ICCJ. Decizia nr. 155/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 155/2011
Dosar nr.8962/1/2010
Şedinţa publică din 28 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Încheierea pronunţată la data de 22 februarie 2010 în dosarul nr. 6637/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul R.V., în contradictoriu cu pârâtul C.R., împotriva Deciziei nr. 5002 din 29 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât părţile au lipsit nejustificat la strigarea pricinii şi nu au solicitat judecarea în lipsă, potrivit prevederilor art. 242 alin. (2) C. proc. civ.
La data de 4 martie 2010, împotriva sus menţionatei încheieri, a formulat contestaţie în anulare recurentul R.V., susţinând că dosarul trebuie trimis la Tribunalul Neamţ şi că, în mod eronat, s-au pronunţat hotărârile în cauză, fără a fi traşi la răspundere medicii care sunt, în opinia sa, vinovaţi de handicapul pe care i l-au provocat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 411 din 17 mai 2010, a respins contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că motivele invocate de contestator nu îndeplinesc cerinţele de admisibilitate prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ., recunoaşterea căii de atac în condiţiile neprevăzute de legea procesuală nefiind posibilă.
La data de 26 mai 2010, împotriva dezlegării dată în contestaţie în anulare, a formulat „plângere" (care a fost calificată drept recurs), contestatorul R.V.
Recurentul a susţinut că nu este mulţumit de hotărârile pronunţate în cauză, care s-au dat fără a se fi administrat probe concludente şi care au la bază falsuri şi fapte de corupţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, prin Decizia nr. 718 din 25 octombrie 2010, a respins recursul ca inadmisibil.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu dispoziţiile art. 320 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ., raportate la art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată şi cu faptul că, hotărârea atacată fiind irevocabilă, nu mai putea fi supusă reformării pe calea recursului.
La data de 28 octombrie 2010, recurentul R.V. a declarat din nou recurs, împotriva Deciziei nr. 718/2010, susţinând că dosarul „este judecat fals" şi că deşi nu cunoaşte căile de atac şi instanţele competente să le judece, consideră că plângerea sa trebuie judecată „corect" de către ministrul justiţiei.
Având în vedere dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., ce consacră ordinea de soluţionare a excepţiilor, instanţa va cerceta cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este învestită, caracterul fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricăror altor cereri.
Recursul este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:
Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, prin care un alt recurs, declarat de către acelaşi reclamant, a fost respins ca inadmisibil.
Se reţine, astfel, că Decizia nr. 718 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menţionate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Având în vedere dispoziţiile legale evocate, precum şi principiul unicităţii căii de atac, în mod evident, hotărârea atacată nu mai poate fi supusă reformării.
Se constată, aşadar, că recursul declarat împotriva menţionatei decizii nu este admisibil, potrivit dreptului comun şi nici potrivit legii speciale, cu referire la dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, coroborate cu cele ale art. 725 alin. (1) C. proc. civ. şi ale art. XXV alin. (3) din Legea nr. 202/2010.
Pentru aceste considerente şi ca urmare a admiterii excepţiei, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de R.V. împotriva Deciziei nr. 718 din 25 octombrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 februarie 2011.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 154/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 157/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
