ICCJ. Decizia nr. 153/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizii CSJ şi ICCJ - Completul de 9 Judecători

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI

Decizia nr. 153/2005

Dosar nr. 70/2005

Şedinţa publică din 6 iunie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 243 din 28 octombrie 2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca tardiv introdusă, plângerea formulată de petentul M.T. împotriva rezoluţiei nr. 444/C/587 din 21 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a reţinut că împotriva rezoluţiei menţionate, petentul a formulat plângere, în condiţiile art. 275-278 C. proc. pen., la data de 30 aprilie 2004.

Această plângere nu a fost soluţionată în termen de 20 zile, împrejurare în raport cu care petentul a formulat plângere în condiţiile art. 2781 C. proc. pen.

Cum, însă, această din urmă plângere a fost formulată numai la data de 19 iunie 2004, ea apare ca fiind tardiv introdusă.

Împotriva hotărârii primei instanţe, petentul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În raport cu dispoziţiile art. 1 C. proc. pen., cu referire la art. 1 C. pen., procesul penal poate fi privit ca un mijloc de apărare, concomitent, a societăţii şi a membrilor ce o compun, ca titulari de drepturi şi obligaţii legal stabilite.

Activitatea de judecată, finalizată prin pronunţarea unei hotărâri definitive, este strict reglementată prin Codul de procedură penală, lege procesuală cu un pregnant caracter formalist, indispensabil asigurării judecării corecte şi garantării egale a drepturilor procesuale.

Ilustrând acest formalism, între altele, vizând concomitent dinamizarea procesului penal şi sancţionarea conduitei procesuale neconforme, prin art. 185 C. proc. pen., legiuitorul a stabilit următoarele: „când pentru exercitarea unui drept procesual, legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen".

Aşadar, potrivit formalismului legii procesual-penale, având caracter de garanţie egală pentru toate părţile interesate, în sensul dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală şi ca raţiune, satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale, prin stabilirea unor termene peremptorii, vizând durata rezonabilă de soluţionare definitivă a cauzei penale, conform dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, prin textul menţionat a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.

Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform sancţiunii menţionate, duce la pierderea acestuia.

Prin art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., menţinându-se termenul de 20 zile stabilit prin alin. (1) al aceluiaşi articol, pentru sesizarea instanţei de judecată, a fost determinat şi momentul de la care acesta începe să curgă, în ipoteza nesoluţionării în termen, de către procurorul ierarhic superior, a plângerii formulate de partea interesată împotriva rezoluţiei primare de netrimitere în judecată.

Or, petentul a sesizat instanţa de judecată, cu depăşirea termenului de 20 zile prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, admiţând excepţia şi respingând plângerea, ca tardiv introdusă, prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală, nesupusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.T. care, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.T. împotriva sentinţei nr. 243 din 28 octombrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 3613/2004.

Obligă pe recurentul menţionat să plătească statului, suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 152/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI  ICCJ. Decizia nr. 154/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 153/2005. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI