ICCJ. Decizia nr. 137/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 137/2006
Dosar nr. 2891/1/2006
Şedinţa publică din 10 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 191 din 19 noiembrie 2003, a Tribunalului Vâlcea, secţia penală, inculpatul P.G. a fost condamnat la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 alin. (1), art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 alin. (2) C. pen.
În latura civilă, inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile periodice lunare în favoarea copiilor minori ai victimei.
S-a reţinut că inculpatul P.G. a fost căsătorit cu victima P.L., din căsătorie rezultând minorii I.R. şi A.
Relaţiile dintre cei doi soţi s-au deteriorat ca urmare a faptului că victima a început să consume excesiv băuturi alcoolice, să întreţină relaţii extraconjugale şi să neglijeze familia.
În ziua de 3 septembrie 2003, inculpatul a mers la cules de porumb.
La întoarcerea acasă, inculpatul nu a găsit-o pe victimă la domiciliu.
Copii i-au spus că mama lor se află la familia M., împreună cu numitul Ş., cu privire la care inculpatul bănuia că întreţine relaţii sexuale cu soţia sa.
Inculpatul s-a deplasat la familia menţionată, unde a avut un prim conflict cu presupusul amant al soţiei sale.
Ulterior, soţia sa a revenit acasă, în stare de ebrietate.
Constatând această situaţie, inculpatul a aplicat victimei, mai multe lovituri, iniţial cu palmele, apoi cu o bâtă din corn şi cu o furcă, provocându-i acesteia, mai multe leziuni care, în final, au dus la deces.
Din constatarea medico-legală de autopsie rezultă că moartea victimei a fost violentă, rezultatul letal datorându-se şocului traumatic şi hemoragic, consecutiv unui politraumatism cu fracturi costale bilaterale, ruptură pleuropulmonară dreaptă, contuzii interne şi excoriaţii, favorizate de consumul de alcool.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 5/A din 13 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat în parte sentinţa atacată, a înlăturat aplicarea art. 74 şi 76 C. pen. şi a majorat pedeapsa principală la 17 ani închisoare. În latura civilă, a majorat cuantumul prestaţiei periodice stabilite în favoarea minorilor menţionaţi.
Apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanţe a fost respins, ca nefondat, prin aceeaşi decizie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 1522 din 18 martie 2004, a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat împotriva acestei din urmă hotărâri.
Prin sentinţa penală nr. 85/F din 13 iulie 2005, Tribunalul Vâlcea, secţia penală, a respins, ca nefondată, cererea condamnatului P.G. privind revizuirea hotărârii definitive de condamnare, reţinând că motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 C. proc. pen.
Apelul declarat de condamnatul-revizuent împotriva acestei sentinţe a fost respins de Curtea de Apel Piteşti, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 192/A din 8 septembrie 2005.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 6505 din 17 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat împotriva hotărârii pronunţate în apel.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, condamantul-revizuent P.G. a declarat un nou recurs, criticile privind greşita soluţionare în apel a cauzei penale.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Legea procesual-penală a stabilit un cadru corespunzător dispoziţiilor art. 129 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, pentru realizarea protecţiei judiciare a drepturilor subiective, de natură a satisface exigenţele art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În consecinţă, revine părţii interesate, obligaţia de a alege şi exercita în condiţiile legii, calea procesuală prevăzută în Codul de procedură penală.
Astfel, corespunzător principiului constituţional al exercitării căilor de atac, numai în condiţiile legii, legea procesuală penală a reglementat dreptul examinării cauzei penale în două grade de jurisdicţie, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac şi titularii acestora, precum şi cazurile de casare.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că în cauză a fost pronunţată o hotărâre penală definitivă de condamnare a inculpatului P.G., ca urmare a parcurgerii celor două grade de jurisdicţie reglementate de legea procesual-penală.
Totodată, cele două grade de jurisdicţie au fost parcurse şi în calea extraordinară a revizuirii.
Tinzând la rejudecarea cauzei, condamnatul a declarat un nou recurs.
Or, potrivit reglementării date prin Codul de procedură penală, în materie de control judiciar, căile de atac nu pot fi exercitate nelimitat, atâta timp, cât părţile ar fi nemulţumite de soluţia definitivă dată cauzei penale.
Astfel, potrivit art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătoreşti nedefinitive, determinate de lege.
Aşadar, limitând calea de atac menţionată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicităţii acesteia, în raport cu care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
Inculpatul exercitându-şi dreptul la recurs, cel de al doilea recurs declarat împotriva unei hotărâri definitive, cu care completul de 9 judecători a fost sesizat, nu întruneşte cerinţele textului menţionat, încalcă principiul unicităţii acestei căi de atac şi, ca atare, nu este admisibil potrivit dreptului comun.
Pe de altă parte, cum secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a judecat cauza penală în primă instanţă, soluţionarea acestui din urmă recurs excede competenţei atribuite completului de 9 judecători, prin art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, aşa încât nu este admisibil nici potrivit legii speciale.
Or, recunoaşterea unei căi de atac, în alte condiţii, decât cele prevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, Curtea va obliga recurentul, la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de condamnatul-revizuent P.G. împotriva deciziei nr. 6505 din 7 noiembrie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 5594/2005.
Obligă recurentul menţionat să plătească statului, suma de 300 lei (3.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariu de avocat cuvenit pentru asistarea acestuia din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 135/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 138/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
