ICCJ. Decizia nr. 17/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
prevăzut de art. 129 alin. (2) din Legea pentru organizarea judecătorească
Decizia nr. 17/2004
Dosar nr. 4/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2004
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 6 din 28 mai 2003, Consiliul Superior al Magistraturii a dispus revocarea judecătorului M.C. din funcţia de preşedinte al Tribunalului Teleorman.
Ca urmare a acestei revocări din funcţia de preşedinte al Tribunalului Teleorman, Ministrul Justiţiei, prin Ordinul nr. 1535/C din 5 iunie 2003 a dispus ca M.C. să funcţioneze în continuare, la aceeaşi instanţă, ca judecător cu grad de curte de apel.
Judecătorul M.C. a formulat contestaţie împotriva hotărârii menţionate, susţinând că aceasta este lovită de nulitate absolută, deoarece a fost adoptată fără să se fi efectuat cercetarea prealabilă prevăzută de art. 125 din Legea pentru organizarea judecătorească, Ministrul Justiţiei nu a sesizat Consiliul Superior al Magistraturii, conform art. 126 din aceeaşi lege, iar şedinţa în care s-a dispus revocarea sa din funcţie a fost prezidată de Ministrul Justiţiei în loc să fie prezidată de preşedintele instanţei supreme.
Contestaţia este inadmisibilă.
Potrivit art. 129 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, invocat de petiţionar, „împotriva hotărârilor pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii sau de Comisia de disciplină a Ministerului Public, magistratul în cauză poate face contestaţie în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii", iar „contestaţia se depune la comisia de disciplină care a pronunţat hotărârea şi se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet format din 9 judecători".
Din corelarea acestor dispoziţii ale art. 129 din Legea nr. 92/1992, care face parte din Titlul VII al Legii şi se referă la „răspunderea disciplinară a magistraţilor", rezultă neîndoielnica reglementare a căii de atac a contestaţiei, prevăzută în acel text de lege, numai împotriva hotărârilor pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii şi, respectiv, de Comisia de disciplină a Ministerului Public, în soluţionarea acţiunii disciplinare exercitate împotriva magistraţilor.
Or, hotărârea nr. 6 din 28 mai 2003, prin care s-a dispus revocarea contestatorului din funcţia de preşedinte al Tribunalului Teleorman a fost adoptată de Consiliul Superior al Magistraturii în temeiul art. 66 alin. (7) din Legea pentru organizarea judecătorească, în urma propunerii Ministrului Justiţiei de a fi revocat din funcţia de conducere înainte de împlinirea perioadei de 4 ani prevăzută la alin. (5) al aceluiaşi articol.
Aşa fiind şi cum, prin Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, nu este prevăzută cale de atac împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii de revocare a unui magistrat din funcţia de conducere înainte de împlinirea termenului, adoptată în urma propunerii făcute de ministrul justiţiei în temeiul art. 66 alin. (7) din acea lege, se constată că această contestaţie nu este admisibilă.
În consecinţă, urmează a se respinge contestaţia ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de judecătorul M.C. împotriva hotărârii nr. 6 din 28 mai 2003 a Consiliului Superior al Magistraturii.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 26 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 169/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 17/2004. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
