ICCJ. Decizia nr. 133/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 133/2006
Dosar nr. 311/2005
nr. 1608/1/2005
Şedinţa publică din 10 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul R.O. a formulat plângere penală, solicitând trimiterea în judecată şi condamnarea numitei A.S., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, constând în pretinderea şi primirea de la R.S., soţia petentului, a unei cantităţi importante de bijuterii din aur, în scopul de a interveni pe lângă şeful Serviciului de cercetări penale din Cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bacău şi pe lângă un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, în vederea obţinerii unei condamnări cu suspendare sau a unei eventuale achitări a inculpatului R.O., aflat în 1997, în arest preventiv.
Memoriile formulate de petentul menţionat, însoţite de investigaţiile efectuate, precum şi referatul întocmit în cauză, au fost înaintate de Parchetul Naţional Anticorupţie - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Prin referatul nr. 2175/VIII/I/2005 din 18 iulie 2005, plângerea petentului a fost respinsă ca neîntemeiată, reţinându-se că în raport cu data pretinsei comiteri a faptei şi pedeapsa prevăzută de lege, în cauză s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.
Drept urmare, în cauză nu pot fi efectuate cercetări din oficiu şi nici la plângerea sau sesizarea altor persoane.
De altfel, a mai susţinut organul de urmărire penală, din verificările efectuate de Serviciul Teritorial Ploieşti al Parchetului Naţional Anticorupţie a rezultat că fapta reclamată nu există.
Această situaţie a fost comunicată petentului.
Împotriva referatului nr. 2175/VIII/I/2005 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, petentul R.O. a formulat plângere.
Prin sentinţa nr. 534 din 6 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 4882/2005, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins plângerea, ca inadmisibilă, reţinând că aceasta nu priveşte unul din actele prevăzute de art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul R.O. a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris, cu precizarea că motivele de casare vor fi prezentate în faţa instanţei la termenul fixat pentru soluţionarea căii de atac exercitate de către acesta.
Recursul este fondat, pentru alte motive, însă ce se vor arăta în continuare.
Prin art. 1 din Legea nr. 360/2002 a fost stabilit Statutul poliţistului, ca funcţionar public civil.
Drept urmare, cauzele penale având ca obiect infracţiuni săvârşite de poliţişti, nu mai intră în competenţa de soluţionare a instanţelor militare prevăzute în Codul de procedură penală, ci a celor civile, egale în grad.
Prin art. 14 din acelaşi act normativ au fost stabilite categoriile de ofiţeri de poliţie, definite în raport cu studiile necesare, împărţite pe corpuri şi grade profesionale.
În cauză, plângerea penală formulată de petentul R.O. priveşte, între alţii, pe numitul H.I., colonel în cadrul Inspectoratului de Poliţie al judeţului Buzău la data săvârşirii pretinsei infracţiuni, comisar şef în prezent, conform art. 14 din Legea nr. 360/2002, în cadrul aceluiaşi inspectorat.
Potrivit art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată, confirmată de procurorul ierarhic superior se face la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Or, potrivit art. 29 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite, între alţii, de chestori.
Prin urmare soluţionând în primă instanţă o cauză penală privind un comisar şef, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o hotărâre supusă cazului de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată şi va trimite dosarul, Curţii de Apel Ploieşti, în vederea judecării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul R.O. împotriva sentinţei nr. 534 din 6 octombrie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 4882/2005.
Casează sentinţa atacată.
Trimite dosarul, Curţii de Apel Ploieşti, în vederea judecării plângerii formulate de petentul R.O., împotriva referatului nr. 2175/VII/1/2005 din 18 iulie 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 132/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 134/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
