ICCJ. Decizia nr. 174/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 174/2006
Dosar nr. 486/1/2006
Şedinţa publică din 10 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată:
Prin încheierea nr. 4949 din 21 octombrie 2005, dată în Camera de Consiliu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a admis cererea formulată de petenta SC C. SA Deva şi a suspendat executarea silită a deciziei nr. 141/A din 8 iulie 2005, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, decizie ce a modificat sentinţa nr. 262/CA din 23 martie 2005, a Tribunalului Hunedoara, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării formulată prin recursul declarat împotriva deciziei nr. 141/A/2005.
S-a apreciat de către instanţă, că motivele invocate în cererea de suspendare, sunt de natură să conducă la vătămarea gravă a intereselor societăţii şi, de asemenea, o eventuală executare silită ar crea prejudicii iremediabile societăţii, cu referire la imposibilitatea executării în termen a contractelor ferme pe care societatea le are în derulare.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, pârâta SC T.I. SA Cluj-Napoca, criticând încheierea atacată pentru nelegalitate.
În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 300 alin. (3), raportat la art. 430 alin. (3), art. 304 pct. 5 şi 10 C. proc. civ., precum şi art. 3041 din acelaşi cod, în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului şi, pe fond, respingerea cererii privind suspendarea executării silite.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei încheieri pronunţate de secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de recurs, în condiţiile art. 300 C. proc. civ.
Prin recursul declarat este vizată provocarea controlului judiciar asupra încheierii menţionate, în considerarea de către recurentă, a caracterului autonom al acesteia.
Însă, caracterul autonom al încheierii este exclus, în raport cu dispoziţiile art. 255 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la hotărâri date în cursul judecăţii.
Pe de altă parte, potrivit art. 299 C. proc. civ., raportat la art. 282 alin. (2) din acelaşi cod, încheierile pot fi atacate cu recurs, numai odată cu fondul.
Excepţia de la regula generală statuată de textul legal menţionat este dată de dispoziţiile art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la încheierile prin care s-a suspendat cursul judecăţii, text de lege care însă, la rândul său, exceptă în mod expres încheierile pronunţate în recurs, situaţia în speţă.
Mai mult, în speţă, încheierea recurată vizează în mod evident o suspendare provizorie a executării silite, în condiţiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ., executarea silită a deciziei nr. 141/A/2005 fiind suspendată „până la soluţionarea cererii de suspendare a executării formulată în cadrul recursului declarat împotriva deciziei nr. 141/A/2005".
Potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ. „încheierea nu este supusă nici unei căi de atac".
Aşadar, inadmisibilitatea căii de atac derivă şi din textul legal precizat.
Rezultă, deci, că, în raport cu principiul menţionat, coroborat cu neîndeplinirea uneia din cerinţele ce se cer a fi întrunite cumulativ, cu referire la existenţa unei hotărâri determinate de legea procesuală, ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat în cauză apare ca fiind inadmisibil.
Pe de altă parte, potrivit art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, completul de 9 judecători judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, prin art. 21 din Legea nr. 304/2004, republicată, a fost stabilită competenţa secţiilor de a judeca recursurile determinate de Codul de procedură civilă, iar prin art. 22 din acelaşi act normativ a fost reglementată competenţa secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, între altele, de a judeca în primă instanţă procesele penale, în cazurile expres prevăzute, determinate de calitatea persoanei.
Din coroborarea textelor legale menţionate rezultă că secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca şi celelalte secţii, de altfel, cu excepţia secţiei penale în cazurile arătate, pronunţă hotărâri irevocabile, nesusceptibile de a fi atacate cu recurs.
Ca atare, în raport cu dispoziţiile legale menţionate, recursul declarat în cauză urmează a fi privit ca inadmisibil, atât potrivit dreptului comun, cât şi potrivit acestei legi speciale.
Prin urmare, faţă de cele ce preced, precum şi pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuala şi a respinge, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.
Ori, în cauză aceste cerinţe se constată a nu fi îndeplinite, aşa încât excepţia invocată apare ca fiind întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced şi ca urmare a admiterii excepţiei, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T.I. SA Cluj-Napoca împotriva încheierii nr. 4949 din 21 octombrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 3475/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca inadmisibil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 173/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 175/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
