii C.G. şi M.I.I.) identificată de organele de anchetă ca aparţinând inculpatului M.I.I. să îi aparţină acestuia;

- este probabil ca vocile din următoarele înregistrări identificate de organele de urmărire penală ca aparţinând inculpatului M.I.I. să îi aparţină acestuia - MI 101 wav (convorbire telefonică din 23 septembrie 2007 ora 10:44 între inculpaţii M.I.I. şi R.D.T.), MI 109 wav (convorbire telefonică din 24 septembrie 2007 ora 16:23 între inculpaţii M.I.I. şi C.G.) şi MI 110 wav (convorbire telefonică din 24 septembrie 2007 ora 16:26 între inculpaţii M.I.I. şi C.G.);

- nu se poate stabili o corespondenţă între vocea inculpatului M.I.I. şi celelalte înregistrări din tabelul 4 respectiv MI 20 wav (convorbire telefonică din 2 august 2007 ora 9:59 între inculpaţii M.I.I. şi C.G.), MI 49 wav (convorbire telefonică din 6 septembrie 2007 ora 19:12 între inculpaţii M.I.I. şi C.G.), MI 93 wav (convorbire telefonică din 13 septembrie 2007 ora 10:59 între inculpatul M.I.I. şi R.D.T. S.R.), MI 96 wav (convorbire telefonică din 13 septembrie 2007 ora 11:27 între inculpatul M.I.I. şi R.D.T. S.R.), MI 105 wav (convorbire telefonică din 24 septembrie 2007 ora 9:03 între inculpaţii M.I.I. şi C.G.), MI 112 wav (convorbire telefonică din 24 septembrie 2007 ora 16:28 între inculpaţii M.I.I. şi C.G.), MI 382 wav (discuţie în mediul ambiental din 3 octombrie 2007 ora 17:19 între inculpaţii C.G. şi M.I.I.), MI 395 wav (convorbire în mediu ambiental din 5 octombrie 2007 ora 20:37 între inculpaţii M.I.I. şi C.G.).

Potrivit raportului de expertiză, înregistrările pentru care nu au fost date valori în tabelul aflat la fila 23 din raport au fost considerate necorespunzătoare pentru recunoaşterea automată a vorbitorului, datorită cantităţii reduse de voce netă, respectiv a raportului semnal/zgomot nesatisfăcător. La evaluarea acestor valori trebuie să se ţină cont de faptul ca, din cauze obiective, eşantioanele de voce provenind de la inculpatul M.I.I. au fost prelevate în condiţii diferite de cele în pare a fost realizată fiecare înregistrare în litigiu şi sunt necontemporane, fapt ce se reflectă în valorile scăzute determinate de metoda „pitch”. Efectul acestei situaţii asupra rezultatelor este reducerea valorilor P calculate.

În acelaşi raport de expertiză s-a concluzionat că nu se poate stabili dacă în raport de caracteristicile vocii aparţinând inculpatului M.I.I. şi de mijloacele tehnice folosite, aceasta ar putea fi prelucrată cu softuri audio-video speciale.

În aprecierea concluziilor raportului de expertiză criminalistică din 8 noiembrie 2011 referitoare la identificarea vocii aparţinând inculpatului M.I.I., Înalta Curte a avut în vedere că în prezent nu există metode standardizate sau validate ştiinţific pentru identificarea cu certitudine a persoanelor după voce şi vorbire, valorile obţinute de expert şi expuse în tabelul nr. 4 din raport au fost influenţate de împrejurarea că eşantioanele de voce provenind de la inculpatul M.I.I. au fost prelevate în condiţii diferite de cele în care s-au realizat înregistrările expertizate şi nu sunt contemporane, iar înregistrările pentru care nu s-a obţinut niciun rezultat prin metoda folosită de expert nu au fost corespunzătoare pentru recunoaşterea automată a vorbitorului datorită cantităţii reduse de voce netă şi a raportului semnal/zgomot nesatisfăcător.

Cu toate acestea, expertul a concluzionat că înregistrările audio şi audio-video expertizate nu au suferit intervenţii tehnice de natură să le modifice conţinutul (ştergeri, înserări, etc.) cu atât mai puţin prin înserarea, intercalarea cu/de pasaje, fragmente din interceptări şi înregistrări care nu se află la dosarul cauzei.

Pe de altă parte, instanţa a analizat concluziile raportului de expertiză prin coroborare cu toate celelalte probe administrate şi care au fost expuse în considerentele prezentei hotărâri.

S-a reţinut că inculpatul C.G. nu a contestat înregistrările existente la dosarul cauzei, respectiv discuţiile telefonice sau în mediul ambiental purtate cu inculpatul M.I.

Referitor la înregistrarea discuţiei în mediul ambiental din 5 octombrie 2007 între inculpaţii C.G. şi M.I. prin care acesta din urmă recunoaşte practic faptele pentru care este acuzat, încercând să-l determine pe inculpatul C.G. să prezinte organelor de urmărire penală o altă situaţie decât cea reală, Înalta Curte a vizionat această înregistrare în şedinţă publică, constatând ex propriis sensibus că cele relatate de inculpatul M.I. corespund cu procesul-verbal de redare în formă scrisă a conţinutului dialogului ambiental aflat la filele 395-404 vol.2 dosar urmărire penală. De altfel, cu ocazia vizionării înregistrării, inculpatul M.I. nu a formulat nici un fel de obiecţiuni cu privire la conţinutul acesteia.

Prin încheierea din 3 mai 2010 inculpatului M.I. i s-a încuviinţat, în conformitate cu dispoziţiile art. 118 alin. (3) C. proc. pen. şi ale art. 1 din O.G. nr. 75/2000 participarea unui expert parte la efectuarea expertizei, în condiţiile prevăzute de art. 7 din aceeaşi ordonanţă.

Expertul recomandat de către inculpatul M.I. a comunicat instanţei că nu i-au fost puse la dispoziţie toate materialele expertizate sau duplicatele/clonele materialelor expertizate de către I.N.E.C. Bucureşti, astfel că nu a avut posibilitatea să verifice, conform art. 7 din O.G. nr. 75/2000 şi practicii C.E.D.O., materialul necesar pentru efectuarea expertizei şi, implicit, întocmirea unui set complet de obiecţiuni la raportul de expertiză din 08 noiembrie 2011 al I.N.E.C. (filele 179-181 volumul 2 dosar instanţă).

Contrar susţinerilor expertului parte, Înalta Curte a constatat că inculpatului M.I. i-au fost puse la dispoziţie copii ale înregistrărilor audio şi audio-video existente la dosarul cauzei, între care se află şi înregistrările supuse expertizării şi, în consecinţă, expertul avea posibilitatea formulării unor concluzii cu privire la acestea (filele 155-158 volumul 2 dosar instanţă).

De asemenea, expertului parte i-au fost puse la dispoziţie şi eşantioanele de voce prelevate de la inculpatul M.I. ce au fost folosite pentru comparaţie în expertiza efectuată în cauză (fila 165 volumul 2 dosar instanţă).

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului C.G. de a remite la datele de 3 septembrie 2007 şi 23 septembrie 2007 ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, R.D.T., prin intermediul şi cu sprijinul inculpatului M.I. Ioan, produse alimentare în valoare de 1.500 RON şi suma de 15.000 euro cu scopul cumpărării influenţei acestuia în sensul de a interveni pe lângă funcţionarii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Rm. Vâlcea, pentru ca firma SC C.E. SRL Certeze să fie favorizată în câştigarea a două licitaţii de lucrări organizate la sfârşitul lunii septembrie 2007 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de cumpărare de influenţă, în forma continuată prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale).

Fapta inculpatului M.I. Ioan de a-l sprijini pe inculpatul C.G. în realizarea acestei activităţi infracţionale, mijlocindu-i relaţia cu inculpatul R.D.T. şi ajutându-l în remiterea produselor alimentare şi a sumei de 15.000 euro în scopul arătat anterior întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de cumpărare de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale).

Fapta inculpatului R.D.T. care, în calitate de ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a acceptat şi primit la datele de 13 septembrie 2007 şi 23 septembrie 2007 produse alimentare în valoarea de 1.500 RON şi suma de 15.000 euro de la inculpatul C.G., prin intermediul inculpatului M.I., în scopul de a-şi exercita influenţa pe lângă funcţionarii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, în vederea favorizării firmei SC C.E. SRL Certeze pentru adjudecarea a două licitaţii de lucrări organizate la sfârşitul lunii septembrie 2007, respectiv pentru perimetrele de ameliorare Dăneţi 1 – Perdeaua Lată şi Cuculeanu 3 întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul C.G. a recunoscut faptele, având o poziţie sinceră atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată.

Declaraţiile acestuia, prin care descrie în amănunt faptele, se coroborează cu declaraţiile martorilor C. (A.) F.A., C.G.M., înregistrările audio şi audio/video, precum şi cu adresele emise de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si de Vânătoare Râmnicu Vâlcea referitoare la licitaţiile organizate la sfârşitul lunii septembrie 2007, la toate aceste probe făcându-se referire în expunerea situaţiei de fapt.

Cu ocazia dezbaterilor, atât reprezentantul D.N.A., cât şi inculpatul C.G., prin apărător, au solicitat reţinerea în favoarea acestuia a dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

Potrivit acestor dispoziţii legale, persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă de urgenţă în competenţa D.N.A., iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Înalta Curte a constatat că sunt aplicabile în speţă dispoziţiile legale invocate întrucât inculpatul C.G. a denunţat şi facilitat tragerea la răspundere penală a inculpatului M.I. şi a colaborat cu organele de urmărire penală în scopul aflării adevărului în cauză.

Inculpatul C.G. a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., iar în subsidiar,reţinerea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată condiţionat, conform art. 81 C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social concret al unei infracţiuni, în alin. (2) al aceluiaşi articol enumerându-se criteriile ce sunt avute în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social.

În raport de aceste criterii, fapta inculpatului, astfel cum a fost prezentată anterior, nu doar că prezintă pericol social, dar prezintă un pericol ridicat, inculpatul cumpărând influenţa unui membru al Guvernului cu ajutorul unui fost ministru în scopul favorizării unei firme în cadrul procedurii de achiziţie publică.

Din caracterizarea aflată la fila 183 volumul 1 dosar instanţă rezultă că inculpatul C.G. este cunoscut cu o bună comportare în familie şi societate, se bucură de respect şi apreciere din partea consătenilor, este implicat în viaţa comunităţii locale. De asemenea, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o conduită procesuală sinceră pe parcursul procesului penal, făcând o descriere amănunţită a modalităţii în care a comis faptele şi a colaborat cu organele de urmărire penală.

Cu toate acestea, în favoarea inculpatului nu pot fi reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., datorită faptului că a comis o faptă cu un grad ridicat de pericol social, urmărind câştigarea unei licitaţii în care era interesat altfel decât pe căile legale, prin cumpărarea influenţei unui înalt funcţionar guvernamental.

La individualizarea pedepsei, instanţa a avut însă în vedere toate aceste aspecte ce ţin de persoana inculpatului, gradul de pericol social al faptei săvârşite, aplicând inculpatului C.G. o pedeapsă orientată spre minimul special, cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002.

În cazul acestui inculpat s-a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment şi acesta, chiar fără executarea pedepsei, nu va mai săvârşi alte infracţiuni, Înalta Curte dispunând suspendarea sub supraveghere executarea pedepsei, fiind îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de dispoziţiile art. 861 alin. (1) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 862 C. pen., a fost fixat un termen de încercare compus din durata pedepsei la care s-a adăugat un interval de timp de 2 ani şi 6 luni.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 863 C. pen.

Conform art. 863 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul C.G. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Satu Mare;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a dispus suspendarea şi a executării pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Inculpatul R.D.T. nu a dat declaraţii în cursul urmăririi penale, prevalându-se de dreptul la tăcere.

În cursul cercetării judecătoreşti a negat comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu cunoaşte de ce au fost duse la domiciliul său produse alimentare de către inculpaţii M.I. şi C.G., faptă despre care a luat la cunoştinţă după data de 10 octombrie 2007.

Pe data de 23 septembrie 2007, s-a întâlnit cu inculpatul M.I. la o terasă din Piaţa Dorobanţi din Bucureşti şi au avut numai discuţii profesionale.

