ICCJ. Decizia nr. 16/2010. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Deciziapenală nr. 16/2010
Dosar nr.8794/1/2010
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 784 din 5 mai 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.M. împotriva rezoluţiei nr. 373/P/2009 din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Urmărire Penală şi Criminalistică, şi s-a menţinut rezoluţia atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia nr. 373/P/2009 din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de B.N. – general corp de armată în rezervă, L.E. – chestor, primvicepreşedinte, I.Ş. – chestor principal – vicepreşedinte, C.Z. – general de brigadă – vicepreşedinte, S.M. – colonel în rezervă – secretar, P.C.V. – chestor – membru, M.P. – chestor – membru, N.B. – chestor de poliţie – membru, M.S. – chestor principal – membru, N.A. – colonel în rezervă – membru, C.I. – comisar şef – preşedinte, S.V.C. – comisar – membru, R.M. – subinspector - membru, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 2151 şi art. 3021 C. pen.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, plângere care a fost respinsă prin rezoluţia nr. 11759/5927/II/2/2009 din 16 decembrie 2009.
Procurorii au reţinut că, din actele premergătoare efectuate în cauză, persoanele, mai sus nominalizate, nu au atribuţii de gestionare şi administrare a fondurilor, acestea exercitându-se prin compartimentul financiar – contabil al centrului cultural al Ministerului Administraţiei şi Internelor.
În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluţiei nr. 373/P/2009 din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa nr. 784 din 5 mai 2010 a Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu motivarea că, în cauză, nu s-a probat comiterea unor infracţiuni, iar susţinerile petentului nu se înscriu în sfera ilicitului penal, neputând fi calificate decât ca suspiciuni ce nu pot antrena o răspundere penală şi nu pot conduce la punerea în mişcare a acţiunii penale.
Împotriva sentinţei de respingere a plângerii, petentul V.M. a declarat recurs.
Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimaţii B.N. – general corp de armată în rezervă, L.E. – chestor, primvicepreşedinte, I.Ş. – chestor principal – vicepreşedinte, C.Z. – general de brigadă – vicepreşedinte, S.M. – colonel în rezervă – secretar, P.C.V. – chestor – membru, M.P. – chestor – membru, N.B. – chestor de poliţie – membru, M.S. – chestor principal – membru, N.A. – colonel în rezervă – membru, C.I. – comisar şef – preşedinte, S.V.C. – comisar – membru, R.M. – subinspector - membru, ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 2151 şi art. 3021 C. pen.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, petentul nu a precizat care sunt încălcările de lege în utilizarea şi administrarea fondurilor băneşti provenite din donaţii, nu a indicat nici probele în susţinerea celor afirmate şi nici persoanele care se fac vinovate în calitatea pe care o deţin.
Înalta Curte mai reţine că, în cauză, nu s-au constatat încălcări ale ordinului nr. 1385 din 14 iulie 2006 potrivit căruia personalul Ministerului Administraţiei şi Internelor poate susţine material activitatea cultural sportivă pe baza liberului consimţământ şi că sumele astfel colectate, în baza ordinului, vor fi utilizate cu aprobarea ministrului sau a secretarului general al ministerului.
De asemenea, în cauză, nu s-au constatat încălcări ale unor prevederi financiare privind colectarea sumelor din donaţii şi nici în ceea ce priveşte modul de utilizare gestionare şi administrare a fondurilor băneşti.
Mai mult decât atât, persoanele care fac parte din Consiliul director al Uniunii Sportive al M.A.I. nu au atribuţii de gestionare şi administrare a fondurilor, gestionarea acestora făcându-se prin compartimente de specialitate.
Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimaţii B.N. – general corp de armată în rezervă, L.E. – chestor, primvicepreşedinte, I.Ş. – chestor principal – vicepreşedinte, C.Z. – general de brigadă – vicepreşedinte, S.M. – colonel în rezervă – secretar, P.C.V. – chestor – membru, M.P. – chestor – membru, N.B. – chestor de poliţie – membru, M.S. – chestor principal – membru, N.A. – colonel în rezervă – membru, C.I. – comisar şef – preşedinte, S.V.C. – comisar – membru, R.M. – subinspector - membru, ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a infracţiunilor prevăzute de art. 2151 şi art. 3021 C. pen., în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceştia.
În consecinţă, soluţia primei instanţe de respingere a plângerii petentului împotriva rezoluţiei nr. 373/P/2009 din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, este legală şi temeinică.
Înalta Curte, în baza art.38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petentul V.M. împotriva sentinţei primei instanţe.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul V.M. împotriva sentinţei nr. 784 din 5 mai 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 789/1/2010.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 159/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 160/2011. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
