ICCJ. Decizia nr. 151/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 151/2011
Dosar nr.9466/1/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 461 din 28 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia C.E., în contradictoriu cu intimaţii – pârâţi Statul Român prin Guvernul României, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Oficiul Naţional pentru C.E., Ministerul Afacerilor Externe – Agentul Guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Justiţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul Administraţiei şi Internelor – Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti – Brigada de Poliţie Rutieră, Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Guvernul României - Instituţia Prefectului Judeţului Covasna, Guvernul României - Instituţia Prefectului Judeţului Suceava, având ca obiect anularea unor acte administrative.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta Asociaţia C.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul a fost înregistrat spre soluţionare pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, formând obiectul dosarului nr. 8390/2/2006.
La termenul de judecată din 12 iunie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 1551 C. proc. civ., constatând că recurenta reclamantă nu s-a conformat dispoziţiei instanţei, luate prin Încheierea de şedinţă de la 3 aprilie 2008, în sensul de a depune la dosar certificatul de înscriere în Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 4148 din 7 octombrie 2010, a constatat perimat recursul declarat de Asociaţia C.E.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. şi cu împrejurarea că, de la data suspendării judecăţii, pricina a rămas în nelucrare, din vina părţilor, timp de un an şi nu s-au îndeplinit acte de procedură, de natură a întrerupe sau a suspenda cursul perimării.
La data de 10 iunie 2010, împotriva Încheierii din 10 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 8390/2/2006, prin care s-a dispus amânarea judecăţii pentru termenul din 7 octombrie 2010, a declarat recurs Asociaţia C.M.E., care nici nu a fost parte în cauză.
Din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentei, precum şi excepţia admisibilităţii acestei căi de atac.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., care consacră ordinea de soluţionare a excepţiilor, Înalta Curte va cerceta cu prioritate admisibilitatea recursului, examinarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor aspecte.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri pronunţate de secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de recurs.
Prin recursul declarat, este vizată provocarea controlului judiciar asupra încheierii menţionate, în considerarea de către recurentă a caracterului autonom al acesteia.
Însă, caracterul autonom al încheierii este exclus, în raport cu dispoziţiile art. 255 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile date în cursul judecăţii.
Pe de altă parte, potrivit art. 299 C. proc. civ., raportat la art. 282 alin. (2) din acelaşi cod, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul.
Excepţia de la regula generală, statuată de textul legal menţionat, este dată de dispoziţiile art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la încheierile prin care s-a suspendat cursul judecăţii, text de lege care, însă, la rândul său, exceptează în mod expres încheierile pronunţate în recurs, situaţia în speţă.
Cu privire la încheierile prin care se dispune amânarea cauzei, legea procesual civilă nu prevede calea de atac a recursului.
Pe de altă parte, potrivit art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, coroborat cu art. 725 alin. (2) C. proc. civ. şi art. XXV alin. (3) din Legea nr. 202/2010, completul de 9 judecători judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cum recursul nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală, ci o încheiere a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în etapa procesuală a recursului, iar Decizia ce s-a pronunţat în cauză este o hotărâre irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., este evident, că nu sunt întrunite cerinţele art. 24 din Legea nr. 304/2004.
Ca atare, în raport cu dispoziţiile legale menţionate, recursul declarat în cauză urmează a fi privit ca inadmisibil, atât potrivit dreptului comun, cât şi potrivit acestei legi speciale.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât, excepţia invocată apare ca fiind întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Asociaţia C.M.E. împotriva Încheierii din 10 iunie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 8390/2/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 150/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 152/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
