ICCJ. Decizia nr. 153/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 153/2011
Dosar nr.9042/1/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Încheierea din camera de consiliu nr. 5365 din 18 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală în dosarul nr. 2299/1/2010, s-a respins cererea formulată de Asociaţia C.M.E., privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 10196/4/2009 al Tribunalului Bucureşti.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 37 C. proc. civ.
La data de 21 octombrie 2010, împotriva încheierii sus menţionate, a declarat recurs Asociaţia C.E., fără a indica motive de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Din oficiu, Înalta Curte a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentei şi excepţia admisibilităţii recursului.
În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este investită, soluţionarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea oricăror altor aspecte.
Recursul este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:
Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri, în materie de strămutare, pronunţată de secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile art. 40 C. proc. civ.
Prin recursul declarat, este vizată provocarea controlului judiciar asupra încheierii menţionate, în considerarea de către reclamantă a caracterului autonom al acesteia.
Însă, caracterul autonom al încheierii este exclus, în raport cu dispoziţiile art. 255 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărâri date în cursul judecăţii.
Pe de altă parte, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 282 alin. (2) din acelaşi cod, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu fondul, excepţia de la regula generală, statuată de textul legal menţionat, cu referire la încheierile prin care s-a suspendat cursul judecăţii, fiind de strictă interpretare.
Cu privire la încheierile pronunţate în materie de strămutare, legea procesual civilă nu a reglementat posibilitatea atacării separate cu recurs, dispoziţiile art. 40 alin. (4) C. proc. civ. reglementând în mod expres că „hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi nu este supusă niciunei căi de atac".
Ca atare, încheierea menţionată urmează, sub aspectul căilor de atac, regimul stabilit de legea procesual civilă.
Aşadar, în raport cu principiul menţionat, coroborat cu textul de lege aplicabil în materia strămutării, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de petentă apare ca fiind inadmisibil.
Pe de altă parte, cum recursul nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală, ci o încheiere a secţiei civile şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în materie de strămutare, iar încheierea pronunţată în cauză este o hotărâre irevocabilă, nu sunt întrunite nici cerinţele art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, coroborat cu art. 725 alin. (2) C. proc. civ. şi art. XXV alin. (3) din Legea nr. 202/2010.
Ca atare, în raport cu dispoziţiile legale menţionate, recursul declarat în cauză urmează a fi privit ca inadmisibil, potrivit atât dreptului comun, cât şi acestei legi speciale.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Or, în cauză, aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Asociaţia C.E. împotriva Încheierii din camera de consiliu nr. 5365 de la 18 octombrie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală în dosarul nr. 2299/1/2010.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 152/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 154/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
