ICCJ. Decizia nr. 86/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 86/2011
Dosar nr.2218/1/2011
Şedinţa publică din 11 aprilie 2011
Asupra cererii de contestaţie în anulare de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
Prin Decizia nr. 91 din 28 februarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta O.I. împotriva deciziei nr. 1193 din 26 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 565/45/2009.
A fost obligată recurenta petentă la plata cheltuielilor judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 1192 din 26 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins, ca nefundat, recursul declarat împotriva sentinţei penale nr. 11 din 28 ianuarie 200 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori. A fost obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare statului.
Instanţa de recurs a reţinut, în esenţă, că prin sentinţa nr. 11 din 28 ianuarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta O.I. împotriva rezoluţiei nr. 274/P/2008 din 20 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi (prin care s-a dispus soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de magistraţii procurori şi lucrătorii de poliţie reclamaţi de petentă).
S-a apreciat că hotărârea recurată este legală şi temeinică ca de altfel şi soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror şi menţinută de către prima instanţă, din actele premergătoare efectuate nerezultând indicii cu privire la comiterea de către persoanele reclamate a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva deciziei anterior menţionată petenta a formulat un nou recurs.
Recursul a fost apreciat, ca inadmisibil, având în vedere că recurenta şi-a exercitat deja dreptul la recurs, iar cel cu soluţionarea căruia Completul de 9 Judecători a fost sesizat, nu întruneşte cerinţele art. 3851 C. proc. pen., încalcă principiul unicităţii acestei căi de atac şi, ca atare, nu este admisibil potrivit dreptului comun, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituind o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, fiind o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Împotriva acestei decizii petenta a formulat cerere de contestaţie în anulare, invocând prevederile art. 386 lit. a), b), c), d) şi e) C. proc. pen., invocând nelegala citare şi faptul că la dosar existau probe, solicitând rejudecarea cauzei.
Analizând cererea de contestaţie în anulare potrivit dispoziţiilor art. 391 C. proc. pen., se constată că aceasta este inadmisibilă, astfel că va fi respinsă pentru considerentele ce urmează.
Astfel, după cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., raportat la art. 391 C. proc. pen., contestaţia în anulare, ca şi cale extraordinară de atac poate fi formulată pentru cazurile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 386 lit. a) – e) C. proc. pen.
Totodată, legea procesuală reglementează subiecţii de drept care au legitimitate procesuală activă (art. 387 C. proc. pen.), termenul de introducere a cererii (art. 388 C. proc. pen.) şi instanţa competentă a o soluţiona (art. 389 C. proc. pen.).
Dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., prevăd elementele supuse analizei instanţei de judecată în examinarea admisibilităţii în principiu a unei cereri de contestaţie în anulare, respectiv termenul în care cererea a fost formulată, motivele invocate (care trebuie să se subsumeze celor expres şi limitativ prevăzute de lege) şi necesitatea depunerii sau invocării de dovezi în sprijinul contestaţiei. Admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., în caz contrar contestaţia urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.
În speţă, contestatoarea a invocat formal cazurile de contestaţie expres prevăzute de art. 386 C. proc. pen., fără a depune sau invoca dovezi aflate la dosar, astfel după cum prevede în mod limitativ art. 391 alin. (2) C. proc. pen., procedura de citare fiind legal îndeplinită la judecarea cauzei în recurs.
Aşa fiind, constatându-se că cererea de contestaţie în anulare nu îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea O.I. împotriva deciziei nr. 91 din 28 februarie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători în dosarul nr. 9380/1/2010.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 88/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 113/2011. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
