ICCJ. Decizia nr. 175/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 175/2006
Dosar nr. 479/1/2006
Şedinţa publică din 10 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată:
Prin sentinţa civilă nr. 821 din 27 aprilie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta P.L., în contradictoriu cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cu privire la organizarea concursului pentru postul de profesor universitar în cadrul Universităţii Politehnice Bucureşti.
Împotriva sentinţei de fond a declarat recurs, reclamanta şi, prin Decizia nr. 5565 din 22 noiembrie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul, ca nefondat.
Instanţa de recurs a reţinut în considerentele deciziei astfel pronunţate, că, în mod legal, instanţa de fond a apreciat că pârâtul Ministerul Educaţiei şi Culturii nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în condiţiile în care organizatoarea concursului pentru ocuparea postului de profesor universitar a fost Universitatea Politehnică Bucureşti, şi nu pârâta.
Se reţine, totodată, că cererea accesorie formulată de către reclamantă, cu privire la obligarea pârâtei, la plata sumei de 99.800.000 lei, reprezentând drepturi băneşti aferente postului de profesor universitar, despăgubiri şi daune morale, în mod legal instanţa de fond a reţinut că acest petit nu intră sub incidenţa legii contenciosului administrativ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamanta P.L. a declarat un nou recurs, criticând Decizia pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că instanţa de recurs a soluţionat pricina, fără a intra în cercetarea fondului, drept pentru care se impune casarea deciziei, iar pe fond, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, în cadrul sistemului procesului civil.
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Mai mult, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 129 (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate, exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate, obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual-civile, aceleaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau căi de atac, în alte condiţii, decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu un nou recurs declarat împotriva deciziei prin care secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat asupra recursului formulat de reclamanta P.L. împotriva sentinţei de fond.
Din dispoziţiile Codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una priveşte existenţa unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Hotărârea recurată de către reclamantă a dobândit caracter irevocabil odată cu soluţionarea recursului şi, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar specific căii de reformare.
Potrivit art. 299 C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, hotărârile pronunţate în apel şi hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel.
Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile definitive, stabilite, ca atare, prin art. 377 C. proc. civ.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art. 299 din acelaşi cod, rezultă că sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.
Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
De altfel, hotărârea atacată nu face parte nici din categoria hotărârilor supuse reformării la acest complet, în condiţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată, potrivit căruia „Completul de 9 judecători soluţionează recursurile şi cererile în cauzele judecate în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".
Aşadar, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale, aşa încât excepţia pusă în discuţie se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de reclamanta P.L., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P.L. împotriva deciziei nr. 5565 din 22 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 2233/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 174/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 176/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
