ICCJ. Decizia nr. 172/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI
Decizia nr. 172/2006
Dosar nr. 1051/1/2006
Şedinţa publică din 10 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 213/1996, Tribunalul Bucureşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul N.N., în contradictoriu cu pârâţii Institutul de Cercetare şi Ingineria Mediului, SC B. SA Timişoara şi SC B.R. SA Pleaşa, pentru plata drepturilor băneşti cuvenite ca urmare a aplicării invenţiei realizate de către reclamant.
Prin Decizia nr. 77 din 30 mai 1997, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate în cauză de către părţi şi a casat hotărârea de fond, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare.
Recursul declarat împotriva deciziei din apel a fost respins prin Decizia civilă nr. 1759 din 8 aprilie 1998, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.
Împotriva deciziei din apel, reclamantul a formulat o contestaţie în anulare, respinsă, ca nefondată, prin Decizia civilă nr. 37 din 13 ianuarie 1999, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie.
Tribunalul Bucureşti, în rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 1012 din 5 octombrie 2000, a respins acţiunea reclamantului, pentru ca, apoi, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 125 din 7 martie 2002, să respingă apelul declarat de către reclamant împotriva hotărârii primei instanţe.
Decizia a rămas irevocabilă, prin respingerea recursului reclamantului, de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 7300 din 20 decembrie 2004.
La data de 11 ianuarie 2005, reclamantul a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 7300 din 20 decembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 5614 din 24 iunie 2005, secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a respins cererea de revizuire, reţinându-se că toate hotărârile menţionate de reclamant în cererea de revizuire, atât cea pentru care se cere revizuirea, cât şi cele faţă de care se apreciază că aceasta este potrivnică, cu referire la Decizia nr. 1759/1998 a Curţii Supreme de Justiţie şi Decizia nr. 37/1999, pronunţată de aceeaşi instanţă, nu sunt pronunţate în cauze diferite, ci în unul şi acelaşi proces, în două cicluri procesuale, dar în aceeaşi judecată.
Aşadar, instanţa supremă a reţinut că în speţă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la tripla identitate impusă de textul de lege precizat, stabilind că revizuirea nu se poate cere pentru contrarietate de hotărâri pronunţate în cadrul aceluiaşi proces, ci numai în procese diferite, dar privitor la aceeaşi pricină.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs, reclamantul N.N. care a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ., critici dezvoltate şi depuse printr-un memoriu separat la data de 7 aprilie 2006.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arata in continuare :
Potrivit art. 129 din Constituţia României, revizuită, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".
În raport cu principiul statuat prin textul menţionat, admisibilitatea unei căi de atac şi, pe cale de consecinţă, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile legii.
Ori, potrivit art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunţată în revizuire este supusă căilor de atac prevăzute pentru hotărârea revizuită.
Aşadar, în cazul contrarietăţii, recursul este admisibil, numai dacă a doua hotărâre a cărei anulare se cere, era şi ea susceptibilă de recurs.
În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva deciziei prin care secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a pronunţat asupra unei cereri de revizuire, formulată de reclamantul N.N.
Hotărârea a cărei anulare s-a cerut, în speţă Decizia civilă nr. 5614 din 24 iunie 2005, era irevocabilă şi, în consecinţă, nesusceptibilă de reformare pe calea exercitării unui nou recurs.
Se constată, aşadar, că recursul declarat nu este admisibil potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 299 C. proc. civ., cu referire la existenţa unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.
Ori, recunoaşterea unei căi de atac, în alte situaţii, decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pe de altă parte, soluţionarea prezentului recurs, ce nu priveşte o cauză soluţionată în primă instanţă de secţia penală, excede competenţei atribuite completului de 9 judecători, prin art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată.
Ori, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege, sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.
Drept urmare, neobservarea acestora este sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.
Aşadar, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale, aşa încât excepţia invocată se constată a fi întemeiată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de revizuentul N.N., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuentul N.N. împotriva deciziei nr. 5614 din 24 iunie 2005, pronunţată în dosarul nr. 103/2005, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, ca inadmisibil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 171/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI | ICCJ. Decizia nr. 173/2006. COMPLETUL DE 9 JUDECĂTORI → |
|---|
