ICCJ. Decizia nr. 73/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia penală nr.73/2011
Dosar nr. 1666/1/2011
Şedinţa publică din 21 martie 2011
Asupra contestaţiei la executare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 184 din 14 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.I. Împotriva rezoluţiei nr. 679/P/2007 din 24 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. A fost menţinută rezoluţia atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului. S-a reţinut, în esenţă, că actele premergătoare efectuate au fost complete şi nu au atestat comiterea, de către intimat a infracţiunii reclamate, care nu există în materialitatea sa, rezoluţia atacată cuprinzând o soluţie legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul, care a fost respins prin Decizia nr. 2863 din 18 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin aceeaşi decizie, în baza dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de recurentul petent M.I., privind excepţiile de neconstituţionalitate a anexei C din Legea nr. 304/2004 şi a art. 209 C. pen.
Cererea de contestaţie în anulare formulată de petent Împotriva acestei decizii a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 3473 din 30 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Împotriva acestei decizii contestatorul M.I. a formulat recurs, respins, ca inadmisibil, prin Decizia nr. 326 din 27 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
Noul recurs declarat în cauză, de către petent, Împotriva anterior menţionatei decizii a fost respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 493 din 22 iunie 2009pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
Împotriva acestei decizii, contestatorul M.I. a formulat contestaţie în anulare, respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 776 din 19 octombrie 2009, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, constatându-se neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., pentru admisibilitatea cererii de contestaţie în anulare.
Împotriva acestei decizii, contestatorul a formulat recurs, care a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia nr. 434 din 14 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, în dosarul nr. 865/1/2010, cu motivarea că s-a declarat recurs Împotriva unei decizii definitive pronunţată de completul de 9 judecători, care nu este admisibil potrivit dreptului comun, reprezentat, în speţă, de dispoziţiile art. 3851 şi art. 417 C. proc. pen.
Prin cererea introdusă la 21 februarie 2011, contestatorul M.I. a formulat contestaţie la executare Împotriva deciziei nr. 434 din 14 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, solicitând „anularea cheltuielilor judiciare stabilite în mod eronat" şi invocând cazul de contestaţie la executare prevăzut de dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Analizând actele si lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea de contestaţie la executare formulată de contestatorul M.I. este inadmisibilă.
Contestaţia la executare este un mijloc jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive.
Analizându-se hotărârea contestată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen., „contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
- când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
- când executarea este îndreptată Împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
- când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
- când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării".
Se constată aşadar că, în cauză, motivele invocate de contestator nu se regăsesc între cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 461 alin. (1) C. proc. pen., astfel că cererea formulată nu are legătură cu dispoziţiile legale privind lămurirea hotărârii, cazul prevăzut de art. 461 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod şi invocat de contestator în susţinerea cererii.
Totodată, Codul de procedură penală reglementează posibilitatea contestaţiei privitoare la dispoziţiile civile ale hotărârii (în art. 463 C. proc. pen.), respectiv, contestaţia privitoare la amenzile judiciare (în art. 464 C. proc. pen.).
Rezultă, aşadar, că în ceea ce priveşte cheltuielile judiciare, Codul de procedură penală nu cuprinde dispoziţii referitoare la posibilitatea formulării unei contestaţii la executare, neputându-se aplica prin analogie dispoziţiile art. 463 sau 464 C. proc. pen., menţionate anterior.
În consecinţă, contestaţia la executare formulată de contestator este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatorul M.I. Împotriva deciziei nr. 434 din 14 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători în dosarul nr. 865/1/2010.
Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 74/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 72/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