Inculpatul R.D.T. a arătat că „Nu am discutat despre licitaţii, despre C.G. şi nu s-au făcut discuţii cu privire la denunţător, la fiul acestuia care era administrator al unor firme din Certeze, la vreo instituţie subordonată Ministerului Agriculturii care avea investiţii scoase la licitaţie, nu s-a făcut referire la vreuna dintre instituţiile despre ca referire procurorul, nu s-a făcut referire la vreo funcţie sau nume de funcţionar din Ministerul Agriculturii sau din institutii subordonate, nu s-a făcut referire la denumirea vreunui perimetru de licitaţie, la suprafaţa scoasă la licitaţia acestuia, la valorile bugetate în lei sau euro, nu s-a făcut nici o referire la vreuna din chestiunile care fac obiectul dosarului. În timp ce ne aflam la masa de pe terasă, M.I. a pus pe unul dintre scaunele neocupate de la masă un corp care părea un dosar, un corp ce era de 4-5 ori mărimea palmei lui M.I. Acel corp l-am identificat şi pe imaginile care au fost filmate de organele de supraveghere în momentul în care noi ne aflam la terasă. Am perceput chiar în momentul respectiv că era vorba despre un dosar mapă în care se aflau acte ce interesau finanţarea bisericilor greco-catolice din fondul de rezervă al Guvernului. Întrebat fiind despre discuţia pe care a avut-o cu M.I. la masă, consemnată la fila 28/97 arăt că unde apare cuvântul banii, iar răspunsul domnului M.I. este Deci, în plic s-a făcut referire la banii pentru biserica greco-catolică.”

Dosarul despre care a afirmat că inculpatul M.I. l-a lăsat pe scaunul aflat în preajma mesei de pe terasă I-a ridicat şi l-a dus la minister, dosar în care erau solicitări de sprijin financiar pentru biserici.

Inculpatul R.D.T. a mai arătat că nu a căutat şi nu a găsit în dosarul pe care i l-a dat M.I. bani (filele 103-105 volumul 1 dosar instanţă).

Cu ocazia dezbaterilor în fond, inculpatul R.D.T. a solicitat achitarea sa, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi ridicarea măsurii sechestrului asigurător dispus asupra imobilului situat în Baia Mare, Bulevardul Republicii nr. 18/9, judeţul Maramureş.

Cu privire la acceptarea produselor alimentare, inculpatul R.D.T. a arătat că aceste produse au fost duse la domiciliul său fără ştiinţa şi participarea sa, a aflat despre această activitate a inculpaţilor abia la 10 octombrie 2007, când a fost făcută publică şi din discuţiile cu soţia sa.

Referitor la primirea sumei de 15.000 euro, s-a susţinut că nu există probe care să dovedească că a acceptat şi primit aceşti bani în scopul reţinut prin rechizitoriu. Înregistrarea ambientală audio-video din 23 septembrie 2007, pe care îşi întemeiază în principal parchetul acuzarea este ilegală, neputând fi folosită în procesul penal, întrucât a fost obţinută cu încălcarea dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen. raportat la art. 28 şi art. 53 din Constituţie, anterior începerii urmăririi penale.

S-a mai arătat că nelegalitatea mijloacelor de probă reprezentate de înregistrările video şi audio trebuie privită şi prin prisma încălcării dispoziţiilor art. 912 alin. (3), art. 913 alin. (3), art. 914 şi art. 915 C. proc. pen., care reglementează modalitatea de prezentare la instanţă a acestor înregistrări de către organele de urmărire penală. Aceste texte legale nu prevăd posibilitatea/obligativitatea prezentării instanţei a unui colaj din înregistrările audio-video efectuate, a unei sinteze sau a unor părţi reprezentative din aceste înregistrări, ci dimpotrivă procurorul prezintă instanţei de judecată suportul pe care sunt fixate înregistrările şi interceptările.

În cauză, a susţinut apărarea, toate înregistrările audio şi video au suferit modificări, fiind realizate sinteze şi mixaje ale acestora de către parchet, fapt ce atrage imposibilitatea utilizării lor ca mijloace de probă în procesul penal.

Înlăturarea acestor înregistrări audio-video se impune şi pentru motivul că ele au fost făcute publice prin intermediul mass-media, aducându-se atingere dreptului la un proces echitabil prin nesocotirea principiului prezumţiei de nevinovăţie prevăzut de art. 6 paragraful 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 52 C. proc. pen.

De asemenea, potrivit concluziilor raportului de expertiză criminalistică, înregistrările expertizate nu sunt autentice, nu au fost realizate simultan cu evenimentele acustice şi vizuale conţinute, astfel că aceste mijloace de probă nu pot fî folosite ca probe în procesul penal.

Apărarea a mai susţinut că şi în ipoteza în care s-ar ignora caracterul nelegal al probelor, constând în înregistrările audio-video analizate, din conţinutul lor nu rezultă că inculpatul R.D.T. ar fi primit la 23 septembrie 2007 suma de 15.000 euro, în nici o înregistrare nu apare plicul respectiv şi faptul înmânării acestuia de către inculpatul M.I.

Inculpatul a arătat că nici din declaraţiile martorilor audiaţi nu rezultă că ar fi pretins sau primit bani sau alte foloase, prin intermediul inculpatului M.I., în scopul de a interveni şi exercita influenţă asupra unor funcţionari ai Inspectoratului, Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, declaraţiile inculpatului C.G. sunt contradictorii în ceea ce priveşte licitaţiile pentru câştigarea cărora s-au remis banii, Direcţia de Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea fiind instituţii diferite. Concluzionând, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, rezultă că sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen. referitoare la inexistenţa faptei, motiv pentru care se solicită achitarea şi înlăturarea măsurii sechestrului asigurător.

Inculpatul M.I. nu a recunoscut fapta, a dat declaraţii pe parcursul procesului penal numai cu ocazia soluţionării propunerii de luare a măsurii arestării preventive de către Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, la procuror şi în faţa instanţei prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Inculpatul a arătat că s-a întâlnit în repetate rânduri cu inculpatul R.D.T. cu care se afla în relaţii de prietenie, nu îşi poate aminti cum s-a desfăşurat fiecare întâlnire şi nu a promis inculpatului C.G. că îl va sprijini să câştige licitaţiile prin intermediul ministrului Agriculturii (filele 175-176 volumul 3 dosar urmărire penală). Împreună cu inculpatul C.G. s-a deplasat la locuinţa inculpatului R.D.T. şi a lăsat mai multe produse alimentare, produse care de fapt îi erau destinate lui, însă C. a insistat ca o parte dintre acestea să-i fie date ministrului Agriculturii. Mai arată inculpatul că s-a întâlnit cu R.D.T. la o terasă, în Dorobanţi, unde i-a înmânat un dosar de la Biserica Greco-Catolică din Baia Mare şi nu i-a dat acestuia suma de 15.000 euro.

Totodată, în aceeaşi declaraţie, inculpatul M.I. a mai susţinut că a discutat cu C.G. despre licitaţiile la care urma să participe, însă nu l-a ajutat în nici un mod (filele 184-185 volumul 3 dosar urmărire penală).

Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul M.I. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina sa din complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 61 din Legea nr. 78/2000, iar pentru inculpatul C.G. din infracţiunea de cumpărare de influenţă în formă continuată prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În infracţiunea de cumpărare de influenţă prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000.

Inculpatul, prin apărătorul său, a susţinut că, în ipoteza în care promisiunea sau oferirea de bani, daruri sau alte foloase este urmată de primirea banilor sau acceptarea promisiunilor, nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. datorită faptului că între conţinuturile alternative există o legătură naturală, acestea fiind momente intermediare, fiecare reprezentând trepte deosebite de înfăptuire a aceleiaşi finalităţi, alcătuind laolaltă o unitate naturală a infracţiunii.

Inculpatul M.I. a mai solicitat înlăturarea din procesul penal a mijloacelor de probă obţinute în mod ilegal.

S-a susţinut şi de către inculpatul M.I. că înregistrările şi interceptările audio şi audio-video, făcute publice prin intermediul mass-media, în cursul urmăririi penale, aduc atingere dreptului la un proces echitabil prin încălcarea prezumţiei de nevinovăţie şi, ca atare, nu pot fi folosite în procesul penal.

Pe de altă parte, suporturile optice ce conţin înregistrări şi interceptări telefonice, audio şi video nu sunt originale, expertul concluzionând că nu au fost realizate simultan cu evenimentele acustice şi vizuale conţinute şi, în consecinţă, nu pot fi folosite ca probă în procesul penal.

Inculpatul M.I.I. a mai arătat că interceptările şi înregistrările convorbirilor purtate în mediu ambiental la datele de 23 septembrie 2007, ora 12:10, 03 octombrie 2007, ora 17:19 şi 05 octombrie 2007, ora 20:37 contravin prevederilor art. 68 alin. (1) C. proc. pen. deoarece au fost purtate la îndemnul organului de urmărire penală, inculpatul C.G. comportându-se ca un veritabil agent provocator în scopul obţinerii de probe.

Mai mult, aceste interceptări au fost efectuate cu încălcarea dispoziţiilor art. 912 alin. (1) C. proc. pen. care prevăd că procurorul procedează personal la interceptările şi înregistrările prevăzute în acest articol sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală. în speţă însă interceptările în mediul ambiental nu au fost efectuate de către procuror sau de către organul de urmărire penală, ci de către o parte, respectiv inculpatul C.G.

Pe fondul cauzei, inculpatul M.I.I. a solicitat să se constate că fapta pentru care a fost trimis în judecată mai există şi, pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., să se dispună achitarea sa.

Astfel, din nicio probă a dosarului, nu rezultă că produsele alimentare ar fi fost remise la data de 13 septembrie 2007, în schimbul unei influenţe pe care inculpatul R.D.T. ar fi urmat să o trafice în folosul inculpatului C.G.,

Referitor la întâlnirea cu fostul ministru al Agriculturii din data de 23 septembrie 2007, de la terasa Restaurantului „R.T.”, în cadrul căreia se presupune că i-ar fi dat acestuia un plic cu suma de 15.000 euro din partea inculpatului C.G., se arată că nu există niciun mijloc de probă din care să reiasă această stare de fapt reţinută în actul de sesizare.

Singurele mijloace de probă directe care să reflecte aspecte legate de această întâlnire le reprezintă interceptările efectuate în mediu ambiental, realizate cu trei mijloace tehnice diferite, or cu privire la toate aceste interceptări şi înregistrări în mediu ambiental expertiza criminalistică efectuată în cauză a stabilit că nu există nicio corespondenţă între vocea inculpatului M.I.I. şi vocea ce a fost atribuită ca fiind a sa de către organele de urmărire penală.

De asemenea, în ceea ce priveşte convorbirile relevante ale cauzei, expertul a concluzionat că nu se poate stabili o corespondenţă între vocea inculpatului M.I. şi vocea atribuită de către organele de urmărire penală ca aparţinând acestuia.

Înalta Curte a constatat că apărările formulate de inculpaţii R.D.T. şi M.I. sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Este de necontestat că la data de 13 septembrie 2007, inculpaţii M.I. şi C.G. au dus la domiciliul inculpatului R.D.T. produse alimentare, probele administrate demonstrând fără echivoc acest fapt.

Într-adevăr, din nicio probă nu rezultă că inculpatul R.D.T. a pretins aceste produse sau că la data de 13 septembrie 2007 a cunoscut faptul că ceilalţi doi inculpaţi aduc respectivele produse la domiciliul său din Baia Mare.

Din discuţiile purtate cu inculpatul M.I. la data de 23 septembrie 2007, la terasa Restaurantului „R.T.”, inculpatul R.D.T. a înţeles că acesta urmărea să-l sprijine pe C.G. în câştigarea celor două licitaţii de la Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, prin cumpărarea influenţei sale.

Potrivit declaraţiilor martorei K.E., produsele respective au fost consumate de către familia R.D.T., fapt ce demonstrează că inculpatul a acceptat în mod tacit primirea acestora (filele 152-154 volumul 3 dosar urmărire penală, fila 184 volumul 1 dosar instanţă).

