ICCJ. Decizia nr. 135/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 135/2005
Dosar nr. 75/2005
Şedinţa publică din 16 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 17 iulie 2001, Consiliul Local al comunei Denta, judeţul Timiş, a chemat în judecată pe pârâtul S.R., solicitând să fie obligat la plata contravalorii unor îmbunătăţiri aduse imobilului proprietatea acestuia din satul Breştea, comuna Denta.
Judecătoria Deta, prin sentinţa civilă nr. 913 din 9 octombrie 2001, a respins acţiunea, ca tardiv introdusă.
Reclamantul Consiliul Local al comunei Denta a declarat recurs împotriva sentinţei.
Tribunalul Timiş, prin încheierea din 10 mai 2002, constatând că dreptul de proprietate asupra imobilului a fost transmis U.B. Banat, a apreciat că judecarea cauzei urmează a fi continuată în contradictoriu cu noul titular al drepturilor şi obligaţiilor privind imobilul.
Ulterior, prin Decizia nr. 1566/A din 15 noiembrie 2002, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis apelul, a anulat sentinţa şi, judecând în fond, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâta U.B. Banat să plătească reclamantului, suma de 660.000.000 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului, precum şi suma de 32.965.000 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei menţionate, pârâta U.B. Banat a declarat recurs, acesta fiind respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 451 din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Întemeindu-se pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pârâta U.B. Banat a formulat cerere de revizuire la data de 18 aprilie 2003, susţinând că Decizia menţionată este potrivnică deciziei civile nr. 3134 din 16 octombrie 2000, a Curţii de Apel Timişoara.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, pe rolul căreia a fost fixată cererea de revizuire, prin Decizia nr. 816 din 18 aprilie 2003, a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri, cauza fiind înregistrată la secţia civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Prin Decizia nr. 5529 din 19 decembrie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de U.B. Banat, cu privire la Decizia nr. 451 din 6 martie 2003, a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
S-a motivat că deciziile considerate potrivnice nu se referă la aceeaşi pricină, deoarece obiectul celor două cauze este diferit.
S-a relevat, astfel, că prin Decizia nr. 3134 din 16 octombrie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a soluţionat un litigiu având ca obiect cererea Consiliului Local al comunei Denta de a i se recunoaşte dreptul de proprietate, dobândit prin uzucapiune, asupra imobilului situat în localitatea Breştea, aparţinând lui S.R., iar litigiul soluţionat de aceeaşi instanţă, prin Decizia nr. 451 din 6 martie 2003, a avut ca obiect un drept de creanţă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 şi 494 C. civ., al Consiliului Local al comunei Denta.
U.B. Banat a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând să se constate că hotărârile la care s-a referit prin cererea de revizuire, sunt contradictorii şi că, deci, se impune admiterea cererii şi anularea hotărârii ulterioare.
Recursul declarat de revizuenta U.B. Banat nu este fondat.
În adevăr, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".
Or, deciziile nr. 3134 din 16 octombrie 2000 şi nr. 451 din 6 martie 2003, pronunţate în recurs de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, fiind definitive şi irevocabile, nu mai erau supuse nici unei căi de atac.
În această privinţă, dispoziţiei de la art. 328 alin. (2) C. proc. civ., prin care se prevede că „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul", nu i se poate da altă semnificaţie, decât aceea că, prin referirea expresă la calea de atac a recursului este înlăturată calea de atac a apelului, în cazul când hotărârea revizuită ar fi susceptibilă de a fi atacată şi pe această cale.
În atare situaţie, cât timp prin alin. (2) al art. 328 C. proc. civ., nu se derogă de la primul alineat al acestui articol, în care se pretinde ca, pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii date în revizuire, însăşi hotărârea ce face obiectul revizuirii, să fie supusă recursului, întrucât cererea de revizuire, nefiind un litigiu cu existenţă proprie, nu este susceptibilă de alte grade de jurisdicţie, decât acelea prevăzute pentru cererea principală, se impune să se constate că Decizia prin care a fost soluţionată cererea de revizuire formulată de U.B. Banat, nu este supusă recursului, pentru că nici cele două decizii a căror revizuire a fost solicitată, nu mai puteau fi atacate pe o asemenea cale.
Dar, mai mult, din examinarea deciziei atacate, în raport cu criticile formulate de recurentă, se constată că instanţa de revizuire a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale la care s-a referit, neputând fi infirmată concluzia acesteia, că obiectul litigiilor soluţionate prin cele două hotărâri vizate este diferit şi impune respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.
Sub acest aspect se subliniază că în mod corect s-a considerat de instanţa de revizuire, că deciziile la care s-a făcut referire de revizuentă, nu privesc una şi aceeaşi pricină, aşa cum se pretinde la art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cât timp prin Decizia nr. 3134 din 16 octombrie 2000, a secţiei civile a Curţii de Apel Timişoara, a fost soluţionată o cerere vizând recunoaşterea dreptului de proprietate dobândit prin uzucapiune, iar prin Decizia nr. 451 din 6 martie 2003, a aceleiaşi instanţe, s-a soluţionat un litigiu ce a avut ca obiect un drept de creanţă întemeiat pe dispoziţiile art. 488 şi 494 C. proc. civ.
În consecinţă, urmează ca recursul declarat de revizuenta U.B. Banat să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de U.B. Banat împotriva deciziei nr. 5529 din 19 decembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 133/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 136/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
