ICCJ. Decizia nr. 113/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 113/2006
Dosar nr.1838/1/2005
(Nr. în formatvechi: 357/2005)
Şedinţa publică din 6 martie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5076/1987, Judecătoria Constanţa a respins contestaţia formulată de T.I. împotriva deciziei nr. 2388/1987, emisă de Şantierul naval „2 Mai" Mangalia, prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă.
Recursul declarat de contestator împotriva hotărârii primei instanţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 958/1987, a Tribunalului Constanţa.
Tribunalul Suprem, secţia civilă, prin Decizia nr. 2548/1989, a casat ambele hotărâri pronunţate în cauză şi a dispus trimiterea dosarului la prima instanţă, în vederea rejudecării.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa nr. 2298 din 18 aprilie 1989, în rejudecare, a respins contestaţia formulată de T.I. împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Căile de atac exercitate de contestator, respectiv apelul şi recursul, au fost respinse, ca nefondate, de Tribunalul Constanţa prin Decizia nr. 1223 din 20 septembrie 1993 şi, respectiv, de Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 227 din 23 martie 1994.
Cererea de revizuire formulată de contestator, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a fost respinsă, ca tardiv introdusă, prin Decizia nr. 4070 din 26 mai 2004, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă.
Prin Decizia nr. 77 din 14 martie 2005, pronunţată în dosarul nr. 4/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, recursul declarat de contestator împotriva deciziei date în revizuire a fost respins, ca inadmisibil.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, contestatorul T.I. a declarat un nou recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta in continuare:
Completul de 9 judecători a fost sesizat cu un nou recurs declarat împotriva unei decizii pronunţate de acelaşi complet.
Ori, potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, hotărârile pronunţate în apel şi hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel.
Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite ca atare prin art. 377 C. proc. civ.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din acelaşi cod, rezultă că sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.
Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Or, recurentul a declarat un nou recurs împotriva unei decizii prin care un alt recurs, declarat de către aceeaşi parte, a fost respins ca inadmisibil.
În concluzie, cum recursul nu priveşte o hotărâre dintre cele prevăzute de art. 299 C. proc. civ., rezultă că Decizia criticată nu este susceptibilă de reformare, potrivit dreptului comun, pe această cale.
Este de reţinut ca modul de determinare al căilor de atac prin legea procesual-civilă, corespunzător principiului statuat prin art. 129 din Constituţia României, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice, asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătoreşti şi satisface exigenţele art. 21 din legea fundamentală, respectiv a celor privind liberul acces la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil reglementate prin Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De altfel, hotărârea atacată nu face parte nici din categoria hotărârilor supuse reformării la acest complet în condiţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, potrivit căruia „Completul de 9 judecători soluţionează recursurile şi cererile în cauzele judecate în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".
Drept urmare, recursul urmează a fi privit ca inadmisibil şi potrivit legii speciale, excepţia invocată din oficiu constatându-se întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul T.I. împotriva deciziei nr. 77 din 14 martie 2005, pronunţată în dosarul nr. 4/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 112/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 114/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