De altfel, nici nu s-ar explica de ce inculpatul C.G. a dus acele produse la domiciliul unei persoane pe care nu o cunoştea, dacă nu ar fi fost interesat de sprijinul ministrului Agriculturii în câştigarea licitaţiilor de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea.

În ceea ce priveşte scopul pentru care au fost remise produsele respective, din declaraţiile constante ale inculpatului C.G. rezultă cu certitudine că acestea au fost date pentru ca firma SC C.E. SRL să fie favorizată în câştigarea celor două licitaţii.

Inculpatul C.G. arată că „Am procedat astfel la îndemnurile inculpatului M.I., care mi-a spus că în acest mod ne facem o intrare la ministrul Agriculturii pentru a ne sprijini în câştigarea unor licitaţii” (fila 93 vol. 3, dosar urmărire penală).

Aceeaşi declaraţie este menţinută de către inculpat şi cu ocazia cercetării judecătoreşti (filele 149-150 vol.1 dosar urm pen.).

Referitor la împrejurarea că interceptările şi înregistrările audio şi audio-video s-au efectuat înainte de începerea urmăririi penale, Înalta Curte a constatat că dispoziţiile art. 911 C. proc. pen. nu au fost declarate neconstituţionale.

Chiar în cauza de faţă s-a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen. în raport cu dispoziţiile art. 2 art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 962 din 25 iunie 2009 a respins excepţia de neconstituţonalitate.

S-a reţinut că din examinarea textului de lege invocat rezultă că interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, dacă sunt date ori indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu.

Potrivit art. 914 şi 915 C. proc. pen. condiţiile de autorizare, de înregistrare şi de certificare se aplică şi în cazul înregistrărilor în mediul ambiental şi înregistrărilor de imagini, cu excepţia redării în formă scrisă pentru acestea din urmă.

Înalta Curte a reţinut că emiterea autorizaţiei cerută de dispoziţiile art. 911 C. proc. pen. nu este condiţionată de începerea urmăririi penale din moment ce textul de lege vorbeşte despre „pregătirea unei infracţiuni”, putând fi emisă deci înainte de săvârşirea acesteia, când practic nu există urmărire penală începută.

Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi a celor din mediul ambiental s-au efectuat cu autorizarea motivată a judecătorului de la instanţa competentă (filele 8-19, 61-93 volumul 2 dosar urmărire penală).

De asemenea, convorbirile interceptate şi înregistrate au fost redate integral în procese-verbale certificate pentru autenticitate de către procurorul care a efectuat urmărirea penală în cauză, la aceste procese-verbale fiind ataşate copii ale suporturilor ce conţin înregistrarea convorbirilor şi care au fost înaintate instanţei conform art. 913 C. proc. pen.

Referitor la înregistrările audio-video, inculpaţii R.D.T. şi M.I.I. au susţinut că acestea au suferit modificări, fiind realizate sinteze şi mixaje ale acestora de către parchet şi, potrivit expertizei criminalistice, nu sunt autentice.

Curtea a analizat anterior concluziile expertizei criminalistice efectuată în cauză, iar faptul că aceste înregistrări nu sunt autentice întrucât nu au fost realizate simultan cu evenimentele conţinute nu poate duce la înlăturarea lor din materialul probator pentru considerentele deja arătate.

Pe de altă parte, este de menţionat şi aici că expertul a concluzionat în sensul că înregistrările audio şi audio-video expertizate nu au suferit intervenţii tehnice de natură să le modifice conţinutul (ştergeri, inserări etc), cu atât mai puţin prin inserarea, intercalarea cu/de pasaje, fragmente din interceptări şi înregistrări neaflate la dosarul cauzei.

Inculpatul M.I. a susţinut că înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental la datele de 23 septembrie 2007, ora 12:10, 3 octombrie 2007, ora 17:19 şi 5 octombrie 2007, ora 20:37 contravine dispoziţiilor art. 68 alin. (1) C. proc. pen., convorbirile au fost purtate la îndemnul organului de urmărire penală, iar inculpatul C.G. a acţionat ca un agent provocator.

De asemenea, aceste înregistrări au fost efectuate cu încălcarea dispoziţiilor art. 912 alin. (1) C. proc. pen.

Înregistrările audio-video din 23 septembrie 2007 s-au efectuat în baza ordonanţei provizorii şi a autorizaţiei nr. 16 din 23 septembrie 2007 emise de Direcţia Naţională Anticorupţie (filele 75-76 vol.2 dosar urm.pen.).

Ordonanţa provizorie a fost confirmată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea nr. 19 din 25 septembrie 2007, în conformitate cu disp. art. 912 alin. (3) C. proc. pen. (filele 81-83 vol.2 dosar urm.pen.).

Convorbirile din mediul ambiental purtate între inculpaţii M.I. şi C.G. la datele de 3 octombrie 2007 şi 5 octombrie 2007 s-au efectuat în baza autorizaţiei nr. 29 din 28 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectându-se condiţiile de legalitate cerute de dispoziţiile art. 911 - 913 C. proc. pen. (filele 88-92 vol.2 dosar urm.pen.).

În ipoteza de faţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 916 alin. (2) C. proc. pen., înregistrările fiind realizate cu aparatura pusă la dispoziţie de către organele de urmărire penală.

Chiar dacă inculpatul C.G., după comiterea faptei a fost de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală şi să poarte tehnică corporală pentru realizarea înregistrărilor ambientale audio şi video nu se poate reţine ca acesta a acţionat ca un agent provocator.

Pentru a fi în prezenţa unei provocări este necesar, pe de o parte, ca aceasta să fie anterioară comiterii infracţiunii, iar pe de altă parte, trebuie să existe o legătură de cauzalitate directă şi imediată între actul provocator şi infracţiunea săvârşită.

Înregistrarea convorbirilor ambientale din 3 octombrie 2007 şi 5 octombrie 2007 cu ajutorul inculpatului C.G. care a fost de acord să poarte tehnică corporală nu contravine dispoziţiilor art. 68 C. proc. pen., realizându-se ulterior comiterii faptelor de către inculpaţi.

Astfel, organele de urmărire penală s-au mărginit a examina într-o manieră pasivă activitatea infracţională a celor trei inculpaţi, fără a exercita vreo influenţă de natură a instiga la comiterea infracţiunilor.

În apărarea sa, inculpatul M.I. a mai susţinut că în ceea ce priveşte convorbirile relevante ale cauzei, expertul a concluzionat că nu există corespondenţă între vocea inculpatului M.I. şi vocea atribuită de organele de urmărire penală ca aparţinând acestuia.

Curtea a analizat pe larg raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză, inclusiv concluziile referitoare la obiectivul privind identificarea persoanei după voce şi vorbire şi constată că şi aceste apărări ale inculpatului sunt nefondate.

Valorile obţinute de expert au fost influenţate de faptul că eşantioanele de voce provenind de la inculpatul M.I. au fost prelevate în condiţii diferite: de cele în care s-au realizat înregistrările şi nu sunt contemporane, iar pe de altă parte, anumite înregistrări nu au fost corespunzătoare pentru recunoaşterea automată a vorbitorului datorită cantităţii reduse de voce netă şi a raportului semnal/zgomot nesatisfacător.

S-a mai solicitat înlăturarea înregistrărilor audio şi audio-video şi pentru motivul că ele au fost făcute publice prin intermediul mass-media.

Într-adevăr, aducerea la cunoştinţa publicului în timpul urmăririi penale a unor înregistrări audio şi audio-video privind faptele ce se reţin în sarcina inculpaţilor creează aparenţa unei atingeri aduse dreptului la un proces echitabil prev. de art. 6 paragraful 2 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Această împrejurare însă nu poate conduce la înlăturarea înregistrărilor audio-video din materialul probator, din moment ce au fost respectate condiţiile de legalitate pentru obţinerea lor, condiţii prevăzute de art. 911-art. 915 C. proc. pen., iar stabilirea vinovăţiei inculpaţilor nu s-a întemeiat exclusiv pe aceste înregistrări, ci pe coroborarea cu celelalte probe administrate în cauză.

Inculpaţii R.D.T. şi M.I.I. au mai susţinut că din nicio probă a dosarului nu rezultă că s-ar fi remis la data de 23 septembrie 2007 un plic cu suma de 15.000 euro în scopul arătat în actul de sesizare, întrucât din înregistrările prezentate instanţei nu reiese existenţa plicului în materialitatea sa şi faptul înmânării acestuia inculpatului R.D.T.

Probele care dovedesc primirea sumei de 15.000 euro de către inculpatul R.D.T. au fost analizate pe larg la expunerea situaţiei de fapt.

Chiar dacă în înregistrarea audio-video din 23 septembrie 2007, realizată la terasa Restaurantului „R.T.” nu se vizualizează plicul cu bani în materialitatea sa, aceasta nu înseamnă că inculpatul R.D.T. nu l-a primit, având în vedere comportamentul specific al persoanelor care săvârşesc astfel de infracţiuni, măsurile de precauţie pe care şi le iau inculpaţii, prudenţa manifestată de inculpatul M.I.I. la întâlnirea cu R.D.T., aspect ce rezultă din discuţia purtată de aceştia în momentul în care s-au întâlnit şi ulterior:

«R.D.T.: Acum, adu-le să facem prima lectură la .

M.I.: Da. Măi oamenii ăştia care au stat…

R.D.T.: Băi nu arunca hârtia!

M.I.: Nu arunc! Oamenii ăştia care stau…

M.I.: Oamenii ăştia care stau la.lângă masă la noi au venit după ce am venit eu, ştii, de-aia mă tot. ă .

R.D.T.: Îhî.» (filele 313, 314, vol.2 dosar urmărire penală).

Trebuie menţionat că, aşa cum s-a reţinut anterior, în înregistrarea video a întâlnirii inculpatului C.G. cu inculpatul M.I.I. din 23 septembrie 2007, pe strada Radu Beller, vizionată în şedinţă publică, se observă cum inculpatul C.G. a scos din geantă un plic, pe care l-a dat inculpatului M.I.I.

Acelaşi aspect se reţine şi în nota de supraveghere operativă aflată la filele 364-367 vol.2 dosar urmărire penală.

Nu poate fi reţinută apărarea inculpatului R.D.T. în sensul că inculpatul M.I.I. i-a dat un dosar ce privea finanţarea unor biserici, faţă de împrejurarea că acest lucru s-a realizat numai după întâlnirea inculpatului M.I. cu C.G., dosar ce a fost remis de către acesta din urmă inculpatului M.I.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor M.I. şi C.G., Înalta Curte a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit acestor dispoziţii legale infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Infracţiunea de cumpărare de influenţă se consumă în momentul în care autorul promite, oferă sau dă bani, daruri sau alte foloase direct sau indirect celui care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă pe lângă un funcţionar.

În ipoteza în care autorul după promisiune, oferă sau dă banii, darurile ori alte foloase suntem în prezenţa unei unităţi naturale de infracţiune.

Infracţiunea prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 poate avea însă şi forma continuată atunci când elementul material al laturii obiective se săvârşeşte prin acţiuni repetate în baza aceleiaşi hotărâri, cum este cazul în speţă.

Astfel, din probele administrate a rezultat că, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul C.G. a remis ministrului Agriculturii, cu ajutorul şi prin intermediul inculpatului M.I., la datele de 13 septembrie 2007 şi 23 septembrie 2007, produse alimentare şi suma de 15.000 de euro.

Este de observat că nu suntem în ipoteza prezentată de inculpatul M.I., respectiv în prezenţa unei promisiuni adusă la cunoştinţa inculpatului R.D.T. prin intermediul său, urmată de oferirea de bani, daruri sau alte foloase pentru a exista o unitate naturală de infracţiune.

Susţinerile inculpaţilor R.D.T. şi M.I. sunt infirmate de probele administrate în cauză expuse pe larg în analiza situaţiei de fapt şi care dovedesc că aceştia au săvârşit infracţiunile de trafic de influenţă şi complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă.

La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaţilor R.D.T. şi M.I., Înalta Curte va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, relaţiile sociale lezate, activitatea infracţională a inculpaţilor afectând credibilitatea instituţiilor statului şi conducând la ideea satisfacerii unor interese personale altfel decât pe căile legale.

