ICCJ. Decizia nr. 29/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
Decizia nr. 29/2013
Dosar nr. 8019/1/2012
Şedinţa publică de la 11 februarie 2013
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din actele dosarului constată următoarele:
La data de 16 octombrie 2012, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, cererea de revizuire formulată de contestatorul N.N. împotriva deciziei penale nr. 161 din 25 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. 3325/1/2012.
Prin decizia penală nr. 161 din 25 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. 3325/1/2012, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul N.N. împotriva încheierii penale nr. 120 din 23 aprilie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. 1741/1/2012.
S-a reţinut, în esenţă, că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât nu este îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen.
Prin cererea de revizuire, motivată la filele 3-85 din dosar, revizuentul a invocat temeiurile legale prevăzute de art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) C. proc. pen.
Cererea de revizuire este inadmisibilă şi va fi respinsă, pentru considerentele ce urmează:
Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Examinând cererea formulată de revizuent, prin raportare la actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că, deşi în cererea de revizuire scrisă, acesta a invocat expres unul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege, respectiv art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) C. proc. pen., acest motiv a fost invocat formal, întrucât din analiza criticilor sale scrise şi orale în şedinţa de judecată acestea nu pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Raportat la dispoziţiile art. 394 şi următoarele C. proc. pen., Înalta Curte constată că o revizuire a deciziei mai sus-menţionate este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. (1) cu referire la art. 394 C. proc. pen., cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile penale definitive prin care se rezolvă fondul unei cauze penale, adică acele hotărâri prin care instanţa, cercetând vinovăţia unei persoane trimisă în judecată, dispune condamnarea, achitarea acesteia sau încetarea procesului penal.
Or, în cauză, hotărârea atacată de revizuent a fost pronunţată de instanţă în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, în procedura prealabilă a examinării admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie, conform art. 391 C. proc. pen.
R ecunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, reprezintă o soluţie inadmisibilă.
Pentru considerentele ce preced, se va constata că cererea de revizuire formulată de contestatorul N.N. împotriva deciziei penale nr. 161 din 25 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. 3325/1/2012 este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de contestatorul N.N. împotriva deciziei penale nr. 161 din 25 iunie 2012, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. 3325/1/2012.
Obligă revizuentul contestator la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 27/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 30/2013. COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI → |
|---|
