ICCJ. Decizia nr. 161/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 161/2006
Dosar nr. 277/2005
nr. 1439/1/2005
Şedinţa publică din 10 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 459 din 9 septembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 4200/2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petenta Asociaţia V.M. împotriva ordonanţei nr. 75/P/1998/20 iunie 2005 a adjunctului Procurorului general al României.
S-a reţinut că, la data de 23 mai 2003, petenta a formulat o cerere privind recuzarea procurorului magistrat g-ral D.V., în dosarul nr. 75/P/1998, invocând ca temei, dispoziţiile art. 51, raportat la art. 48 lit. a) C. proc. pen.
Prin ordonanţa din 30 mai 2005 a Procurorului militar şef al secţiei parchetelor militare, cererea a fost respinsă, reţinându-se neprezentarea unor situaţii care să se încadreze în cazurile de incompatibilitate prevăzute de legea procesual-penală.
Soluţia a fost menţinută, plângerea formulată împotriva ordonanţei menţionate fiind respinsă prin ordonanţa nr. 75/P din 20 iunie 2005, a Procurorului general al României.
Petenta a formulat plângere la instanţa de judecată.
Or, din dispoziţiile art. 53 C. proc. pen. rezultă că ordonanţa prin care s-a respins cererea de recuzare, nu este supusă nici unei căi de atac.
Prin urmare, lipseşte temeiul legal pentru ca instanţa de judecată să exercite controlul judecătoresc al soluţiei de respingere, prin ordonanţă, a cererii de recuzare a unui procuror în cursul urmăririi penale.
Împotriva hotărârii primei instanţe, petenta a declarat recurs, precizând că motivele acestuia vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea actelor dosarului rezultă că petenta s-a adresat instanţei, cu plângere împotriva ordonanţei de respingere a cererii de recuzare a procurorului, în cursul urmăririi penale.
Sub acest aspect, în mod întemeiat prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 53 C. proc. pen., nu prevăd nici o cale de atac în această situaţie.
Totodată, dispoziţiile art. 278 din acelaşi cod, privitoare la plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, nu prevăd posibilitatea declanşării controlului judiciar, prin formularea unei plângeri de către persoana care se consideră vătămată prin acestea.
Drept urmare, în mod judicios, prima instanţă a reţinut neprevederea unei căi de atac şi, în consecinţă, a respins plângerea formulată de petentă, ca inadmisibilă, aşa încât hotărârea atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
Este de reţinut în acest sens că normele de procedură sunt de strictă aplicare, constituind garanţie egală pentru toate părţile aflate în situaţii identice.
Prin urmare, admiterea unei căi de atac formulate în condiţii neprevăzute de legea procesual-penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, petenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta Asociaţia V.M. împotriva sentinţei nr. 459 din 9 septembrie 2005, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 4200/2005.
Obligă recurenta menţionată să plătească statului, suma de 300 lei (3.000.000 ROL), cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 160/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 162/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