Instanţa mai are în vedere că la data respectivă inculpatul R.D.T. avea calitatea de membru al Guvernului, fiind ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, calitate în care a lăsat să se înţeleagă faptul că îşi va exercita puterea de influenţă asupra funcţionarilor din cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, în timp ce inculpatul M.I. a deţinut această funcţie în perioada 1997-2000.

De asemenea, instanţa a ţinut seama de cuantumul sumei de bani ce a făcut obiectul infracţiunii de trafic de influenţă, atitudinea procesuală nesinceră a inculpaţilor, precum şi de împrejurarea că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, aplicând celor doi inculpaţi pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, cu executare în regim de detenţie.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.D.T., întrucât acesta avea calitatea de membru al Guvernului României, s-a constatat că au fost respectate dispoziţiile legale referitoare la punerea acestuia sub învinuire, respectiv dispoziţiile art. 109 alin. (2) din Constituţia României şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială (filele 104-111, 123, 197, 199 vol.3 dosar urm. pen.).

În baza art. 19 din Legea nr. 78/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul R.D.T. a sumelor de 15.000 de euro şi 1.500 lei şi a fost obligat inculpatul la plata acestor sume către stat.

În cursul urmăririi penale s-a dispus prin Ordonanţa din 10 martie 2008 luarea măsurii asigurătorii constând în instituirea unui sechestru asupra imobilului situat în Baia Mare, B-dul Republicii nr. 18/9, judeţul Maramureş, imobil ce aparţine inculpatului R.D.T.

Oficiul Judeţean de cadastru şi Publicitate Maramureş a emis încheierea din 2 aprilie 2008 prin care a admis cererea Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a notat sechestrul asigurător pentru suma de 15.000 de euro şi 1.500 lei (filele 298, 299, 310-314 vol.3 dosar urm.pen.).

Înalta Curte a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra imobilului aparţinând inculpatului R.D.T., situat în Baia Mare, B-dul Republicii nr. 18/9, judeţul Maramureş.

Prin încheierea din 13 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a luat faţă de inculpatul M.I. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prev. de art. 1451 C. proc. pen., măsură menţinută de prima instanţă.

Împotriva sentinţei penale pronunţată de prima instanţă, au declarat, în termen legal, recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, recurentul inculpat C.G. şi recurenţii intimaţi inculpaţi M.I. şi R.D.T.

Reprezentantul Ministerului Public - D.N.A., prin recursul declarat, a solicitat casarea sentinţei penale atacate, în temeiul cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14, 172,17 C. proc. pen., invocând:

- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor M.I. şi R.D.T., având în vedere infracţiunile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi inculpaţii, care prezintă un grad ridicat de pericol social, beneficiind de o reglementare specială în Legea nr. 78/2000 şi un regim sancţionator sever, calitatea acestora, faptul că, potrivit fişei de cazier a inculpatului M.I., acesta a mai fost cercetat pentru infracţiuni de corupţie, iar pe parcursul acestui dosar, a fost condamnat definitiv la 7 ani închisoare în altă cauză.

- aplicarea pedepsei complementare, în conformitate cu art. 65 raportat la art. 64 lit. a), b), c) C. pen., faţă de calitatea inculpatului R.D.T.;

- reţinerea în încadrarea juridică a faptelor privindu-l pe inculpatul M.I., şi a actului material vizând promisiunea oferirii unui autoturism de lux A., întrucât din convorbirea telefonică din 23 septembrie 2007 rezultă că inculpatul C.G. i-a comunicat inculpatului M.I. că îi oferă Ministrului Agriculturii şi o maşină puternică dacă îi rezolva ambele licitaţii de la Inspectoratele Teritoriale. În declaraţiile date ulterior de inculpatul C.G., pe parcursul procesului penal,acesta a recunoscut oferta, precizând că era vorba de un autoturism A. pe care era dispus să îl dea inculpatului R.D.T., dacă acesta i-ar fi rezolvat problemele legate de cele două licitaţii, autoturismul urmând a fi dat prin intermediul inculpatului M.I., care a acceptat această tranzacţie. Acest aspect a fost recunoscut, în înregistrarea ambientală din 3 octombrie 2007, inculpatul C.G. reiterând oferta legată de autoturism, inculpatul M.I., precizând că a transmis mai departe oferta, dar trebuie să mai aştepte. Rezultă că, inculpatul M.I., pe lângă sprijinul oferit inculpatului C.G., în remiterea sumelor de bani şi a produselor inculpatului R.D.T., a acceptat şi intermedierea ofertei legate de autoturism, acesta acţionând în baza unei unice rezoluţii infracţionale.

În concluzie, în temeiul dispoziţiilor art. 3856 cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi, rejudecând în fond, majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor R.D.T. şi M.I., iar pentru primul şi aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) - art. 65 C. pen. şi reţinerea în încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.I. şi a actului material vizând promisiunea unui autoturism.

Cu privire la măsura interdicţiei, a măsurii preventive dispusă de prima instanţă, reprezentantul Ministerului Public, a solicitat să se menţină până la pronunţarea hotărârii definitive.

Recurentul inculpat C.G. a solicitat:

- stabilirea unui cuantum al cheltuielilor judiciare proporţionale în raport cu contribuţia lui la această cauză, în condiţiile în care nu a solicitat efectuarea vreunei expertize;

-achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., avându-se în vedere două etape: prima anterioară săvârşirii faptei, în care inculpatul se conformează unei curtoazii balcanice, acceptând să ofere produse alimentare şi se circumscrie acesteia; a doua, privind conduita sa ulterioară, participaţia extraordinară evidenţiată corespunzător şi în rechizitoriu, în care se menţionează că recurentul inculpat C.G. a avut curajul să participe la lămurirea ulterioară a situaţiei, iar cu privire la discuţia cu recurentul inculpat M.I., în care acesta i-ar fi sugerat ce să declare, este o discuţie înregistrată în mediul ambiental chiar de către recurentul inculpat C.G., aceasta denotând un regret care poate califica fapta ca lipsită de pericol social, date ce impun reţinerea prevederilor art. 74 lit. b) C. pen.

- în subsidiar, a invocat greşita individualizare a pedepsei aplicate, solicită coborârea cuantumului acesteia şi executarea în condiţiile art. 81 C. pen., avându-se în vedere că s-au reţinut şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 678/2001.

Recurentul intimat inculpat R.D.T. a solicitat:

- achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. A susţinut că s-a comis o gravă eroare de fapt, referitor la predarea bunurilor alimentare, întrucât chiar din proba cu interceptări rezultă cu claritate că nu cunoştea că urma să le primească, scopul predării lor, cine şi în ce scop urma să îl însoţească pe inculpatul M.I. Practic, a crezut că este o vizită de curtoazie, a unui prieten de o viaţă, apărând neverosimilă săvârşirea acestei infracţiuni de corupţie prin trucarea licitaţiei pentru bunuri alimentare de care nu avea nevoie.

În ce priveşte primirea sumei de bani, a solicitat să se ţină cont de contradicţiile existente în procesele-verbale ale echipei de supraveghere la discuţia inculpaţilor, în care în permanenţă se face referire la o mapă subţire cu acte, pentru ca, ulterior, fără vreo justificare, în rechizitoriu şi la instanţă să apară o mapă şi un plic voluminos a cărei apariţie nu se poate explica. Sub acest aspect, acele înregistrări nu relevă predarea acestui obiect şi, de altfel, nici instanţa nu îl reţine cert, încercând să motiveze pe atitudinea celor doi inculpaţi în timpul întâlnirii, fără referire la plic şi fără o explicaţie sau motivare de ce organele de urmărire penală nu au intervenit pentru prinderea în flagrant la momentul predării plicului cu bani.

A solicitat să se ţină seama că nu există nicio dovadă că promisiunea oferirii unui autoturism de lux a ajuns la cunoştinţa inculpatului.

- hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea legii privind convorbirile ambientale, fiind încălcate dispoziţiile art. 911 şi următoarele C. proc. pen., în sensul că la dosar există prelevate şi administrate doar colaje, iar nu interceptări integrale. Acestea s-au făcut în mod nelegal, în faza actelor premergătoare, nesocotindu-se decizia nr. 262/2009 a Curţii Constituţionale, care a stabilit că nu se pot efectua în afara procesului penal.

- în subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse minime, cu reţinerea circumstanţelor atenuante sau executarea pedepsei în condiţiile art. 861 C. pen. şi o pedeapsă egală cu minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Recurent intimat inculpat M.I. a solicitat, în baza dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) raportat la art. 38510 alin. (3), art. 3859 pct. 172, 18 şi 12, art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea acestuia, în totalitate, casarea sentinţei penale atacate în integralitate numai în ce îl priveşte şi, rejudecând:

- achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru primul act material - a motivat că pentru remiterea de bunuri alimentare instanţa a avut exclusiv în vedere declaraţiile contradictorii ale inculpatului C.G., care era direct interesat în cauză, instanţa reţinând că „ar fi căzut de acord” cu inculpatul M.I., iar nu că a „căzut de acord”, pentru că nu a existat nicio înţelegere. Cât priveşte mijlocul folosit, reprezentat de bunuri alimentare nu poate duce la cumpărarea influenţei, fapta fiind putativă.

- achitarea sa, în baza art. 10 lit. d) din acelaşi cod, pentru al doilea act material, susţinând că lipsesc două elemente constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă şi subiectivă, care nu se înscriu în actele materiale cerute expres de textul de lege. A arătat că mijloacele de probă prin care instanţele îl reţin sunt contradictorii, confuze şi au fost difuzate prin mass - media, motiv pentru care solicită înlăturarea lor în totalitate. Sub acest aspect, declaraţiile denunţătorului şi ale soţiei sale nu au relevanţă probatorie, fiind interesat în cauză întrucât avea alte cauze pentru care era cercetat- aspect neverificat de instanţă- astfel că dubiile sunt foarte mari, iar, pe de altă parte, doar aceste declaraţii nu pot sta la baza stabilirii situaţiei de fapt, întrucât sunt subiective.

A solicitat să se aibă în vedere declaraţia menajerei inculpatului R.D.T., cu privire la momentul în care inculpatul C. a adus bunurile alimentare, pe care le-a lăsat la uşa locuinţei din Baia Mare.

Având în vedere că rezultă expres din motivarea primei instanţe că exclusiv din declaraţiile denunţătorului C.G. rezultă că inculpatul M.I. l-a sprijinit pe denunţător în realizarea activităţii infracţionale a acestuia, mijlocind relaţia cu R.D.T., a solicitat să se constate că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Instanţa a reţinut în probatoriu că la data de 22 septembrie 2007, la domiciliul inculpatului C.G. din Baia Mare, acesta a pregătit un plic alb cu 15.000 euro şi că banii nu au fost număraţi, acest aspect fiind dovedit de declaraţiile denunţătorului şi ale soţiei sale. Ulterior, plicul a rămas asupra denunţătorului, care a declarat că a călătorit cu soţia la Bucureşti şi i-a dat plicul inculpatului M.I., pentru a i-l înmâna inculpatului R.D.T. Aceste declaraţii nu sunt susţinute de probe, fiind cert că inculpatul M.I. nu a primit plicul, pentru că nu a existat asupra lui şi au stat de vorbă cu privire la alte subiecte, că nu exista decât o mapă, că dacă ar fi existat, plicul s-ar fi văzut la înregistrări, însă la dosar nu există poza unui asemenea plic.

Cu privire la expertiza criminalistică, a arătat că a fost înlăturată fără niciun temei, astfel că inculpatul este condamnat pe baza declaraţiilor denunţătorului C., coroborate cu înregistrările audio-video, acestea din urmă impunându-se a fi înlăturate întrucât la dispoziţia expertului parte nu au fost puse originalele, ci doar copii, faţă de care expertiza a concluzionat că sunt fragmentate, lipite, mixate.

Înregistrările au fost realizate în faza actelor premergătoare, în condiţiile în care nu au fost stabilite cu exactitate de prima instanţă, astfel că nu pot constitui probe pentru condamnarea inculpatului.

