ICCJ. Decizia nr. 108/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr. 108/2006

Dosar nr. 1798/1/2005

(Nr. în format vechi: 349/2005)

Şedinţa publică din 6 martie 2006

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 286 din 21 aprilie 2005, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul C.I. împotriva comunicării nr. 1530/C/2365 din 22 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de îndrumare şi control.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că petentul a criticat comunicarea menţionată, pe care a ataşat-o plângerii.

Comunicarea menţionată nu are caracterul unei rezoluţii.

Aşadar, plângerea urmează a fi privită ca inadmisibilă, întrucât nu priveşte unul din actele procesuale prevăzute de art. 2781 C. proc. pen.

Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul C.I. a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen. şi fără a formula critici susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre acestea.

Recursul a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 279 din 7 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 217/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, reţinându-se următoarele:

Din economia dispoziţiilor art. 228 C. proc. pen., cu referire la art. 200 din acelaşi cod, rezultă finalitatea actelor premergătoare constând în obţinerea datelor necesare începerii urmăririi penale. Aceste date privesc existenţa faptei, împrejurarea că fapta a fost săvârşită de către învinuit şi că făptuitorul răspunde penal.

Prin acelaşi text, legiuitorul a avut în vedere şi situaţia în care actele premergătoare efectuate relevă inutilitatea începerii urmăririi penale.

Convingerea formată în temeiul actelor premergătoare obligă procurorul, după caz, la o soluţie procesuală de începere a urmăririi penale sau de neîncepere a acesteia.

În concluzie, rezoluţia sau ordonanţa, după caz, de începere sau de neîncepere a urmăririi penale, conform art. 228 C. proc. pen., are un caracter procesual riguros de act de dispoziţie al organului de urmărire penală, sesizat în unul din modurile prevăzute de legea procesual-penală, dat în condiţii determinate.

Drept urmare, în raport cu caracterul imperativ al normelor legale menţionate şi în lipsa temeiului legal, principiul echipolenţei nu poate fi invocat, pentru ca altor acte, nedeterminate de legea procesual-penală, să li se atribuie natura şi efectele rezoluţiei sau ordonanţei, după caz, de începere sau de neîncepere a urmăririi penale.

Or, în cauză organul de urmărire penală nu a dat o rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale.

Astfel, organul de urmărire penală a fost sesizat printr-o plângere. Plângerea a fost înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, spre competentă soluţionare, Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu.

Totodată, cu referire la plângerea făcând obiectul lucrării nr. 1197/VIII-1/2004, s-a dispus trimiterea plângerii la Parchetul Militar Teritorial Bucureşti, în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei soluţiei dispuse într-un dosar al acestei unităţi.

Această situaţie a fost comunicată petentului.

Ca atare, recursul s-a constatat a fi nefondat, plângerea formulată de petent privind, într-adevăr, o adresă, şi nu unul din actele procesuale prevăzute de art. 2781 C. proc. pen.

În fine, din economia dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., rezultă cu evidenţă că este supusă controlului judecătoresc, în condiţiile acestui text, exclusiv dispoziţia de neîncepere a urmării penale, confirmată ca urmare a respingerii plângerii formulate corespunzător posibilităţii legale reglementate în favoarea părţii vătămate, prin art. 275 - 278 din acelaşi cod.

Este exclusă orice altă interpretare a textului legal menţionat, în raport cu împrejurarea că normele legale privind desfăşurarea procesului penal, astfel cum acestea sunt prevăzute de legea procesual-penală, sunt de ordine publică, aşa încât încălcarea lor ar duce la nulitatea oricărui act procesual sau hotărâre judecătorească care le-ar nesocoti.

Totodată, o altă concluzie dedusă pe cale de interpretare este exclusă, întrucât ar însemna a atribui legiuitorului, ceea ce nu a găsit cu cale să prevadă şi, în consecinţă, a altera voinţa reală a acestuia.

Or, în cauză petentul a sesizat secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu plângerea formulată împotriva unui act neprevăzut de art. 2781 C. proc. pen.

Prin urmare, în mod corect instanţa sesizată a respins plângerea, ca nefondată, hotărârea atacată nefiind supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, petentul a formulat contestaţie în anulare, invocând cazul de anulare prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen.

Petentul a precizat că va motiva contestaţia în anulare, după ce va cunoaşte motivarea deciziei atacate.

Prin memoriul depus la data de 7 februarie 2006, contestatorul a susţinut că recursul a fost respins nelegal, ca urmare a ignorării probelor din care rezulta edificarea de către un poliţist a unor construcţii nelegale, de natură a vătăma interesele legitime ale petentului. Totodată, în cauza civilă privindu-l pe acesta, în mod nelegal Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a declarat recurs în anulare. În fine, în mod nelegal petentul a fost condamnat penal, având în vedere calitatea sa de parte vătămată.

Examinând cauza, în raport cu dispoziţiile art. 391 C. proc. pen., se constată următoarele:

Cale extraordinară de atac fiind, contestaţia în anulare nu poate fi exercitată decât împotriva unei hotărâri definitive a cărei anulare se poate cere numai pentru cazurile limitativ determinate prin art. 386 C. proc. pen., privitoare la darea acesteia cu încălcarea normelor de procedură sau ca urmare a pronunţării împotriva unei persoane, a două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Prin urmare, repunerea procesului în etapa anterioară pronunţării hotărârii atacate pe această cale are loc exclusiv în situaţia îndeplinirii condiţiilor arătate.

Or, în cauză aceste condiţii se constată a fi neîndeplinite.

Astfel, criticile formulate de petent nu se încadrează în nici unul din cazurile de contestaţie stabilite prin art. 386 C. proc. pen.

Or, potrivit art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, invocarea de motive care se sprijină pe cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Prin urmare, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.

În cauză, criticile formulate de contestator nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 386 C. proc. pen., aşa încât nu este îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge contestaţia în anulare formulată de petentul C.I. împotriva deciziei pronunţate în recurs, ca inadmisibilă.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul menţionat va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul C.I. împotriva deciziei nr. 279 din 7 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 217/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.

Obligă contestatorul menţionat să plătească statului, suma de 300 lei (3.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2006.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 108/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI