ICCJ. Decizia nr. 118/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 118/2006
Dosar nr.1837/1/2005
(Nr. în formatvechi: 356/2005)
Şedinţa publică din 6 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 407 din 27 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins, ca rămasă fără obiect, acţiunea reclamantului C.I., privind refuzul nejustificat de soluţionare a cererilor acestuia.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea aceluiaşi reclamant, în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, privind constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Recursul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 3893 din 14 noiembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 2443/2003, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Decizia nr. 7345 din 5 octombrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia în anulare formulată de reclamantul C.I. împotriva deciziei pronunţate în recurs.
Contestaţia în anulare formulată de aceeaşi parte împotriva hotărârii date în contestaţie a fost respinsă prin Decizia nr. 8587 din 29 noiembrie 2004.
O nouă contestaţie în anulare formulată de reclamantul C.I. a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 5550 din 18 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1898/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, contestatorul-reclamant C.I. a declarat un nou recurs, invocând motivele de nelegalitate şi netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 4 - 10 C. proc. civ., fără, însă, ca acestea să fie dezvoltate în scris.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Ori, potrivit art. 320 pct. 3 C. proc. civ., hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac, ca şi hotărârea atacată.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra unei contestaţii în anulare, formulată de contestatorul C.I.
Hotărârea a cărei anulare s-a cerut, era irevocabilă şi, în consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs.
Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Or, recunoaşterea unei căi de atac, în alte situaţii, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pe de altă parte, soluţionarea prezentului recurs, ce nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, excede competenţei atribuite completului de 9 judecători, prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată.
Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege, sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Aşadar, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale, aşa încât excepţia invocată se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de contestatorul C.I., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul-reclamant C.I. împotriva deciziei nr. 5550 din 18 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 1898/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 116/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 119/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