A arătat că instanţa a admis proba cu efectuarea expertizei, doar cu participarea expertului desemnat de instanţă, astfel că nu a putut fi efectuată şi de expertul parte, căruia nu i s-au pus la dispoziţie suporturile optice originale. Sub acest aspect, chiar expertiza concluzionează că înregistrările nu sunt originale, nefiind obţinute simultan cu înregistrările acustice, această expresie fiind reţinută şi de instanţă. De asemenea, înregistrarea audio este fragmentată, în cuprinsul raportului de expertiză arătându-se că nu este coloana sonoră a filmării, că înregistrarea a fost oprită, suspendată pe durate necunoscute. În contextul existenţei unor copii lipite, prima instanţă a apreciat că înregistrările audio-video, examinate de expert, nu au fost realizate simultan cu evenimentele conţinute, nu poate conduce la înlăturarea acestora din ansamblu probator administrat în cauză, dar nu le corelează cu alte probe, ceea ce duce la o greşită stabilire a situaţiei de fapt, şi pe cale de consecinţă, la condamnarea inculpatului.

Privitor la identificarea vocii, expertul arată că nu se poate stabili identitatea vocii pe bandă.

Concluzionând, a arătat că inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil, nici de un recurs efectiv, întrucât s-a încălcat principiul egalităţii armelor, prin faptul că instanţa a primit ca probe aceste înregistrări sonore şi imagini video.

Analizând recursurile declarate, prin raportare la motivele de recurs invocate, precum şi în raport cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie, Completul de 5 Judecători constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:

I. În ce priveşte recursul declarat de Ministerul Public, D.N.A.:

Referitor la prima critică de netemeinicie, vizând greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor M.I. şi R.D.T., parchetul a susţinut că se impune majorarea pedepselor, având în vedere infracţiunile de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi inculpaţii, care prezintă un grad ridicat de pericol social, beneficiind de o reglementare specială în Legea nr. 78/2000 şi un regim sancţionator sever, calitatea acestora, faptul că, potrivit fişei de cazier a inculpatului M.I., acesta a mai fost cercetat pentru infracţiuni de corupţie, iar pe parcursul acestui dosar, a fost condamnat definitiv la 7 ani închisoare în altă cauză.

Analizând critica parchetului, instanţa de control judiciar constată că nu este întemeiată.

Din verificarea actelor dosarului, se constată că, în mod corect, prima instanţă a avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social în concret al faptelor de corupţie comise, circumstanţele reale ale săvârşirii lor, dar şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

În contextul concret al cauzei, prima instanţă, prin cuantumul pedepelor aplicate, orientat către minimul special prevăzut de lege, a ţinut cont de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat faptele de trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă, respectiv, inculpatul R.D.T., în calitate de ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a acceptat şi primit la datele de 13 septembrie 2007 şi 23 septembrie 2007 produse alimentare în valoare de 1.500 RON şi suma de 15.000 euro de la inculpatul C.G., prin intermediul inculpatului M.I., în scopul de a-şi exercita influenţa pe lângă funcţionarii Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, în vederea favorizării firmei SC C.E. SRL Certeze pentru adjudecarea a două licitaţii de lucrări organizate la sfârşitul lunii septembrie 2007.

Sub aspectul datelor ce caracterizează persoana inculpatului M.I., s-a avut în vedere că, potrivit fişei de cazier a mai fost cercetat pentru infracţiuni de corupţie, iar pe parcursul prezentului dosar, a fost condamnat definitiv la 7 ani închisoare în altă cauză, prima instanţă a ţinut cont de starea de sănătate a acestuia, în sensul că suferă de mai multe afecţiuni atestate de actele medicale depuse în dosar.

Totodată, a fost avut în vedere profilul moral şi de personalitate pozitiv al inculpatului R.D.T., şi anume lipsa antecedentelor penale, conduita sa în societate, cariera de ministru şi vârsta acestuia.

Instanţa de recurs consideră că pedepsele aplicate inculpaţilor pentru fiecare din faptele comise reflectă, în mod plural, evaluarea tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, urmând ca pedepsele rezultante, de câte 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie, să asigure realizarea scopurilor educativ şi de exemplaritate ale acesteia, dând posibilitatea îndreptării şi reinserţiei sociale pozitive viitoare a inculpaţilor.

De asemenea, prin pedepsele aplicate se realizează şi respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Referitor la solicitarea parchetului, de reţinere în încadrarea juridică a faptelor privindu-l pe inculpatul M.I., şi a actului material vizând promisiunea oferirii unui autoturism de lux A., întrucât din convorbirea telefonică din 23 septembrie 2007 rezultă că inculpatul C.G. i-a comunicat inculpatului M.I. că îi oferă ministrului Agriculturii şi o maşină puternică dacă îi rezolvă ambele licitaţii de la Inspectoratele Teritoriale:

Instanţa de control judiciar, examinând actele şi materialul probator al cauzei, constată că fapta reţinută în sarcina inculpatului M.I. a fost corect stabilită şi încadrată juridic, în conformitate cu dispoziţiile legale.

Art. 61 din Legea nr. 78/2000 incriminează promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Pentru existenţa elementului material al infracţiunii prevăzută de art. 61 din Legea nr. 78/2000 este necesar ca acţiunea de cumpărare a influenţei reală sau presupusă pe lângă un funcţionar, într-una dintre modalităţile alternative - promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri sau alte foloase pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu - să fie cunoscute de cel care negociază influenţa, în caz contrar neputând fi realizat conţinutul laturii obiective.

Din probele dosarului, rezultă că a existat o promisiune a inculpatului C.G. legată de autoturismul A., care însă nu a ajuns la cunoştinţa inculpatului R.D.T., ministru al Agriculturii, întrucât cel care mijlocea relaţia dintre cei doi, respectiv inculpatul M.I., nu i-a relatat acestuia despre propunerea inculpatului C.G. (aspect ce rezultă din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice şi ambientale din 23 septembrie 2007 şi 3 octombrie 2007). Conţinutul acestor înregistrări confirmă, pe de o parte, propunerea autoturismului de către inculpatul C.G., pe care intenţiona să-l ofere pentru rezolvarea problemelor legate de cele două licitaţii, însă simpla acceptare de către intermediarul ofertei (inculpatul M.I.) de comunicare a promisiunii către inculpatul R.D.T. nu realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de cumpărare de influenţă, atâta timp cât nu a ajuns la cunoştinţa acestuia.

În ce priveşte critica parchetului referitoare la neaplicarea pedepsei complementare, în conformitate cu art. 65 raportat la art. 64 lit. a), b), c) C. pen., faţă de calitatea inculpatului R.D.T.:

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători consideră ca fiind nefondată critica privind neaplicarea şi a dispoziţiilor art. 65 cu referire la art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă complementară în ceea ce-l priveşte pe inculpatul R.D.T., faţă de soluţia de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea de trafic de influenţă, săvârşită în legătură cu funcţia deţinută la momentul respectiv.

Incidenţa dispoziţiilor art. 64 lit. c) C. pen., referitoare la dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul, ca pedeapsă complementară decurge, pe de o parte din îndeplinirea condiţiei exercitării unei funcţii în atribuţiile căreia a săvârşit infracţiunea reţinută în sarcina sa şi pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, întrucât inculpatul R.D.T. avea funcţia de Ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Or, în cauză, prin raportare la criteriile legale sus-arătate, instanţa de recurs apreciază că, în mod corect, prima instanţă a dispus doar interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

Aplicarea, ca pedeapsă complementară, a art. 64 lit. b) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul R.D.T., care avea funcţia de ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, presupune că acesta nu mai poate ocupa funcţia menţionată, respectiv de a exercita competenţele ce decurg din natura funcţiei, şi anume de a emite dispoziţii şi de a impune respectarea lor, ceea ce face inoperabilă aplicarea, ca pedeapsă complementară a dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 64 lit. c) C. pen.

II. În ce priveşte recursul declarat de recurentul inculpat C.G.:

Recurentul a solicitat achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., avându-se în vedere două etape: prima anterioară săvârşirii faptei, în care inculpatul se conformează unei curtoazii balcanice, acceptând să ofere produse alimentare şi se circumscrie acesteia; a doua, privind conduita sa ulterioară, participaţia extraordinară evidenţiată corespunzător şi în rechizitoriu, denotând un regret care poate califica fapta ca lipsită de pericol social, date ce impun reţinerea prevederilor art. 74 lit. b) C. pen.

În subsidiar, a invocat greşita individualizare a pedepsei aplicate, solicitând coborârea cuantumului acesteia şi executarea în condiţiile art. 81 C. pen., avându-se în vedere că s-au reţinut şi dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 678/2001.

Examinând motivul de recurs invocat de recurentul inculpat C.G., instanţa de control judiciar constată că acesta nu este întemeiat pentru următoarele motive:

În sarcina inculpatului C.G. s-a reţinut comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă, în forma continuată prevăzută de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (două acte materiale), constând în remiterea, la datele de 3 septembrie 2007 şi 23 septembrie 2007, ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, R.D.T., prin intermediul şi cu sprijinul inculpatului M.I., produse alimentare în valoare de 1.500 RON şi suma de 15.000 euro cu scopul cumpărării influenţei acestuia în sensul de a interveni pe lângă funcţionarii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Rm. Vâlcea, pentru ca firma SC C.E. SRL Certeze să fie favorizată în câştigarea a două licitaţii de lucrări organizate la sfârşitul lunii septembrie 2007.

Dispoziţiile art. 181 C. pen. sunt incidente atunci când, prin conţinutul ei concret, fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, datorită atingerii minime adusă uneia din valorile sociale protejate de lege, fiind lipsită în mod vădit de importanţă.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei se ţine seama, printre altele, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de conduita făptuitorului.

Raportând criteriile avute în vedere de legiuitor în caracterizarea unei fapte care prezintă pericol social în înţelesul legii penale, la fapta concretă a inculpatului C.G., se constată că prima instanţă a apreciat în mod just că, prin modul concret de realizare a cumpărării de influenţă, scopul urmărit şi urmarea produsă (a cumpărat influenţa unui membru al Guvernului, cu sprijinul unui fost ministru, în scopul favorizării unei societăţi comerciale în cadrul procedurii de achiziţie publică, aducând atingere valorilor sociale ce ţin de buna reputaţie a funcţionarilor publici), fapta săvârşită prezintă un grad ridicat de pericol social şi că nu este suficientă aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ pentru a asigura reeducarea inculpatului.

Cât priveşte datele ce caracterizează persoana inculpatului, prima instanţă a avut în vedere profilul moral pozitiv confirmat de comunitatea în care trăieşte (fila 183, dosar prima instanţă), conduita sinceră şi de colaborare pe parcursul procesului penal, însă a apreciat în mod corect că, raportat la gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, nu se justifică valorificarea acestora ca circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei aplicate, prima instanţă a acordat eficienţă datelor referitoare la persoana inculpatului, stabilind un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, cu reţinerea dispoziţiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, astfel că nu se mai impune coborârea acestuia, dată fiind forma continuată a infracţiunii.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, prin suspendarea sub supraveghere a acesteia, instanţa de control judiciar apreciază că este justificată de exigenţele impuse de prevenţia generală şi prevenţia specială.

Faţă de considerentele anterior expuse, se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată şi sub aspectul modalităţii de executare stabilite de prima instanţă, astfel încât nu se justifică modificarea acesteia, care ar fi insuficientă pentru a asigura reeducarea acestuia şi realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Nici critica formulată de inculpatul C.G., privind stabilirea unui cuantum al cheltuielilor judiciare proporţionate faţă de contribuţia lui la această cauză, în condiţiile în care nu a solicitat efectuarea vreunei expertize, nu poate fi primită.

Prima instanţă a apreciat, în mod corect, că, potrivit prevederilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., se impune obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, de la începerea urmăririi penale şi până la momentul pronunţării sentinţei. Cuantumul acestora a fost stabilit în raport cu cheltuielile efectuate pe parcursul procesului penal, iar nu prin raportare la mijloacele de probă solicitate în apărare în cursul cercetării judecătoreşti.

III. Cu privire la recursul declarat de recurentul intimat inculpat M.I., care a solicitat, în baza dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) raportat la art. 38510 alin. (3), art. 3859 pct. 172, 18 şi 12, art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admiterea acestuia, în totalitate, casarea sentinţei penale atacate în integralitate numai în ce îl priveşte şi, rejudecând, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru primul act material şi în baza art. 10 lit. d) din acelaşi cod, pentru al doilea act material, susţinând că lipsesc două elemente constitutive ale infracţiunii, respectiv latura obiectivă şi subiectivă, care nu se înscriu în actele materiale cerute expres de textul de lege.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că, din probele administrate în cauză, rezultă în mod cert că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Pentru ca o faptă să fie infracţiune este necesar să se constate cele trei trăsături esenţiale prevăzute de art. 17 C. pen.: să prezinte pericol social, să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală.

Existenţa acestor trei caracteristici esenţiale se constată prin verificarea, prioritar, a corespondenţei dintre fapta concretă cu descrierea conţinută în norma de incriminare, adică dacă se suprapune acestui model legal creat de legiuitor.

Existenţa faptei de complicitate la infracţiunea de cumpărare de influenţă, în modalitatea reţinută de prima instanţă rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpatului C.G. cu cele ale martorei K.E., precum şi cu procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, care conţine înregistrarea din nota de supraveghere din 13 septembrie 2007, aceasta confirmând remiterea produselor alimentare martorei K.E., menajera familiei R.D.T. (filele 94, 96, vol. 2, dosar urm.penală).

Participarea penală sub forma complicităţii implică, în mod necesar, o coeziune psihică între participanţi, care poate fi anterioară faptei sau poate interveni spontan, caz în care se deduce din însăşi comportarea lor şi din împrejurările comiterii faptei.

Sub acest aspect, critica apărării, în sensul că nu a existat o înţelegere prealabilă, iar prima instanţă a avut exclusiv în vedere declaraţiile contradictorii ale inculpatului C.G., care era direct interesat în cauză, nu poate fi primită.

Pentru a reţine vinovăţia inculpatului M.I. în săvârşirea primului act material al complicităţii la infracţiunea de cumpărare de influenţă, prima instanţă a avut în vedere, atât declaraţiile inculpatului C.G. (filele 63, 70, 80, 93, vol.3 dosar urm.penală, confirmate în faţa instanţei-fila 149), cât şi întreaga conduită a inculpatului M.I., care a confirmat înţelegerea dintre cei doi. În acest sens, a luat legătura telefonic cu R.D.T. S.R., soţia inculpatului R.D.T., a stabilit cu aceasta detaliile accesului său împreună cu inculpatul C.G. în imobil şi i-a comunicat intenţia de a-l întâlni pe inculpatul R.D.T.

În consecinţă, din materialul probator a rezultat că a existat o acţiune de sprijinire şi ajutor a inculpatului C.G., în vederea cumpărării de influenţă şi că inculpatul M.I. a prevăzut urmările actelor sale şi ale faptei inculpatului C.G., urmărind producerea acestora.

Nici susţinerea apărării, că bunurile alimentare nu pot duce la cumpărarea influenţei, fapta fiind putativă, nu poate fi primită, întrucât legea nu condiţionează existenţa infracţiunii de o valoare însemnată a foloaselor primite, ci de faptul că este de neconceput existenţa unei retribuţii în scopul efectuării unui act de către un funcţionar public.

Apărarea a criticat sentinţa primei instanţe, susţinând că pentru al doilea act material nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, sub aspectul laturii obiective şi subiective.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că nici această critică nu este fondată.

Cumpărarea de influenţă este fapta persoanei care promite, oferă sau dă bani, daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Pentru existenţa elementului material al infracţiunii prevăzute de art. 61 din Legea nr. 78/2000 este necesar ca acţiunea de cumpărare a influenţei reală sau presupusă pe lângă un funcţionar, într-una dintre modalităţile alternative - promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri sau alte foloase pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu - să fie cunoscute de cel care negociază influenţa, în caz contrar neputând fi realizat conţinutul laturii obiective.

Sub aspectul laturii subiective, este necesar să se facă dovada că cel care cumpără influenţa acţionează cu voinţa de a săvârşi acţiunea de promisiune, oferire sau darea direct sau indirect de bani, daruri sau alte foloase, pentru a interveni pe lângă un funcţionar şi conştiinţa că prin aceasta aduce atingere reputaţiei serviciului şi funcţionarului respectiv.

Pentru consumarea infracţiunii de cumpărare de influenţă nu este necesar ca funcţionarul public să procedeze, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, în scopul urmărit de primul subiect activ, ci doar ca încercarea de influenţare a acestuia în realizarea scopului menţionat să se fi produs.

Verificând actele şi probele dosarului şi cu privire la cel de-al doilea act material pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, instanţa de recurs constată că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, bazată pe materialul probator administrat şi just apreciat, care a confirmat întrunirea conţinutului constitutiv al celui de-al doilea act material.

Din examinarea probelor strânse în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu materialul probator administrat de prima instanţă, rezultă că inculpatul M.I. a acţionat, prin acte de ajutor a inculpatului C.G., în vederea remiterii sumei de 15.000 euro în scopul cumpărării de influenţă pentru favorizarea unei firme în adjudecarea unor licitaţii.

În acest sens, a stabilit o întâlnire cu inculpatul R.D.T. la data de 20 septembrie 2007 (filele 99-100, vol. 2 dosar urm.penală), comunicându-i telefonic acestuia din urmă că „aveam o treabă de rez.să-ţi spun ceva pe viaţă şi pe moarte.” şi că are o „chestie cu acesta (n.n) pe marţi-miercuri”. Dat fiind că inculpatul R.D.T. i-a comunicat că „numai sâmbătă, duminică” poate fi găsit, inculpatul M.I. s-a prezentat la data de 22 septembrie 2007, într-o zi de sâmbătă, la domiciliul inculpatului C.G., din Baia Mare, comuna Firiza, pentru a-l ajuta pe acesta să pregătească plicul cu bani care urma să fie remis inculpatului R.D.T. Edificatoare sub acest aspect sunt declaraţiile inculpatului C.G. care se coroborează cu cele ale martorei C. (fostă A.) F.A. (filele 80-81,94, 124-126 vol.3 dosar urm.penală, confirmate la instanţă, filele 149,150,155), precum şi cu înregistrările convorbirilor telefonice (filele 100,101, vol. 2 dosar urm.penală) care au confirmat faptul că, în vederea remiterii banilor, s-au deplasat la Bucureşti, unde inculpatul M.I. a stabilit o întâlnire cu inculpatul R.D.T. la data de 23 septembrie 2007, orele 11,30, la Restaurantul „R.T.”.

Conţinutul discuţiei înregistrate audio şi video, redată la filele 310-345, vol.2 dosar urm. penală a relevat interesul inculpatului M.I. care îi aducea la cunoştinţă inculpatului R.D.T. informaţii despre licitaţia organizată, despre achiziţionarea caietului de sarcini, depunerea ofertelor într-o zi de marţi şi despre modalitatea remiterii plicului cu bani. În acest sens, relevante sunt pasajele din discuţia celor doi: inculpatul M.I.: „Acuma, am ăştia pentru tine nu ştiu cum să fac. îmi spui cum fac!

R.D.T.: Păi, mi-i dai că nu, nu e problemă!

M.I.: Cel mai bine ar fi să-i fi lăsat acasă, ştii? Să nu ne vadă cineva pe noi doi, că de-aia am vrut să meargă G., să-i lase . să-i las la S.R.

..

M.I.: Acolo îţi spun o chestie: deja, marţi e licitaţia. Deci, el a zis că dă, ştii, dacă ne dă . îs patru aliniamente. Ă .

R.D.T.: Pot să-i las şi număru'.

M.I.: Are .şi multe terenuri de vânătoare, înţelegi? E una de-o sută, e una de optzeci, el are şi deja . [neinteligibil]. caietu' de sarcini. Şi marţi se duce omu acolo.

R.D.T.: Când?

M.I.: Marţi.

R.D.T.: Da. .[neinteligibil].

M.I.: Ba da, mă, ăla. Stai, mă, că nu puteam veni săptămâna trecută, mă, că atuncea am aflat de voi. Hai că îi dau, îl chem.» (fila 319, vol.2 dosar urmărire penală).

Ulterior acestei discuţii, a avut loc înmânarea banilor de către inculpatul C.G., care s-a conformat apelului inculpatului M.I. şi a venit în apropierea Restaurantului „R.T.” pentru a-i înmâna materialele privind licitaţia de la Inspectoratul Teritorial Regional Silvic şi de Vânătoare Vâlcea, precum şi plicul cu cei 15.000 euro.

În momentul în care inculpatul C.G. a sosit în Piaţa Dorobanţi l-a apelat pe M.I., care a plecat de la Restaurantul „R.T.” şi s-a deplasat pe strada Radu Beller, în faţa sediului B.R.D. unde îl aştepta inculpatul C.G. (conform notei de supraveghere operativă cu nr. 1027580/2007, la dosar fiind anexate fotografiile judiciare - filele 364-375 vol.2 dosar urmărire penală).

În nota de supraveghere operativă se menţionează că inculpaţii M.I. şi C.G. s-au întâlnit pe strada Radu Beller, în faţa B.R.D., au discutat circa 5 minute, timp în care M.I. a citit şi a semnat mai multe coli format A4 dintr-un dosar pe care inculpatul C.G. l-a scos din geanta de piele.

În timpul discuţiei, C.G. a mai scos un plic alb, de circa un cm grosime, pe care i l-a dat lui M.I., după care aceştia s-au despărţit.

Aspectele reţinute în nota de supraveghere au fost consemnate în procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 28 septembrie 2007, ce constituie mijloc de probă (filele 1-5, vol. 3 dosar urm. penală).

Înregistrarea video în mediul ambiental dintre cei doi inculpaţi a fost vizionată şi de prima instanţă în şedinţă publică la termenul din 10 noiembrie 2010, constatând nemijlocit momentul în care inculpatul C.G. a scos din servietă un dosar, iar apoi un plic alb, cu grosime de aproximativ un cm, pe care le-a înmânat inculpatului M.I.

Conform declaraţiilor inculpatului C.G., dosarul respectiv cuprindea datele referitoare la licitaţia organizată la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, iar în plic se afla suma de 15.000 euro.

Cu privire la critica inculpatului M.I., în sensul că mijloacele de probă prin care instanţele îl reţin sunt contradictorii, confuze şi au fost difuzate prin mass-media, motiv pentru care solicită înlăturarea lor în totalitate. Sub acest aspect, a susţinut că declaraţiile denunţătorului şi ale soţiei sale nu au relevanţă probatorie, fiind interesat în cauză, întrucât avea alte cauze pentru care era cercetat - aspect neverificat de instanţă - astfel că dubiile sunt foarte mari, iar, pe de altă parte, doar aceste declaraţii nu pot sta la baza stabilirii situaţiei de fapt, întrucât sunt subiective.

În urma propriului examen asupra cauzei, instanţa de recurs constată că nu este întemeiată critica apărării.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Textul de lege invocat stabileşte trei principii şi anume: nedeterminarea anticipată de către legiuitor a valorii probelor care se administrează, libertatea de apreciere a probelor de către instanţa de judecată şi principiul libertăţii probelor.

În ceea ce priveşte libertatea de apreciere a probelor, instanţa trebuie să ajungă, fie la concluzia că, în cauză, prezumţia de nevinovăţie nu a fost înlăturată şi, ca atare, se impune achitarea inculpatului de orice culpabilitate, fie ajunge la convingerea culpabilităţii persoanei trimise în judecată.

Probabilitatea de culpabilitate trebuie să fie sigură, să fie ridicată la rangul de certitudine, şi să rezulte, fără putinţă de tăgadă din probele administrate în cauză.

Instanţa nu este ţinută, în mod particular, de nicio probă, convingerea sa reprezentând corolarul esenţial al puterii de apreciere a probelor, evident, numai pe baza probelor administrate în limitele legii, analizate în ansamblul lor şi coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.

Pe de altă parte, sancţiunea înlăturării şi invalidării mijloacelor de probă din materialul probator intervine, potrivit dispoziţiilor procesual penale, doar în situaţia în care se constată că acestea au fost obţinute în mod ilegal, potrivit art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

În cauza de faţă, instanţa de control judiciar reţine că mijloacele de probă care au constituit suportul probator al soluţiei primei instanţe au fost obţinute în mod legal, au fost administrate în cursul cercetării judecătoreşti în condiţiile specifice de asigurare a garanţiilor procesuale ale părţilor şi au fost evaluate de instanţă prin coroborarea lor cu restul ansamblului probator.

IV. Cu privire la recursul declarat de recurentul intimat inculpat R.D.T., instanţa de recurs reţine că a solicitat următoarele:

- achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru primul act material al infracţiunii de trafic de influenţă. A susţinut că s-a comis o gravă eroare de fapt, referitor la predarea bunurilor alimentare, întrucât chiar din proba cu interceptări rezultă cu claritate că nu cunoştea că urma să le primească, scopul predării lor, cine şi în ce scop urma să îl însoţească pe inculpatul M.I. Practic, a crezut că este o vizită de curtoazie, a unui prieten de o viaţă, apărând neverosimilă săvârşirea acestei infracţiuni de corupţie prin trucarea licitaţiei pentru bunuri alimentare de care nu avea nevoie.

În ce priveşte primirea sumei de bani, a solicitat să se ţină cont de contradicţiile existente în procesele-verbale ale echipei de supraveghere la discuţia inculpaţilor, în care în permanenţă se face referire la o mapă subţire cu acte, pentru ca, ulterior, fără vreo justificare, în rechizitoriu şi la instanţă să apară o mapă şi un plic voluminos a cărei apariţie nu se poate explica. Sub acest aspect, acele înregistrări nu relevă predarea acestui obiect şi, de altfel, nici instanţa nu îl reţine cert, încercând să motiveze pe atitudinea celor doi inculpaţi în timpul întâlnirii, fără referire la plic şi fără o explicaţie sau motivare de ce organele de urmărire penală nu au intervenit pentru prinderea în flagrant la momentul predării plicului cu bani.

A mai solicitat să se ţină seama că nu există nicio dovadă că promisiunea oferirii unui autoturism de lux a ajuns la cunoştinţa sa.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, verificând actele şi probele dosarului cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului, constată că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, bazată pe materialul probator administrat şi just apreciat, care a confirmat existenţa faptei şi întrunirea conţinutului constitutiv al infracţiunii pentru cele două acte materiale.

Traficul de influenţă este fapta persoanei care, având influenţă sau lăsând să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar sau alt salariat, primeşte ori pretinde bani ori alte foloase, sau acceptă promisiuni ori daruri, direct sau indirect, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Acceptarea - ca modalitate normativă de realizare a elementului material al laturii obiective a infracţiunii de trafic de influenţă - presupune atitudinea subiectului activ de a fi de acord, a consimţi, a se învoi cu privire la promisiunea de bani sau alte foloase ce i-a fost făcută în schimbul serviciilor sale.

În acest caz, iniţiativa aparţine cumpărătorului de influenţă care promite că oferă bani sau alte foloase necuvenite, iar traficantul acceptă oferta din partea celui dintâi.

Din examinarea probelor strânse în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu materialul probator administrat de prima instanţă, rezultă că la data de 13 septembrie 2007, inculpaţii M.I. şi C.G. au dus la domiciliul inculpatului R.D.T. produse alimentare.

În acest sens, inculpatul M.I. a luat legătura telefonic cu R.D.T. S.R., soţia inculpatului R.D.T., a stabilit cu aceasta detaliile accesului său împreună cu inculpatul C.G. în imobil şi i-a comunicat intenţia de a-l întâlni pe inculpatul R.D.T.

Din probele administrate în cauză rezultă că, ulterior livrării acestor produse alimentare, inculpatul a acceptat în mod indirect primirea acestora, aşa cum rezultă din conduita sa.

Chiar dacă iniţial, inculpatul R.D.T. nu cunoştea că cei doi inculpaţi i-au adus la domiciliul din Baia Mare produsele alimentare, este lipsită de credibilitate apărarea inculpatului, în sensul că după această dată şi ulterior întâlnirii din 23 septembrie 2007, nu a avut reprezentarea că produsele respective au fost remise în scopul câştigării licitaţiilor de către firma S.C.Construct Europromt S.R.L. Aşa cum rezultă şi din conţinutul înregistrărilor, inculpatul R.D.T. avea cunoştinţă de faptul că inculpatul M.I. comunica cu soţia sa, R.D.T. S.R., aspect care rezultă din discuţia cu inculpatul M.I., la terasa restaurantului, acesta spunându-i inculpatului R.D.T. „Cel mai bine ar fi să-i fi lăsat acasă, ştii? Să nu ne vadă cineva pe noi doi, că de-aia am vrut să meargă G., să-i lase . să-i las la S.R.” (fila 318, vol.2 dosar urm.penală). Pe de altă parte, relaţia de mijlocire realizată de soţia inculpatului R.D.T. cu inculpatul M.I. este relevată şi de conţinutul convorbirii telefonice între cei doi, cu ocazia livrării produselor alimentare: „ M.I.: S.R., te pup dragă!

S.R.: Nu răspunde? Te pup şi eu!

M.I.: Ba nu, am rezolvat! Totu e ok da, singura, mai am, te rog află când plecaţi duminică, măi, că vreau să văd cum îmi fac şi eu programul atunci?

S.R.: Da dă-i un telefon la şefu'!

M.I.: Da tu, crezi tu că ştie el?

S.R.: No hai că-l întreb şi te resun! Bine?

M.I.: Ştii? Da, ă,ă, măi, ă,ă, pentru că aş face o mişcare cumva să ajung duminică dimineaţă pe acolo!

S.R.: Am înţeles! „(fila 96, vol.2 dosar urmărire penală).

În ce priveşte al doilea act material reţinut în sarcina inculpatului R.D.T., instanţa de recurs reţine următoarele:

Din coroborarea materialului probator rezultă fapta inculpatului, care la data de 23 septembrie 2007 a primit suma de 15.000 euro de la inculpatul C.G., prin intermediul inculpatului M.I., în scopul de a-şi exercita influenţa pe lângă funcţionarii Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic si de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, în vederea favorizării firmei SC C.E. SRL Certeze pentru adjudecarea a două licitaţii de lucrări organizate la sfârşitul lunii septembrie 2007.

Edificatoare în probarea conduitei infracţionale a inculpatului sunt discuţiile purtate cu inculpatul M.I., la data de 23 septembrie 2007 la Restaurantul „R.T.” (înregistrate audio şi video, redate integral la filele 310-345, vol.2 dosar urm.penală), care aveau ca obiect licitaţiile organizate la Deva, Zalău, Satu Mare, de care era interesat inculpatul C.G.:

„M.I.: Da, da ascultă-mă şi tu un pic acuma că lucrurile-s aşa un pic mai altfel, ştii? Când te-apuci să faci nişte chestii nu te . [neinteligibil] . o chestie . [neinteligibil] . şi tu . Eu numa' vreau vorbesc cu . [neinteligibil] . Măi, eu o rezolv cu ăştia, şi-aşa rezolv! Şi-aşa, înţelegi? Că am acolo . [neinteligibil] . DEVA, înţelegi? Că am pe . DEVA. Să vorbesc, pe urmă dă drumu' la afacere, ai înţeles? Să-mi dea . [neinteligibil]

R.D.T.: Da.

M.I.: Da' . Omu' nu a ba . nu a băgat banii, decât cate un miliard la fiecare, ştii? Cu un miliard nu poţi începe!

R.D.T.: Cred.

M.I.: Te rog să rambursez…Că acela . e un derbedeu de la Deva şi tot ţine cu aia, acuma, de nu se vede, înţelegi?

R.D.T.: Băiat de gaşcă! (fila 316, vol.2 dosar urm.pen.)

M.I.: Bun, asta e! A venit amârătu' ăla de la Zalău, tot plângând, tot nemulţumit, că: „Vai, domnu' ministru'.!” „ Băi, dacă ai căzut ca prostu' în capcană şi te-a pus PD-ul să semnezi ca tăntălău' pe el -zic- tu ce-ai fi vrut să facă ministru', e om! Eu nici nu te chemam la chestiile asta, te dădeam afară. Tu ştii de ce-a fost chemat R.D.T. acolo în . în ăsta? Să se bată cu PD-ul, mă! Da' nu a mai apucat săracu' să se bată, că i-au dat pe ăştia afară!”, ştii? Deci, eu i-am lămurit pe oameni! Şi ăsta, zice: „Domn'e, mi-au aprobat toate lucrările, da' nu-mi dau. nu-mi dă Moldovan banii!” Zalău-ul!

R.D.T.: Încerc! Stai să văd ce mi-a răspuns Zalău-ul. Dau eu un telefon la Zalău.

M.I.: Da' mâine să rezolve ăsta, să ştii! Nu vreau să-l scap pe ăsta, înţelegi? Că ăsta-i dator până peste cap. (fila 317, vol.2 dosar urmărire penală).

M.I.: La Satu Mare . La Satu Mare am. am găsit-o pe gagică, nu ştiu ce, acolo are nu ştiu ce licitaţie, o să mă duc eu la ea, vorbesc cu ea, ştii?

R.D.T.: Aia de la.?

M.I.: Aia de la Carei, da!” (fila 317, vol.2 dosar urmărire penală.

Din conţinutul discuţiei înregistrate audio şi video, rezultă că inculpatul M.I. îi aducea la cunoştinţă inculpatului R.D.T. informaţii despre licitaţia organizată, despre achiziţionarea caietului de sarcini, depunerea ofertelor într-o zi de marţi şi despre modalitatea remiterii plicului cu bani. În acest sens, relevante sunt pasajele din discuţia celor doi: inculpatul M.I.: „Acuma, am ăştia pentru tine nu ştiu cum să fac. Îmi spui cum fac!

R.D.T.: Păi, mi-i dai că nu, nu e problemă!

M.I.: Cel mai bine ar fi să-i fi lăsat acasă, ştii? Să nu ne vadă cineva pe noi doi, că de-aia am vrut să meargă G., să-i lase . să-i las la S.R.

M.I.: Acolo îţi spun o chestie: deja, marţi e licitaţia. Deci, el a zis că dă, ştii, dacă ne dă . îs patru aliniamente. Ă.

R.D.T.: Pot să-i las şi număru'.”

În cursul întâlnirii dintre cei doi inculpaţi, inculpatul M.I. l-a chemat pe inculpatul C.G., care s-a conformat apelului inculpatului şi a venit în apropierea Restaurantului „R.T.” pentru a-i înmâna materialele privind licitaţia de la Inspectoratul Teritorial Regional Silvic şi de Vânătoare Vâlcea, precum şi plicul cu cei 15.000 euro.

Având asupra sa dosarul şi plicul inculpatul M.I. s-a întors la restaurantul „R.T.” unde îl aştepta inculpatul R.D.T., a aşezat dosarul şi plicul pe scaunul aflat în stânga ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care la plecare le-a luat şi le-a pus în servieta sa.

Din procesul-verbal de redare a convorbirii în mediul ambiental purtată între inculpaţii M.I. şi R.D.T. aflat la filele 330-331 vol.2 dosar urmărire penală a rezultat că cei doi inculpaţi au discutat încă o dată despre licitaţia de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, valoarea lucrărilor pentru cele două perimetre de ameliorare, inculpatul C.G. fiind interesat numai de două obiective din patru „îs patru bucăţi . Noi merem .numai la aia de-o sută şi la aia de optzeci”, depunerea de ofertă „Marţi când e ?” . „Măi, îi depunerea de ofertă”, promisiunea inculpatului R.D.T. de a-l sprijini la câştigarea licitaţiei „la două cred că mă descurc”, modul în care inculpatul M.I. i-a înmânat dosarul ce conţinea actele referitoare la licitaţii, precum şi plicul cu bani:

«M.I.: Dă-mi . ă . Deschide geanta aia să-ţi arăt!

R.D.T.: Lasă-l acolo pe.!

M.I.: Avem aşa, aicea.

R.D.T.: Problema e că îi dă din firmă.

M.I.: Acolo e.

R.D.T.: Banii?

M.I.: Deci, în plic! Mă rog, aşa, şi ai . Prima pagină e licitaţia de la . [neinteligibil] . aici.

R.D.T.: Da, da' ai zis că-s patru bucăţi.”

M.I.: Îs patru bucăţi. Mie îmi trebe’ numai’. Noi merem . numai la aia de-o sută şi la aia de optzeci.

R.D.T.: . [neinteligibil] . la două cred că mă descurc.

M.I.: Caietu' de sarcini băgat e.

