ICCJ. Decizia nr. 171/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 171/2006
Dosar nr. 953/1/2006
Şedinţa publică din 10 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 septembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2008/2003, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Partidul Solidarităţii Pentru Şanse Egale şi o Societate Mai Bună.
S-a reţinut, astfel, că, potrivit dispoziţiilor art. 50 (2) C. proc. civ., promovarea unei cereri de intervenţie în interes propriu se poate face numai în faţa primei instanţe şi înainte de închiderea dezbaterilor.
Cum cererea de intervenţie în interes propriu a fost formulată în faza procesuală a recursului în anulare, în cauză nu poate fi reţinută incidenţa dispoziţiilor legale specifice unei atare cereri, cu referire la prevederile art. 50 C. proc. civ.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, intervenientul Partidul Solidarităţii Pentru Şanse Egale şi o Societate Mai Bună, criticile invocate vizând nelegalitatea hotărârii atacate.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri pronunţate de secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de recurs.
Prin recursul declarat este vizată provocarea controlului judiciar asupra încheierii menţionate, în considerarea de către recurent a caracterului autonom al acesteia.
Însă, caracterul autonom al încheierii este exclus, în raport cu dispoziţiile art. 255 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărâri date în cursul judecăţii.
Pe de altă parte, potrivit art. 299 C. proc. civ., raportat la art. 282 alin. (2) din acelaşi cod, încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu fondul.
Excepţia de la regula generală statuată de textul legal menţionat este dată de dispoziţiile art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la încheierile prin care s-a suspendat cursul judecăţii, text de lege care, însă, la rândul său, exceptă în mod expres încheierile pronunţate în recurs, situaţia în speţă.
Mai mult, în cauză, încheierea recurată vizează o cerere de intervenţie în interes propriu, formulată în faza procesuală a unui recurs în anulare, în condiţiile art. 50 C. proc. civ.
În cuprinsul dispoziţiilor art. 52 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a prevăzut în mod expres că, „încheierea nu se poate ataca decât odată cu fondul".
Aşadar, inadmisibilitatea căii de atac derivă şi din textul legal precitat.
În raport cu principiul menţionat, coroborat cu neîndeplinirea uneia din condiţiile ce se cer a fi întrunite cumulativ, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de legea procesuală, ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar, prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat în cauză apare ca fiind inadmisibil.
Pe de altă parte, potrivit art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, Completul de 9 judecători judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, prin art. 21 din Legea nr. 304/2004, republicată, a fost stabilită competenţa secţiilor de a judeca recursurile determinate de Codul de procedură civilă, iar prin art. 22 din acelaşi act normativ a fost reglementată competenţa secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, între altele, de a judeca în primă instanţă procesele penale, în cazurile expres prevăzute, determinate de calitatea persoanei.
Din coroborarea textelor legale menţionate rezultă că secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca şi celelalte secţii, de altfel, cu excepţia secţiei penale în cazurile arătate, pronunţă hotărâri irevocabile, nesusceptibile de a fi atacate cu recurs.
Ca atare, în raport cu dispoziţiile legale menţionate, recursul declarat în cauză urmează a fi privit ca inadmisibil, atât potrivit dreptului comun, cât şi potrivit acestei legi speciale.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală şi a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Ori, în cauză aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât excepţia invocată apare ca fiind întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Partidul Solidarităţii Pentru Şanse Egale şi o Societate Mai Bună împotriva încheierii din 28 septembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2008/2003, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, ca inadmisibil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 170/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 172/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