R.D.T.: Da.

M.I.: Marţi e omu' acolo, depune, se duce el acolo. Ţi-am dat şi numele, scrie acolo.

R.D.T.: . [neinteligibil] . directoru’ de-acolo e directoru’ . [neinteligibil] . Marţi când e?

M.I.: Bine.Măi, îi depunerea de ofertă!

R.D.T.: Băi, da' o duci acolo unde-s toţi.

M.I.: Nu acolo?

R.D.T.: .[neinteligibil].

M.I.: Îţi trimit eu mai încolo.

R.D.T.: Da, sau mai pe seară, mă!

M.I.: Păi, da'.îţi scrie acolo, pe prima foaie, mă! Că-i scoasă de pe Internet. .[neinteligibil]. să aibă. Stai!” (filele 330-331, vol.2 dosar urmărire penală).

Aflându-se la întâlnirea cu R.D.T., inculpatul M.I.I. l-a sunat din nou pe inculpatul C.G. la ora 12 şi 18 minute pentru ca acesta să-i confirme încă o dată datele de depunere şi deschidere a ofertelor, din conţinutul acestei convorbiri rezultând fără dubiu că era vorba de licitaţia de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, marţi - 25 septembrie 2007 fiind data de depunere a ofertelor, iar miercuri - 26 septembrie 2007 data de deschidere a acestora.

„C.G.: Da!

M.I.: Marţi e, la aia mare, e .depunerea sau - şi .

C.G.: Marţi îi depunerea până la ora trei .

M.I.: Da!

C.G.: Şi miercuri le desface pană la ora trei, marţi!

M.I.: Da, bine, bine, O.K.” (fila 103,104, vol.2 dosar urmărire penală).

Aceste date au fost comunicate din nou Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale:

„M.I.: Marţi e depunerea şi miercuri e licitaţia.

R.D.T.: Păi, să nu le-ncurc.” (fila 331, vol.2 dosar urmărire penală).

În acelaşi sens, discuţiile ulterioare au confirmat demersurile întreprinse de inculpatul R.D.T. pentru a obţine informaţii despre licitaţia organizată de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Râmnicu Vâlcea, menţionând în cadrul convorbirii telefonice cu inculpatul M.I. la data de 24 septembrie 2007 (fila 108, vol.2 dosar urm.penală) că există o contestaţie, motiv pentru care se va amâna procedura şi că cele două numere de ordine comunicate de inculpatul M.I. nu corespund.

Aceste înregistrări se coroborează cu conţinutul convorbirilor telefonice dintre inculpaţii M.I. şi C.G., care relevă interesul acestora pentru licitaţiile de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Vâlcea, precum şi intenţia de a le comunica mai departe inculpatului R.D.T.:

„C.G.: Merg la Vâlcea a apărut până acuma de la silvici, pe silvici.

M.I.: Da.

C.G.: De făcut nişte lucrări în vreo patru-cinci, în două judeţe, îs vreo patru . împărţite în vreo patru-cinci. Şi lucrarea e 35.000.000 lei.

M.I.: Aha!

C.G.: Adică îi mare, groasă de tot. La aia, numa' el dacă ar putea şi acolo ar fi o treabă grozavă după cum mi-a spus directoarea economică de la birou. Ştii c-o . pus-o pe site ăştia.

M.I.: Da.Şi la Vâlcea îi sigur asta?

C.G.: La Vâlcea sigur! Sigur, sigur-sigur la Inspectoratul.

M.I.: No! Hai că te sun eu după. Bine că mi-ai zis, să văd.

C.G.: Da, aia numai pe 25 îi, pe douăzecişicinci septembrie îi. Pană atunci mai ai tu timp.

M.I.: Douăzeci şi .este timp să vedem ce-i cu ea.

C.G.: Păi, da, dracu .!

M.I.: Ceva mare de tot.

C.G.: Ceva nemaipomenit, ceva grozav, înţelegi? Şi eu după.

M.I.: Şi pe .

C.G.: D-aia, silvici înţelegi? Şi silvicii e. el e şeful la ei.

M.I.: Păi, el îi şefu', da. Păi, el îi şefu', că acum silvicii îs dincoace la agricultură, nu mai e ca pe vremea mea.

M.I.: No, bine că mi-ai spus! O să-l întreb, să văd dacă ştie. Da, eu acum mă concentrez pe .să văd dacă .

C.G.: Pe Vâlcea!

M.I.: Pe Vâlcea, şi pe Satu Mare şi pe banii de la alea două. Deci, astea-s chestii trebuie să le discut cu el.

C.G.: Da, da, da. Numai sate.

M.I.: Da. No.

C.G.: Deci, spune-i tot, tot, tot, şi ce-am discutat.

M.I.: Îhî! Exact asta-i spun!

C.G.: D-aia înainte.Ştii, băi omule mişcă-te dracu.

M.I.: Îi spun „domne . aia, aia şi aia şi ai suta şi .rezolvă-le pe-astea şi gata!” atâta am să-i zic, da.”

Din actele dosarului, rezultă că prin adresa din 10 octombrie 2007, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Vâlcea a comunicat că SC C.E. SRL Certeze a achiziţionat caietele de sarcini pentru obiectivele scoase la licitaţie la 13 septembrie 2007, iar la data de 25 septembrie 2007 a depus ofertele înregistrate sub numerele 9559 şi 9560 pentru perimetrele de ameliorare cu cele mai mari suprafeţe Dăneţi 1 - Perdeaua Lată - 586,75 ha şi Cuculeanu 3 cu suprafaţa de 414,69 ha.

Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Vâlcea a precizat că procedura deschiderii ofertelor a fost stabilită pentru data de 26 septembrie 2007 (fila 3, vol.5 dosar urmărire penală).

Valoarea acestor contracte se ridica la suma de aproximativ 35 miliarde de lei vechi fără TVA, valoare ce corespunde celei indicate de inculpatul C. în discuţia purtată telefonic cu inculpatul M.I. la data de 6 septembrie 2007 (filele 12-15, vol.5 dosar urm. penală).

Succesiunea evenimentelor constând în înmânarea actelor şi plicului cu bani de către inculpatul C.G., precum şi a remiterii acestora de către inculpatul M.I. inculpatului R.D.T., care îl aştepta la terasă au fost probate prin înregistrarea video în mediul ambiental şi constatate nemijlocit de prima instanţă (care a vizionat-o în şedinţa publică la termenul din 10 noiembrie 2010), procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare din 28 septembrie 2007 în care se consemnează nota de supraveghere operativă cu nr. 1027580/2007, fiind anexate fotografiile judiciare (filele 366-375 vol.2 dosar urmărire penală şi filele 1-5 vol.3 dosar urm. penală), acestea coroborându-se cu declaraţiile inculpatului C.G.

- Cu privire la critica formulată de recurentul inculpat, în sensul că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea legii privind convorbirile ambientale, fiind încălcate dispoziţiile art. 911 şi următoarele C. proc. pen., în sensul că la dosar există prelevate şi administrate doar colaje, iar nu interceptări integrale. Acestea s-au făcut în mod nelegal, în faza actelor premergătoare, nesocotindu-se decizia nr. 962/2009 a Curţii Constituţionale, care a stabilit că nu se pot efectua în afara procesului penal.

Instanţa de recurs constată critica ca nefiind fondată.

În cursul judecăţii la prima instanţă, a fost sesizată Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 911 C. proc. pen. în raport cu dispoziţiile art. 2, art. 21 alin. (3) din Constituţie, iar Curtea Constituţională, prin decizia nr. 962 din 25 iunie 2009 a respins excepţia de neconstituţionalitate.

În considerentele deciziei instanţei de contencios constituţional se reţine că dispoziţiile legale criticate nu permit administrarea mijloacelor de probă în afara procesului penal, adică în faza actelor premergătoare, însă instanţa judiciară nu este ţinută de conţinutul considerentelor, caracterul de generală obligativitate aparţinând doar dispozitivului deciziei Curţii Constituţionale, prin care s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Or, textul criticat nu a fost declarat neconstituţional, apreciindu-se că interceptările şi înregistrările audio sau video prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării.

De altfel, instanţa de control judiciar îşi însuşeşte argumentele primei instanţe sub acest aspect, considerând că din interpretarea textului de lege rezultă că emiterea autorizaţiei prevăzută de dispoziţiile art. 911 C. proc. pen. nu este condiţionată de începerea urmăririi penale din moment ce textul de lege vorbeşte despre faza de „pregătire a unei infracţiuni”, care este anterioară momentului de începere a urmăririi penale şi, drept urmare, din raţiuni ce ţin de tactica de descoperire a unor infracţiuni grave, autorizaţia poate fi emisă înainte de săvârşirea acestora.

În cauza de faţă, interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice şi a celor din mediul ambiental s-au efectuat cu autorizarea motivată a judecătorului de la instanţa competentă (filele 8-19, 61-93 volumul 2 dosar urmărire penală). De asemenea, conform art. 913 C. proc. pen., s-a procedat la redarea integrală a convorbirilor interceptate şi înregistrate, în procese-verbale certificate pentru autenticitate de către procurorul care a efectuat urmărirea penală în cauză, iar la aceste procese-verbale au fost ataşate copii ale suporturilor ce conţin înregistrarea convorbirilor şi care au fost înaintate primei instanţe.

Referitor la susţinerea că la dosar există prelevate şi administrate doar colaje, iar nu interceptări integrale, instanţa de recurs apreciază critica ca nefiind fondată, raportat la concluziile raportului de expertiză criminalistică din 8 noiembrie 2011, în sensul că înregistrările audio şi audio-video expertizate nu au suferit intervenţii tehnice de natură să le modifice conţinutul (ştergeri, inserări etc.), cu atât mai puţin prin inserarea, intercalarea cu/de pasaje, fragmente din interceptări şi înregistrări neaflate la dosarul cauzei.

Cât priveşte autenticitatea acestor înregistrări, instanţa de recurs reţine că, definiţia autenticităţii unei înregistrări audio de tip analogic pe suport magnetic nu poate fi aplicată în sensul ad-literam înregistrărilor de tip digital, întrucât, din punct de vedere tehnic, în mod evident, CD/DVD-urile se înregistrează ulterior evenimentelor acustice prin descărcarea înregistrărilor interceptate din memoria hard-disk-ului sau a serverelor. Din acest motiv, condiţia de simultaneitate nu poate fi îndeplinită, întrucât aceste înregistrări sunt transferate pe suporturi tip CD/DVD în scopul ascultării/vizionării lor ulterioare.

- În legătură cu ultimul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile cazului de casare al art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., privitor la care inculpatul R.D.T. a solicitat aplicarea unei pedepse minime, cu reţinerea circumstanţelor atenuante sau executarea pedepsei în condiţiile art. 861 C. pen. şi o pedeapsă egală cu minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere datele ce caracterizează persoana sa:

Înalta Curte urmează a respinge, ca neîntemeiată şi critica privind greşita individualizare a pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare, pentru considerentele expuse în analiza aceluiaşi motiv invocat în recursul Parchetului, apreciind că, în raport cu gravitatea faptei de corupţie săvârşite de un membru al Guvernului şi cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate corespunde exigenţelor art. 52 C. pen.

Pentru considerentele arătate şi constatând că nu există alte temeiuri de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de recurentul inculpat C.G. şi de recurenţii intimaţi inculpaţi M.I. şi R.D.T. împotriva Sentinţei nr. 194 din 14 februarie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 4941/1/2008.

Se va constata că recurentul intimat inculpat M.I. este arestat în altă cauză.

Va fi obligat recurentul inculpat C.G. şi recurenţii intimaţi inculpaţi M.I. şi R.D.T. la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de recurentul inculpat C.G. şi de recurenţii intimaţi inculpaţi M.I. şi R.D.T. împotriva Sentinţei nr. 194 din 14 februarie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 4941/1/2008.

Constată că recurentul intimat inculpat M.I. este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat C.G. şi recurenţii intimaţi inculpaţi M.I. şi R.D.T. la plata sumei de câte 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2013.

← ICCJ. Decizia nr. 30/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI		ICCJ. Decizia nr. 45/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

ICCJ. Decizia nr. 26/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 27/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 29/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 30/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 45/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 61/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 70/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI ICCJ. Decizia nr. 75/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI